Tag: pacient

  • Program de prevenţie a cancerului de col uterin, în Regiunea Centru

    Program de prevenţie a cancerului de col uterin, în Regiunea Centru

    Spitalul
    Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş şi Universitatea de Medicină, Farmacie,
    Ştiinţe şi Tehnologie din Târgu Mureş au anunţat, la începutul acestei luni,
    lansarea proiectului Program de prevenţie, depistare precoce şi tratament
    precoce al cancerului de col uterin, regiunea Centru.


    Din
    valoarea totală de 50,8 milioane de lei a proiectului, peste 43 de milioane
    sunt asigurați de Uniunea Europeană, prin Fondul Social European, Programul
    Operaţional Capital Uman 2014-2020.


    În
    cadrul proiectului sunt prevăzute activități de screening al cancerului de col
    uterin. Mai concret este vorba despre testare Babeş Papanicolau și testare HPV.


    În
    acest scop se va înfiinţa şi dota un centru de prevenţie a cancerului şi vor fi
    identificate 170.200 de femei din regiunea Centru pentru a participa la
    screeningul primar.

    Proiectul
    a fost aprobat, de fapt, în toamna anului trecut, dar a presupus, într-o primă
    etapă achiziția echipamentelor medicale necesare testării.


    Printre
    acestea se numără și un centru mobil, un cabinet de ginecologie pe roți, care
    permite testarea femeilor din medii defavorizate.


    Jumătate
    dintre beneficiare vor fi din astfel de medii, toate serviciile medicale
    oferite fiind gratuite, precizează coordonatorul proiectului din cadrul UMFST
    Târgu Mureș, prof. dr. Septimiu Voidăzan:




    Proiectul trebuie să testeze cel puțin 170.200 de
    persoane, paciente din cele 6 județe. Persoanele respective nu trebuie să aibă
    antecedente de boală, de cancer de col uterin și trebuie să fie simptomatice.
    Un alt criteriu important de a testa aceste persoane este vârsta. Între 24-29
    de ani vom face testarea Babeș Papanicolau iar pentru intervalul 30-64 de ani
    vom apela la testarea HPV. Aceste testări sunt, practic, gratuite în condițiile
    în care se depistează ca fiind pozitiv testul, pacientele vor beneficia de
    consult ginecologic și tot ceea ce înseamnă colposcopie și examen de
    specialitate de asemenea vor fi gratuite.




    De
    asemnea, în cadrul proiectului vor fi oferite servicii medicale, cum ar fi
    diagnosticarea precoce a leziunilor displazice ale colului uterin, colposcopie,
    examen citologic cervico-vaginal Babes Papanicolau, tratament excizional sau
    ablativ al leziunilor precanceroase ale colului uterin pentru femeile care
    beneficiază de trimitere medicală, inclusiv cele neasigurate.

    Programul se desfăşoară pe o perioadă de 38 de luni și urmează să se
    încheie la finalul anului 2023.


    Realizatorii
    proiectului spun că un asemenea program era imperios necesar întrucât România se situează pe locul I la nivel european în ceea ce
    privește incidența cancerului de col uterin și mortalitatea în rândul
    pacientelor cu această afecțiune.


    În
    fiecare an, în România se depistează peste 3.300 de cazuri noi și circa 1.800
    de paciente pierd, anual, lupta cu boala.




  • Proiect european pentru reabilitarea Spitalului Judeţean Tulcea

    Proiect european pentru reabilitarea Spitalului Judeţean Tulcea

    Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea va
    fi modernizat şi extins. Contractul a fost semnat zilele trecute
    iar finanţarea, în valoare de peste 200 de mii de lei, este asigurată prin
    Programul Operaţional Regional.


    Investiţia constă în construirea unui
    nou corp de clădire în partea de nord-vest a spitalului. Acesta va cuprinde un Bloc operator nou
    prevăzut cu 6 Săli de operaţie, Departamentele ATI, Bloc de naşteri,
    Sterilizare, internare de zi, secţia de hemodializă dar şi construirea unei noi
    scări de acces/evacuare în partea de sud a clădirii, conform cu impunerile ISU.


    Luminiţa Mihailov, directorul Agenţiei
    de Dezvoltare Regională Sud Est:




    Prin
    acest proiect se vor finanţa două categorii mari. E vorba de categoria de
    lucrări dar şi de categoria de dotări. Din punct de vedere al bugetului, din
    totalul de 220 de milioane de lei, suma alocată lucrărilor este de 109 milioane
    de lei. Diferenţa este dedicată dotărilor şi echipamentelor. Practic,
    investiţia vizează realizarea unui spital de urgenţă cu tot ceea ce înseamnă
    anexele gospodăreşti: centrala termică, postul de transformare, partea de
    rezervor de apă, partea de vestiare. Practic discutăm de un spital care va avea
    parter plus 5 etaje plus demisol.

    În ceea ce priveşte echipamentele, sunt
    echipamente destul de scumpe, care vor servi blocului operator, sistemului de
    terapie intensivă, atât pentru adulţi cât şi pentru copii, este vorba despre
    secţiile de neonatologie, chinetoterapie. E vorba despre investigaţii şi
    laboratoare, inclusiv centrul de transfuzii pentru cei care au nevoie de
    dializă.





    Autorităţile locale speră că investiţia va
    avea şi un alt efect, pe lângă faptul că va oferi condiţii mai bune
    pacienţilor.


    Şi anume – atragerea de medici la
    Tulcea. La rândul lor, medicii care lucrează în
    prezent în spitalul tulcean speră la condiţii mai bune, atât pentru pacienţi
    cât şi pentru ei.


    Directorul medical al spitalului, dr.
    Valentina Timofei:




    Sperăm
    să avem spaţii mult mai vaste, mult mai bune. Cu saloane bune, cu dotări
    moderne, cu toatele la nivelul rezervelor. Din păcate, la ora actuală avem saloane
    cu mai multe paturi şi cu toalete comune pe hol. Ceea ce deja e un lucră
    depăşit. Nu se va extinde neapărat ca număr de paturi dar ca şi spaţiu şi
    atunci, confortul va fi mult mai bun pentru pacienţi, pe de o parte.

    Pe de altă
    parte, dacă se vor extinde şi secţiile de operaţii, secţia de ATI, secţia UPU,
    ne vom descăşura şi noi activitatea în condiţii mult mai bune.





    Lucrările vor începe peste aproximativ o
    lună şi trebuie finalizate până în decembrie 2023.


  • Drepturile pacienţilor la servicii medicale

    Drepturile pacienţilor la servicii medicale

    Speranţa de viaţă a românilor este mai redusă faţă de alte ţări din Europa. Românii trăiesc, în medie, cu 7 ani mai puţin decât germanii, cu 8 ani mai puţin decât spaniolii şi francezii şi cu 9 ani mai puţin decât elveţienii. Un raport al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi al Comisiei Europene arată că România stă bine la incidenţa diabetului şi a cancerului, în schimb mortalitatea infantilă este ridicată. Mai ales în mediul rural unde trăieşte 46% din populaţie şi aproape 50% din copiii ţării, rata mortalităţii infantile în anul 2013 a fost de 10,4 la mia de copii, faţă de urban – 6,8 la mia de copii. Cauza este naşterea prematură, care apare în 10 la sută din sarcini. Factorii care stau la baza acestui fenomen ar fi stilul de viaţă, lipsa informaţiilor şi a atenţiei atribuite prevenţiei şi, nu în ultimul rând, sistemul de sănătate subfinanţat din România.



    In mediul rural, multe decese ar putea fi prevenite prin dezvoltarea de programe suport pentru mame şi copii, dotarea maternităţilor şi secţiilor de nou-născuţi cu echipamente medicale performante, acestea au fost concluziile dezbaterii intitulate Drepturile pacienţilor-între teorie şi practică”, organizată de către Fundaţia World Vision România în parteneriat cu Comisiile de Specialitate ale Senatului României. Cu această ocazie s-a lansat un apel la acţiune comună către toţi decidenţii din mediul politic şi instituţional pentru a găsi soluţii de îmbunătăţire a accesului la servicii medicale de calitate, mai ales pentru familiile vulnerabile din mediul rural. Organizatorii dezbaterii au dorit să analizeze cât de mare este decalajul între teorie şi practică, atunci când vorbim despre drepturile pacienţilor la servicii bune de sănătate.



    Fundaţia World Vision România lucrează, în special, în mediul rural, iar pentru copiii de aici există multe inegalităţi când vine vorba de accesarea serviciilor de bază, inclusiv cele medicale, după cum ne spune directorul executiv al fundaţiei, Daniela Buzducea: ” Într-un studiu pe care noi l-am publicat anul trecut şi care se numeşte “Bunăstarea copilului din mediul rural” am găsit unul din cinci copii cu vârstă de până la cinci ani care nu fusese la medic în ultimul an, deşi, aşa cum majoritatea dintre noi ştie, copiii au foarte mare nevoie să fie văzuţi de un medic, să fie vaccinaţi la timp, să fie monitorizaţi din punctul de vedere al creşterii şi dezvoltării. Dacă nu identificăm la timp eventualele probleme apărute la copii în creşterea şi dezvoltarea lor, intervenţiile ulterioare nu sunt doar mai costisitoare, din punct de vedere al bugetului sau al investiţiei pentru sănătate, dar sunt costisitoare şi pentru viaţa şi dezvoltarea copilului şi pentru potenţialul lui de a ajunge o persoană care să poată să contribuie din punct de vedere social şi economic.. Nu s-a făcut o investiţie serioasă în educaţia părinţilor pentru sănătatea copiilor lor, sunt în continuare foarte mulţi părinţi care nu ştiu că, indiferent dacă ei plătesc sau nu asigurări de sănătate, copiii au dreptul, conform legislaţiei româneşti, la servicii medicale de bază. De asemenea, gravidele au dreptul la îngrijire medicală, indiferent dacă sunt sau nu sunt asigurate. Vedem în ultima vreme un curent antivaccinare, din păcate. Ar trebui să ne punem foarte serios problema ca stat să construim o strategie mult mai bună de comunicare cu privire la importanţa vaccinării. Nu există niciun studiu solid care să justifice faptul că atât de mulţi părinţi îşi exprimă sau îşi exercită dreptul de a refuza să le fie vaccinaţi copiii.



    La dezbatere a fost prezent şi preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, medicul Vasile Ciurchea. Acesta a vorbit, printre altele, despre cardurile de sănătate care devin obligatorii de la 1 mai şi despre cheltuielile pentru tratamente în străinătate pentru care CNAS plăteşte aproximativ 70 de milioane de euro anual. Vasile Ciurchea a recunoscut însă că există multe localităţi în România unde nu există medici de familie. De exemplu, în Delta Dunării sunt doar trei medici: ” La nivel naţional, 300 de localităţi nu au medic de familie. Unele localităţi sunt foarte mici, altele mai mari. Sunt câteva localităţi în Vaslui, în Apuseni, în general în locuri mai greu accesibile sau zone mai defavorizate. Tocmai pentru a stimula prezenţa medicilor acolo, am revizuit sporurile acordate în rural şi prin noul contract-cadru avem un plus de 25% din medici din mediul rural care primesc un spor considerabil. Dacă ne referim la cei din Delta Dunării unde, într-adevăr, sunt condiţii speciale, acolo există un spor de 200%…Aceştia au un număr foarte mare de pacienţi. Un medic are cam 4500 de pacienţi…De aceea încercăm să discutăm cu autoritatile locale sau la nivel de judeţ să vină şi ei cu un spor în plus, astfel încât să determinăm medicii să se ducă acolo.”



    Tuberculoza este o boală care, depistată timpuriu şi tratată corespunzător, se vindecă. Din păcate, şi aici înregistrăm cele mai multe cazuri: unul din cinci europeni diagnosticaţi cu tuberculoză este din România. In fiecare zi, în România, trei persoane mor din cauza acestei boli. Netratarea bolii reprezintă o ameninţare şi la adresa celor din jur. Un singur bolnav de tuberculoză poate infecta până la 15 persoane pe an. Nevoia implicării autorităţilor locale în eradicarea tuberculozei prin finanţarea unor servicii gratuite de suport psihologic şi social pentru pacienţi a fost tema unei dezbateri organizată, recent, de Fundaţia Romanian Angel Appeal. Deja bolnavii de tuberculoză beneficiază în 4 spitale de pneumoftiziologie din ţară (Bucureşti, Bisericani, Baia Mare şi Leordeni) de servicii gratuite de consiliere psihologică şi socială, precum şi de sprijin financiar pentru susţinerea tratamentului. Este vorba de un proiect al Fundaţiei Romanian Angel Appeal demarat anul trecut prin care 1000 de pacienţi cu tuberculoză sunt ajutaţi să depăşească neplăcerile bolii. Iată ce ne-a declarat dr. Cristina Popa, medic la Institutul de pneumoftiziologie “Marius Nasta” din Bucureşti, unul dintre cele patru spitale care beneficiază de acest tip de servicii: ”218 pacienţi au fost înrolaţi în proiect şi s-au desfăşurat 163 de anchete sociale. De asemenea, 172 de persoane au beneficiat de sprijin financiar ceea ce înseamnă că pe perioada fiecarei luni de medicaţie corect administrată, pacienţii cu primit 100 de lei, iar 26 de bolnani au fost înscrişi la cursuri de formare profesională. Din totalul acestor 218 pacienţi, cei mai mulţi sunt bărbaţi. Observaţiile mele personale, vis a vis de derularea acestui program, este că, atunci când pacientul primeşte o abordare în echipă, va primi informaţii de calitate din mai multe puncte de vedere şi atunci şi calitatea actului medical va fi mai bun. Apoi există o comunicare directă şi deschisă între membrii echipei şi pacient. Aici am considerat că un factor foarte important este asistenta din sala de tratament care urmăreşte pacienţii, ceea ce a dus la acea încredere în serviciile medicale. Chiar dacă până acum am înregistrat doar doi pacienţi care au abandonat tratamentul din totalul de 218, mi se pare un rezultat foarte bun. Este vorba de un procent de 1 la sută, în condiţiile în care un Program Naţional de Control al Tuberculozei acceptă ca rată de abandon un maxim de 10%.”.



    Un pas important pe care România îl face în lupta cu tuberculoza este adoptarea de către Guvern a Strategiei Naţionale de Control al Tuberculozei pentru perioada 2015-2020. La fel de important este şi bugetul alocat strategiei – de 1,571 miliarde de lei.

  • Asistenţa medicală de urgenţă în România

    Asistenţa medicală de urgenţă în România

    România e spre vârful medicinii de urgenţă din Europa” era una dintre concluziile primei ediţii a Congresului interdisciplinar de medicină de urgenţă, care s-a desfăşurat, în perioada 26-28 iunie a.c., la Cluj. Explicaţia era că suntem printre cele numai cinci ţări în Europa care au specialitatea de medicină de urgenţă consacrată, cu rezidenţiat de cinci ani în cadrul facultăţii de medicină. În plus, în România a fost aplicat un program naţional de dotare a unităţilor de pimire urgenţe şi a ambulanţelor, ceea ce a creat un standard bun pentru practica medicală. Dintre problemele existente în sistem, participanţii de atunci la Congres semnalau faptul că puţine spitale de urgenţă din ţară au incluse toate specialităţile, astfel încât, nu odată, bolnavii în stare critică sunt plimbaţi dintr-o clădire într-alta, fapt uneori greu de înţeles de pacienţi.



    Tot la capitolul veşti bune privind medicina de urgenţă, intră şi informaţia că Ministerul Sănătăţii va aloca toamna aceasta serviciilor de ambulanţă fonduri suplimentare la rectificarea bugetară. Sumele urmează să fie distribuite pentru deblocarea de posturi şi promovarea personalului deja angajat, pentru investiţii în infrastructură, dar şi pentru reparaţii la nivelul parcului auto. În plus, Ministerul Sănătăţii a aprobat anul acesta scoaterea la concurs a peste 160 de posturi în cadrul serviciilor de ambulanţă, iar procesul va continua.



    Alexandra Tănase, voluntar în cadrul Departamentului de ambulanţă Bucureşti Ilfov, lucrează pe ambulanţă de doi ani şi ne-a împărtăşit din experienţa ei: Simt îmbunătăţiri cu trecerea timpului, în sensul în care coordonatorii îşi dau interesul ca noi să avem cât mai mult confort şi să ne putem face meseria cât mai bine. Serviciul de ambulanţă are trei tipuri de ambulanţe. Ambulanţele de tip A, doar cu ambulanţier, care se ocupă de transportul pacienţilor, ambulanţele de tip B, care au asistent şi ambulanţier şi, opţional, voluntarul, şi ambulanţele de tip C, care au ambulanţier, asistent şi medic şi, opţional, voluntar. În funcţie de gravitatea cazului, dacă este vorba, de exemplu, despre un stop cardio-respirator sau un accident, se trimit ambulanţele de tip C. Cu cât problema medicală este mai gravă, cu atât echipajul care se trimite este mai competent. Pentru problemele mai uzuale se trimit echipaje de tip B, iar dacă acestea întâmpină probleme şi nu fac faţă, sau au nevoie de întăriri, solicită echipaj de tip C.”



    Şi dacă una dintre problemele semnalate la Congresul interdisciplinar de medicină de urgenţă de anul acesta era faptul că nu există toate secţiile necesare într-un singur spital, am întrebat-o pe Alexandra Tănase care este procedura după care personalul de pe ambulanţă decide către ce spital să transporte un pacient: Există comunicare prin staţii şi, în funcţie de starea pacientului, noi cerem îndrumare către ce spital să transportăm pacientul respectiv. Sau, dacă nu, îl ducem către spitalul cel mai apropiat. Mi s-a întâmplat să avem un pacient în decompensaţie, şi era clar că deşi noi trebuia să-l ducem la un spital anume, am ales să-l ducem la cel mai apropiat spital, pentru siguranţa pacientului.”



    Din practica ei, Alexandra ne-a spus că, deşi sunt multe cazuri la urgenţă, fiecărui pacient i se oferă serviciile de care are nevoie, chiar dacă se poate să aştepte mai mult. De ce îmbunătăţiri ar mai fi nevoie? Alexandra Tănase: Modernizarea ambulanţelor, mărirea numărului de ambulanţe şi creşterea numărului de angajaţi de pe ambulanţă, pentru că aici e clar că avem o problemă. Chiar şi implicarea oamenilor obişnuiţi, pentru că e important cum reacţionează oamenii în primele minute de la producerea accidentelor. La nivelul ţării există un program, numit Există un erou în fiecare dintre noi” pentru că fiecare dintre noi poate ajuta, făcând ceea ce trebuie, pentru că primele minute după un accident sau după o traumă contrează foarte mult pentru viaţa pacientului.”



    În privinţa dotărilor, se simt îmbunătăţiri. Astfel, spre exemplu, Spitalul Judeţean de Urgenţă “Sf. Ioan cel Nou” din Suceava urmează să fie dotat cu un computer tomograf de ultimă generaţie, cu finanţare de la Ministerul Sănătăţii şi Consiliul Judeţean. De asemenea, baza de ambulanţe veche din 2007 de la Serviciul Judeţean de Ambulanţă Brăila, a fost înnoită, cu sprijinul Ministerului Sănătăţii, cu trei ambulanţe noi, de tip B şi există promisiuni că programul va continua.

  • Hipoterapia

    Hipoterapia

    În anul 1964, psihiatrul american Boris Levinson lansa o nouă orientare în terapia persoanelor cu dizabilităţi: terapia cu ajutorul animalelor, delfini, peşti, papagali, cai, animale de companie, câini şi pisici.



    Cercetările arată că patrupede precum câinele sunt utile în anticiparea unor crize de epilepsie, papagalii vorbitori atenuează durerile cardiace, pisicile ajută la scăderea presiunii arteriale şi diminuează semnificativ stările de anxietate, deprimare şi chiar de schizofrenie. Delfinii comunică uşor cu copiii autişti, echitaţia contribuie la detensionare şi la refacerea echilibrului psihic, peştii induc stări de relaxare când sunt priviţi unduindu-se într-un acvariu.



    Terapia cu animale are ca finalitate dezvoltarea capacităţilor emoţionale ale persoanelor cu diverse dizabilităţi şi integrarea socială. Unele cercetări au demonstrat că persoanele care manifestă afecţiune faţă de câini şi pisici dovedesc aceeaşi afecţiune faţă de semenii lor.



    În România acest model neconvenţional de terapie a fost preluat relativ recent şi aplicat atât în recuperarea deţinuţilor, cât şi în cea a copiilor cu dizabilităţi.



    Lilica Frăţiman, conferenţiar universitar doctor, pediatru, şef secţie la spitalul judeţean Constanţa şi decan al facultăţii de psihologie Andrei Şaguna” din Constanţa ne-a vorbit despre rolul hipoterapiei, terapia cu cai: Hipoterapia este utilă pe mai multe planuri: noi o considerăm utilă pentru terapia unor persoane care au probleme de adaptare socială, dar şi a unor persoane care au probleme de sănătate. Vorbim despre persoane care au dizabilităţi neuromotorii şi psihomotorii, însemnând copii cu paralizii cerebrale, cu sindroame genetice, cum este sindromul Down. La noi psihoterapia cu cal s-a dezvoltat în relaţie cu copiii care prezintă autism sau tulburări din spectrul autist. Şi după aceea s-a extins şi la alte tipuri de afecţiuni. Ştim foarte bine că autistul are o problemă care ţine de faptul că aceşti copii nu trăiesc în lumea noastră, trăiesc într-o altă lume, a lor. Nu sunt neapărat bolnavi, ci sunt rupţi de realitatea socială pe care noi o cunoaştem. Calul, cu instinctele lui protective şi cu pasul lui liniştitor, aduce copilul mai aproape de realitatea noastră. Calul ajută copilul să se ancoreze puţin în realitate şi, odată ajuns pe cal, mişcarea calului îl linişteşte, îl calmează, îl face să fie mai prezent, îl poate ajuta să înveţe mişcări noi şi cuvinte noi şi aduce un progres extraordinar în evoluţia copilului autist. Şi la fel vorbim şi despre alte tipuri de boli: boli genetice sau boli degenerative sau boli secundare unor hipoxii la naştere.”



    Studiile ştiinţifice efectuate în decursul timpului au demonstrat efectele benefice pe care le poate avea un animal de companie asupra unei persoane singure, bolnave sau a copiilor cu diverse disfuncţii. S-a constatat că animalele pot ameliora starea psihicului şi nivelul de comunicare interpersonal, pot spori încrederea de sine. Dacă terapia cu câini şi pisici este mai bine cunoscută, aceste animale putând fi animale de companie, terapia pe cal pare o opţiune exclusivistă. Cu toate acestea, mai multe centre de recuperare din ţară s-au organizat pentru promovarea acestui gen de terapie. Şi dacă la început terapia putea fi practicată doar atâta timp cât era vreme bună, din primăvară până toamna, acum mai multe centre au manej acoperit, astfel încât copiii se pot bucura de terapie pe tot timpul anului.



    Terapia cu cai sau ponei este recomandată şi pentru copiii mai dinamici, pentru că ritmul paşilor calului este mai aproape de ritmul cardiac al mamei şi produce o senzaţie de relaxare accentuată. Prin intermediul calului poate fi tratat şi autismul sever. Prin manipularea corpului calului, subiectul autist îşi descoperă propriul corp şi începe să distingă între lumea sa, pe care o credea singurul univers şi cea exterioară, separată.



    Cât de eficiente sunt aceste şedinţe de terapie ne spune tot Lilica Frăţiman: Rezultatele se observă în funcţie de complicaţia cazului şi de tipul afecţiunii pe care o tratăm. Am văzut copii cu autism care de la o şedinţă la alta şi-au schimbat comportamentele. Dacă veneau ţipând şi refuzând orice fel de contact cu persoanele din jur şi cu realitatea, i-am văzut pe cal, zâmbind şi mângâind calul în următoarele 30 minute. Rezultatele stabile se văd după câteva săptămâni de terapie, în care se fac două-trei şedinţe pe săptămână.”



    O şedinţă de hipoterapie durează între 30 minute şi o oră, în funcţie de starea pacientului şi de dorinţa lui de a colabora. Asociaţiile de profil luptă pentru introducerea hipoterapiei ca metodă de terapie adjuvantă în psihoterapia unor afecţiuni şi îşi propun şi introducerea în sistemul naţional de psihoterapie a unui curs de psihoterapie cu cai.

  • MIRA, o poveste de succes  (reluare)

    MIRA, o poveste de succes (reluare)

    Cosmin Mihaiu, Alina Călin, Andrei Cantea şi Liviu-Andrei Dascălu sunt autorii unui software ce poate contribui decisiv la îmbunătăţirea calităţii vieţii celor ce suferă de dizabilităţi temporare şi se află într-o perioada de recuperare. În 2011, pe vremea când erau studenţi la Facultatea de Matematică din Cluj, cei patru s-au înscris la concursul organizat de Microsoft Imagine Cup”. Imaginează-ţi o lume în care tehnologia ajută la rezolvarea celor mai grele probleme” a fost tema acestei competiţii adresate studenţilor din întreaga lume. Cosmin şi-a amintit de o perioadă nu foarte veselă din viaţa lui: la 7 ani şi-a fracturat braţul şi a trecut printr-o lungă şi chinuitoare perioadă de recuperare.



    Cu amintirea încă vie şi dureroasă a exerciţiilor de kinetoterapie, Cosmin le-a propus colegilor săi să găsească împreună o metodă de a face toată această experienţă a recuperării medicale una mai uşoară şi mai eficientă atât pentru pacienţi cât şi pentru medici. Cum poţi face asta? Ajutându-l pe pacient să nu se mai gândească la durere, concentrându-i atenţia pe altceva, povesteşte Cosmin Mihaiu:


    Recuperarea medicală se face în fiecare zi. Ce voiam noi să facem era să le oferim pacienţilor o experienţă mai bună, mai plăcută, mai uşoară, atunci când trebuie să treacă prin exerciţiile de recuperare. Jocurile video păreau să fie cea mai bună alternativă la exerciţiile tradiţionale. Datorită interactivităţii acestora, pacientul nu se concentrează neapărat asupra recuperării, ci pe scopul impus de joc şi astfel poate uita de durerea sau de lucrurile neplăcute datorită exerciţiilor prin care trece. Problema cea mai mare în kinetoterapie e că pacienţii nu îşi fac exerciţiile acasă, din cauza durerii sau disconfortului impus de acele exerciţii. Noi am vrut să le oferim o recuperare mai uşoară şi interactivă ca ei să se conformeze exerciţiilor prescrise de către doctor şi astfel să se recuperez mai repede.”



    Softul propus de echipa celor patru a fost botezat MIRA: Medical Interactive Recovery Assistent. Proiectul lor a fost selectat pentru finala Imagine Cup şi primit cu aplauze de juriul competiţiei. Abia acest lucru le-a întărit convingerea că merită să investească în acest proiect şi au început să caute direcţiile de dezvoltare. Cum funcţionează MIRA? Sunt câteva jocuri pe care pacienţii le joacă prin intermediul platformei Kinect. Piano, Catch It, Airplanes, Touch it, Kick it… Toate se bazează pe principiul terapiei ocupaţionale, potrivit căreia, pacientul trebuie să primească feedback constant şi evoluţia sa să fie monitorizată şi analizată.



    Atunci când pacientul se joacă, programul înregistrează fiecare dată necesară kinetoterapeutului sau doctorului, să observe evoluţia pacienţilor în cadrul recuperării. Aceste date pleacă de la măsurători clasice, viteză, acceleraţie, distanţa parcursă de un anumit pacient cu un membru sau chiar şi punctele în jocuri. Toate aceste date îi dau kinetoterapeutului o viziune foarte clară despre evoluţia pacientului în cadrul recuperării. Spre exemplu, Touch it a venit la sugestia unui specialist care ne-a propus un joc prin care să-l convingem pe utilizator să îşi poată atinge anumite zone ale corpului, de exemplu zona capului, pentru că în viaţa de zi cu zi fiecare om trebuie să poată să îşi ducă mâna la gură, pentru a se hrăni sau pentru igienă. Cu ajutorul dispozitivului Kinect putem detecta dacă într-adevăr utilizatorul poate ajunge acolo cu mâna. Jocul este într-un format foarte simplu: un fluturaş care zboară în jurul pacientului şi se aşează pe anumite zone ale corpului pacientului iar pacientul trebuie să atingă zona respectivă.”



    MIRA există în două variante: cea pentru acasă şi cea pentru clinici, diferenţele fiind strict legate de informaţiile înregistrate în timpul utilizării softului. MIRA Clinic conţine atât jocurile dezvoltate cât şi ustensilele adiţionale pe care le oferim doctorilor şi kinetoterapeuţilor pentru a putea personaliza tratamentul pacientului. Asta înseamnă o aplicaţie prin care specialistul poate crea propriile serii de exerciţii prin care pacientul să treacă. Mai mult, aplicaţia afişează şi toate rezultatele pacienţilor în cadrul recuperării. Varianta pentru acasă conţine doar jocurile. Nu are atât de multe informaţii de care doar specialiştii au nevoie şi în timp ce pacienţii se joacă acasă toate datele stocate şi înregistrate sunt transmise kinetoterapeutului sau doctorului pentru ca acesta să vadă evoluţia pacientului. Momentan rulăm testări în clinici şi în instituţii pentru a vedea care este părerea specialiştilor dar şi a pacienţilor. Feedback-ul este foarte bun. Evident, e o aplicaţie în dezvoltare şi am primit sfaturi foarte bune despre cum o putem îmbunătăţi şi cum putem oferi experienţe mai plăcute însă în general toată lumea are o părere foarte bună despre cum arată şi cum funcţionează aplicaţia.”



    Ca orice joc video care se respectă şi jocurile din MIRA au punctaje, clasamente, recompense. Dar recompensa cea mai bună este aceea că mintea pacientului se lasă antrenată în joc şi dictează corpului să facă acele mişcări de care are atâta nevoie pentru a-şi recupera total funcţionalitatea. Ideea acestui soft a fost considerată valoroasă şi de organizatorii unui Incubator pentru proiecte medicale, HealthBox Europe din Londra, povesteşte Cosmin Mihaiu: Este un program intensiv de 3 luni în cadrul căruia se trece prin mentorat, exerciţii şi, evident, introduceri în industria medicală. Cum programul se afla la Londra, am decis să deschidem aici afacerea noastră. Colegii mei se află în România şi se ocupă de dezvoltarea tehnică şi de relaţiile din România. Scopul meu în Anglia este să dezvolt afacerea cu partenerii noştri de aici. MIRA este folosită deja într-unul dintre cele mai mari spitale din Londra cât şi în afara Londrei, în Manchester. Se află într-un stadiu de finalizare aplicaţia noastră şi ne propunem ca în prima jumătate a anului să avem şi clienţi plătitori pentru ambele variante. Vrem să aducem acest soft în stagiul în care pacienţii, utilizatorii sau specialiştii să beneficieze cât mai mult de el.



    Mai rămâne să vă spunem că MIRA va conţine în viitor şi jocuri centrate pe logopedie şi că vă urăm să nu aveţi nevoie de acest soft, dar dacă veţi avea nevoie, să ştiţi că există şi puteţi afla mai multe despre el pe site-ul www.mirarehab.com

  • MIRA, o poveste de succes

    MIRA, o poveste de succes

    Cosmin Mihaiu, Alina Călin, Andrei Cantea şi Liviu-Andrei Dascălu sunt autorii unui software ce poate contribui decisiv la îmbunătăţirea calităţii vieţii celor ce suferă de dizabilităţi temporare şi se află într-o perioada de recuperare. În 2011, pe vremea când erau studenţi la Facultatea de Matematică din Cluj, cei patru s-au înscris la concursul organizat de Microsoft Imagine Cup”. Imaginează-ţi o lume în care tehnologia ajută la rezolvarea celor mai grele probleme” a fost tema acestei competiţii adresate studenţilor din întreaga lume. Cosmin şi-a amintit de o perioadă nu foarte veselă din viaţa lui: la 7 ani şi-a fracturat braţul şi a trecut printr-o lungă şi chinuitoare perioadă de recuperare. Cu amintirea încă vie şi dureroasă a exerciţiilor de kinetoterapie, Cosmin le-a propus colegilor săi să găsească împreună o metodă de a face toată această experienţă a recuperării medicale una mai uşoară şi mai eficientă atât pentru pacienţi cât şi pentru medici. Cum poţi face asta? Ajutându-l pe pacient să nu se mai gândească la durere, concentrându-i atenţia pe altceva, povesteşte Cosmin Mihaiu: Recuperarea medicală se face în fiecare zi. Ce voiam noi să facem era să le oferim pacienţilor o experienţă mai bună, mai plăcută, mai uşoară, atunci când trebuie să treacă prin exerciţiile de recuperare. Jocurile video păreau să fie cea mai bună alternativă la exerciţiile tradiţionale. Datorită interactivităţii acestora, pacientul nu se concentrează neapărat asupra recuperării, ci pe scopul impus de joc şi astfel poate uita de durerea sau de lucrurile neplăcute datorită exerciţiilor prin care trece. Problema cea mai mare în kinetoterapie e că pacienţii nu îşi fac exerciţiile acasă, din cauza durerii sau disconfortului impus de acele exerciţii. Noi am vrut să le oferim o recuperare mai uşoară şi interactivă ca ei să se conformeze exerciţiilor prescrise de către doctor şi astfel să se recuperez mai repede.”



    Softul propus de echipa celor patru a fost botezat MIRA: Medical Interactive Recovery Assistent. Proiectul lor a fost selectat pentru finala Imagine Cup şi primit cu aplauze de juriul competiţiei. Abia acest lucru le-a întărit convingerea că merită să investească în acest proiect şi au început să caute direcţiile de dezvoltare. Cum funcţionează MIRA? Sunt câteva jocuri pe care pacienţii le joacă prin intermediul platformei Kinect. Piano, Catch It, Airplanes, Touch it, Kick it… Toate se bazează pe principiul terapiei ocupaţionale, potrivit căreia, pacientul trebuie să primească feedback constant şi evoluţia sa să fie monitorizată şi analizată.



    Atunci când pacientul se joacă, programul înregistrează fiecare dată necesară kinetoterapeutului sau doctorului, să observe evoluţia pacienţilor în cadrul recuperării. Aceste date pleacă de la măsurători clasice, viteză, acceleraţie, distanţa parcursă de un anumit pacient cu un membru sau chiar şi punctele în jocuri. Toate aceste date îi dau kinetoterapeutului o viziune foarte clară despre evoluţia pacientului în cadrul recuperării. Spre exemplu, Touch it a venit la sugestia unui specialist care ne-a propus un joc prin care să-l convingem pe utilizator să îşi poată atinge anumite zone ale corpului, de exemplu zona capului, pentru că în viaţa de zi cu zi fiecare om trebuie să poată să îşi ducă mâna la gură, pentru a se hrăni sau pentru igienă. Cu ajutorul dispozitivului Kinect putem detecta dacă într-adevăr utilizatorul poate ajunge acolo cu mâna. Jocul este într-un format foarte simplu: un fluturaş care zboară în jurul pacientului şi se aşează pe anumite zone ale corpului pacientului iar pacientul trebuie să atingă zona respectivă.”



    MIRA există în două variante: cea pentru acasă şi cea pentru clinici, diferenţele fiind strict legate de informaţiile înregistrate în timpul utilizării softului. MIRA Clinic conţine atât jocurile dezvoltate cât şi ustensilele adiţionale pe care le oferim doctorilor şi kinetoterapeuţilor pentru a putea personaliza tratamentul pacientului. Asta înseamnă o aplicaţie prin care specialistul poate crea propriile serii de exerciţii prin care pacientul să treacă. Mai mult, aplicaţia afişează şi toate rezultatele pacienţilor în cadrul recuperării. Varianta pentru acasă conţine doar jocurile. Nu are atât de multe informaţii de care doar specialiştii au nevoie şi în timp ce pacienţii se joacă acasă toate datele stocate şi înregistrate sunt transmise kinetoterapeutului sau doctorului pentru ca acesta să vadă evoluţia pacientului. Momentan rulăm testări în clinici şi în instituţii pentru a vedea care este părerea specialiştilor dar şi a pacienţilor. Feedback-ul este foarte bun. Evident, e o aplicaţie în dezvoltare şi am primit sfaturi foarte bune despre cum o putem îmbunătăţi şi cum putem oferi experienţe mai plăcute însă în general toată lumea are o părere foarte bună despre cum arată şi cum funcţionează aplicaţia.”



    Ca orice joc video care se respectă şi jocurile din MIRA au punctaje, clasamente, recompense. Dar recompensa cea mai bună este aceea că mintea pacientului se lasă antrenată în joc şi dictează corpului să facă acele mişcări de care are atâta nevoie pentru a-şi recupera total funcţionalitatea. Ideea acestui soft a fost considerată valoroasă şi de organizatorii unui Incubator pentru proiecte medicale, HealthBox Europe din Londra, povesteşte Cosmin Mihaiu: Este un program intensiv de 3 luni în cadrul căruia se trece prin mentorat, exerciţii şi, evident, introduceri în industria medicală. Cum programul se afla la Londra, am decis să deschidem aici afacerea noastră. Colegii mei se află în România şi se ocupă de dezvoltarea tehnică şi de relaţiile din România. Scopul meu în Anglia este să dezvolt afacerea cu partenerii noştri de aici. MIRA este folosită deja într-unul dintre cele mai mari spitale din Londra cât şi în afara Londrei, în Manchester. Se află într-un stadiu de finalizare aplicaţia noastră şi ne propunem ca în prima jumătate a anului să avem şi clienţi plătitori pentru ambele variante. Vrem să aducem acest soft în stagiul în care pacienţii, utilizatorii sau specialiştii să beneficieze cât mai mult de el.



    Mai rămâne să vă spunem că MIRA va conţine în viitor şi jocuri centrate pe logopedie şi că vă urăm să nu aveţi nevoie de acest soft, dar dacă veţi avea nevoie, să ştiţi că există şi puteţi afla mai multe despre el pe site-ul www.mirarehab.com