Pacifismul
Uniunii Europene este o dimensiune asumată de blocul european, bătrânul
continent fiind martor în decursul secolului 20 la cele mai îngrozitoare şi mai
degrandante forme de violenţă la adresa fiinţei umane. De la sfârşitul celui
de-al doilea război mondial încoace, Europa a dezvoltat constant o politică
pacifistă cu multiple componente, pornind de la aspectul intervenţiei militare
pentru aplanare până la investiţii în zone de conflict pentru protejarea celor
aflaţi în suferinţă. Acum, pacifismul este din ce în ce mai mult o problemă a
continentului în care valurile de populism şi iliberalism o ameninţă. Însă
blocul comunitar nu renunţă la ceea ce îl defineşte.
La conferinţa de
securitate de la Munchen, înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru
afaceri externe şi politica de securitate Federica Mogherini repeta
angajamentul pacifist asumat de Uniunea Europeană, azi şi pentru viitor.
Niciuna dintre provocările la adresa securităţii
cu care lumea se confruntă azi nu poate fi abordată exclusiv militar. Cred că
este important să recunoaştem că ceea simţim azi, nu numai noi ca europeni ci
şi alţi oameni în lume, este sentimentul de frustrare în faţa provocărilor la
adresa securităţii. Cred că simţim nevoia unei combinaţii creative de
instrumente care poate şi uneori trebuie să-l includă şi pe cel militar, o
combinaţie care însă întotdeauna cere mult mai mult: sprijin economic,
prevenţie, protejarea şi promovarea drepturilor omului, accesul la decizii al
tinerilor şi femeilor, reconciliere, acţiune împotriva schimbărilor climatice.
Şi cred că de aceea, azi, Uniunea Europeană a devenit mai mult decât în trecut
un furnizor real de securitate. Deoarece noi putem fi cumva mai mult decât
alţii un furnizor de securitate în sens larg. Aceasta pentru că ne confruntăm
cu tipuri diferite de ameninţări în lume pentru care avem furnizori diferiţi de
securitate, cu instrumente diferite. Trebuie să folosim instrumente diferite,
combinându-le în funcţie de fizionomia conflictului, a locului şi a jucătorilor
implicaţi. Nu în ultimul rând, mobilizăm resurse, inclusiv resurse financiare
pe care nimeni din lume nu le pune la dispoziţie şi nu este dispus să le pună.
Să fim clari: astăzi, banii investiţi în ajutoarele umanitare, în dezvoltarea
durabilă, în combaterea schimbărilor climatice, în protejarea şi promovarea
drepturilor omului şi, uneori, banii din acordurile comerciale sunt investiţii
în securitate şi pace în lumea de azi.
Niciodată
nu se face prea puţin pentru pace. Iar Uniunea Europeană crede că propriul
exemplu este unul care poate fi urmat.