Radio România Internațional

Tag: Pactul Molotov-Ribbentrop

  • România – Estonia, 100 de ani de relații

    România – Estonia, 100 de ani de relații


    Europa este un continent al națiunilor și culturilor create de lumea antică greco-latină și de creștinism. Așa a fost definită Europa de cei mai mulți care au scris despre ea și au încercat să-i descifreze secretele. Cu timpul, valorile culturale pe care le aminteam au făcut ca distanțele geografice să înceapă să se scurteze. Națiuni aflate la depărtare sau chiar la extremitățile Europei s-au descoperit și apropiat, atât cât le-au permis condițiile istorice. Deși s-au aflat timp de 45 de ani în același lagăr socialist al Europei de Est, România și Estonia fac parte din două spații geoculturale diferite, din Europa de Sud-Est și Europa de Nord. România a fost între 1500 și 1878 zonă de influență a Imperiului otoman, Estonia a fost într-o perioadă mai mare, între 1560 și 1710, alternativ parte a Poloniei și Suediei, iar după între 1710 și 1918 parte a Rusiei țariste.



    Românii și estonienii au avut contacte sporadice în decursul timpului și aceasta este ușor de înțeles: oamenii călătoreau extrem de puțin până la apariția căilor ferate în secolul al 19-lea. Numai anumite categorii profesionale aveau acest privilegiu, și anume negustorii, diplomații și militarii. În acest sens, cunoașterea reciprocă a națiunilor era superficială sau chiar absentă. Cu ocazia aniversării a centenarului de relații diplomatice oficiale dintre România și Estonia de la Muzeul Național de Istorie a României, l-am rugat pe Doru Liciu, șeful arhivelor diplomatice din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, să puncteze principalele repere ale relațiilor bilaterale româno-estoniene.


    “Încă de la mijlocul secolului al 19-lea, călători români ajung în Estonia și călători estonieni ajung în Principatele Române, prin intermediul diverselor organizații care țineau de fostul imperiu rus. Odată cu destrămarea Imperiului rus, Estonia și-a proclamat independența în 1918, recunoscută de România în perioada imediat următoare. În 1921, s-a hotărât stabilirea relațiilor diplomatice între cele două țări. Cele două țări aveau contacte din perioada istorică anterioară, dar chiar și din timpul primului război mondial când o parte din trupele ruse care au luptat în România atunci erau formate din ostași și ofițeri originari din Țările Baltice.”



    Înainte de primul război mondial, numele românesc cel mai important care a avut o legătură solidă cu Estonia a fost juristul, politicianul, publicistul și deputatul basarabean în Parlamentul României Mari Ion Pelivan (1876-1954). El absolvea Facultatea de Drept a Universității din Tartu în 1903. Perioada de după primul război mondial, așa-numita perioadă interbelică, a fost cea care a adus cele două națiuni mai aproape. Și liantul cel mai important al apropierii lor a fost prezența agresivă a Uniunii Sovietice. Noua putere comunistă de la Moscova nu a încetat să revendice teritorii care aparținuseră Rusiei țariste, dar la care ea renunțase în urma deciziei lui Lenin ca fiecare națiune de pe cuprinsul Rusiei să aibă dreptul de a-și decide singură soarta. Estonia, asemenea celorlalte două țări baltice Lituania și Letonia, își construia punți de legătură cu lumea, una dintre punți fiind construită și spre București.


    Doru Liciu. “Ulterior, s-au deschis cele două ambasade, acestea funcționând în perioada interbelică în capitalele celor două țări. Mult timp ambasada României din Estonia a fost asigurată de un ministru rezident în Varșovia și de acolo se transmiteau principalele informații despre Estonia. Ulterior, au fost deschise ambasade și la Tallinn, și la București.”



    Prin celebrul pact Molotov-Ribbentrop sau Pactul Hitler-Stalin din 23 august 1939, Europa de est era împărțită între Germaniza nazistă și Uniunea Sovietică. Pe 16 iunie, URSS adresa un ultimatum Estoniei în care îi cerea să accepte intrarea armatei sovietice în țară și instaurarea unui guvern prosovietic. Guvernul Estoniei a respins propunerea și a doua zi, pe 17 iunie, țara era ocupată și comunizată. Pe 6 august 1940, Estonia era anexată. În același stil, 9 zile mai târziu, pe 26 iunie și pe 27 iunie 1940, prin două ultimatumuri, Uniunea Sovietică cerea României să-i returneze Basarabia și Bucovina de Nord. Au urmat, timp de 45 de ani, regimuri de teroare. 1940 este anul în care relațiile româno-estoniene încetează.


    Doru Liciu. “Din păcate, lucrurile s-au sfârșit așa cum știm prin ocuparea brutală a Țărilor Baltice de către Uniunea Sovietică în 1940, același an în care și România a trebuit să cedeze o parte din teritoriul său istoric, care până la 1812 nu avusese nicio legătură și nu făcuse niciodată parte din teritoriul Imperiului rus. În timpul regimului sovietic nu au existat contacte la nivel de stat, Estonia era o republică componentă a Uniunii Sovietice. Sigur că din Estonia au venit în România oameni de cultură, ansambluri folclorice, artiști plastici care au expus. Și la fel, în Estonia, destul de rar, dar cu oarecare regularitate au fost prezenți români din cele mai variate câmpuri ocupaționale.”



    Odată căzut regimul comunist în 1989 și obținerea independenței Estoniei în 1991, relațiile diplomatice româno-estoniene au fost reluate. Ele s-au intensificat mai ales prin accederea celor două țări în NATO și în Uniunea Europeană.







  • Ultimatum

    Ultimatum


    Tu seara a dzuuâllei di 26 di cirişaru a anlui 1940, ambasadorlu ali Românie, Moscova eara gritu ntrâoarâ la ministurlu sovietic di externi, cunscutlu Molotov. Tru unâ havaie di glleţu, al Gheorghe Davidescu îlli si da un ultimatum prit cari Uniunea Sovietică câfta imperativ ali Românie să-lli prida Basarabia şi nordul ali Bucovină. Spusili a ultimatumlui suntu cabaia serti a deapoa tru documentu suntu arădăpsiti len turlii di aberaţii istoriţi. Molotov avea ahurhită di vâr kiro ataca retorică contra ali Românie, tru paralel cu avansul militar nreghistrat di aliatlu di atumţea a sovietitlor, Ghirmânia hitleristă, pe frontul ditu Ascâpitatâ. Eara, dimecu, un moment pritu cari Uniunea Sovietică ş-pripunea s-aibâ hâiri, tut simfunu cu Pactulu Molotov-Ribbentrop cari apufusea sutâllea anamisa di Moscova şi Berlin.




    Numâsitu Pactu di nifuvirseari, tratatlu ruso-ghirmanu fu simnatu tu dzuua di 23 di agustu 1939. Pi thimellilu a aliştei akicâseari, Ghirmânia nazistâ şi Rusia comunistă nkisirâ s’ampartâ lumea. După maşi unâ stămână, Ghirmânia atacâ Polonia, neise, nkisi aşi Doilu Polimu Mondial. Tru idyiul kiro, şi Uniunea Sovietică aputrusi Polonia şi li anvârligă ripubliţli baltiţi, Estonia, Letonia şi Lituania. Meslu cirişaru di aoa şi 80 di an’i fu un momentu lâhtâroasu tru istoria ali Europă. La 15 şi 16 di cirişaru 1940, armata sovietică aputrusi aţeali trei n’iţ ripubliţ baltiţi a deapoa tu Ascâpitatâ, Franţa capitula tru polimlu cu Ghirmânia. Armistiţiul s-bagâ tru practico tu 25 di cirişaru a deapoa, a daua dzuuâ, Uniunea Sovietică caftâ ali Românie, ultimativ, dauă reghiuni a llei. Ma amânatu va s-iasâ tu migdani că tuti eara tu simfunie cu unâ akicâseari secretâ apufusitâ di aţeali dauă puteri dictatoriale unâoarâ cu Pactul di nifuvirseari.




    Tru noaptea-a dzuuâllei di 26 di cirişaru, România s’vidzu maşi ea goalâ dinintea a unâllei fuvirseari mortalâ, ţi ici nu u akicâsea. Ghirmânia nzistă nu ş-pripusi niti unu sticu di oarâ s’llia apărarea ali Românie. Tu ahurhita-a meslui cirisaru, Berlinlu avea dimândatâ a Bucureştiului că, ma va, tra s-aibâ garanţii di partea-a Reichului, lipseasti s’ahurheascâ pâzârâpseri cu Uniunea Sovietică. Maşi câ Moscova nu aprukea ici vârâ pâzârâpseari şi pistipsea maşi tu forţa aputrusearillei militarâ. Câtu angrica şi garanţiile a Reichului, vrea s-veadă România dupu maşi doi meşi di dzâli di la Ultimatumlu sovietic şi dupu un an di la Pactul di nifuvirseari simnatu cu sovietiţlli.




    Tru agustu 1940, Ghirmânia arbitră” Diktatlu di Viena prit cari, un altu viţinu, Ungaria, vrea s-anâpâdeascâ unâ altâ reghiuni ali Românie, partea di nordu ali Transilvanie. Dimecu, tru cirişaru 1940, România eara maşi ea goalâ dinintea-a revendicărlor revizionisti a nâscântoru viţin’i, ndrupâti di akicâseri ntunicati anamisa di mărli puteri. Apandisea-a român’ilor, cari eara simfun’i s-ahurheascâ pâzârâpseri, vini dupu doilu ultimatum, tru zboarâ fără echivoc: pridarea ali Basarabie şi nordulu ali Bucovinâ, după unâ hartă pitricutâ di Moscova, şi evacuarea a askerillei şi ali administraţie ti maşi patru dzâli.




    Dimi, fudzearea-a românilor s-alâxi tru unâ hauuâ dramaticâ, unâ cadealihea traghedie umanitară. Askerea sovietică, ndrupâtâ di bandi locale, nkisi cu provocări, mpârdări şi crimi. Administraţia, oficiallii a statlui român şi armata vâsilikeascâ furâ aguditi niacumtinatu şi mulţâ români furâ vâtâmaţ. Şingiri fârâ bitiseari di arifugat nkisirâ cu lâhtârseari câtâ arâulu Prut, năulu sinuru apufusitu di Stalin. Idyealui s-feaţirâ lucârli şi tru Bucovina, tălliată ndauâ di sinurlu apufusitu pritu Ultimatumlu al Molotov. Askerea română avu ordinu s-nu aminâ tufeki, s-nu aproaki provocări cari vrea u facâ ma greauâ catandisea. Ama trân’ipserli nu s-avea bitisitâ. Tru idyiul lâhtârosu anu 1940, România nica vrea s-da ali Ungarie nordul a Ardealui şi ali Vârgârie, sudlu ali Dobroge. Diznău, askerea şi administraţia suntu trapti şi oamin’illi s-arifugiadză ntrâoarâ, cu multi trân’ipseri şi drami. Dininti, ama s-videa lâhtârosu polimlu.



    Autor: Marius Tiţa


    Armânipsearea: Taşcu Lala

  • Ultimatum

    Ultimatum

    În seara zilei de 26 iunie a anului 1940, ambasadorul României la Moscova
    era chemat de urgenţă la ministrul sovietic de externe, celebrul Molotov.
    Într-o atmosferă de gheaţă, lui Gheorghe Davidescu îi este înmânat un ultimatum
    prin care Uniunea Sovietică cerea imperativ României să îi predea pur şi simplu
    Basarabia şi nordul Bucovinei. Termenii ultimatumului sunt extrem de duri iar
    în document sunt vehiculate tot felul de aberaţii istorice. Molotov începuse de
    ceva timp atacul retoric împotriva României, în paralel cu avansul militar
    înregistrat de aliatul de atunci al sovieticilor, Germania hitleristă, pe frontul
    de Vest. Era, aşadar, un moment de care Uniunea Sovietică îşi propunea să
    profite, totul conform Pactului Molotov-Ribbentrop care consfinţea prietenia
    Moscova-Berlin.

    Numit Pact de neagresiune, tratatul ruso-german a fost semnat
    la 23 august 1939. În baza acestei înţelegeri, Germania nazistă şi Rusia
    comunistă au pornit la împărţirea lumii. După numai o săptămână, Germania a
    atacat Polonia, declanşând Al Doilea Război Mondial. În acelaşi timp, şi Uniunea
    Sovietică a invadat Polonia şi a încercuit republicile baltice, Estonia,
    Letonia şi Lituania. Luna iunie de acum 80 de ani a fost un moment teribil în
    istoria Europei. La 15 şi 16 iunie 1940, armata sovietică a invadat pur şi
    simplu cele trei mici republici baltice iar în Vest, Franţa capitula în
    războiul cu Germania. Armistiţiul intră în vigoare la 25 iunie iar, a doua zi,
    Uniunea Sovietică cere României, ultimativ, două regiuni ale sale. Mai târziu
    se va descoperi că totul era conform unei înţelegeri secrete stabilite de cele
    două puteri dictatoriale odată cu Pactul de neagresiune.

    În noaptea zilei de 26
    iunie, România s-a trezit singură în faţa unei ameninţări mortale, pe care nu o
    înţelegea deplin. Germania nazistă nu şi-a propus nicio clipă să ia apărarea
    României. La începutul lunii iunie, Berlinul chiar comunicase Bucureştiului că,
    dacă vrea să beneficieze de garanţii din partea Reichului, trebuie să înceapă
    negocieri cu Uniunea Sovietică. Numai că Moscova nu accepta nicio negociere şi
    credea doar în forţa invaziei militare. Cât valorau şi garanţiile Reichului,
    avea să vadă România peste numai două luni de la Ultimatumul sovietic şi un an
    de la Pactul de neagresiune încheiat cu sovieticii.

    În august 1940, Germania a arbitrat
    Diktatul de la Viena prin care, un alt vecin, Ungaria, avea să cotropească o
    altă regiune a României, partea de nord a Transilvaniei. Aşadar, în iunie 1940,
    România se afla singură în faţa revendicărilor revizioniste ale unor vecini,
    susţinute de înţelegeri întunecate între marile puteri. Răspunsul românilor,
    care erau de acord să înceapă negocieri, a fost urmat de un al doilea
    ultimatum, în termeni fără echivoc: predarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei,
    după o hartă transmisă de Moscova, şi evacuarea armatei şi a administraţiei în
    numai patru zile.

    De fapt, plecarea românilor s-a transformat într-un haos
    dramatic, o adevărată tragedie umanitară. Armata sovietică, sprijinită de bande
    locale, s-a dedat la provocări, jafuri şi crime. Administraţia, oficialii
    statului român şi armata regală au fost hărţuiţi în permanenţă şi mulţi români
    au fost ucişi. Şiruri lungi de refugiaţi s-au îndreptat cu disperare spre Prut,
    noua frontieră stabilită de Stalin. La fel s-au petrecut lucrurile şi în
    Bucovina, tăiată în două de graniţa impusă de Ultimatumul lui Molotov. Armata
    română a avut ordin să nu tragă, să nu fie atrasă în provocări care ar fi
    permis agravarea situaţiei. Dar suferinţele nu se încheiaseră. În acelaşi
    teribil an 1940, România mai avea să cedeze Ungariei nordul Ardealului şi
    Bulgariei, sudul Dobrogei. Din nou, armata şi administraţia sunt retrase şi
    oamenii se refugiază în grabă, cu nenumărate suferinţe şi drame. La orizont, însă,
    sumbru şi sinistru, se arăta războiul.

  • Când a început al Doilea Război Mondial

    Când a început al Doilea Război Mondial

    Nu răsărise, încă, soarele, la 1 septembrie 1939,
    când aviaţia lui Hitler a început bombardarea sălbatică a Poloniei. Începea,
    astfel, oficial, cel de al Doilea Război Mondial, incredibila operă de
    distrugere a omenirii, în numele unor principii pe care mulţi nu şi le mai
    aminteau. Doar aparent era un atac-surpriză, de fapt cu toţii se aşteptau la
    aşa ceva. Şi nu din cauză că, în ziua precedentă, fusese pus în scenă un
    pseudo-atac, de provocare, al unor soldaţi germani în uniforme poloneze.
    Lucrurile erau decise la nivel mult mai înalt. Cu numai o săptămână înainte, la
    23 august 1939, fusese semnat incredibilul Pact de neagresiune între cele două
    extreme ale spectrului politic, naziştii germani şi comuniştii, ruşi, între
    Hitler şi Stalin. Era vorba de neagresiune între Berlin şi Moscova dar şi de
    agresiune totală împotriva Poloniei.

    Dacă germanii treceau frontiera la 1
    septembrie, sovieticii au declanşat şi ei atacul împotriva Poloniei, la 17
    septembrie, prinzând ca într-un cleşte eroicul popor polonez. Acelaşi pact,
    numit şi Molotov-Ribbentrop, după numele şefilor celor două diplomaţii care
    l-au semnat, avea şi un protocol secret cu rearanjamente teritoriale și
    politice ce afectau grav Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda, România și
    Polonia, ce urmau să fie ocupate total sau parţial de Uniunea Sovietică şi
    Germania nazistă. Berlinul acţiona în virtutea înţelegerii cu Stalin dar ştia clar
    că atacul împotriva Poloniei va declanşa aplicarea alianţelor militare ale
    Poloniei cu Franţa şi Marea Britanie, punându-le pe acestea în stare de război.
    Un război numit ciudat de istorici, cu o lipsă
    aproape totală de acţiune din partea celor două puteri democratice din Vest în
    timp ce Germania hitleristă şi Uniunea Sovietică stalinistă distrugeau Polonia.
    În plus, URSS a atacat Finlanda iar Germania a invadat Danemarca şi Norvegia.

    La 10 mai 1940, Churchill preia conducerea guvernului britanic iar Germania
    invada Belgia şi Olanda, nemailăsând nicio îndoială asupra intenţiilor sale.
    Desigur, nu atunci, odată cu luptele pe toate fronturile, a început al Al
    Doilea Război Mondial. Şi nici mai târziu, în cursul anului 1940, când cei doi
    aliaţi, Germania nazistă şi Uniunea sovietică, au smuls bucăţi din trupul
    României. În 1940, de altfel, se încheia Planul de patru ani lansat de Hitler
    în 1936 pentru a pregăti Germania de un război amplu. Dar, vorbind de 1940, nu
    putem uita suferinţele Poloniei atacată şi ea din două părţi, nu putem uita nici
    invadarea Cehoslovaciei, în martie 1939, cu 6 luni înaintea invadării Poloniei.
    Cu un an înainte, în martie 1938, Germania nazistă invadase Austria, celebrul Anschluss. Era prima acţiune clară care
    contravenea status quo-ului de la sfârşitul Primului Război Mondial, era, fără
    îndoială, o gravă acţiune revanşardă. Cu două decenii în urmă, sângerosul
    război mondial, primul, se încheia cu un Armistiţiu la umbra căruia, dintre
    ruine şi cruci, se ridica spectrul unei noi confruntări mondiale.