Tag: padure

  • Lemnul, o resursă pentru reducerea emisiilor de carbon

    Lemnul, o resursă pentru reducerea emisiilor de carbon

    România are toate resursele – păduri, lemn, capacităţi de prelucrare, specialişti şi şcoli – pentru a intra în plutonul fruntaş al ţărilor care fac paşi importanţi pentru reducerea emisiilor de carbon în sectorul construcţiilor. Afirmația aparține Asociaţiei Forestierilor din România (ASFOR) care explică într-un comunicat cum folosirea lemnului în construcții poate contribui la atingerea obiectivelor climatice ambițioase ale Uniunii Europene: și anume echilibrarea emisiilor de gaze cu efect de seră până în anul 2050 şi, ulterior, obținerea de emisii negative. În acest sens, sectorul în cauză reprezintă o provocare majoră. Conform planului de acţiune pentru economia circulară din 2020, construcţiile sunt responsabile pentru peste 35% din totalul deşeurilor şi pentru 5 … 12% din totalul emisiilor din Uniunea Europeană. Iar produsele din lemn pot contribui la transformarea sectorului din sursă de emisii într-un absorbant de carbon. Promovarea produselor de stocare a carbonului este pe deplin compatibilă cu principiul neutralităţii tehnologice, arată forestierii români, citând surse comunitare.

    Care este mecanismul ne explică președintele ASFOR, Ciprian Muscă:

    Sectorul construcțiilor este unul dintre sectoarele care au un aport destul de ridicat în ceea ce privește emisiile de carbon, prin materialele care sunt folosite. La nivelul statelor europene s-au implementat o serie de măsuri pentru absorția și stocarea carbonului.

    Noi, atât în România cât și în Uniunea Europeană, avem la îndemână o resursă care ne poate ajuta și care poate să participe activ în realizarea acestor ținte. Și ea este pădurea! Practic, pădurea acționează ca un absorbant al carbonului pe care îl depozitează în lemn, iar ulterior prin prelucrarea și transformarea lemnului în materiale de construcții asigură stocarea acestuia pe un termen foarte, foarte lung.

    Deci, practic, utilizând lemnul în construcții noi reușim să facem această parte de stocare de carbon și să atingem țintele de neutralitate pe care ni le-am propus ca membri ai comunității și pe care Europa și le-a impus să le atingă până în 2030. Întotdeauna trebuie să existe un just echilibru între economic, social și mediu. Adică recoltele de lemn pe care le facem, cel puțin la nivelul României, pentru că România este unul dintre puținele state europene care recoltează lemn după programe pe 10 ani, după amenajamente silvice. Și recoltăm doar creșterea anuală a pădurii, deci nu recoltăm mai mult decât pădurea poate să producă.

    În sprijinul celor spuse, forestierii români amintesc și faptul că, luna trecută, Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (ENVI) a Parlamentului European a lansat draftul raportului O nouă strategie europeană pentru 2030 – Management durabil al pădurilor în Europa. Documentul face referire la adoptarea unei abordări holistice care ia în considerare multifuncţionalitatea pădurilor, inclusiv stocarea carbonului în biomasa forestieră şi produsele din lemn şi la crearea unui cadru de reglementare care să recunoască amprenta de carbon mai mică a produselor forestiere în comparaţie cu materialele alternative. În același context, forestierii români readuc în atenție un document propriu denumit România verde în 10 paşi, care conține și un capitol care vizează construcțiile din lemn. Acesta cheamă autorităţile publice să realizeze case pasive din lemn şi să folosească minim 10% lemn în toate construcţiile realizate din fonduri publice. Totodată, prin programul ‘Casa din lemn’ – foresterii solicită ca persoanele fizice să fie sprijinite financiar să realizeze construcţii din acest material, la fel și persoanele juridice pentru sedii, spaţii tehnice, spaţii pentru comerţ şi producţie. Toate acestea nu se pot face, însă, decât prin tăieri provenite din păduri, iar în România subiectul este foarte sensibil. Multe asociații de mediu au atras atenția asupra unor defrișări și tăieri ilegale sau abuzive.

    Iată ce spune Ciprian Muscă: Aș începe întâi cu termenul de defrișare. Defrișare ce înseamnă? Tăierea arboretului, îndepărtarea pădurii și schimbarea categoriei de folosință. Adică putem să avem, de exemplu, defrișare la construcția unei autostrăzi. În rest nu putem vorbi de defrișare. Aici, în România, nu avem defrișări decât strict în cazul marilor proiecte de infrastructură. În ceea ce privește tăierile ilegale, și noi ca participanți în cadrul sectorului forestier depunem eforturi de a-i îndepărta și de a scăpa de cei care mai fac fapte ilicite și care aduc prejudicii pădurii. Avem acest sistem informatic SUMAL 2.0 care este unic în Europa și care practic ne asigură trasabilitatea lemnului de la pădure până în depozit. Este un sistem pus la dispoziția populației. Orice cetățean din România care dorește să verifice un transport de lemn o poate face. Are și fotografiile transportului. Dacă are suspiciuni sau dacă constată că transportul este ilegal poate apela la sistemul 112. Deci, în ceea ce inseamnă exploatarea și transportul lemnului transparența este totală.

    Recent, Guvernul român a luat noi măsuri de descurajare a tuturor tentativelor de fraudă şi furt de masă lemnoasă. Este vorba, în principal, de sancţiuni mai dure, pe principiul proporţionalităţii, un principiu cerut şi de Uniunea Europeană.



  • Cum pot fi ținuți urșii la adăpostul pădurii?

    Cum pot fi ținuți urșii la adăpostul pădurii?

    Pădurile
    românești sunt, de secole, casă primitoare pentru urșii bruni: potrivit World
    Wild Fund România, din cele aproximativ 18 mii de exemplare existente în toată
    Europa, circa 8 mii trăiesc în Munții Carpați și peste 6 mii pe teritoriul
    României. Este cea mai mare populație de urs brun de pe bătrânul continent. Livia
    Cimpoeru, specialist în comunicare al organizației neguvernamentale pe
    proiectele vizând carnivorele mari, ne pune în temă. ʺUrsul este o bogăție
    naturală a României. Nu putem ignora acest aspect și cred că toată lumea este
    de acord cu faptul că aceste bogății naturale trebuie protejate, pentru că ele
    se pierd și, cumva, trebuie să ne asumăm responsabilitatea că acțiunile
    noastre, ceea ce consumăm sau ceea ce facem afectează bunăstarea și
    viabilitatea acestor resurse naturale.ʺ


    Doar că dezvoltarea
    infrastructurii de transport, a celei urbane sau rurale, tăierile legale sau
    ilegale de păduri ori supraexploatarea resurselor naturale, de exemplu a
    ciupercilor sau a fructelor de pădure, au făcut, în timp, ca ursul, omnivor, să
    fie atras de zonele cu acces facil la surse de hrană din regiunile populate de
    oameni. În consecință, unii urși devin o amenințare și mulți consideră că
    trebuie uciși. Nimic mai fals, spune Livia Cimpoeru, în viziunea organizației
    pe care o reprezintă, WWF România, un echilibru om-animal fiind perfect
    posibil.

    ʺAcest echilibru se va putea asigura numai în
    momentul în care noi vom înțelege, ca națiune, ca popor care ocupă acest spațiu
    binecuvântat cu o biodiversitate extraordinară, că noi suntem singurii, repet,
    singurii, care putem să protejăm aceste bogății. Câtă vreme noi vom da vina pe
    urs sau pe lup sau pe alte animale că există aceste conflicte om-faună
    sălbatică, nu vom ajunge nicăieri. Ursul este un animal sălbatic, el nu are
    noțiunea de ʹbineʹ și de ʹrăuʹ, drept urmare el nu poate lua decizii, nu poate
    face politici ș.a.m.d. Noi suntem specia gânditoare, cea care poate să abordeze
    în mod inteligent aceste, să zicem, neplăceri sau conflicte și să găsească
    soluții la ele. Activitățile noastre au un impact evident asupra urșilor și
    majoritatea covârșitoare a conflictelor om-urs sunt create de om.ʺ


    În Uniunea
    Europeană, urșii sunt protejați prin Directiva Habitate care îi include pe
    lista speciilor de animale protejate ce nu pot fi vânate în scop de agrement
    sau, cum se mai spune, la trofeu. Însă unele țări, inclusiv România, se folosesc
    în mod curent de articolul 16 din Directivă care permite derogări privind
    vânarea unui număr limitat de exemplare, în speță a celor periculoase pentru
    om.


    Recenta împușcare
    a ursului Arthur, considerat regele urșilor din România datorită dimensiunilor
    și posturii sale impresionante, a făcut înconjurul planetei. În România, a
    repus pe tapet modul, în viziunea multora defectuos, în care autoritățile naționale
    protejează aceste mamifere din vârful lanțului trofic. De fapt, Arthur ar fi
    fost ucis în cadrul unei partide de vânătoare la trofeu, în baza unei derogări eliberate
    pentru omorârea altui exemplar care provocase pagube în gospodăriile unor
    oameni. Ce ar trebui făcut pentru ca astfel de practici să devină istorie? Din
    nou, Livia Cimpoeru, de la WWF România.

    ʺNoi, încă din 2009 și pe tot parcursul
    anilor următori, am solicitat îmbunătățirea legislației prin care se emit aceste
    derogări pentru relocare și ʹrecoltareʹ (acesta este termenul tehnic pentru
    împușcare a urșilor), pentru că de când s-au emis aceste ordine de derogare,
    începând din 2017, dacă nu mă înșel, ordinele nu au precizat clar ce se
    întâmplă cu carcasele de urs, cine este implicat în procesul de ʹrecoltareʹ sau
    relocare, care este destinația și care este beneficiarul final al animalelor împușcate.
    În 2019 am cerut să nu mai existe în acțiunile de ʹrecoltareʹ alte persoane
    decât personalul tehnic al asociațiilor de vânătoare și, astfel, să fie
    înlăturate aceste suspiciuni că procesul de ʹrecoltareʹ este, de fapt, o
    vânătoare la trofeu deghizată. Iarăși, am mai cerut ca exemplarele-problemă să
    fie marcate și monitorizate activ pentru a înlătura orice suspiciune cu privire
    la extragerea exemplarului care provoacă probleme.

    Iar cazul ursului Arthur
    este foarte edificator în această discuție. Iarăși, nu înțelegem de ce, de ani
    de zile, nu sunt înființate echipe de intervenție rapidă care să poată acționa
    în astfel de cazuri. Adică, până să împușcăm acel urs, hai să vedem și alte
    variante care pot fi eficiente și să existe aceste echipe de intervenție peste
    tot unde, evident, există populație de urs semnificativă. Noi, la ora actuală,
    nu numai că nu avem o monitorizare reală, pe baze științifice, a populației de
    urs din România, dar nici măcar a populației de urs habituată – termen, în
    jargonul nostru, pentru urșii care, din cauza neglijenței umane, au ajuns, cu
    timpul, să asocieze omul cu sursa lui de hrană și să își facă mereu drum către
    zonele locuite.ʺ


    Între timp,
    pe fondul scandalului ʹArthurʹ, Ministerul Mediului de la București a anunțat
    că legislaţia privind împuşcarea urşilor care reprezintă un pericol pentru
    comunităţi a fost schimbată. Astfel, dacă înainte exista un termen de 60 de
    zile de la eliberarea documentelor privind avizarea ʹrecoltăriiʹ până la punerea
    ei în aplicare, iar legislaţia nu prevedea clar cine putea împuşca animalul, acum
    exemplarele periculoase pot fi ʹextraseʹ în cel mult 15 zile, numai de către
    personalul tehnic al asociaţiei care a primit derogarea. Decizia este
    binevenită, dar nu suficientă spune Livia Cimpoeru.

    ʺPe lângă aceste
    măsuri oarecum pompieristice, să mai calmăm opinia publică, mai trebuie luate
    și altele, astfel încât, pe termen lung, să ajungem la o coexistență armonioasă
    cu ursul. Mă refer aici și la implementarea, la susținerea financiară a fermierilor
    sau a gospodăriilor din zonele populate de urși, astfel încât acei oameni să
    își poată cumpăra garduri electrice, câini de pază, care să le apere animalele,
    gospodăriile ș.a.m.d. Aceste măsuri au fost anunțate, anul trecut, de fostul
    ministru Alexe, noi ne-am bucurat foarte tare când dumnealui a anunțat că
    ministerul urmează să lanseze un program de finanțare a acestor măsuri de
    prevenție, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată și nu înțelegem de ce.ʺ


    World Wild Fund
    România mai spune și că, la ora actuală, Ministerul Mediului dispune de
    suficiente date de la care se poate porni pentru a fi elaborate hărți ale
    zonelor de risc, care să fie puse la dispoziția specialiștilor,
    administrațiilor locale și a publicului larg, astfel încât aceștia să știe foarte
    clar unde sunt cele mai mari probleme. Totodată, ONG-ul este parte a unui
    proiect internațional finanțat din fonduri europene – ʹEuro Large Carnivoresʹ -
    prin care să fie îmbunătățită coexistența dintre oameni și animale prin
    cooperare transfrontalieră și comunicare. Chiar dacă nu toate măsurile luate în
    alte țări se pot aplica și în România, cu siguranță ele ar putea fi adaptate la
    specificul național. Cu alte cuvinte, idei există și nu sunt puține. E nevoie,
    însă, de voință politică pentru a le pune în practică.


  • CE a lansat o platformă de cooperare globală pentru combaterea defrişărilor

    CE a lansat o platformă de cooperare globală pentru combaterea defrişărilor

    Pe 2 octombrie, Comisia
    Europeană a lansat o noua platformă multipartită menită să contribuie la
    protejarea şi refacerea pădurilor la nivel mondial – un pas înainte în
    eforturile sale de combatere a defrişărilor. Platforma reuneşte un număr fără
    precedent de părţi interesate şi expertiză: statele membre ale UE, cele mai
    importante ONG-uri din domeniul protecţiei pădurilor, organizaţii industriale,
    organizaţii internaţionale şi ţări din afara Europei, inclusiv cele mai mari
    pieţe de consum din afara Uniunii şi unele dintre ţările care se confruntă cu
    distrugeri semnificative ale pădurilor lor.

    Care este rolul acestei platforme de dialog, informare și consultare
    ne spune Eliza Vaş, expert de la serviciul
    Studii Europene din cadrul Institutului European din România:

    Scopul platormei este și acela de a
    servi ca instrument de adoptare a unor politici publice în domeniul defrișării,
    politici care să
    poată fi discutate
    și cu partenerii
    de la nivel
    non-guvernamental sau internațional. În acest caz, Uniunea Europeană
    urmărește să adopte o propunere legislativă, în anul 2021, prin care să
    minimizeze riscul ca produse ce provin din
    urma unor activități de defrișare
    să ajungă să fie comercializate pe piața europeană. Si pentru a fundamenta
    această propunere legislativă, a fost lansată recent și o consultare publică
    legată de defrișare
    și de degradarea
    pădurilor, respectiv de
    reducere a impactului produselor provenite
    din aceste activități,
    pentru piața europeană.

    Consultarea este deschisă până pe
    10 decembrie și pot răspunde la ea atât factori de decizie naționali (care sunt
    principalii vizați), dar și lucrători din domeniul forestier sau chiar cetățeni
    ce sunt îngrijorați de impactul defrișării asupra propriei localități.

    Noua platformă se doreşte a
    fi un forum de promovare a schimburilor între părţile interesate, pentru a
    construi alianţe, a determina şi a împărtăşi angajamente de a reduce în mod
    semnificativ defrişările. De ce este interesată CE de stoparea acestui fenomen
    ?

    Ne explică Eliza Vaş: Uniunea Europeană este interesată de stoparea defrișărilor și a degradării
    pădurilor deoarece acest obiectiv este parte a viziunii de a deveni
    primul continent neutru din punct de vedere climatic până în anul 2050. Din
    cauza defrișărilor avem mai multe emisii de gaze cu efect de seră ce conduc la
    intensificarea încălzirii globale. De asemenea, defrișările conduc la extincția
    unor specii de animale și de plante.

    În plus, trebuie să
    menționăm faptul că prin degradarea pădurilor se ajunge la extinderea
    producției agricole în acele zone pentru a fi produse diverse bunuri de larg
    consum. Statele UE consumă aceste
    produse din plin și la nivel comunitar există o preocupare astfel încăt să ne
    asiguram că într-adevăr ceea ce ajunge pe piața europeană nu doar că
    respectă normele de siguranță
    alimentară, dar și cele privind originea sustenabilă a produselor.

    Potrivit Elizei Vaş, atât la nivel european cât şi la nivel naţional problema
    defrişărilor este una importantă şi de aceea se depun toate eforturile pentru
    adoptarea unor reglementări şi politici publice care să stopeze acest fenomen.



  • Cum ar urma să arate Strategia UE pentru păduri post-2020?

    Cum ar urma să arate Strategia UE pentru păduri post-2020?

    Ce înseamnă o pădure? La această întrebare, aparent simplă, nu există un răspuns comun pentru toate statele Uniunii Europene. Dat fiind că tratatele nu menționează pădurile în mod expres, Uniunea nu dispune de o politică forestieră comună. Prin urmare, politica forestieră rămâne în primul rând o competență națională.

    Totuși, există o Strategie a UE pentru păduri, care a fost instituită în 2013 pentru a coordona răspunsul Uniunii Europene la provocările cu care se confruntă pădurile și sectorul forestier din UE.

    Strategia UE pentru păduri post-2020, mult mai ambițioasă, este programată pentru publicare de către Comisia Europeană la începutul anului 2021.

    Pădurile și alte zone împădurite acoperă în prezent aproximativ 43% din suprafața UE, ajungând la cel puțin 182 milioane de hectare, și reprezintă 5% din suprafețele forestiere mondiale.


  • Cooperare globală pentru combaterea defrișărilor

    Cooperare globală pentru combaterea defrișărilor

    Defrișările constituie o sursă majoră de emisii de gaze cu efect de seră care cauzează încălzirea globală și totodată un factor care contribuie la extincția animalelor și a plantelor.

    Noua platformă reunește un număr fără precedent de părți interesate și de expertiză – statele membre ale Uniunii Europene, cele mai importante ONG-uri din domeniul protecției pădurilor, organizații industriale, organizații internaționale și țări din afara Europei, inclusiv cele mai mari piețe de consum din afara Uniunii. Sunt cooptate, de asemenea, unele dintre statele care se confruntă cu distrugeri semnificative ale pădurilor lor.

    Această platformă se dorește a fi un forum de promovare a schimburilor între părțile interesate, pentru a construi alianțe, a determina și a împărtăși angajamente de a reduce în mod semnificativ defrișările.

    Comisarul european pentru mediu, oceane și pescuit, Virginijus Sintevičius, a remarcat că, deşi sunt sunt indispensabile pentru bunăstarea tuturor locuitorilor de pe Pământ, pierdem pădurile într-un ritm alarmant. El a adăugat că Uniunea Europeană este hotărâtă să acționeze pentru a schimba acest curs, utilizând toate instrumentele de care dispune pentru a contribui la protejarea pădurilor lumii. Dar nu putem îndeplini singuri acest obiectiv – a spus el.

    Sper că această platformă a celor mai relevanți actori va fi un catalizator excelent pentru cooperarea în vederea stopării și a inversării tendinței de defrișare – a mai spus comisarul Virginijus Sintevičius.

    Platforma lansată de Comisia Europeană este gândită să servească şi ca instrument de elaborare a politicilor, din care Comisia să se informeze pe parcursul lucrărilor sale cu privire la o viitoare propunere legislativă de reducere la minimum a riscului de despădurire asociat cu produse vândute pe piața Uniunii, planificată pentru al doilea trimestru al anului 2021. Acest angajament a fost asumat în Pactul Verde European, în Strategia Uniunii Europene în domeniul biodiversității pentru 2030, precum şi în Strategia De la fermă la consumator și în Comunicarea privind intensificarea acțiunilor Uniunii împotriva defrișărilor și a degradării pădurilor.

    În cursul lunii septembrie a fost lansată o consultare publică, care se va desfășura până la 10 decembrie anul acesta.


  • Protejarea pădurilor și combaterea tăierilor ilegale

    Protejarea pădurilor și combaterea tăierilor ilegale

    Comisia Europeană cere României măsuri mai ferme pentru stoparea tăierilor
    ilegale. Executivul de la Bruxelles consideră că inconsecvențele din legislația
    națională nu permit autorităților române să verifice cantități mari de lemn
    recoltat ilegal. Totodată, Comisia a constatat că unele habitate forestiere
    protejate au dispărut din cadrul siturilor protejate prin rețeaua Natura 2000.


    Circa 20 de milioane de metri cubi de lemn sunt tăiați ilegal în România în
    fiecare an, conform unei declarații a ministrului mediului de la București, iar
    o parte din lemn provine din pădurile virgine. Eurodeputatul Nicolae Ștefănuță
    consideră că România trebuie să ia în considerare măsuri suplimentare pentru
    protejarea și extinderea spațiului forestier:


    DNA-ul pădurilor și Codul
    silvic au fost lucruri bune care s-au
    întâmplat vara aceasta, însă insuficiente. România mai trebuie să facă pași
    pentru a opri exploatările din zonele protejate și tăierile ilegale, dar și
    pentru a avea sisteme digitale de trasare și de monitorizare ca să nu mai fim
    rușinea Europei în ceea ce privește tăierile ilegale. Românii își iubesc pădurea, trebuie să o
    protejăm, trebuie să și plătim oamenii care sădesc copaci, trebuie să plătim
    agricultorii care lasă o parte din teren pentru pădure sau care contribuie la
    restabilirea sănătății pădurilor
    degradate.




    Protecția mediului înconjurător este o prioritate a mandatului Ursulei von
    der Leyen în fruntea Executivului comunitar,
    de aceea Uniunea Europeană pune la dispoziție mai multe resurse și
    pentru împăduririle din spațiul comunitar.
    Astfel, peste 3 miliarde de copaci vor fi plantați în următorul deceniu,
    spune Nicolae Ștefănuță:


    Pe partea de strategie forestieră,
    Uniunea Europeană face mai multe
    lucruri: plantăm masiv arbori și copaci în toată Uniunea, un total de 3
    miliarde până în 2030, se vor subvenționa, de asemenea, construirea de parcuri,
    de grădini urbane, de acoperișuri urbane. Deja există prin cadrul Programului
    Operațional Regional subvenționări de acest gen. Practic, plantare masivă în
    următorii zece ani este mesajul Uniunii Europene. Mai este unul, cel al
    penalizării tăierilor ilegale, inclusiv prin aportul instituțiilor europene,
    precum OLAF sau noul parchet general european, condus de Laura Codruta Kovesi. DNA-ul
    pădurilor din țară este o inițiativă
    foarte bună care sper să rămână în picioare, dar în același timp, Uniunea
    Europeană își dedică propriile instituții în combaterea tăierilor ilegale.



  • Pe muntele Găina

    Pe muntele Găina

    Vă invităm azi la munte, în judeţul
    Alba, în masivul Găina, cu o altitudine maximă de 1486 de metri, situat în
    partea centrală a munţilor Apuseni. Vremea este acum perfectă pentru a face
    drumeţii montane fie pe jos, fie pe bicicletă. Astfel, turiştii dornici de
    mişcare, pot parcurge pe jos traseul Avram Iancu – Muntele Găina, pe marcaj
    bandă albastră. Timpul de mers este de circa trei ore. Se pleacă din centrul
    comunei Avram Iancu şi se urcă printr-o pădure de brad şi fag. După ce se
    traversează această pădure, se ajunge într-un loc deschis, minunat pentru un
    popas. De aici, după un urcuş de jumătate de oră se ajunge la platoul de la
    poalele vârfului Găina, unde are loc, anual, un eveniment de tradiţie. Turiştii
    care ajung la târgul de fete pot străbate acest traseu în două variante: se
    urcă pe munte încă de sâmbătă după-amiază, aici înnoptându-se în corturi şi
    colibe, în jurul a sute de focuri de tabără. Alternativa ar fi să rămână jos,
    în comuna Avram Iancu, până în jurul orei 1.00, când în grupuri, cu torţe,
    pleacă pe traseul menţionat. Ora plecării este condiţionată de ajungerea pe
    vârful muntelui în aşa fel încât să se prindă răsăritul, un spectacol
    fascinant, de neuitat, când soarele îşi face apariţia din depărtare, de după
    culmile muntoase ale munţilor Trascău. Tot atunci tulnicăresele, trimit de pe
    masivul Găina spre munţi şi văi semnalul atât de cunoscut al începerii
    serbării.


    Lucian
    Docea şeful Serviciului de Turism din cadrul Consiliului Judeţean Alba spune că
    judeţul Alba merită vizitat oricând, mai ales în această perioadă. Vă invit în perioada 22-23 iulie, pe muntele dragostei, la sărbătoarea
    Târgul de fete de pe Muntele Găina. Există un program care cuprinde expoziţii
    ale meşterilor populari. Apoi, pe data de 23 iulie, un spectacol folcloric,
    chiar pe Muntele Găina, la care vor participa artişti din patru judeţe care se
    învecinează în preajma muntelui: Arad, Bihor, Cluj şi Gorj.


    Târgul de fete de
    pe Muntele Găina este o manifestare etno-culturală străveche, menţionată pentru
    prima dată în documente în 1816. Acestea scriu că acolo se adunau locuitorii
    din diferite văi ale Apusenilor pentru a-şi schimba produsele. Târgul a făcut
    posibilă întâlnirea şi căsătoria tinerilor din zone îndepărtate. Localnicii
    povestesc că fetele veneau cu zestrea încărcată pe cai, iar cununia se făcea pe
    loc de către preoţi care veneau acolo în acest scop. Ceremonia era apoi
    însoţită de cântece şi dansuri. Din programul din acest an, pe lângă renumitele
    spectacole folclorice şi târguri ale meşterilor populari, nu lipsesc activităţi
    de educaţie artistică şi culturală pentru copii, o expoziţie de fotografie
    folclorică, o discotecă în miez de noapte, animată de lasere şi animatoare, dar
    şi focuri spectaculoase de artificii în fiecare seară.



    Invitaţia a fost lansată, până data viitoare, drum bun
    şi vreme frumoasă!

  • Protejarea pădurilor din Carpaţi

    Protejarea pădurilor din Carpaţi

    Munţii
    Făgăraş au o suprafaţă de 198 de mii de hectare, cu peisaje unice de o
    frumuseţe rară, cu zone sălbatice şi o biodiversitate bogată, desemnat sit
    Natura 2000. Din păcate, în ultimi ani, aceşti munţi sunt tot mai goliţi de
    păduri. De
    altfel, în Argeş a fost înregistrat cel mai ridicat număr de defrişări ilegale
    identificate de autorităţi în perioada 2009-2011, respectiv 6.458 de cazuri,
    însă numărul a crescut în anii următori. Cele mai expuse sunt pădurile
    aflate în proprietate privată, pentru care proprietarii nu au încheiat
    contracte de pază, cu toate că este obligatoriu. Situaţii asemănătoare se
    regăsesc în toată ţara şi reprezintă o ameninţare foarte mare pentru
    supravieţuirea pădurilor din Carpaţi, care sunt şi cele mai valoroase păduri
    din Europa. De câţiva ani însă, Fundaţia Conservation Carpathia derulează un
    proiect care salvează pădurile de la tăiere. Beneficiind de fonduri din
    donaţii internaţionale, Fundaţia cumpăra pădurile care sunt scoase la
    vânzare din zona Munţilor Făgăraş şi le reîmpădureşte, le
    protejează, dar desfăşoară şi acţiuni de refacere a zonelor degradate.


    Mihai
    Zotta este director tehnic la această Fundaţie şi ne va explica cum a început
    totul: Proiectul a început, ca idee, în 2005-2006 când în
    zona Parcului Naţional Piatra Craiului începuseră tăierile ilegale de
    pădure ca urmare a fenomenului de retrocedare a pădurilor. La acea dată, un
    grup de filantropi, care aveau preocupări în conservarea naturii, au fost
    invitaţi de Christoph Promberger, directorul nostru executiv, şi de Hanganu
    Horaţiu, care era director interimar la Parcul Naţional Piatra Craiului, la
    acea dată, şi după vizitarea zonei şi după unele discuţii, aceşti oameni au
    ajuns la concluzia că există o variantă de a salva pădurile care erau ameninţate
    de tăieri, dar nu cea clasică care înseamnă lupta împreună cu autorităţile
    împotriva tăietorilor. Oamenii aceştia au ajuns la concluzia că cea mai mare
    şansă pentru salvarea pădurilor din zona ar fi dacă aceste păduri s-ar
    achiziţiona şi atunci ar putea fi păstrate şi conservate. Era o idee nouă şi
    ciudată pentru acea vreme. Si acum oamenii se întreabă dacă nu cumva este
    un scop ascuns în spate. In orice caz, în 2007, s-au achiziţionat primele
    suprafete de pădure în zona Parcului Naţional Piatra Craiului. Apoi, datorită
    faptului că s-au terminat tăierile din interiorul Parcului Naţional, acestea
    s-au mutat pe Valea Dâmboviţei, în situl Natura 2000 nou înfiinţat în Munţii
    Făgăraş. Aici, între 2004-2010, au fost aproape 2000 de hectare care au fost
    tăiate în mod abuziv şi, din acest motiv, s-a continuat cu aceste
    cumpărări de terenuri în această zona…Incet,
    încet s-au tot achiziţionat suprafeţe de pădure. Există peste 600 de contracte
    de vânzare cumpărare. Nimeni nu a crezut că începând de la primele 3 hectare o
    să ajungem la suprafaţa care este achiziţionată în prezent, peste 16 mii de
    hectare de pădure.



    Pentru
    administrarea pădurilor cumpărate, Fundaţia a înfiinţat propriul Ocol Silvic,
    precum şi o Asociaţie de Vânătoare, prima din ţară care nu vânează nimic.
    Fundaţia are şi trei pepiniere care produce material săditor pentru a
    reface pădurile aşa cum erau ele în urmă cu mai bine de 100 de ani, adică cu
    specii valoroase. În opinia specialiştilor de la Conservation Carpathia, este
    foarte important să se păstreze compoziţia naturală a pădurii. Pe Valea
    Dâmboviţei, în zona Rucăr, între 2005 şi 2011 au fost tăiate ilegal
    peste 2.500 ha de pădure. Plantări nu s-au făcut aproape deloc. Fundaţia a
    cumpărat 400 ha din cele distruse la Rucăr, care au început deja să fie
    regenerate, ne mai spune Mihai Zotta: Iniţial, s-au
    cumpărat toate pădurile care se puteau salva, ca să nu fie tăiate. Ulterior, în
    special după anul 2012, am început o serie de proiecte de reconstrucţie
    ecologică din care cel mai mare este co-finanţat de către Comisia
    Europeană. Este un proiect Life Natura în care s-au achiziţionat 400 de
    hetare de păduri tăiate din cele peste 2000 care există în zonă şi pentru care
    facem reconstrucţia ecologică. Practic,activităţile efective de reconstrucţie
    ecologică reprezintă cofinanţarea care vine de la CE, iar pădurile sunt
    cumpărate de către Fundaţie din sursele ei. Avem trei pepiniere mici unde
    producem o parte din puieţii necesari pentru plantări. Aici este o poveste
    întreagă.. Acum 100 de ani, aceste păduri din Valea Dâmboviţei superioare
    au fost păduri de fag şi amenstec de fag cu răşinoase. Erau aici păduri bogate
    în specii de brad, fag, molid, paltin, ulm, apoi în zona montană superioară se
    întindea scoruşul şi multe alte specii. În perioada comunistă, odată cu tăierea
    pădurilor din această zonă, politica forestieră la acea vreme a impus ca, în
    locul pădurilor de amestec valoroase naturale, să fie plantate păduri de
    răşinoase, pentru că se considera că acestea cresc mai repede, iar lemnul
    este mai valoros pentru construcţii sau pentru combinatele de mobilă care erau
    în zonă. Noi trebuie să revenim acum la tipul natural fundamental
    al pădurii care exista acolo.



    Pe lângă refacerea plantaţiilor de arbori care au existat cândva în pădurile
    din Făgăraş, se are în vedere şi refacerea luncilor de anin care au existat
    de-a lungul râului Dâmboviţa şi pe afluenţii acestuia. În timp, se vor
    achiziţiona alte şi alte suprafeţe de pădure, iar în final Fundaţia va crea o
    zonă protejată de talie mondială în sudul Carpaţilor româneşti, în care
    tăierile de arbori sau vânătoarea să fie complet interzise. Mihai Zotta:
    Ceea ce ne dorim este ca Munţii Făgăraş sau o parte din ei, care
    înseamnă golul alpin, pădurile virgine, pădurile care se află la altitudine,
    zonele care au rămas încă naturale şi nu au fost exploatate, să devină Parc
    Naţional. Munţii Făgăraş ar fi trebuit să fie primul parc naţional al României,
    însă nu a fost aşa din cauza diferitelor interese socio-economice care au
    existat acolo. Legat de acest lucru, încercăm să urmăm şi alt drum. Dorim să
    iniţiem în toate comunităţile din jurul Munţilor Făgăraş un proiect prin care
    să se identifice o serie de afaceri care sunt sustenabile, care aduc venituri
    în comunităţile locale şi sunt prietenoase faţă de natură şi care contribuie la
    conservarea naturii. Astfel, peste 5-10-20 de ani, aceste comunităţi locale să
    conştientizeze şi să-şi dea seama că cel mai important capital pe care îl au în
    zonă sunt Munţii Făgăraş. Am făcut
    câţiva paşi pe acest drum. Avem un proiect în care s-au făcut studii
    socio-economice şi sunt în lucru aceste planuri de afaceri. Este un prim pas
    care considerăm că trebuie făcut în vederea viitoarei desemnări a unui parc
    naţional.



    Fundaţia Conservation Carpathia va
    dona statului român ariile protejate pe care le va înfiinţa, cu condiţia ca
    statul să preia administrarea lor şi să garanteze regimul de conservare.

  • Parcul Natural Comana

    Parcul Natural Comana

    A doua zonă ca biodiversitate a României după Delta
    Dunării se află la numai 39 de km Bucureşti. Oferta Parcului Natural Comana
    este bogată: trasee turistice printr-o pădure bogată în care se pot vedea
    arbori seculari, monumente ale naturii, trasee turistice, amenajări lacustre şi
    o mănăstire care aduce aminte de numele legendarului domnitor Vlad Ţepeş. În
    apropiere, se află şi un parc de aventură pentru toată familia. Despre toate
    acestea, într-o nouă rubrică dedicată Parcului Natural Comana.


    Parcul Natural Comana e un parc de dimensiuni
    destul de mici, spune Valentin Grigore,
    directorul administraţiei, care ne face o scurtă descriere a destinaţiei
    noastre. Are aproape 25 de mii de hectare. Pentru dimensiunile
    uzuale în România ar fi un parc mediu. Este surprinzător de bine conservat
    pentru o distanţă atât de mică de un oraş mare ca Bucureştiul. Avem o diferenţă
    altitudinală în zona parcului, care variază între 25 şi 45 de metri deasupra
    nivelului mării. Sunt formate nişte mici coline, fiind o zonă tipică de câmpie.
    În parc sunt aproximativ 8 mii de hectare de pădure, două mii de hectare de zone umede, mlaştini şi ape.
    Avem aici o a doua deltă a României. Este vorba de Balta Comana, un unicat la
    nivelul ţării noastre. Are 1.200 de hectare şi ea însăşi reprezintă o mică
    deltă a râului Neajlov. Este concentrată aici o foarte mare biodiversitate în
    zonă. Avem 212 specii de păsări de apă, flora este iarăşi foarte bogată. Sunt
    1250 de specii de plante.


    Nu
    trebuie să vă aşteptaţi la un turism tipic montan, care presupune expediţii,
    drumeţii de o săptămână, două, cu
    corturile. Aici se practică un altfel de turism, de weekend. Am aflat însă de
    la Valentin Grigore, directorul administraţiei Parcului Natural Comana că, deşi
    este vizitat cu precădere de români, nici turiştii străini nu lipsesc. Săptămâna trecută am avut un grup de turişti din Marea Britanie tot pentru
    excursii mici, de o zi. De obicei, vin dimineaţa şi seara pleacă. Sunt foarte
    puţini cei care aleg să campeze sau să se retragă la pensiunile din zonă. Am
    avut cehi, slovaci. Când ajung să viziteze Bucureştiul, se documentează şi află
    şi despre zona asta mirifică, aflată atât de aproape, şi fac o excursie de o
    zi. În general, sunt reacţii bune, favorabile. Chiar au ce vedea în zona asta.
    Anul trecut am însoţit un grup de austrieci în Balta Comana. Erau extaziaţi de
    mica noastră deltă. Încercăm în acest fel s-o promovăm. Am editat pliante în
    limba engleză, avem hărţi pe care le distribuim turiştilor. În clipa asta nu
    sunt traduse, dar lucrăm chiar acum la traducere. Păstrăm, de asemenea,
    legătura cu parteneri din întreaga Europă, pentru promovarea în cadrul
    programelor transnaţionale. În acest fel, încercăm să ne promovăm local şi, din
    ce în ce mai mult, în afara ţării.


    Pădurea este plină de fluturi, iar la o simplă
    plimbare, se pot zări căprioarele. Există şi un sat celtic, cu vechi colibe
    pescăreşti, din stuf, la care se ajunge făcând un adevărat slalom printre
    broaşte ţestoase. Însă Parcul Natural Comana trebuie să fie o destinaţie
    obligatorie pentru toţi iubitorii de păsări. În clipa de faţă, există şase
    observatoare ornitologice, spune Valentin Grigore, directorul administraţiei,
    care ne face o trecere în revistă şi a ofertei turistice. Patru
    sunt destinate turismului specializat, de cercetare. Există ornitologi care vin
    aici. Un oficial destul de înalt de la Ambasada Japoniei venea la noi
    sistematic pentru a observa păsări. Avem şi o pasarelă din lemn, de peste 100
    de metri, pentru acces chiar în mijlocul bălţii. De acolo se poate observa mult
    mai bine. Există şi un sistem propriu de monitorizare video a zonelor de aici.
    Se pot face echitaţie, tir cu arcul, trasee de tiroliană, plimbări cu caiacul,
    cu barca. Avem şi noi propria ofertă de caiac, de plimbare cu barca, de închirieri
    biciclete. Avem trasee amenajate pentru turişti. Administraţia Parcului Natural
    Comana pune la dispoziţia turiştilor o serie de servicii. Parcarea unui
    autoturism este 15 lei pe zi (3,5 euro). Camparea are acelaşi preţ pentru
    fiecare cort. Se pot închiria foişoare pentru petrecerea de diverse evenimente
    în natură. O astfel de amenajare rustică se închiriază cu 400 de lei pe zi (90
    euro) şi are 30 de locuri. Plimbările cu barca cu motor costă 120 de lei pe oră
    (30 euro). Plimbarea include şi barcagiul care este şi ghid şi patru locuri
    pentru turişti. Închirierea unul caiac cu 3 locuri costă 60 de lei pe oră (15
    euro). Filmările în mod necomercial sunt acceptate gratuit, în timp ce acelea
    care au scop comercial se tarifează.


    Unul dintre obiectivele care se află în topul
    preferinţelor turiştilor este Mănăstirea
    Comana. Aceasta a fost întemeiată de către voievodul Vlad Ţepeş şi apare
    pentru prima dată în istorie, într-un document emis de cancelaria acestuia, la
    data de 27 septembrie 1461. Mănăstirea Comana este singura mănăstire
    fortificată, cu ziduri şi turnuri de apărare, în această zonă. Istoria
    mănăstirii este una tumultuoasă, iar mănăstirea a fost cetate de apărare a
    ţării, dar şi a credinţei în acelaşi timp, spune părintele Mihail Muscariu, stareţul
    Mănăstirii Comana: Se ştie din croncicile vremii că acesta a
    fost ucis pe drumul comercial ce lega Bucureştiul de Giurgiu în ultima parte a
    anului 1476. Localnicii au păstrat prin viu grai, până în zilele noastre, un
    posibil loc al uciderii sale, în apropierea mănăstirii. Acolo a izvorât o
    fântână al cărei nume a rămas până în zilele noastre Fântâna cu Nuc sau Izvorul
    cu Nuc. Se pare că cei mai apropiaţi oşteni sau puţinii călugări de atunci au
    luat trupul voievodului. Acesta a fost decapitat. Capul i-a fost dus la Înalta
    Poartă a Constantinopolului spre a fi arătat sultanului ca dovadă că a fost
    omorât. Ceea ce e şi mai interesant, peste vremuri, în anii 70, o echipă de
    arheologi români a făcut săpături în proximitatea actualei clopotniţe, iar în
    dreapta pronaosului, locul în care se îngroapă conform religiei ortodoxe
    ctitorii, au fost descoperite rămăşiţele unui bărbat decapitat, fără nicio
    inscripţie, însă monedele din jurul trupului erau din vremea lui Vlad Ţepeş.
    Desigur, nefiind nicio inscripţie, istoria n-a luat în calcul decât o ipoteză.
    Un profesor român contemporan, istoric, Constantin Rezachevici, a şi scris o
    lucrare în care numeşte Comana locul celei mai plauzibile ipoteze privind
    înmormântarea voievodului Vlad Ţepeş.