Tag: paduri virgine

  • Vacanță la munte, în Zărnești

    Vacanță la munte, în Zărnești

    Majoritatea turiștilor vin în Zărnești pentru viața sălbatică și pentru observarea animalelor din pădure. Sunt atrași de bogăția de carnivore mari din zonă. Există câteva agenții specializate, care organizează tururi ghidate pentru observarea animalelor. Însă aici veți găsi și un muzeu al Parcului Național Piatra Craiului, o biserică ridicată acum mai bine de cinci secole, un parc de aventură și o rezervație de urși, de 70 de hectare, unică în România.

     

     

    Andreea Maria Nuță este ghid montan. De șase ani s-a mutat în Zărnești, unde a înființat o companie prin intermediul căreia promovează zona și îndrumă toți turiștii spre cele mai interesante locuri. Zărnești este un oraș mic, spune invitata noastră, o așezare care a fost industrială, deoarece, în trecut, acolo au funcționat câteva fabrici. În prezent, este cunoscut, în special pentru natura surprinzătoare și pentru vacanțele deosebite care se pot organiza aici.

    „Ca așezare și ca sentiment se compară cu marile stațiuni din Alpi, cum ar fi Chamonix, dar și cu stațiuni din Munții Tatra, cum ar fi Zakopane, în Polonia, deci, cumva este exact locul de plecare către, poate, cele mai frumoase trasee din România. Este așezat aproape de curbura Carpaților, la capătul faimosului culoar Rucăr-Bran, care face trecerea din sudul României către Transilvania către nord-vestul României, înconjurat de munți. Amplasarea lui este chiar lângă Castelul Bran, un pic scos în afara axei principale a drumului, pentru un pic mai multă liniște, la poalele Munților Piatra Craiului și nu numai. Deci, ca așezare geografică este cred că poate cel mai frumos poziționat orășel din România.”

     

     

    Din Zărnești, se poate pleca în zeci de trasee către cele mai importante, frumoase și înalte masive muntoase din România. Mai mult decât atât, așezarea are foarte multe caracteristici din arhitectura săsească reprezentativă pentru sudul Transilvaniei de secol XIII, continuă Andreea Maria Nuță, ghid montan.

    „Casele și toată arhitectura locului duc cu gândul la casele săsești, diferite de cele întâlnite în mod obișnuit în România. Cele mai cele mai apropiate trasee sunt cele din Piatra Craiului. Piatra Craiului este parc național. Îmi place să spun să spun că este mica bijuterie din Carpații românești, pentru că nu este un munte foarte întins, dar este din calcar. Pe lângă foarte multe formațiuni, chei, avere, peșteri, grote și arcade și tot felul de formațiuni stâncoase care fac să te îndrăgostești de Piața Craiului, ne putem bucura și de o lumină deosebită în funcție de momentele zilei. De exemplu, la apus pereții de calcar devin roz, la răsărit sunt alb strălucitor. Este deosebit de frumos. Deci, orice transfer din Piața Craiului în funcție de nivelul de pregătire îl recomand toată deschiderea pentru un turist cu pregătire medie.”

     

     

    Toate traseele care duc la cabanele din Piatra Craiului sunt trasee de drumeție pe potecă, foarte frumoase, prin păduri de fag, de molid sau de mesteceni. Mai mult decât atât, cine ajunge în Piatra Craiului trebuie să mănânce renumita plăcintă de mere cu răvaș. Răvașele sunt, de regulă, citate referitoare la munte, foarte frumoase. Iar, mai sus de cabane, traseul e mai greu. Cunoscătorii îl numesc „scrambling”. T

    „Este o combinație între drumeție și, cumva, alpinism. Sunt pasaje amenajate cu lanțuri în zone de grohotiș. Sunt zone expuse, unde este nevoie să ne ajutăm și cu mâna pentru a avansa. Cel mai spectaculos traseu din Piatra Craiului este evident traseul de creastă. În totalitatea lui, are 23 de km, dar traversarea crestei presupune o condiție fizică bună, presupune zone expuse, unde turiștii ar trebui să fie bine pregătiți fizic pentru perspectivă. Sunt zone foarte înguste pe care se calcă, așa că cea mai bună recomandare pentru un turist care nu a mai fost niciodată în Piatra Craiului, dar ar vrea să vadă și ce se întâmplă mai sus de pădure, ar fi Piatra Mică. Piatra Mică este un vârf individualizat în Piatra Craiului. Este o avanpremieră cu absolut toate elementele pe care munții ăștia le au de oferit, respectiv are păduri dese. Se trece și pe la cabana Curmătura, se urcă în creasta Pietrei Mici a Craiului, care are zone cu lanțuri. Vârful Piatra Mică, care este puțin sub 1.900 m, oferă o panoramă de vis, de 360 de grade, către toată zona înconjurătoare.”

     

     

    Zărnești este în așa-numita Țară a Bârsei, denumire dată de râurile care traversează toată zona, spune ghidul nostru montan, Andreea Maria Nuță. Această Țară a Bârsei este împrejmuită de Piatra Craiului, de Masivul Făgăraș, cei mai înalți munți din România, de Munții Bucegi, leagănul alpinismului românesc și de Carpații de Curbură, toți acești munți fiind, cumva, diferiți între ei. Astfel, Zărnești poate fi destinația perfectă pentru orice traseu montan. Inclusiv pentru o tură de observare a vieții sălbatice.

    Aceasta trebuie făcută cu ghid specializat care să știe să caute, să urmărească, să interpreteze urmele pe care animale le lasă nu numai pe potecă, ci și pe arbori și în tot ce se întâmplă prin pădure. Dar, pentru oricine, cea mai bună recomandare este sanctuarul de urși de la Zărnești, Libearty. Este un loc deosebit de optimist. Într-adevăr, acolo ajung urși care nu mai pot fi întorși în sălbăticie din diverse motive, dar nu sunt ținuți în cuști sau tratați ca la grădina zoologică. Este un loc deosebit de vast, urșii au țarcuri foarte mari. Deși în clipa asta sanctuarul găzduiește 127 de urși, există posibilitatea ca aceia care intră să nu vadă decât câțiva urși, pentru că locul este foarte întins, iar urșii acolo trăiesc ca în mediul lor natural. Tururile cu turiști sunt doar două pe zi, în limba română și în limba engleză, pentru a limita accesul și interacțiunea urșilor cu oamenii.”

     

     

     

    Însă cu ce impresie pleacă turiștii? „Am interacționat cu turiști străini, chiar cu foarte mulți. Evident, ce-i impresionează cel mai mult la noi în România, mai ales pentru cei care vin din vestul Europei, este viața sălbatică. Avem în continuare absolut toate animalele care trebuie să trăiască în tipul acesta de climă și de vegetație. Avem urși, lupi, vulpi, râși, pisici sălbatice, castori, deci, toate animalele. Apoi, încă mai avem păduri virgine și seculare și o varietate mare de floră. Cea mai mare bogăție a noastră rămâne resursa naturală, flora și fauna pe care încă le avem aici. Turiștii pleacă impresionați, neștiind că România este o țară atât de frumoasă și cu atât de multe lucruri de oferit. Unii se întorc și pentru alte ture.”

     

     

    Nu există un sezon anume la care ar trebui să vă gândiți, dacă v-am convins să vizitați zona. Puteți ajunge în orice perioadă a anului. Veți găsi pensiuni de două, dar și de 4 margarete. Prețul pentru șase nopți de cazare fără mese incluse, în luna iulie, de exemplu, variază de la 300 de euro la două margarete, până la 1000 de euro la patru margarete.

     

     

  • Pădurile virgine şi cvasivirgine din România

    Pădurile virgine şi cvasivirgine din România

    Carpaţii României adăpostesc cele mai întinse păduri seculare din Europa. În
    trecut, erau mult mai întinse decât în prezent. De exemplu, pădurile Moldovei erau, pe vremea lui Dimitrie Cantemir (1717),
    populate de turme de cerbi, de căprioare, de zimbri şi bivoli sălbatici, fără ţipenie de om. Din păcate, exploatările şi defrişările iraţionale, pentru
    lemn, păşuni şi ogoare au distrus o mare parte a acestor paduri, în diferite
    etape istorice. De la aproximativ 2 milioane de ha, câte erau în jurul anului 1900, s-a
    ajuns la 2 sute de mii de hectare, în ultimii ani. Chiar dacă suprafaţa acestora s-a redus, România a rămas cea mai bogată țară a Europei în ceea
    ce privește pădurile seculare. Arbori uriaşi, care ajung la peste 50-60 de
    metri înălţime încă mai domină peisajul
    acestor codri, iar carnivorele mari, precum lupii, râşii şi urşii, populează
    încă acest areal sălbatic. Pentru a fi mai bine protejate, pădurile de la
    Izvoarele Nerei, Cheile Nerei-Beușnița, Domogled – Valea
    Cernei, Cozia, Codrul Secular Șinca, Groșii
    Țibleșului, Codrii Seculari Strîmbu-Băiuț, Codrul Secular Slătioara,
    au fost incluse în Patrimoniului Mondial UNESCO.


    Despre
    importanţa acestor păduri, ne vorbeşte Gheorghe Mihăilescu, director general
    Romsilva: Pădurile virgine din România, precum și cele
    cvasivirgine, sunt importante pentru exemplul lor asupra modului în care
    pădurile se dezvoltă, cresc natural, schimbă generațiile natural. Viața lor se
    desfășoară fără nici un fel de intervenție a omului. Sunt un model de viață
    fără nici un fel de intervenție. Sunt unele dintre cele mai diverse păduri. Nu întotdeauna
    o pădure naturală și închisă 100% are o diversitate maximă. Diversitatea pădurii
    o dă și diversitatea de generații. De exemplu, într-o pădure naturală
    100%, poți să găsești doar o generație de 180 de ani. Dar, ca să ai o
    diversitate trebuie să găsești și exemplare de 10 ani, de 20 de ani, de 30 de
    ani. Este ca și cum noi am numi, la un moment dat, o pădure care are o
    structură grădinărită, adică are toate categoriile de vârstă. Nu întotdeauna
    pădurile naturale sunt cele mai diverse.

    Pădurile cele mai diverse și zonele
    cele mai diverse sunt îmbinate cu păduri naturale 100%, cu păduri cultivate, cu
    păduri îngrijite, cu intersecții cu pășuni, cu zone modificate puțin sau foarte
    puţin, cu poieni, cu pajişti. Acestea sunt mai frumoase şi mai diverse decât
    pădurile strict naturale 100%, pentru că au tendinţa, aceste păduri
    naturale, să devină seculare 100%. Si atunci, dominaţia
    exemplarelor de 180 de ani, 200 de ani, 300 de ani, nu încurajează întotdeauna
    tânăra generaţie. Noi le folosim ca
    modele şi nu mai avem foarte multe. In Europa sunt foarte puţine ţări care mai
    au astfel de păduri. Noi totuși avem, în acest moment, 28 de mii de
    hectare identificate și cartate care îndeplinesc aceste condiții, să fie
    declarate păduri virgine și cvasivirgine.



    În 2016 a fost creat un
    Catalog al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine, ceea ce înseamnă că aceste păduri sunt supune
    unor protecţii stricte, nefiind permise nici un fel de lucrări sau activităţi
    umane care să le afecteze. Până acum au fost identificate şi trecute în Catalog
    aproape 7000 de hectare de păduri virgine şi 22 100 de păduri cvasivirgine, iar
    procesul continuă. Cu toate acestea, unele organizaţii de mediu acuză
    autorităţile de distrugerea pădurilor seculare şi cer intervenţia Comisiei
    Europene. Ecologiştii susţin că Romsilva organizează lucrări silvice în
    interiorul siturilor ariilor protejate Natura 2000, fără o analiză adecvată a
    impactului tăierilor în aceste zone unice.

    Gheorghe Mihăilescu, directorul
    Romsilva, răspunde acestor acuzaţii: Pădurile sunt
    protejate. Pădurile
    acestea nu au probleme sub nici o formă, cel puțin pădurile din administrarea Romsilva sunt neatinse. Organizațiile de mediu
    au depus câteva sesizări la CE. Intr-adevăr, ei compară o situație
    din 2004, acel studiu Pin Matra, cu ceea ce am făcut noi acum. Ori, este
    incorect să compari un lucru concret cu un lucru teoretic… Toate aceste păduri sunt supravegheate și sunt supuse unui control
    strict. Sunt anumite
    elemente de eroare, avem în patrimoniul natural UNESCO băgate drumuri
    naționale, zone modificate, dar aceste lucruri au fost făcute din eroare,
    pentru că cei care s-au ocupat de acest studiu nu au mers pe teren efectiv.

    Noi
    facem acum demersuri să corectăm aceste erori. Sunt ONG-uri care nu acceptă
    asemenea corecții de erori. Dar să știți că sunt foarte multe ONG-uri care chiar
    vin alături de noi și ne ajută. Avem şi noi erorile noastre, pe alocuri.
    Avem o anumită credibilitate ştirbită, dar luptăm să o recuperăm. Se
    vorbeşte, astăzi, în Europa, că România nu-și protejează pădurile, dar ea are
    cele mai valoroase păduri de fag, are cea mai frumoasă floră, cea mai mare
    biodiversitate. Noi nu le-am protejat?? Dvs știți că sunt țări în Europa care
    numesc parcuri naționale și naturale o gradină cu câțiva copăcei?.



    România are 6,5 milioane hectare de pădure, din care Romsilva,
    companie de stat, administrează 3,14 milioane de hectare, ceea ce reprezintă
    48% din totalul fondului forestier al ţării. Romsilva administrează şi
    22 de parcuri naţionale şi naturale, care au o suprafaţă cumulată de
    peste 850.000 hectare. Din acest total, 245.000 hectare reprezintă zone cu
    protecţie strictă şi integrală, unde activităţile umane sunt restrictionate.

    În
    această toamnă, Romsilva a început acţiunea de zonare, cu semne distinctive, a
    celor 22 de parcuri naturale şi naţionale, după cum ne spune
    Gheorghe Mihăilescu: Noi am cerut o zonare a lor,
    materializarea hotarelor pe teren, pentru a şti ce facem şi unde facem anumite lucrări. Pentru că
    altfel nu ştiam dacă sunt într-o zonă de protecţie integrală sau în zona de
    dezvoltare durabilă sau în zona de conservare. Până acum nu ştiai unde eşti.
    Deci, am dispus ca oamenii noştri să facă o delimitare, pe teren, folosind GPS-ul
    şi elemente concrete de delimitare, să
    stabilim care e hotarul între aceste zone, pentru ca oamenii în teren fără
    limite clare riscă să greşească.


    Pentru zona cu protecție strictă
    (ZPS) – se va aplica un pătrat galben, înconjurat de o bandă roșie;
    pentru zona de protecție integrală (ZPI) – un pătrat albastru,
    înconjurat de o bandă albă, iar pentru rezervațiile naturale/monument
    al naturii – un pătrat galben, înconjurat de o bandă albă. De
    asemenea, limitele
    parcurilor naționale și ale parcurilor naturale vor fi marcate printr-un pătrat
    roșu înconjurat de o bandă albă.

  • Atracții în Parcul National Domogled – Valea Cernei

    Atracții în Parcul National Domogled – Valea Cernei

    Parcul Naţional Domogled – Valea
    Cernei este o arie naturală protejată situată în partea sud-vestică a României,
    pe teritoriile județelor Caraș-Severin, Mehedinți și Gorj. Încă din anul 1932
    se înfiinţează aici Rezervaţia floristică şi peisagistică
    Muntele Domogled, una dintre cele 11 rezervaţii din actualul parc. Peste
    58 de ani, în anul 1990, zona devine Parc Naţional Domogled-Valea
    Cernei, care se întinde pe o suprafață de peste 61 de mii de hectare. Este o
    zonă montană, cu peste 30 de trasee turistice, cu multe peșteri, avene, chei,
    cascade, ponoare, pajiști și păduri bătrâne şi multe rezervații naturale.
    Este zona preferată a iubitorilor de rafting, dar și o zonă excelentă pentru
    alpiniști, încântați de pereții abrupți pe care pot face escalade. Aflăm
    mai multe despre aceasta zonă de la Mariana Păsărin, specialist în
    cadrul Administraţiei Parcului Naţional Domogled-Valea Parcul
    nostru pune la dispoziția turiștilor un număr foarte mare de atracții, unele
    chiar cu caracter de unicat, cum ar fi peșterile termale, altele care sunt învăluite
    în mister și au la bază mai multe legende care explică apariția lor. Avem
    peșteri termale unice, pentru că nu se mai întâlnesc în altă parte în țara
    noastră, sunt destul de rare la nivel european și chiar global. Una dintre
    aceste peșteri care se poate vizita este Grota cu Aburi, o bijuterie
    speologică din care ies aburi firebunți prin crăpături. In parc avem și foarte
    multe forme de relief, fiind o zonă cu mult calcar acesta este ușor erodat dând
    naștere la foarte multe fenomene. Avem cascade, una dintre ele este Cascada
    Vânturătoarea care are o cădere a apei de la peste 40 de metri. Apa
    este vânturată deoarece şuvoiul de apă de sus se loveşte de un prag înainte de
    cădere. Ce este spectaculos este faptul că turiștii o pot vedea și din
    spate, pentru că traseul este unul montan care merge spre această cascadă și
    deci se poate vedea și din față, și din spate. Cealaltă cascadă se numește
    Cascada Cociului care are o cădere a apei de la peste 120 de metri, este
    considerată cea mai înaltă din țară, căderea se face în două trepte.


    Parcul Național Domogled – Valea
    Cernei este unicul parc din țară care include un întreg
    bazin hidrografic. Este vorba de bazinul râului Cerna cu toți afluenții săi,
    iar Valea Cernei este considerată cea mai frumoasă din Carpați. Are
    aspectul unui culoar longitudinal ce separă două şiruri de munţi, un defileu
    lung de 40 de km străbătut de râul Cerna, mărginit de bogate păduri de conifere
    și foioase. Mariana Păsărin: Locul de unde izvorăște Cerna se numeşte Izbucul Cernei care are cel mai
    mare debit din România,
    debitul este undeva la 1,5 – 2 mc /secundă, dar când plouă abundent poate să
    ajungă chiar şi la 10 mc/secundă, este ca o cascadă. Ce este iarăși
    curios la acest izvor este faptul că are o temperatură constantă în tot timpul
    anului, 7 grade Celsius, variațiile sunt sub 1 grad. De asemenea, avem și două
    lacuri de acumulare pe râul Cerna, primul este și cel mai mare care se numeşte
    Lacul Iovanul – un lac de o rară frumusețe -, iar al doilea
    este Lacul Herculane. In zona stațiunii Băile Herculane avem multe
    trasee. Unul dintre ele duce către Crucea Albă – un obiectiv foarte atractiv și
    datorită legendelor care stau la baza apariției acestei cruci, pentru că nu se
    știe cine și în ce moment al timpului au așezat-o pe stânci. Oricum, de aici se poate vedea o frumoasă
    panoramă a Văii Cernei.


    Peste 2000 de hectare de pădure de pe
    Valea Cernei, declarate patrimoniu UNESCO, sunt incluse în Catalogul Național
    al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine din România.Administraţia parcului
    are în plan un program mai amplu de a promova aceste trasee prin
    materiale promoţionale, precum şi în teren prin stabilirea unor trasee clare pe
    care turiştii şi grupurile organizate să
    poată străbate aceste păduri virgine, care sunt unice în Europa. Tot în această
    arie protejată găsim şi peste 1100 de specii floristice,iarla
    nivel peisagistic, Parcul Naţional Domogled – Valea Cernei se remarcă prin
    combinaţia armonioasă dintre relieful carstic şi vegetaţie, după cum se spune
    Mariana Păsărin: Se
    poate admira, de asemenea, Pinul Negru de Banat, care este o specie
    endemică și emblematică pentru parcul nostru. Este un arbore care crește pe
    stânci, ceea ce-l face spectaculos. Ne întrebăm oare cum reusește să se
    hrănească cu rădăcinile în stânci. De asemenea, întâlnim și foarte multe specii
    submediteraneene, iar pe traseul care duce
    spre Crucea Albă întâlnim specii rare cum ar fi scumpia (Cotinus
    Coggygria), alunul turcesc (Corylus colurna), gorunul (Quercus
    petraea) sau liliacul sălbatic (Syringa vulgaris). In
    acest sens, administraţia parcului derulează un proiect pentru crearea unui
    traseu tematic care să informeze turiștii despre fiecare specie de plantă. Mai
    avem foarte multe specii endemice, chiar și în peșterile termale avem o specie
    de mușchi cu caracter de unicat. Avem foarte mulți fluturi, aproape 45% din
    fauna de lepidoptere este concentrată în parcul nostru, deci aproape jumătate
    din fluturii țării sunt în Parcul Național Domogled-Valea Cernei, în condițiile
    în care parcul reprezintă doar 0,2% din suprafața țării. Un turist spunea că
    fluturii sunt cam înghesuiți aici…Dintre mamifere avem urs, lup, pisica sălbatică,
    râs, avem lilieci mulți în peșteri, pentru că parcul nostru are un
    număr de 700 de peșteri. Mai avem căprioare, vulpi, iepuri, dar
    și scorpioni (euscorpius carpathiann) și vipere cu corn (vipera
    ammodites, o specie protejată inclusă pe Lista Roșie.



    Un obiectiv turistic major al Văii Cernei, descris de
    mulţi drept unul dintre cele mai sălbatice şi mai spectaculoase locuri din
    România, îl reprezintă Cheile Corcoaiei. Au o lungime de 300 de metri şi
    impresionează prin pereţii care depăşesc 100 de metri înălţime şi se apropie
    până la 5 metri la bază. Este cea mai frumoasă formă de relief de pe Valea
    Cernei.

  • Activiştii de mediu contra despăduririlor

    Activiştii de mediu contra despăduririlor

    O cultură a protestului
    civic non-violent a început deja să se dezvolte în România şi să se exprime în
    mai multe direcţii. Una dintre ele este ecologia. De pildă, mai multe
    manifestaţii publice au avut loc la Bucureşti, acum câţiva ani, contra
    situaţiei de la Roşia Montană, dar şi contra tăierilor ilegale de arbori sau a
    despădurilor. Deşi legea permite exploatarea lemnului din păduri doar în
    anumite condiţii, acestea au fost frecvent încălcate în ultimii 15-20 de ani
    astfel încât cifrele azi au devenit dramatice: în România suprafaţa acoperită de pădure a scăzut, ajungând astăzi la 27,45%. Astfel, ne aflăm mult sub media ţărilor
    UE de 32,4%. Conform unui studiu realizat de Greenpeace România, între 2000 şi 2014
    fondul naţional forestier a pierdut 3 ha/oră. De altfel, tot activiştii de mediu de la Greenpeace precum şi de alte
    organizaţii non-guvernamentale au fost printre primii care au adus la cunoştinţa
    opiniei publice situaţia tragică a pădurilor din România. Colindând munţii, din
    proprie iniţiativă sau în urma unor sesizări primite de la cetăţeni, voluntarii
    organizaţiilor ecologice sunt atenţi la cazurile suspectate că ar reprezenta
    tăieri sau transporturi ilegale de lemn. A dovedi ilegalitatea acestor tăieri
    poate fi, însă, o întreprindere anevoioasă, de aceea este nevoie de modalităţi de a
    multiplica ochii din pădure, după cum s-a exprimat coordonatorul de campanii
    Greenpeace, Valentin Sălăgeanu: Cred că prima problemă pe care ar trebui să o rezolvăm, şi noi am
    încercat să facem asta, este să reuşim să fim prezenţi în mai multe locuri în
    acelaşi timp. Şi în acest scop, am creat o platformă online, un website unde
    oricine poate aduce argumente şi poate sesiza autorităţile în legătură cu
    tăierile ilegale. E un website pe care-l folosim frecvent. Primim din toate
    colţurile ţării sesizări de la cetăţeni îngrijoraţi: oameni pasionaţi de munte
    sau oameni care văd că în satele lor se taie copaci. Site-ul se numeşte
    salvezpadurea.ro şi unde fiecare sesizare este verificată de către noi. Acolo
    unde sesizările sunt serioase şi bănuielile se confirmă la o primă verificare,
    mergem şi noi pe teren.


    Despre începuturile cercetărilor pe teren, Gabriel Păun de la Agent
    Green îşi aminteşte: Activitatea noastră a
    pornit din Parcurile Naţionale ale României, în mod teoretic cele mai
    emblematice locuri din ţară, nestematele noastre, cu alte cuvinte, căci ele
    reprezintă tezaurul natural naţional al României. Aici se află cele mai multe
    păduri virgine. În momentul în care mă aflam în mijlocul unui parc naţional şi
    vedeam zi şi noapte camioane încărcate cu buşteni groşi – uneori atât de groşi
    că intrau doar doi într-un camion -, le urmăream pur şi simplu. Voiam să văd
    unde merge lemnul, căci în final, nu în mod
    necesar cel care taie şi transportă arborii e vinovat. Există un întreg
    lanţ de responsabilităţi. Vinovat e cel care comandă acel lemn şi ulterior, îl
    pune pe piaţă – în diverse forme şi utilizări.


    Înainte de plecarea pe teren, se verifică actele care trebuie să
    însoţească obligatoriu orice transport sau tăiere de copaci pentru a se menţine
    în condiţii de legalitate. Astfel, bine garnisiţi cu informaţii, Valentin
    Sălăgeanu şi colegii săi pot pleca preîntâmpinând la minimum riscurile. Care sunt acestea? Valentin Sălăgeanu: Sunt cele banale legate de terenul
    accidentat. Mă refer la accidentări uşoare ale membrilor echipe. Apoi sunt cele
    care ar putea apărea în urma interacţiunii cu oamenii implicaţi în caz:
    muncitorii forestieri, membrii autorităţilor locale sau ai jandarmeriei. Dar
    confruntări propriu-zise n-au avut loc. De fiecare dată am mers pe teren foarte
    bine documentaţi astfel încât să avem un argument puternic în favoarea
    prezenţei noastre acolo. Tot ce am făcut până acum încercând să
    documentăm furtul de lemn a fost să filmăm sau să fotografiem acel transport.
    Şi am prezentat concluziile noastre Gărzii Forestiere, am predat organismului
    abilitat al statului toate documentele în baza cărora ei au putut să desfăşoare
    investigaţia.

    Din
    păcate, au existat şi situaţii în care cei surprinşi de activiştii de mediu în
    timpul unei activităţi suspecte, în mijlocul pădurii, au fost recalcitranţi.
    Gabriel Păun: În principiu
    munca noastră era una de documentare, foto şi video documentare. De cele mai
    multe ori am reuşit să rămân ascuns, departe de alţi ochi, bine camuflat. Am
    avut şi camere video pe care le lăsam pe teren şi le colectam ulterior, după
    înregistrare. Însă au fost descoperite şi furate. Poate am recuperat una sau
    două şi am folosit acele imagini… Însă uneori, am dat şi nas în nas cu acest
    tip de braconieri sau lucrători. Mulţi sunt paşnici şi prietenoşi, dar au fost
    şi situaţii când unii au fost agresivi, semn că ceva era în neregulă în
    activitatea lor. Au trecut direct la acte violente, au iniţiat altercaţii în
    urma cărora unii oameni au fost răniţi. Inclusiv, eu am păţit asta. Nu o dată
    am ajuns la spital.


    De aproximativ un an, după adoptarea unui nou Cod Silvic, autorităţile
    guvernamentale au dezvoltat instrumente suplimentare de monitorizare a
    exploatării lemnului. Valentin Sălăgean, coordonator de campanii Greenpeace: În ultimii ani – începând cu protestele de stradă anti-defrişări din 2015 -
    s-au făcut progrese în transparentizarea sectorului. Există Radarul pădurii, un
    sistem care-ţi permite să suni la 112 ca să verifici un transport. A fost
    lansată şi o aplicaţie mobilă care se numeşte Inspectorul pădurii şi care
    poate fi descărcată pentru smartphone şi tabletă, creată tot de Ministerul
    Mediului. Prin ea, poţi afla direct, fără să suni la 112, dacă un transport e
    legal sau nu. Anunţi, sunând la 112, doar dacă transportul e ilegal. Anul trecut a fost
    dat în folosinţă şi siteul inspectorulpădurii.ro care oferă informaţii despre
    exploatările în curs. Acolo sunt livrate actele în baza cărora se face tăierea,
    documentele de transport… Totuşi, legea în baza căreia ar trebui să se ajungă
    la această transparenţă nu a intrat în vigoare. Deocamdată suntem în perioada de
    probe.



    Momentan hotărârea de guvern privind intrarea completă în legalitate a
    aplicaţiei Inspectorul Pădurii a fost prorogată până pe 21 octombrie 2017. În
    tot acest timp, organizaţiile ecologiste îşi continuă activitatea, mai ales
    pentru protejarea pădurilor virgine ale României. În
    2001, România adăpostea aproximativ 62%din
    pădurile virgine ale Europei. Astăzi, însă, multe dintre ele s-au pierdut.

  • Protejarea pădurilor seculare din România

    Protejarea pădurilor seculare din România

    România
    încă mai are păduri virgine, adică păduri neumblate, fără drumuri sau poteci,
    cu specii autohtone de arbori de toate vârstele, de la un an la sute de ani.
    Copacii prăbuşiţi, în aceste ecosisteme stabile, se reintegrează în circuitul
    natural prin abundenţa de viaţă creată de putrezirea lor. In aceste păduri
    nimeni nu vânează, nimeni nu culege fructe de pădure sau plante de leac.
    Pădurile cvasivirgine sunt acele păduri în care s-au făcut tăieri, însă s-a
    intervenit foarte puţin, încât pădurea s-a regenerat rapid. Până nu
    demult, 80% din pădurile României erau necălcate de picior de om. Astăzi,
    doar două treimi din acestea sunt virgine şi cvasivirgine. Chiar şi
    aşa, România deţine cea mai mare suprafaţă de păduri seculare din
    Europa. Făgetele din bazinul Nerei, amestecurile de brad-fag de la Sinaia,
    amestecurile de fag-brad-molid din Bucovina, co­drul secular Slătioara, gorune­tele
    din Munţii Zarandului sau din Cozia, sunt doar câteva din pădurile cele
    mai bine conservate din România. O parte din acestea sunt nominalizate pentru
    patrimoniul UNESCO.

    Iată ce ne-a declarat Valentin Sălăgeanu, coordonator de
    campanii al Greenpeace: In 2005, un studiu făcut la nivel naţional ne-a arătat că avem
    undeva la 218.000 de ha şi nici nu era un studiu complet. In următorii 10 ani
    de zile, cel mai probabil, s-au distrus cam jumătate dintre aceste păduri. Din
    păcate, o mare parte din această distrugere a avut loc în mod legal, pentru că
    până în 2012 nu a existat nici o prevedere legală care să recunoască valoarea
    acestor păduri. Si atunci, aceste ecosisteme extrem de valoroase au fost tăiate
    sau distruse cu legea în faţă. Din 2012, s-au introdus un
    set de criterii şi indicatori pentru ca aceste păduri să fie uşor de
    identificat şi s-a introdus şi o măsură de protejare, dar doar parţială, total
    insuficientă. Şi atunci, inclusiv
    după 2012, când a existat recunoaşterea legală a acestor păduri, s-a mai
    distrus o parte din acestea. Ajungem astăzi, în 2017, în situaţia în care avem,
    cel mai probabil, după estimările optimiste ale ONG-urilor de mediu, inclusiv
    Greenpeace, undeva la 120 de mii de hectare. Deci jumătate au fost distruse.


    Pentru ca aceste păduri seculare,
    care ne-au mai rămas, să fie protejate pe termen lung, la sfârşitul anului
    trecut, s-a hotărât înfiinţarea unui Catalog National al Pădurilor Virgine şi
    Cvasivirgine. Acest proces necesită mai multe etape de lucru, spune Valentin
    Sălăgeanu: Primul
    lucru care trebuie făcut este ca legea de anul trecut, în baza căreia se
    instituie o formă legală de protecţie şi anume acest Catalog Naţional al
    Pădurilor Virgine şi Cvasivirgine, să fie îmbunătăţită. Există anumite blocaje
    în procedura de identificare şi de recunoaştere a acestor păduri care fac ca
    eforturile benevole ale ONG-urilor să nu fie încununate de succes. Al doilea
    lucru, care trebuie neapărat făcut, trebuie ca banii pe care îi avem puşi deoparte
    din Fondul de Mediu, şi anume 2,5 milioane de euro pentru cartarea şi
    identificarea acestor păduri, să fie folosiţi printr-o licitaţie publică, ca să
    existe un proces rapid şi să inventariem ce a mai rămas. Al treilea lucru,
    extrem de important este ca toţi cei interesaţi, de la Ministerul Apelor şi
    Pădurilor, Romsilva, proprietarii privaţi, ONG-urile, toată lumea, să ajungă la
    concluzia că e nevoie de cooperare şi colaborare. Altfel, pierdem un patrimoniu
    pentru întreaga Europa. Si este păcat, pentru că asemenea ecosisteme odată
    pierdute nu se mai pot reface.


    Marea
    majoritate a acestor păduri sunt în proprietatea statului, dar şi în
    proprietate privată, motiv pentru care proprietarii de păduri vor fi
    despăgubiţi, ne asigură Valentin Sălăgeanu: Până acum au
    existat opoziţii din partea proprietarilor privaţi, pentru că odată intrate în
    Catalog, aceste păduri nu mai pot fi valorificate economic. Deci, proprietarii
    privaţi nu mai aveau nmic de câştigat după ce pădurile lor intrau în Catalog.
    In schimb, avem de la finalul anului trecut o decizie a Comisiei Europene prin
    care se acordă compensaţii pentru aceşti proprietari care şi-ar pierde
    veniturile potenţiale de pe urma acestor păduri. Deci, e nevoie ca actualul
    guvern să aplice această decizie a Comisiei Europene, astfel încât proprietarii
    privaţi să primească despăgubiri şi să nu mai existe această piedică în calea
    salvării pădurilor. Aceste despăgubiri ar fi în cuantum de până la 500 de euro
    pe hectar pe an.


    Pădurile
    incluse în Catalog vor fi supuse unei protecţii stricte, nu vor fi permise nici
    un fel de lucrări sau activităţi umane. Singurele activităţi permise vor fi
    cele de cercetare, educaţie şi de vizitare. Valentin Sălăgeanu: Practic, Catalogul acesta este o
    bază de date, disponibilă
    public în care sunt trecute toate informaţiile legate de aceste păduri. Odată
    intrate pădurile aici, statutul lor se schimbă, nu se mai intervine asupra lor
    cu nici o măsură de ordin silvic. Deci sunt trecute hectar cu hectar, cu
    locaţie, în format GPS, cu nume, toate pădurile care au statut de păduri
    virgine şi cvasivirgine. Până în momentul de faţă s-au trecut în Catalog
    13 000 de hectare. Urmează faza a doua în care ar trebui ca cele 24 de
    mii de hectare de păduri intacte de fag, propuse pe lista patrimoniului
    mondial UNESCO, să fie reevaluate şi incluse în Catalog pentru că şi ele
    dispar cu rapiditate. Apoi urmează faza a treia în care printr-un efort comun
    toţi factorii interesaţi să înceapă cartarea pădurilor virgine pe care le mai aveam
    şi despre care nu stim încă unde se află.



    Se estimează că înt-un an de zile Catalogul Naţional al Pădurilor Virgine
    şi Cvasivirgine va fi complet şi disponibil pe site-ul
    ministerului de resort.