Tag: palinca

  • Atracții turistice în Zalău

    Atracții turistice în Zalău

    Ajungem astăzi în
    vestul României, în municipiul Zalău. Este reședința județului Sălaj, un județ
    mic, dar locuit de mai multe etnii care și-au lăsat amprenta asupra culturii și
    civilizației locale. Vechiul târg de odinioară, situat la mică distanță de
    ansamblul roman Porolissum păstrează și astăzi o parte dintre vestigiile sale
    istorice. Scoase la lumină prin prisma evenimentelor organizate, festivaluri
    istorice, atracțiile turistice ale zonei în care se află municipiul Zalău
    merită vizitate. Chiar în centrul orașului, în Piața 1 Decembrie 1918, veți
    vedea Catedrala Adormirii Maicii Domnului, construită între anii 1930 si 1932, în
    mare parte cu sprijinul localnicilor greco-catolici și cu implicarea susținută
    a lui Iuliu Maniu, la acea vreme prim-ministru al României. Totodată, luând
    orașul la pas, veți remarca frumusețea caselor vechi și a celor câtorva muzee
    aflate pe teritoriul său. Printre acestea, Muzeul de Artă și de Istorie, spune Mircea
    Groza, de la Asociația de dezvoltare intercomunitară Sălaj Plus. Muzeul
    a dezvoltat un concept modern și propune o incursiune în istorie prin
    tehnologiile actuale: realitate virtuală sau augmentată și modele 3D. De
    asemenea, se are deja în vedere un nou concept de program expozițional sub
    titulatura Vreau la muzeu. Acesta are în prim plan expozițiile 3D. Muzeul
    ține pasul cu ceea ce se întâmplă în lume și sunt atâtea de arătat.


    Cei care ajung în
    Zalău nu ratează una dintre cele mai importante zone de cercetare arheologică
    din România. Mircea Groza, de la Asociația de dezvoltare intercomunitară Sălaj
    Plus. Faptul că se află în imediata apropiere a municipiului
    reședință de județ, Zalău, ne avantajează. De altfel, toate traseele sunt în
    jurul acestui punct de atracție. Este cel mai mare castru de graniță din Dacia
    romană. Are amfiteatru, clădiri religioase și fortificații minore din zona
    limesului. Limesul era granița imperiului roman, iar noi suntem în partea de
    nord a acesteia. Am amenajat acest complex arheologic astfel încât să fie mai
    accesibil turiștilor. S-au creat în interiorul castrului spații de odihnă și
    recreere, într-o zonă cu belvedere. S-au făcut reconstituiri grafice pe 45 de
    panouri, conținând și informații. S-a amenajat un centru de informare turistică
    în care există și un magazin de suveniruri. Avem permanent ghid specializat.
    Lucrăm la aplicații care vor facilita accesul la informații despre complexul
    arheologic.


    Zona este
    recunoscută la nivel național și prin prisma producției de vinuri și pălincă. Oferta gastronomică a Zalăului este
    una bogată și îi poate mulțumi pe toți turiștii, spune Mircea Groza, de la
    Asociația de dezvoltare intercomunitară Sălaj Plus. Palinca de
    Zalău putem spune că e un brand local. Totodată, avem crame care funcționează
    în continuare și pot fi vizitate. Apicultura, de asemenea, e des întâlnită în
    satele din Sălaj. Bineînțeles, nu pot uita de marea mea pasiune, gastronomia.
    În ultimii 40 de ani, am făcut cercetări în domeniul gastronomiei tradiționale.
    Numai în județul Sălaj am reușit să identific și să documentez 397 de rețete de
    ciorbe și de supe diferite ca denumire, ingrediente și gust. Turistul are
    oportunitatea de a-și desăvârși experiența și prin aceste preparate deosebite.
    Am susținut mereu că România e reprezentată gastronomic de câteva preparate
    deosebite: ciorbe, supe, borșuri și de tocane. Avem o diversitate
    incredibilă.


    Invitația a fost lansată. Până data viitoare, când vă
    așteptăm cu o nouă destinație, drum bun și vreme frumoasă!


  • המהדורה הראשונה של פסטיבל הברנדי הבינלאומי ‘אקוביטה

    המהדורה הראשונה של פסטיבל הברנדי הבינלאומי ‘אקוביטה

    ב- Miercurea Ciuc, מרכז רומניה מ 1 ועד 3 ביולי, התקיימה המהדורה הראשונה של פסטיבל הפאלינקה הבינלאומי “עקוביטה”. פאלינקה היא בראנדי משזיפים המיוצר במיוחד בטרנסילבניה. הפסטיבל היה נקודת הסיום של תחרות בינלאומית שהפגישה את יצרני הפאלינקה מכמה מדינות. התחרות התקיימה במשך שבועיים והפגישה 223 משתתפים, עם 1,082 דגימות של הברנדי, מרומניה, הונגריה, סלובקיה, סרביה ומישראל. איכות הברנדי היתה גבוהה מאוד, כך שחבר המושבעים הבינלאומי, שהורכב מ -35 אנשים, בחר 315 דגימות עבור מדליית הארד, 394 דגימות עבור מדליית הכסף ו -209 דגימות עבור מדליית הזהב. יש מנצחים של זנים שונים של ברנדי, הסביר ראש העיר קורודי אטילה.



    התחרות נועדה כדי להראות לאנשים שמבקרים ב- Miercurea Ciuc שבאזור ישנו יצור של פאלינקה באיכות גבוהה, עובדה שאנו מקדמים כדי למשוך תיירים. לכן קיימנו תחרות שנמשכה 3 ימים בפארק העירוני, אמר ראש העיר. הפסטיבל כלל אירועי תרבות, קונצרטים, טעימות ברנדי וגבינות לצד הרצאות מקצועיות.

  • La horinca, un produit traditionnel roumain

    La horinca, un produit traditionnel roumain

    Vous vous souvenez tous que lalcool traditionnel roumain sappelle ţuică, avec la variante pălincă pour lalcool fort. La horinca du Maramureş est forte dune tradition de plusieurs centaines dannées, mentionnée dans des documents des XIIIe – XIVe siècles. Quelle différence y a-t-il entre la ţuica et la horinca ? Réponse avec Ştefan Gogotă, producteur traditionnel de horincă, au micro de Ligia Mihaiescu.



  • Mâncăruri din Apuseni

    Mâncăruri din Apuseni

    Spre deosebire de
    celelalte provincii româneşti, Transilvania se remarcă prin preparatele cu
    multe calorii, în care predomină carnea de porc. Gastronomia este influenţată de specificul zonei, de podiş sau de munte,
    unde muncile în gospodărie presupun un efort fizic mai mare, cum este cazul în
    Munţii Apuseni, efort care trebuie echilibrat cu mâncăruri consistente. Carnea
    de porc şi de oaie, varza, cartofii şi produsele derivate din lapte sunt
    folosite mult în bucătăriile din Apuseni. Se foloseşte destul de mult untură,
    iar şunca, slănina afumată, ceapa şi pâinea de casă, însoţite de un pahar de
    palincă sunt consumate frecvent, dacă
    nu chiar zilnic. Ciorbele cu carne se aromează cu tarhon, iar supele se fac cu
    găluşte sau cu tăiţei de casă. Pâinea se face în mod tradiţional din făină de
    grîu şi din cartofi.


    O mâncare consistentă
    este mămăliga toponită, asemănătoare bulzului din zona Munteniei sau a
    Bucovinei. I se mai spune şi mămăligă în straturi. Se pregăteşte într-o tavă,
    într-o cratiţă sau într-un vas de lut. Avem nevoie de cârnaţi, pe care îi tăiem
    în bucăţi mici şi de carne de porc, pe care o tăiem în cubuleţe, toate acestea
    rumenindu-le într-un ceaun. Separat, facem o mămăligă moale din care întindem
    un strat subţire într-un vas, uns în prealabil cu grăsimea în care am rumenit
    carnea şi cârnaţii. Deasupra acestui prim strat de mămăligă, împrăştiem carnea,
    cârnaţii şi nişte jumări de porc, după care întindem un nou strat de mămăligă,
    peste care punem nişte brânză sărată de oaie, sfărâmată sau rasă, acoperită
    apoi de un nou strat de mămăligă. Deasupra ultimului strat de mămăligă se poate
    întinde un ou bătut şi se lasă la copt. După ce s-a rumenit, înainte de a o
    servi, turnăm deasupra şi puţină smântână.


    Un alt preparat
    specific are şi denumirea de origine: tocană moţească, cu carne de porc şi cu cârnaţi, după numele celor care
    trăiesc în Apuseni. Avem nevoie de un kg de carne de porc, de jumătate de kg de
    cârnaţi afumaţi, de 3 … 4 cepe şi de doi ardei graşi. Ceapa, tocată mărunt, o
    călim puţin în ulei sau, dacă respectăm reţeta moţească, în untură sau
    unsoare cum se mai spune în Apuseni. Adăugăm carnea tăiată în cubuleţe,
    precum şi cârnaţii tăiaţi rondele. Lăsăm totul la prăjit ca să se rumenească
    puţin, apoi turnăm apă şi lăsăm la fiert. După ce a scăzut zeama, adăugăm
    puţină smântănă, boia de ardei şi sare, după gust. Se serveşte imediat, cu un
    pahar de vin roşu, demisec, la temperatura camerei.

  • Mâncăruri din Apuseni

    Mâncăruri din Apuseni

    Spre deosebire de
    celelalte provincii româneşti, Transilvania se remarcă prin preparatele cu
    multe calorii, în care predomină carnea de porc. Gastronomia este influenţată de specificul zonei, de podiş sau de munte,
    unde muncile în gospodărie presupun un efort fizic mai mare, cum este cazul în
    Munţii Apuseni, efort care trebuie echilibrat cu mâncăruri consistente. Carnea
    de porc şi de oaie, varza, cartofii şi produsele derivate din lapte sunt
    folosite mult în bucătăriile din Apuseni. Se foloseşte destul de mult untură,
    iar şunca, slănina afumată, ceapa şi pâinea de casă, însoţite de un pahar de
    palincă sunt consumate frecvent, dacă
    nu chiar zilnic. Ciorbele cu carne se aromează cu tarhon, iar supele se fac cu
    găluşte sau cu tăiţei de casă. Pâinea se face în mod tradiţional din făină de
    grîu şi din cartofi.


    O mâncare consistentă
    este mămăliga toponită, asemănătoare bulzului din zona Munteniei sau a
    Bucovinei. I se mai spune şi mămăligă în straturi. Se pregăteşte într-o tavă,
    într-o cratiţă sau într-un vas de lut. Avem nevoie de cârnaţi, pe care îi tăiem
    în bucăţi mici şi de carne de porc, pe care o tăiem în cubuleţe, toate acestea
    rumenindu-le într-un ceaun. Separat, facem o mămăligă moale din care întindem
    un strat subţire într-un vas, uns în prealabil cu grăsimea în care am rumenit
    carnea şi cârnaţii. Deasupra acestui prim strat de mămăligă, împrăştiem carnea,
    cârnaţii şi nişte jumări de porc, după care întindem un nou strat de mămăligă,
    peste care punem nişte brânză sărată de oaie, sfărâmată sau rasă, acoperită
    apoi de un nou strat de mămăligă. Deasupra ultimului strat de mămăligă se poate
    întinde un ou bătut şi se lasă la copt. După ce s-a rumenit, înainte de a o
    servi, turnăm deasupra şi puţină smântână.


    Un alt preparat
    specific are şi denumirea de origine: tocană moţească, cu carne de porc şi cu cârnaţi, după numele celor care
    trăiesc în Apuseni. Avem nevoie de un kg de carne de porc, de jumătate de kg de
    cârnaţi afumaţi, de 3 … 4 cepe şi de doi ardei graşi. Ceapa, tocată mărunt, o
    călim puţin în ulei sau, dacă respectăm reţeta moţească, în untură sau
    unsoare cum se mai spune în Apuseni. Adăugăm carnea tăiată în cubuleţe,
    precum şi cârnaţii tăiaţi rondele. Lăsăm totul la prăjit ca să se rumenească
    puţin, apoi turnăm apă şi lăsăm la fiert. După ce a scăzut zeama, adăugăm
    puţină smântănă, boia de ardei şi sare, după gust. Se serveşte imediat, cu un
    pahar de vin roşu, demisec, la temperatura camerei.

  • Michel Minouflet (France) – la boisson favorite des  Roumains

    Michel Minouflet (France) – la boisson favorite des Roumains

    Quelle que soit la région, ces messieurs préfèrent certainement la ţuica, leau-de-vie essentiellement de prunes qui est la boisson nationale. La ţuica nest pas la même à travers les régions, et même son appellation diffère. Cette appellation est attestée par un document de 1386. On lappelle également rachiu, răchie, pălincă, horincă. Ainsi, dans le sud du pays, elle sera à une teneur dalcool de 33° environ. Par contre, dans louest du pays, cet alcool est nécessairement plus fort, distillé deux fois, à 50°-60° et même plus, et appelé pălincă, un mot venant du hongrois. Il est intéressant que la pălinca est attestée en Slovaquie vers 1630 ; les Hongrois sen emparent et cest ainsi quelle arrive jusquen Transylvanie. La pălinca peut être faite de différents fruits, tandis que la ţuica est de prunes. Dans le nord du pays, le même alcool est désigné par le vocable horincă. On le prépare suite à la fermentation des prunes à travers le pays, mais on peut retrouver des spécialités dabricots, en général de tous les fruits, et même de céréales. Les fruits doivent fermenter pendant au moins deux mois, suite à quoi ils sont distillés dans un alambic. Le premier jet est jeté, car toxique. Cest un alcool que les gens préparent pour leur usage personnel et les connaisseurs le gardent dans des fûts de mûrier, ce qui lui confère une belle couleur. Plus il vieillit, plus cet alcool devient meilleur, selon les connaisseurs. Et ce sont toujours eux qui vous diront quils préfèrent la palinca à la ţuica, parce que plus forte. Il nest pas permis dajouter des édulcorants ni des aromatisants à la ţuica.



    Michel, tu as bien demandé ce que préfèrent les Roumains en matière de boisson. Pour ces dames, les préférences sont certainement différentes. Ainsi, lors des repas à la maison, en famille ou avec des amis, il est courant de se voir proposer une liqueur à base de griottes (vişinată) ou dans dautres régions – de myrtilles (afinată). En Dobroudja, pays de vignobles, je me suis fait proposer une liqueur de raisin – Muscat de Hambourg (Hamburgadă). Ces liqueurs sont préparées à la maison de fruits, dalcool et de sucre. Chacun peut varier les proportions ; généralement, ce nest pas un alcool fort, mais surtout avec une belle couleur et un arôme très agréable. Ceci pour les alcools traditionnels. A la vôtre ! Autrement, en été, on prépare une boisson rafraîchissante non alcoolisée à base de fleurs de sureau. Délicieuse !