Tag: Pancake Tuesday

  • Ziua clătitelor

    Ziua clătitelor

    Peste câteva zile, mai precis marți, 1 marți, va
    fi marcată Ziua Internaţională a Clătitelor. Această sărbătoare este în
    legătură cu calendarul creștin, fiind stabilită cu exact 47 de zile înaintea
    Paștelui catolic. În străinătate i se mai spune şi Marţea Clătitelor
    (Pancake Tuesday) sau Marţea Grasă (Fat Tuesday). Inventate, se pare, în Franţa, clătitele s-au
    răspândit în Europa astfel încât le putem întâlni sub diferite nume în vestul
    Europei şi pe continentul nord-american, dar şi în Europa centrală şi de Est.
    Pot fi servite ca desert, umplute cu dulceaţă, gem sau cremă de ciocolată, dar
    şi ca aperitiv atunci când sunt umplute cu legume sau cu carne. Uneori sunt
    consumate împreună cu felul principal, de exemplu în Slovacia, unde friptura de
    gâscă este servită cu varză roşie călită şi cu clătite.


    Și
    în România există comunități care au tradiția de a marca sfârșitul iernii sau
    de a îngropa iarna printr-o sărbătoare numită Fărşang sau Fasching, termen al coloniştilor saşi din Transilvania și al
    șvabilor din Banat. Cu această ocazie, localităţile erau cutreierate de tineri
    îmbrăcaţi ciudat şi care, prin zgomotele pe care le făceau, alungau spiritele
    rele înainte de intrarea in postul Paştelui. Tot cu această ocazie, cei care
    colindau împărteau oamenilor din sat clătite sau gogoşi. Împărţitul clătitelor
    era un obicei al saşilor din zona Braşovului, legat, se pare, de plecarea
    tinerilor în armată. Aceştia colindau prin sat pentru a-şi lua rămas bun,
    împărţind tuturor clătite pentru ca oamenii să nu îi uite. În cursul serii
    pentru ei era organizată o petrecere la care se strângea toată lumea din
    localitate. Înainte de pandemie, la Prejmer, localitate situată în apropiere de
    Braşov, era organizată Caravana
    Clătitelor, o manifestare care avea ca scop promovarea turismului local şi a
    tradiţiilor gastronomice. De menţionat că localitatea Prejmer a fost înfiinţată
    de colonişti saşi, iar în centrul localităţii puteţi admira biserica
    fortificată săsească, aflată în patrimoniul UNESCO. Având o formă circulară, cetatea are ziduri de 12 metri înălţime şi
    3 – 4 metri grosime.


    Clătitele
    pot fi mai mici sau mai mari. Cele mici se consumă după ce deasupra lor se
    toarnă dulceaţă sau cremă de ciocolată, cele de dimensiuni mari se consumă
    pliate sau rulate, umplutura rămânând, desigur, în interior. În Transilvania
    găsim şi clătite cu umplutură de carne tocată, de pui, de porc sau de vită,
    amestecată cu ceapă şi cu ciuperci călite şi condimentată cu piper, cimbru,
    mărar sau boia. Pentru că am mai prezentat modul de preparare a clătitelor, de
    această dată vă propunem o reţetă de clătite braşovene cu carne. După ce am
    pregătit clătite de dimensiuni mai mari, fără a folosi zahăr, pregătim și
    umplutura. Avem nevoie de o
    ceapă, de un sfert de kg de ciuperci, de un sfert de kg de carne tocată, de
    pui, de porc sau de vită şi de condimente specifice (piper, cimbru, mărar sau
    boia). Călim uşor ceapa, tocată mărunt, adăugăm carnea şi ciupercile, de
    asemenea, tocate, apoi turnăm un pahar cu apă şi lăsăm umplutura să fiarbă
    înăbuşit. Condimentăm cu piper, cimbru
    și mărar mărunțit și adăugăm sare după gust. Umplem clătitele, le înpăturim, le
    dăm prin ou şi pesmet şi le prăjim în ulei. Există şi varianta de a le pune
    într-un vas, una peste alta, între ele fiind straturi de carne tocată în
    amestec cu ciuperci și ceapă. Le acoperim cu smântână şi le lăsăm în cuptor la
    foc mediu, pentru circa 20 de minute. Se porționează și se servesc imediat.


  • Ziua clătitelor

    Ziua clătitelor

    Peste câteva zile, mai precis marți, 1 marți, va
    fi marcată Ziua Internaţională a Clătitelor. Această sărbătoare este în
    legătură cu calendarul creștin, fiind stabilită cu exact 47 de zile înaintea
    Paștelui catolic. În străinătate i se mai spune şi Marţea Clătitelor
    (Pancake Tuesday) sau Marţea Grasă (Fat Tuesday). Inventate, se pare, în Franţa, clătitele s-au
    răspândit în Europa astfel încât le putem întâlni sub diferite nume în vestul
    Europei şi pe continentul nord-american, dar şi în Europa centrală şi de Est.
    Pot fi servite ca desert, umplute cu dulceaţă, gem sau cremă de ciocolată, dar
    şi ca aperitiv atunci când sunt umplute cu legume sau cu carne. Uneori sunt
    consumate împreună cu felul principal, de exemplu în Slovacia, unde friptura de
    gâscă este servită cu varză roşie călită şi cu clătite.


    Și
    în România există comunități care au tradiția de a marca sfârșitul iernii sau
    de a îngropa iarna printr-o sărbătoare numită Fărşang sau Fasching, termen al coloniştilor saşi din Transilvania și al
    șvabilor din Banat. Cu această ocazie, localităţile erau cutreierate de tineri
    îmbrăcaţi ciudat şi care, prin zgomotele pe care le făceau, alungau spiritele
    rele înainte de intrarea in postul Paştelui. Tot cu această ocazie, cei care
    colindau împărteau oamenilor din sat clătite sau gogoşi. Împărţitul clătitelor
    era un obicei al saşilor din zona Braşovului, legat, se pare, de plecarea
    tinerilor în armată. Aceştia colindau prin sat pentru a-şi lua rămas bun,
    împărţind tuturor clătite pentru ca oamenii să nu îi uite. În cursul serii
    pentru ei era organizată o petrecere la care se strângea toată lumea din
    localitate. Înainte de pandemie, la Prejmer, localitate situată în apropiere de
    Braşov, era organizată Caravana
    Clătitelor, o manifestare care avea ca scop promovarea turismului local şi a
    tradiţiilor gastronomice. De menţionat că localitatea Prejmer a fost înfiinţată
    de colonişti saşi, iar în centrul localităţii puteţi admira biserica
    fortificată săsească, aflată în patrimoniul UNESCO. Având o formă circulară, cetatea are ziduri de 12 metri înălţime şi
    3 – 4 metri grosime.


    Clătitele
    pot fi mai mici sau mai mari. Cele mici se consumă după ce deasupra lor se
    toarnă dulceaţă sau cremă de ciocolată, cele de dimensiuni mari se consumă
    pliate sau rulate, umplutura rămânând, desigur, în interior. În Transilvania
    găsim şi clătite cu umplutură de carne tocată, de pui, de porc sau de vită,
    amestecată cu ceapă şi cu ciuperci călite şi condimentată cu piper, cimbru,
    mărar sau boia. Pentru că am mai prezentat modul de preparare a clătitelor, de
    această dată vă propunem o reţetă de clătite braşovene cu carne. După ce am
    pregătit clătite de dimensiuni mai mari, fără a folosi zahăr, pregătim și
    umplutura. Avem nevoie de o
    ceapă, de un sfert de kg de ciuperci, de un sfert de kg de carne tocată, de
    pui, de porc sau de vită şi de condimente specifice (piper, cimbru, mărar sau
    boia). Călim uşor ceapa, tocată mărunt, adăugăm carnea şi ciupercile, de
    asemenea, tocate, apoi turnăm un pahar cu apă şi lăsăm umplutura să fiarbă
    înăbuşit. Condimentăm cu piper, cimbru
    și mărar mărunțit și adăugăm sare după gust. Umplem clătitele, le înpăturim, le
    dăm prin ou şi pesmet şi le prăjim în ulei. Există şi varianta de a le pune
    într-un vas, una peste alta, între ele fiind straturi de carne tocată în
    amestec cu ciuperci și ceapă. Le acoperim cu smântână şi le lăsăm în cuptor la
    foc mediu, pentru circa 20 de minute. Se porționează și se servesc imediat.


  • Sărbătoarea clătitelor

    Sărbătoarea clătitelor

    La 25 februarie este marcată,
    în acest an, Ziua Internaţională a Clătitelor, un eveniment programat într-o zi
    de marţi, cu exact 47 de zile înaintea Paştelui catolic. În străinătate i se
    mai spune şi Marţea Clătitelor (Pancake Tuesday) sau Marţea Grasă (Fat
    Tuesday). În unele comunităţi din România există un obicei de a îngropa iarna
    printr-o sărbătoare numită Fărşang sau Fasching, termen preluat de la coloniştii
    saşi care s-au stabilit în Transilvania. Cu această ocazie, localităţile erau
    cutreierate de tineri îmbrăcaţi ciudat şi care, prin zgomotele pe care le
    făceau, alungau spiritele rele înainte de intrarea in postul Paştelui. Tot cu
    această ocazie, cei care colindau împărteau oamenilor din sat clătite sau gogoşi.
    Împărţitul clătitelor era un obicei al saşilor din zona Braşovului, legat, se
    pare, de plecarea tinerilor în armată. Aceştia colindau prin sat pentru a-şi
    lua rămas bun, împărţind tuturor clătite pentru ca oamenii să nu îi uite. În
    cursul serii pentru ei era organizată o petrecere la care se strângea toată
    lumea din localitate.


    Inventate, se pare, în Franţa,
    clătitele s-au răspândit în Europa astfel încât le putem sub diferite nume în
    vestul Europei şi pe continentul nord-american, dar şi în Europa centrală şi de
    Est. Pot fi servite ca desert, umplute cu dulceaţă, gem sau cremă de ciocolată,
    dar şi ca aperitiv atunci când sunt umplute cu legume sau cu carne. Uneori sunt
    consumate împreună cu felul principal, de exemplu în Slovacia, unde friptura de
    gâscă este servită cu varză roşie călită şi cu clătite.


    Pentru aluatul de
    clătite avem nevoie de un pahar de făină, de un ou, de jumătate de pahar de
    lapte, de apă minerală sau sifon, de ulei şi sare. Amestecăm făina cu oul
    într-un castron şi adăugăm laptele până când obţinem un aluat cremos, de
    consistenţa smântânii. Clătitele se prăjesc în puţin ulei pe care trebuie să îl
    încingem înainte de a turna aluatul, cu ajutorul unui polonic, în tigaie.
    Stratul trebuie să fie subţire şi uniform, iar clătita se prăjeşte până ce
    capătă o culoare aurie, după care, cu ajutorul unei spatule sau, dacă aveţi
    dexteritate, printr-o mişcare energică în sus a tigăii, o întoarceţi pe partea
    cealaltă.


    Clătitele pot fi mai
    mici sau mai mari. Cele mici se consumă după ce deasupra lor se toarnă dulceaţă
    sau cremă de ciocolată, cele de dimensiuni mari se consumă pliate sau rulate,
    umplutura rămânând, desigur, în interior. În Transilvania găsim şi clătite cu
    umplutură de carne tocată, de pui, de porc sau de vită, amestecată cu ceapă şi
    cu ciuperci călite şi condimentată cu piper, cimbru, mărar sau boia. În
    Maramureş am întâlnit însă un preparat inedit, dar care ţine cont de tradiţiile
    gastronomice ale regiunii, clătite cu cârnaţi. Avem nevoie de cârnaţi de casă
    pe care-i tăiem feliuţe şi de câteva felii de şuncă pe care le tăiem în suviţe.
    Amestecăm cârnaţii şi şunca cu caşcaval ras şi cu puţin mărar tocat mărunt. Cu
    acest amestec umplem clătitele pe care le rulăm şi le punem într-un vas. De
    menţionat că, fiind aperitiv, atunci când facem coca de clătite nu adăugăm
    zahăr în compoziţie. După ce le-am aranjat în vas, turnăm puţină smântână peste
    clătite. Introducem vasul în cuptor şi îl lăsăm la foc potrivit, timp de 15 minute.
    Dacă folosim un vas de sticlă termorezistentă, atunci trebuie să îl lăsăm ceva
    mai mult timp, peste 20 de minute, având în vedere că iniţial, cuptorul este
    rece.

  • Sărbătoarea clătitelor

    Sărbătoarea clătitelor

    La 25 februarie este marcată,
    în acest an, Ziua Internaţională a Clătitelor, un eveniment programat într-o zi
    de marţi, cu exact 47 de zile înaintea Paştelui catolic. În străinătate i se
    mai spune şi Marţea Clătitelor (Pancake Tuesday) sau Marţea Grasă (Fat
    Tuesday). În unele comunităţi din România există un obicei de a îngropa iarna
    printr-o sărbătoare numită Fărşang sau Fasching, termen preluat de la coloniştii
    saşi care s-au stabilit în Transilvania. Cu această ocazie, localităţile erau
    cutreierate de tineri îmbrăcaţi ciudat şi care, prin zgomotele pe care le
    făceau, alungau spiritele rele înainte de intrarea in postul Paştelui. Tot cu
    această ocazie, cei care colindau împărteau oamenilor din sat clătite sau gogoşi.
    Împărţitul clătitelor era un obicei al saşilor din zona Braşovului, legat, se
    pare, de plecarea tinerilor în armată. Aceştia colindau prin sat pentru a-şi
    lua rămas bun, împărţind tuturor clătite pentru ca oamenii să nu îi uite. În
    cursul serii pentru ei era organizată o petrecere la care se strângea toată
    lumea din localitate.


    Inventate, se pare, în Franţa,
    clătitele s-au răspândit în Europa astfel încât le putem sub diferite nume în
    vestul Europei şi pe continentul nord-american, dar şi în Europa centrală şi de
    Est. Pot fi servite ca desert, umplute cu dulceaţă, gem sau cremă de ciocolată,
    dar şi ca aperitiv atunci când sunt umplute cu legume sau cu carne. Uneori sunt
    consumate împreună cu felul principal, de exemplu în Slovacia, unde friptura de
    gâscă este servită cu varză roşie călită şi cu clătite.


    Pentru aluatul de
    clătite avem nevoie de un pahar de făină, de un ou, de jumătate de pahar de
    lapte, de apă minerală sau sifon, de ulei şi sare. Amestecăm făina cu oul
    într-un castron şi adăugăm laptele până când obţinem un aluat cremos, de
    consistenţa smântânii. Clătitele se prăjesc în puţin ulei pe care trebuie să îl
    încingem înainte de a turna aluatul, cu ajutorul unui polonic, în tigaie.
    Stratul trebuie să fie subţire şi uniform, iar clătita se prăjeşte până ce
    capătă o culoare aurie, după care, cu ajutorul unei spatule sau, dacă aveţi
    dexteritate, printr-o mişcare energică în sus a tigăii, o întoarceţi pe partea
    cealaltă.


    Clătitele pot fi mai
    mici sau mai mari. Cele mici se consumă după ce deasupra lor se toarnă dulceaţă
    sau cremă de ciocolată, cele de dimensiuni mari se consumă pliate sau rulate,
    umplutura rămânând, desigur, în interior. În Transilvania găsim şi clătite cu
    umplutură de carne tocată, de pui, de porc sau de vită, amestecată cu ceapă şi
    cu ciuperci călite şi condimentată cu piper, cimbru, mărar sau boia. În
    Maramureş am întâlnit însă un preparat inedit, dar care ţine cont de tradiţiile
    gastronomice ale regiunii, clătite cu cârnaţi. Avem nevoie de cârnaţi de casă
    pe care-i tăiem feliuţe şi de câteva felii de şuncă pe care le tăiem în suviţe.
    Amestecăm cârnaţii şi şunca cu caşcaval ras şi cu puţin mărar tocat mărunt. Cu
    acest amestec umplem clătitele pe care le rulăm şi le punem într-un vas. De
    menţionat că, fiind aperitiv, atunci când facem coca de clătite nu adăugăm
    zahăr în compoziţie. După ce le-am aranjat în vas, turnăm puţină smântână peste
    clătite. Introducem vasul în cuptor şi îl lăsăm la foc potrivit, timp de 15 minute.
    Dacă folosim un vas de sticlă termorezistentă, atunci trebuie să îl lăsăm ceva
    mai mult timp, peste 20 de minute, având în vedere că iniţial, cuptorul este
    rece.