Decretată la mijlocul lunii martie din cauza pandemiei apărute în urma
infecției cu noul coronavirus, starea de urgență din România a adus diverse
măsuri restrictive aplicate gradual. Probabil cea mai perturbatoare este cea
referitoare la libertatea de mișcare care impune atât distanțarea socială, cât
și reducerea drastică a deplasărilor. Afectați inițial de teama infectării,
apoi de izolarea la domiciliu, românii, ca de altfel toți europenii, trec
printr-o situație unică, nemaiîntâlnită de generații. Reacțiile psihologice
individuale și cele de grup au fost deja observate de specialiști care consideră
firesc un anumit nivel de alarmare.
Sociologul Ciprian Grădinaru a observat
cum, la începutul crizei sanitare, mulți români au observat un val de panică. A fost debușeul acela de cumpărături fără niciun rost și atunci au
dispărut, inexplicabil, produse precum hârtia igienică. Românii și-au făcut
stocuri pe termen lung, dar situația e întâlnită în toată lumea. Peste tot se
fac glume pe tema dispariției hârtiei igienice. La fel, au dispărut
dezinfectanții. Spirtul se găsește cu mare greutate. Au crescut și prețurile la
anumite produse din cauza speculei ivită în vremuri de panică, dar și a cererii
crescute. În toată această perioadă, societatea în întregime s-a concentrat pe
criza creată de acest virus. Într-o primă fază, înainte de instituirea măsurilor
de carantină, cred că a fost o năuceală generalizată. Inclusiv în
hipermarket-uri, era o aglomerație de nedescris, iar oamenii se înghesuiau ca
să-și facă provizii. Era, deci, mediul ideal de transmitere a virusului.
Treptat, am înțeles mai bine despre ce-i vorba și ne-am adaptat: acum așteptăm
la coadă, la intrarea în magazin. Această năuceală este, însă, firească, fiind
vorba de o situație cu care niciunul din noi nu s-a mai confruntat
Panica are, însă, două consecințe posibile: poate face rău, dar poate face
și bine, devenind mai prevezători și mai atenți la informațiile venite de la
medici și autorități. Printre acestea, s-au numărat deciziile care
restricționau dreptul la deplasare, lucru care, însă, n-a suscitat multe
proteste, observă Ciprian Grădinaru. Au mai existat instituții care au
criticat aceste decizii, dar n-a existat o reacție socială puternică împotrivă
tocmai pentru că fiecare persoană știe că poate fi afectată direct de acest
virus. Mă aștept ca pe măsură ce trece timpul oamenii să se obișnuiască cu
ideea și nivelul de stress chiar să scadă.
Celelalte așteptări ale sociologilor privesc schimbările pe care această
criză sanitară le va produce în mentalul colectiv. Sociologul Ciprian
Grădinaru. În mod clar se va schimba ceva. În primul
rând, pe termen lung, vor fi schimbări și în economie și în ceea ce privește
dreptul nostru de a circula. Probabil și obiceiurile de consum se vor schimba.
Iar cele două luni petrecute cât mai mult în casă vor schimba percepția asupra importanței
vieții sociale și familiale
În plan individual, schimbările vor apărea și ele, odată cu mecanismele de
gestionare a anxietății, ne spune psiholoaga Diana Stănculeanu. O anumită doză de neliniște este firesc să resimțim. Este un răspuns adaptativ
al creierului care ne spune că ceva nu este în regulă și că avem nevoie să ne
pregătim. Fix aceste emoții de neliniște și teamă constituie motorul acestor
pregătiri. Acesta este un prim pas de acceptare a faptului că n-avem cum să fim
complet relaxați în această perioadă. Trecând mai departe, este important să
descoperim care sunt acele activități pe care le putem face de-acasă pentru a
evita o supraîncărcare a stării de anxietate ca să n-ajungem să fim copleșiți
de aceasta sau să trăim stări de panică sau de disperare.
Din acest punct de
vedere, eu recomand cultivarea unei rutine care să ne ajute să avem un pic de
control și de predictibilitate. Ea nu trebuie să fie foarte complicată și e
bine să conțină toate obiceiurile noastre de întreținere fizică și corporală.
De pildă, avem nevoie să ne schimbăm hainele și să nu stăm toată ziua în
pijama. În plus, trebuie adăugată o rutină pentru îngrijirea minții și a
sufletului, o serie de activități pe care trebuie să le facem ca să ne
continuăm viața profesională. La biroul de acasă trebuie să ne aducem și unele
sarcini de la serviciu, fiind însă conștienți că în această perioadă, nu putem
funcționa în parametrii obișnuiți de eficiență. La toate astea trebuie adăugată
relaxarea fie prin lectură, fie prin vizionarea de filme, fie prin film. Este
important să avem activități care să disciplineze corpul, să onoreze mintea și
să disciplineze sufletul astfel încât să rămânem într-o zonă gestionabilă a
neliniștilor
Schimbări de mentalitate pe termen lung se întrevăd și la nivel individual,
consideră tot psiholoaga Diana Stănculeanu. În vria activităților
dinainte de izolare, ne propuneam tot timpul să ne vedem cu prietenii dragi, să
dăm mai multe telefoane către părinți, să luăm mai multe pauze de cafea ca să
interacționăm cu colegii de serviciu. Erau lucruri de importanța cărora eram
conștienți, dar pe care nu le practicam din lipsă de timp sau nu le practicam
constant. Dar, acum, în izolare, aceste deziderate devin și mai importante.
Ajungem să regretăm rutina de socializare de dinainte și, prin urmare, e
important să reținem acest lucru ca, atunci când ne vom întoarce la
normalitate, să fim conștienți nu doar teoretic de importanța socializării, ci
să o și onorăm prin interacțiune directă și constantă cu oamenii dragi din
viața noastră. Până atunci, e bine să păstrăm niște ritualuri digitalizate
pentru că sunt singurele pe care le avem la dispoziție în acest moment și să ne
facem un obicei din a ne suna și a ne vedea – dacă avem posibilitatea tehnică -
în maniera aceasta cu părinții noștri, cu rude de care ne era dor și cu
prietenii. Mă refer la tipul de interacțiune care înainte pierdea teren în fața
obligațiilor zilnice
Conform experților în psihologie și sociologie,
aceasta ar fi una dintre consecințele dezirabile ale perioadei de distanțare
socială: valorizarea contactelor umane cu adevărat importante și prioritizarea
lor în fața activităților profesionale, uneori, copleșitoare.
