Situat în lunca inundabilă a Dunări, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei
este un areal cu un regim hidrologic natural şi reprezintă căminul unei bogate
biodiversităţi de floră şi faună. Peste 200 de specii de păsări găsesc aici loc
de cuibărit, hrănire şi odihnă în cursul perioadelor de migraţie. De fapt, zona
se situează pe cel mai important culoar de migraţie a păsărilor din bazinul
inferior al Dunării de Jos, la jumătatea rutelor de migraţie, între locurile de
cuibărit din nordul Europei şi refugiile de iernat din Africa. Peste 170
de specii de aici sunt protejate pe plan internaţional, prin Convenţiile
de la Berna, Bonn şi Ramsar, acestea reprezentând jumătate din speciile de
păsări migratoare caracteristice României. Pentru că o mare parte dintre acestea
sunt păsări acvatice, în anul 2001 Balta Mică a Brăilei a fost declarată sit
Ramsar, al doilea după Delta Dunării. Aflăm mai multe despre biodiversitatea de
aici de la Radu Moisei, directorul Parcului Natural Balta Mică a
Brăilei: Ca
specii, bineînţeles că păsările sunt cele mai importante. Avem aici 52%
din avifauna României, avem trei familii de vultur codalb, care sunt cele mai
mari păsări din România, au anvergura aripilor de 2,5 metri, ele sunt în vârful
piramidei trofice. Avem pisica sălbatică, specii de păsări rare cum ar fi
pecăruşul albastru sau cormoranul mic. Această pasăre este rară; în lume
mai există doar 14 mii de exemplare din care 48% din populaţia mondială
există în Delta Dunării şi la noi în Parc. Multe păsări sunt în pasaj, în
trecere pe la noi în această perioadă de primăvara sau de toamnă când vin
specii care iernează la noi cum ar fi lebăda de iarnă care normal
cloceşte undeva în lacurile nordice din Finlanda sau în lacurile Mazuriene din
Polonia. Mai există şi lebăda de vară…. şi
multe alte specii.
Un proiect finanţat cu bani europeni se derulează în
prezent pentru a spori interesul
turiştilor şi al celor care iubesc natura. Administraţia parcului a investit
aici câteva milioane de euro pentru infrastructura turistică terestră şi
navală, pentru reconstrucţia ecologică a 215 hectare din ceea ce era odată
pădurea aluvială din Balta Brăilei, cât
şi pentru studii privind biodiversitatea
existentă în aria protejată. De asemenea, se are în vedere şi îmbunătăţirea percepţiei
publicului despre valoarea patrimoniului natural din Balta Mică a Brăilei prin
realizarea unor materiale informative, îndrumare de conduită ecologică, broşuri
şi un film despre parc. Filmul
Ecosistemul Chiriloaia, minunea verde de lângă
Brăila a primit deja un premiu de imagine la Festivalul Internaţional
de Film Etnografic Zlatna, editia a II-a, 2014. Radu Moisei: E
vorba de patru observatoare pentru coloniile de păsări. Unde se găsesc aceste
colonii mixte de cormorani, stârci şi egrete, pe acele lacuri vom amplasa nişte
observatoare din care turiştii vor putea observa păsările. Mă refer la turişti
specializaţi în birdwatching şi chiar ornitologi, pentru a face
cercetări. Acestea vor fi încadrate în peisaj, vor fi acoperite cu stuf şi papură,
sunt metalice ca să reziste şi peste iarnă… Un alt punct din proiect se
referă la un centru de vizitare plutitor şi itinerant. Va fi un centru de
vizitare şi comunicare care va avea sală de conferinţe, muzeu, dormitoare
pentru voluntari şi o bibliotecă. Deci vom merge cu aceste centre pe la toate
cele 24 de comunităţi rurale care sunt riverane parcului ocazie cu care le vom comunica localnicilor ce înseamnă
natura, ce înseamnă să protejezi natura şi să respecţi regulile din parc. E
vorba de o construcţie navală, un ponton mai mare cu o lungime de 30 de metri
şi o lăţime de 14 metri şi cu două
nivele şi care va fi tractat.. Deci parcul se întinde pe un segment de
62 de km din Dunăre, din cursul inferior al Dunării între podul Giurgeni
-Vadu Oii în amonte şi municipiul Brăila în aval. Practic, este vorba de 7
braţe ale Dunării, o salbă de 7 insule şi ostroave în regim liber de inundaţie
în interiorul cărora se găsesc 52 de lacuri. Pe patru din aceste lacuri vor fi
puse observatoarele acelea plutitoare. Pe lângă această infrastructură de
vizitare, avem şi o infrastructură terestră. Este vorba de încă 6 turnuri de
observaţie, tot pentru avifaună, care s-au adăugat la cele 6 ,făcute anterior
tot printr-un proiect Life, înainte de a se înfiinţa parcul, în anul 2000, de
Universitatea Bucureşti care a derulat un proiect în această zonă.
Odată cu îndiguirile din anii ’60
s-au înlocuit şi speciile autohtone de
plop şi salcie cu alte specii euroamericane
care aveau o creştere mai rapidă şi erau folosite la producerea
celulozei. S-a constatat însă că rădăcinile acestui plop american nu
consolidează malurile iar la marile viituri pădurea este luată de ape. De aceea
s-a trecut la refacerea pădurilor danubiene, care existau cândva, printr-un
lung proces de reconstrucţie ecologică. In felul acesta, sute de hectare
de pădure cu plopi canadieni au fost înlocuite de plopi albi, negri şi sălcii.
In prezent, peste 6000 de hectare din suprafaţa parcului este ocupată de
pădure.
Proiectul a fost demarat în 2011 şi şi-a atins deja câteva obiective. Pentru că turiştii sunt din ce în ce mai
interesaţi să viziteze acest colţ verde de natură, autorităţile locale doresc
includerea acestei zone într-un circuit turistic. Se doreşte realizarea unui
sat de vacanţă pe 60 de hectare, stabilirea unor trasee turistice care să
îmbine plimbările cu pescuitul sportiv şi amenajarea unui port turistic pentru
a deservi zona.