Parcul Naţional Cozia se întinde pe o suprafaţă de 17 000 de hectare în partea central-sudică a Carpaţilor Meridionali, de o parte şi de alta a râului Olt. Rezervaţia constituie un adevărat muzeu natural cu ecosisteme nealterate de către activitatea umană, iar Defileul Oltului păstrează frumuseţea unor peisaje în care componentele esenţiale sunt apa, vegetaţia, versanţii abrupţi şi impunători. Aici există una din cele mai valoroase şi pitoreşti colecţii de plante alpine, subalpine, termofile, endemice şi plante rare, specialiştii numind acest loc “parcul florilor”, acesta fiind declarat Parc Naţional în anul 1990. Este cel mai recent parc naţional amenajat în România. Din suprafaţa totală, aproximativ 7000 de hectare sunt destinate cercetării ştiinţifice. Ce ne asteaptă dacă dorim să facem o vizită, la început de vară, prin această arie protejată, ne spune directorul parcului, Pavel Prundurel: “ Incep de la covorul pe care-l avem aproape de picioarele noastre, multitudine de flori fantastice, unice prin portul lor, prin cromatică, prin parfum: floarea de colţ, gladiola, orhidee,, crinul de padure, iederea albă, cimbrişor. Peste tot găsim nestemate din acestea fantastice aparţinând Parcului Naţional Cozia. Un peisaj fantastic..! Multă lume cunoaşte ca referinţă Defileul Oltului fie în tranzit din maşină, fie pe jos, toţi rămân impresionaţi de stâncăriile frumoase, aranjate de natură aşa cum trebuie.. Insă şi cei care aleg să meargă pe traseele şi potecile marcate, cei care doresc să intre mai în inima parcului, mai spre altitudini, găsesc cu uşurinţă frumosul acesta natural, frumosul creat de natură şi de Dumnezeu încit nu poţi să nu rămâi impresionat aproape la fiecare pas de ceea ce vezi aici”.
Administraţia Parcului Naţional Cozia derulează, de câţiva ani, câteva proiecte prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu. Si asta pentru că ecoregiunea carpatică, în general, este afectată de riscuri cum ar fi tăierile excesive, decimarea speciilor de mamifere mari sau distrugerea habitatelor din cauza extinderii infrastructurii. Unul din proiecte a avut în vedere protejarea păsărilor deoarece Defileul Oltului este un coridor de migraţie al acestora dinspre Europa Centrală către Marea Egee şi invers. Peste 65 de specii de păsări şi-au găsit aici adăpost, iar unele chiar iernează în această zonă. Pavel Prundurel: “Un prim proiect a fost despre păsările sălbatice din Parcul Naţional Cozia. Deci în centrul tuturor activităţilor a fost dorinţa de a cunoaşte aceste specii. Facem monitorizarea celor de pe listele de protejare şi am găsit 23 de specii de păsări protejate prin Directiva păsări a UE. Dar, pe lângă acest obiectiv, de a proteja păsările sălbatice, noi ne-am completat logistica de supraveghere, de observare cu echipamente, am făcut nişte studii, nişte ghiduri ca să le oferim publicului larg, societăţii ştiinţifice, muzeelor, instituţiilor de învăţământ.. A fost un proiect frumos şi am vrut să fie mai mult un proiect didactic şi să-l ducem până la capăt…”
Găsim aici şi un valoros patrimoniu faunistic din care fac parte capra neagră şi râsul. Pe stâncăriile însorite se întâlneşte vipera cu corn protejată prin lege datorită rarităţii sale, iar prin covorul de frunze trăieşte scorpionul mic, specie termofilă de origine mediteraneană. Pavel Prundurel: ”Un al doilea proiect a avut în centrul atenţiei interesul de a monitoriza şi conserva specia de râs. Ne-am încumetat să abordăm un lucru fantastic de greu pentru că deontologia în monitorizare, în inventariere presupune nişte tehnici foarte prietenoase. Deci nu ai voie să stresezi animalele, nu ai voie să le provoci trebuie, pur si simplu, capturate fără să le răneşti.. Am reuşit să îndeplinim obiectivul respectiv, le-am montat colare GPS, avem acuma harta reală a comportamentului, a deplasărilor acestor exemplare.. Dar pe lângă acest proiect am putut să ne dezvoltăm o întreagă infrastructură.. Avem şi un centru de vizitare destul de modern şi interesant”.
Ursul brun se găseşte în România din timpuri străvechi. Până în urmă cu 200 de ani acest animal trăia pe tot teritoriul actual al ţării. Incepând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea ursul brun a fost exterminat din zonele de câmpie în conditiile în care au fost extinse suprafetele agricole. In aceste condiţii, ursii s-au retras către munţi. Cu timpul s-au înmulţit şi astăzi avem cel mai mare efectiv european de ursi, după Rusia. Asta şi datorită proiectelor de protejare care se durează şi în Parcul Naţional Cozia. “ Un al treilea proiect are în centru protejarea şi monitorizarea ursului brun din Carpaţi. Stim că încă România reprezintă un refugiu pentru carnivorele mari din Europa, iar o mare parte din aceste animale se află încă în România. Evaluatorii au considerat că, pentru a întelege mai bine gradul de consangvinizare a exemplarelor de urs şi poate eventualele conflicte între turişti şi urşi, între populaţia locală şi ursi, e bine să monitorizăm trei exemplare de urs. Proiectul se va finaliza la 31 decembrie 2013. Deja la două exemplare le-am montat colare GPS şi ştim harta activităţii lor, ce au făcut şi mai ales studiile genetice pe care le-am prelevat ne vor spune foarte multe lucruri despre sănătatea populaţiilor, despre gradul de înrudire…”
Pe 24 mai, 35 de parcuri naţionale şi naturale din 5 ţări carpatice (Ungaria, România, Serbia, Slovacia şi Ucraina) au celebrat diversitatea naturală a ariilor protejate din Munţii Carpaţi, care adăpostesc ultimele zone de sălbăticie din Europa. România are 28 de parcuri naţionale şi naturale unde se găsesc cele mai valoroase ecosisteme din punct de vedere al diversităţii biologice.
