Tag: Parcul National Muntii Macinului

  • Parcul Național Munții Măcinului

    Parcul Național Munții Măcinului

    Iubitorii naturii care ajung în
    Dobrogea au posibilitatea de a vizita Parcul Național Munții
    Măcinului din județul Tulcea – o arie protejată de o frumusețe
    aparte. Parcul a fost declarat Rezervație a Biosferei în anul 1998, fiind
    singura zonă din Uniunea Europeană unde ecosistemele specifice stepei se
    întâlnesc alături de păduri submediteraneene și balcanice. Este parte integrantă
    a Reţelei Natura 2000, şi este singurul parc naţional din Europa constituit
    pentru protecţia şi promovarea biodiversităţii din bioregiunea stepică.


    Munții
    Măcinului sunt cei mai vechi și mai arizi munți din România unde se află aproape
    70% din tipurile de roci cunoscute, plante care răsar din uscăciunea
    pământului, păsări reprezentative pentru alte țări
    dunărene și multe specii rare. Zona este și o verigă importantă pe căile de
    migrație ale păsărilor care urmează cursurile râurilor Prut și
    Siret. Este singurul loc din Europa unde poate fi observat cel mai
    mare număr de specii de păsări răpitoare, şi anume 29. De altfel, datorită
    bogăției ornitologice, Munții Măcinului au fost incluși în Lista zonelor
    importante pentru păsări din Europa. Viorel Roșca este directorul Parcului
    Național Munţii Măcinului și ne prezintă acest laborator al naturii Sunt 181 de specii de păsări, pentru că aici geomorfologia locală,
    alternanța dintre văi și crestele ascuțite, curenții ascendenți constituie un
    paradis pentru păsările care utilizează acești curenți în planarea lor și în
    căutarea de hrană. Poți admira foarte multe specii rare, periclitate, care pot
    fi văzute în alte zone ale Europei doar în cărțile de specialitate.
    Avem foarte multe acvile, acvila ţipătoare mare (Aquila clanga), acvila
    ţipătoare mică (Aquila pomarina), șerparul (Circaetus gallicus),
    uliul cu picioare scurte (Accipiter brevipes), șoimul dunărean
    (Falco cherrug) – o specie pe cale de dispariție. Această pasăre are
    în aceșți munți patru cuiburi, din care trei cuiburi au avut pui în
    acest an. Deci aici sunt condiții deosebite de trai pentru această
    specie. Alături de șoimi, avem multe specii de păsări mici, pe lângă
    cele răpitoare, cum ar fi pietrarul sur (Oenanthe isabelina) pentru care
    japonezii vin de la mii de km, le fotografiază și se miră că avem atât de multe
    exemplare. Regina acestui ținut stepic este broasca țestoasă dobrogeană (Testudo
    graeca), peste 4000 de exemplare monitorizate te așteaptă la tot pasul. Uimitor
    este că, mergând călare, deseori poți vedea în ulucile naturale, rezultate din
    desprinderea stâncilor de granit, broaştele care vin să se adape. E un
    spectacol unic. Tot din categoria reptilelor face parte și balaurul dobrogean
    (Elaphe sauromates), care ajunge până la 3 metri, este un șarpe neveninos care se
    găsește printre stânci și mărăcinișuri, dar este foarte pretențios,
    vrea multă liniște. In Parcul Național Munții Măcinului mai avem
    șopârlița de frunzar (Ablepharus kitaibelii) o specie rară,gușterul (Lacerta
    viridis ) – este una dintre cele mai frumoase vietăți din țara
    noastră, cu un colorit extraordinar.


    Dintre
    ecosistemele prezente în această zonă amintim: păduri, tufărișuri și pajiști,
    râuri, mlaștini, stâncării și grohotișuri, situri arheologice. Munţii Măcinului
    reprezintă singurul loc din Dobrogea unde trăieşte cerbul carpatin, a cărui
    populaţie a crescut în ultimii ani la 160. Căpriorul și mistrețul sunt alte
    specii de mamifere care populează zona, iar în ultimii ani a apărut și s-a
    înmulțit șacalul (Canis aureus), principalul prădător al mamiferelor din
    parc. Dacă ne referim la plante, în Culmea Pricopanului – creastă
    secundară a munților Măcin și foarte spectaculoasă datorită formațiunilor
    geologice – se întâlnesc 27 de specii cunoscute numai în Dobrogea, alte 72
    fiind protejate ca specii rare sau vulnerabile. Printre plantele deosebite se
    găsesc unele care cresc chiar din piatră, potrivit specialiștilor, acest fapt
    fiind datorat rocilor magmatice care au un conținut bogat de substanțe
    nutritive. Viorel Roșca ne prezintă alte monumente ale naturii din Parcul
    Național Munții Măcinului: Sunt peste 1900 de specii de
    plante, deci peste jumătate din flora din România. Primăvara am avut ghiocei,
    două specii de ghiocei care se găsesc numai aici: Galanthus
    picatus este ghiocelul cu frunze îndoite și Galantus elwesii -
    ghiocelul grecesc. Mai avem brânduşa vărgată de stepă (Crocus
    reticulatus), iriși rari, cum ar fi stânjenelul de stâncă (Iris
    reichenbachii) sau stânjenel de stepă (Iris pumila),
    ciucușoara de stâncă (Alyssum saxatile) – un mic subarbust cu un colorit
    extraordinar de un galben intens, clopoțelul dobrogean
    (Campanula romanica) o altă specie endemică pe care o avem și pe
    sigla parcului. Planta se dezvoltă pe terenurile stâncoase având un sistem
    special de adaptare la codițiile extreme, pentru că Muncii Măcinului sunt și
    cei mai arizi munți din țară. Mai avem laleaua pestriță (Fritillaria Meleagris)
    cu foarte multe exemplare, care este întâlnită în special în poieni, dar
    și asociaţia vegetală talpa leului-sâmbovină, care nu se mai găseşte nicăieri
    în ţară sau lume. Avem două specii de bujori: bujorul dobrogean și bujorul de
    stepă (Paeonia tenuifolia) – un bujor adaptat cu frunze aproape filiforme ca să
    nu piardă apa -, milițeaua dobrogeană (Silene compacta) sau gușa
    porumbelului (Silene Vulgaris) sunt alte plante interesante. Dintre
    arbori avem Fagus taurica – o specie de fag care vegetează la altitudini de 155
    de metri, față de alte specii de fag care se găsesc la altitudini de peste 700
    de metri. Pe 155 de hectare avem o suprafață
    compactă cu acest fag ce atinge diametre de doi metri și înăltimi
    de 40 de metri.



    De câțiva ani, în comuna Greci se găsește Centrul de
    Informare al Parcului Național Munții Măcinului, care găzduiește expoziţii permanente cu biodiversitatea din zonă, dar
    și expoziții temporare care promovează tradițiile minorităților din
    această parte a ţării.

  • Parcul Naţional Munţii Măcinului

    Parcul Naţional Munţii Măcinului

    Ne îndreptăm azi către cei mai scunzi munţi din
    România, dar şi cei mai plini de viaţă: Munţii Măcinului. Unul dintre
    argumentele înfiinţării unui parc naţional aici l-a constituit numărul foarte
    ridicat de specii de plante şi de animale, ameninţate cu dispariţia, dintre
    care multe se întâlnesc doar în Dobrogea.

    Bogdan Bajenaru, biolog la Parcul Naţional Munţii Măcinului ne vorbeşte despre cei mai
    bătrâni munţi din România şi printe cei mai vechi din Europa: Nu
    sunt foarte înalţi. Altitudinea maximă este de 467 de metri. Ei au avut
    înălţimi comparabile cu ale Carpaţilor, însă, fiindcă au în jur de 250-300 de
    milioane de ani, timpul şi procesele geologice le-au redus altitudinea. Având
    în vedere că aria protejată are 0,05 % din suprafaţa României, respectiv 11.000
    de hectare, aici găsim peste jumătate dintre speciile de plante din România. În
    România sunt aproximativ 3.300 de specii de plante, iar în Munţii Măcinului găsim în jur de 1.900-2.000 de specii de
    plante.


    Aceşti munţi se consideră că au făcut
    parte dintr-un vechi lanţ muntos, cu altitudini de 3.000 de metri, care
    străbătea Europa de la vest la est. Din acesta au mai rămas martore colinele
    din Dobrogea, Scoţia şi Bretania. Iar aceste coline, în prezent, se pot
    străbate pe trasee turistice omologate, marcate, la pas, iar, mai nou, şi cu
    bicicleta, spune Bogan Băjenaru, biolog la Parcul Naţional Munţii Măcinului: Proiectul a demarat de anul trecut, însă, începând din acest an, avem un
    centru de închiriere de biciclete, unde avem 20 de biciclete mountain bike de
    calitate medie spre superioară, de unde turiştii care nu au bicicletă o pot
    închiria contra cost împreună cu echipamentul aferent: cotiere, cască, GPS
    pentru orientare.

    Oferim, de asemenea, şi informaţii cu privire la trasee.
    Acestea sunt, în majoritatea lor, pe drumuri existente şi sunt de dificultate
    medie. Am intrat în legătură cu foarte mulţi turişti străini. Zona Măcinului se
    pretează turismului de recreere, celui ştiinţific, nu este pentru oricine. Este
    pentru cei care vor să se bucure de natură şi pentru cei cunoscători. În cea
    mai mare parte, turiştii străini apreciază foarte mult valorile naturale pe
    care le avem şi au fost foarte impresionaţi de biodiversitate. Avem peste 1.000
    de specii de fluturi, 37 de specii protejate la nivel internaţional de păsări
    răpitoare şi o varietate de ecosisteme: de la pajiştea stepică, stânci, până la
    pădurea umedă şi semiumedă şi pădurea de fag.


    Iar, dacă ajungeţi în
    zonă, ar fi păcat să nu încercaţi să vizitaţi Herghelia Mangalia, o vizită în
    Delta Dunării, toate pornind chiar din apropiere. Din localitatea care se
    numeşte, în mod ironic, Greci, deşi în ea locuieşte cea mai compactă comunitate
    de italieni din România. Bogdan Băjenaru: În localitatea
    Greci, în care locuiesc şi eu, există o comunitate de italieni venită în
    România după 1880. Aceştia au fost aduşi de regele Carol pentru a ciopli
    piatră. În prezent, comunitatea a îmbătrânit, dar păstrează tradiţiile, mai
    ales prin faptul că există o biserică catolică şi o comunitate legal
    constituită într-o asociaţie. Există un ansamblu de dansuri italiene. Pe lângă
    munţi, avem şi Dunărea Veche, cetăţile antice din jurul Măcinului: Dinogeţia,
    care se poate vizita, Troesmis, triunghiul mănăstirilor: Celic, Cocoş, Saon. Se
    poate veni pe tot parcursul anului, dar cea mai frumoasă şi mai bogată perioadă
    este primăvara-vara. După iunie-iulie, vremea se încălzeşte puternic şi e
    destul de incomod pentru vizitare. Dar sunt oameni care vin inclusiv iarna.

    Vă aştept şi data viitoare
    cu o nouă destinaţie. Până atunci, drum bun şi vreme frumoasă!