Radio România Internațional

Tag: parcuri nationale

  • Șacalii – o problemă în România?

    Șacalii – o problemă în România?

    Șacalii, o specie invazivă în România, s-au înmulțit tot mai mult în ultima perioadă. În diverse zone rurale ale țării localnicii se plâng că aceștia le atacă și mănâncă animalele din gospodării, iar specialiștii spun că din cauza șacalilor a început să scadă numărul iepurilor, rozătoarelor de câmp, căprioarelor și chiar al cerbilor. La Arad, în vestul țării, de pildă, cei care locuiesc în apropierea zonelor împădurite de lângă râul Mureș sunt terorizaţi după ce au început să le dispară animalele din curți.



    Potrivit unui reportaj al unui post de televiziune, nimeni nu mai are curajul să meargă afară după lăsarea întunericului, iar cei mai vulnerabili sunt copiii mici. În sudul României, în județul Dolj, două ferme de oi au fost atacate recent de haite de şacali, peste o sută de animale fiind omorâte. Autoritățile locale spun că șacalii au ajuns să vină în sate deoarece au terminat fauna din câmp și sunt atrași de gunoaiele alimentare aruncate aiurea.



    Prefectura Judeţului Dolj a solicitat o aprobare de la Ministerul Mediului pentru mărirea cotei fondului de vânătoare şi vânarea şacalilor pe timpul nopţii. În sud-estul României, Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a semnat un contract de finanţare pentru extragerea controlată a 400 de exemplare de şacali din zonă. Contractul a fost adjudecat de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, după ce locuitorii Deltei s-au plâns că şacalii le omoară animalele pe care le cresc în curţi şi le distrug grădinile de legume şi le-au cerut autorităţilor să reducă numărul acestora. Acțiunea este în plină desfășurare. Probleme cu șacalii sunt și în Munții Măcinului din apropierea Deltei Dunării.



    Administraţia Parcului Naţional Munţii Măcinului are însă o altă abordare, mult mai ecologică – a început demersurile pentru aducerea în rezervaţie a unei haite de lupi. Decizia are la bază studiile specialiștilor care pun înmulțirea necontrolată a șacalilor pe seama exterminării în timp a populației de lupi. Dincolo de aceasta, un factor favorizant îl constituie abundența de hrană din regiune, după cum explică directorul Parcului, Viorel Roşca:



    “A găsit terenul liber, cu hrană îndestulată, locuri excelente pentru adăpost, hrană și reproducere, iar înmulțirea lui este exponențială în ultimii ani și este favorizată, așa cum am spus, de mediul acesta prielnic. Iar pagubele sunt vizibile, sunt vizibile prin sărăcirea, eroziunea zestrei faunistice naturale și aș putea da exemple, în special în populația de mamifere mici din Dobrogea, din regiunea stepică. Aș aminti aici popândăul și grivanul dobrogean, iar dintre păsările care cuibăresc la sol afectată a fost o specie rară, vulnerabilă și periclitată la nivel european – este vorba de pasărea ogorului. În ultimii ani omul nu s-a alarmat decât atunci când a fost afectat prin pierderile pe care le-a avut în ceea ce privește animalele domestice ale comunităților locale. E un fapt trist, se tot discută, își dau cu părerea diverși oameni, de cele mai multe ori cei care nu locuiesc și nu cunosc situația reală din teritoriu și nu trebuie să fii doctor în biologie ca să îți dai seama că este o situație alarmantă și trebuie găsite soluții.“



    Dar cum vor regla lupii populația de șacali din zonă? Ne răspunde tot Viorel Roșca: “Nu-i atacă fizic, direct, dar însăși simpla prezență a unei haite de lupi, și ne gândim aici la cinci-șase indivizi, inhibă mai ales în perioada de reproducere. Lupul și șacalul au aceeași perioadă de reproducere, februarie-martie, aceeași perioadă de gestație, iar simpla prezență inhibă din punct de vedere hormonal femelele de șacal în perioada de împerechere: și nu va mai avea opt pui acolo unde este hrană abundentă, așa cum, repet, există în zonele virgine din punctul ăsta de vedere și protejate, ci va avea doi sau nici unul. Deci se schimbă cumva compoziția lanțului trofic și se ajunge la un echilibru. Nimeni nu-și dorește să dispară o specie, fiecare specie are rolul ei în acest circuit și în acest reglaj natural între specii și echilibrul de care vorbeam, dar contează numărul în care sunt prezente aceste specii, numărul de indivizi. Și atunci va avea loc o ponderare și o ținere în frâu, dacă vreți, a populației de șacali.“



    În opinia conducerii Parcului Național, lupul este singura soluţie pentru a ţine sub control efectivele de şacali care au produs pagube comunităţilor din zona Munţilor Măcinului. Directorul Viorel Roşca spune că în multe zone ale Europei s-a dovedit că acolo unde au fost împuşcati şase indivizi de şacal au apărut alţi 12, pentru că sunt condiţii de hrană și nu au competitori. Deci vânătoarea nu rezolvă problema. Șacalul auriu este un amestec între lup și vulpe, de talie mică spre mijlocie, cu lungimea corpului de până într-un metru și cu o greutate de 10 kg. Potrivit siteului “România neîmblânzită”, acesta se hrănește cu iepuri, rozătoare, pui de căprioară, păsări și ouăle acestora, broaște, pești, șopârle, șerpi, insecte. În Bulgaria și România este un prădător frecvent al turmelor de oi.



  • Arii protejate din România

    Arii protejate din România


    Ariile protejate sunt cele mai utilizate mijloace destinate conservării biodiversităţii, iar România deţine un valoros patrimoniu natural. Din 11 regiuni biogeografice identificate în Europa, România are 5 astfel de regiuni (continentală, alpină, panonică, pontică şi stepică). Diversitatea florei şi faunei constă în existenţa unor întinse habitate forestiere şi alpine nealterate, asociate lanţului muntos al Carpaţilor, precum şi în existenţa unor populaţii de lupi, urşi, capre negre şi râşi, care sunt considerate a fi cele mai mari din Europa. Mii de specii de plante, multe dintre ele monumente ale naturii, cum ar fi bujorul românesc, bulbucii de munte, papucul doamnei, floarea de colţ, laleaua pestriţă, narcisa sălbatică, laleaua Cazanelor sau crinul de pădure îmbracă” poienile sau pajiştile de pe versanţii abrupţi şi însoriţi ai Carpaţilor. Practic, aici este ultimul refugiu din Europa pentru animalele şi plantele ameninţate cu dispariţia. Pentru o mai bună protecţie a acestei bogătii naturale, încă din anul 1932, au început să se înfiinţeze primele arii protejate care acoperă, în prezent, 7% din suprafaţa ţării.




    Adam Crăciunescu, directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor, Romsilva, principalul administrator al ariilor protejate din România: ”Din cele 28 de parcuri naţionale şi naturale, fără a include în aceste rezervaţii Delta Dunării, 23 sunt administrate de structuri specializate aflate în subordinea Regiei Naţionale. Suprafaţa celor 23 de parcuri este de peste 856.000 de hectare din care fondul forestier reprezintă 556.000 de hectare. Suprafaţa parcurilor administrate de Regie reprezintă aproape 80% din suprafaţa totală a parcurilor naţionale şi naturale declarate la nivel naţional până în acest moment. In această situaţie apreciem că, cel puţin pentru viitorul apropiat, Romsilva va rămâne un actor important în acest domeniu, în administrarea acestor parcuri naturale şi naţionale pe care le avem în România.”




    Deşi România beneficiază de o mare bogăţie naturală, ariile naturale protejate sunt insuficient finanţate. De aceea, de câţiva ani, administrarea parcurilor naţionale şi naturale din portofoliul Romsilva a fost descentralizată juridic pentru a oferi administraţiilor de parcuri accesul la mai multe fonduri guvernamentale şi europene. Adam Crăciunescu: ”Având în vedere condiţiile de eligibilitate care au fost impuse pentru accesarea fondurilor europene, Regia a fost nevoită să aplice acest mod de organizare a aministraţiei parcurilor chiar dacă aceasta presupune complicarea modului de alocare a resurselor financiare necesare bunei desfăşurări a activităţii. Trebuie să menţionez faptul că în cadrul Programului Operaţional Sectorial de Mediu, Regia are aprobate pentru finanţare 25 de proiecte cu o valoare totală de aproximativ 110 milioane de lei (peste 25 de milioane de euro). Două proiecte au fost finalizate iar celelalte sunt în curs de finalizare. Am realizat în majoritatea administraţiilor centre de vizitare pentru populaţia din zonă şi pentru a avea posibilitatea să aducem cetăţenilor cunoştinţe cât mai multe despre aceste parcuri ale României.”




    Începând cu anul 2006, protecţia naturii în Carpaţi este susţinută de organizaţia internaţională Reţeaua Ariilor Protejate din Carpaţi (CNPA). Pentru o strânsă cooperare între cele 7 ţări carpatice, CNPA va coordona proiecte comune pentru a facilita schimburi între arii protejate din Carpaţi, va promova activităţi de conştientizare asupra ecosistemelor fragile ale întregului lanţ muntos şi va contribui cu măsuri concrete, cum ar fi o reţea ecologică, dând mai multe şanse de supravieţuire speciilor ameninţate. Adam Crăciunescu: “Multe dintre administraţii sunt parteneri sau chiar lideri de proiecte internaţionale la ora actuală. Avem multe întâlniri la nivel european între administraţiile noastre de parcuri cu administraţiile din Italia, Germania Austria, Ungaria. Replicarea modelelor create în primii ani de administrare a ariilor protejate s-a făcut atât pentru noile structuri înfiinţate pe plan naţional cât şi pe anumite componente, de exemplu, managementul financiar pe plan european la nivelul celorlalte ţări din Convenţia Carpatică, unde sunt cuprinse Serbia, Polonia, Ucraina, Slovacia, Cehia şi Ungaria. De asemenea, Romsilva a fost contactată de autorităţile din Republica Moldova în vederea acordării de consultanţă în procesul de organizare şi dezvoltare a sistemului de arii naturale protejate în această ţară.”




    Din reţeaua naţională de arii protejate, Delta Dunării se distinge, atât ca suprafaţă (580.000 ha), cât şi ca nivel al diversităţii biologice, având triplu statut internaţional: Rezervaţie a Biosferei, Sit Ramsar (zonă umedă de importanţă internaţională), Sit al Patrimoniului Mondial Natural şi Cultural. De asemenea, România deţine 12 zone umede protejate prin Convenţia Ramsar şi aduce o contribuţie importantă la Reţeaua Ecologică Natura 2000 privind conservarea habitatelor şi a păsărilor sălbatice.