Pe 7 mai 1920, la București se
stingea din viață Constantin Dobrogeanu-Gherea, cel mai important gânditor
marxist din România secolului al 19-lea, în vârstă de 64 de ani. Pe numele său adevărat Solomon Katz, Gherea a
avut o viață foarte aventuroasă. S-a născut în 1855 la Slavianka, lângă
Ekaterinoslav, în Ucraina de azi, într-o familie de comercianți evrei. Familia
Katz făcea parte din clasa medie a societății ruse, fratele lui era medic,
tatăl lui avea o fabrică de bere lângă Ekaterinoslav. Urmează facultatea la
Harkov și în anii studenției intră în legătură cu mișcarea revoluționară rusă cu
puternică tendință anarhistă. Ia parte la așa-numitul mers la popor, în 1874,
o mare acțiune a mișcării narodnice și anarhiste care încerca să propage
revoluția în rândul țăranilor prin intermediul studenților. Urmărit de poliția
țaristă, fuge în România la Iași și de aici ajunge în Elveția unde ia legătura
cu grupările revoluționare ruse.
Se întoarce în România și se ocupă de comerțul
ilegal cu literatură revoluționară pe care o trece din Iași în Imperiul rus. Dar
în același timp se adaptează spațiului românesc destul de repede și devine
cetățean român în 1890, într-o perioadă în care cetățenia română era condiționată
de apartenența la religia creștin-ortodoxă. Va lua numele de Constantin Dobrogeanu-Gherea
după ce devine critic literar și unul dintre întemeietorii Partidului Social
Democrat Muncitoresc Român în 1893.
Împreună cu
profesorul Călin Cotoi de la Universitatea București am căutat să mergem pe
firul aventurii românești al celui care avea să devină cel mai important
gânditor al socialismului românesc din secolul al 19-lea.
Are o viață foarte interesantă, e răpit la un moment dat în
1877 de poliția secretă rusă și dus în Siberia. Evadează prin Norvegia și se
întoarce în România, este un personaj aventuros, larger than life cum se zice. După aceasta, renunță la perspectiva
anarhistă sau narodnică asupra chestiunii sociale și devine unul dintre cei mai
importanți reprezentați ai marxismului ortodox kautskyian. Traduce cartea Programul
de la Erfurt dar în același timp încearcă să adapteze marxismul la condițiile
cu totul diferite aflate în această periferie agrară care era România.
Poliglot
și cu un ascuțit spirit de observație, Constantin Dobrogeanu-Gherea a devenit
în scurt timp un remarcabil diagnostician al aspectelor sociale românești din
mediul rural. Scrie Neoiobăgia care se va dovedi o carte inspirațională
pentru toți socialiștii români.
Călin Cotoi: Gherea nu este o figură singulară, este un spațiu românesc mai
larg în care se încearcă ca gândirea de stânga și socialismul să fie adaptate
la această zonă mare de periferie în care erau România dar și sudul Rusiei, în
mare, zonele de graniță dintre Europa și Imperiul rus. Gherea face parte din
acest curent mai mare de regândire a socialismului în condițiile unor societăți
periferice și agrare. Termenul cel mai cunoscut care ne-a rămas de la el este
neoiobăgie, titlul unei cărți fundamentale în științele sociale și în istoria
socială a României. În carte, el îi răspunde lui Constantin Stere, un alt fost
narodnic, încercând să arate că o gândire de tip socialist își are rostul și
sensul, ba chiar că este singura gândire progresistă care poate să existe
inclusiv în România.
Ideile
socialiste trebuia să aibă un sens politic și forma lor de exprimare politică
va fi Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România la fondarea căruia a
participat și Gherea în 1893.
Călin Cotoi: Partidul Social Democrat Muncitoresc Român este un partid care are
probleme încă de la început la situația din România. În primul rând, clasa
muncitoare, atâta câtă exista, n-avea toată cetățenia română. Erau foarte mulți
evrei, unguri, nemți, români ardeleni. Apoi, apar curente de antisemitism în
rândul muncitorilor pe care Partidul Social Democrat încearcă să le domolească.
Până la urmă, partidul se prăbușește sub greutatea situației foarte stranii în
care se afla și Gherea nu vrea să intre total în această prăbușire, mai ales că
el ca evreu, tocmai primise cetățenia română. Soluția pe care o găsește el ca
să intre în mainstream-ul cultural
român este critica literară și devine unul dintre cei mai importanți critici
literari români după cearta cu Titu Maiorescu. Unul dintre cei mai importanți
socialiști români devine cunoscut nu făcând politică de partid atât de mult, nu
scriind tratate sociale, deși face puțin și asta, ci scriind critică literară.
În
noiembrie 1917 își făcea apariția pe scena istoriei regimul bolșevic, față de
care Gherea nu și-a manifestat adeziunea. Era deja un om în vârstă, însă
explicația lui Călin Cotoi cu privire la lipsa de aderență a lui Gherea la
bolșevism constă în aceea că devenise un socialist adept al formelor
democratice de luptă cu tarele sociale.
El este un social-democrat de tip kautskyian, este teoria pe baza căreia
încearcă să-și trăiască viața politică. Or, în viziunea kautskyiană, mișcarea
bolșevică e cumva eretică. Dar asta nu înseamnă că nu are legături cu oameni de
acolo. Vorbește cu Racovski, fiul lui devine parte a acestei mișcări bolșevice,
dar el încearcă să-și păstreze un soi de autonomie și să rămână în cadrul mișcării
social-democrate după model german.
Acum
100 de ani, Constantin Dobrogeanu-Gherea a lăsat în urmă o moștenire importantă
cu privire la starea socială a țăranilor români. Dar e o moștenire istorică și
care trebuie privită în climatul de atunci.