Radio România Internațional

Tag: pasari

  • Linii electrice sigure pentru păsările din Dobrogea

    Linii electrice sigure pentru păsările din Dobrogea

    Mortalitatea păsărilor prin electrocutare reprezintă o problemă majoră de conservare, afectând în special păsările de pradă. Liniile electrice de medie tensiune neizolate, care sunt frecvent folosite de aceste păsări pentru popas atunci când vânează sau se odihnesc, constituie unul dintre cele mai mari riscuri pentru aceste specii. Societatea Ornitologică Română a montat 1.000 de teci electroizolante pe stâlpi de medie tensiune, situați în teritoriile de cuibărire ale șoimului dunărean (Falco cherrug – lat.)

    Ciprian Fântână este manager de conservare la Societatea Ornitologică Română și coordonator al activității din Romania pentru proiectul internațional „LIFE for Falcons”, derulat în Bulgaria și Romania:

    „Este un proiect care a început în anul 2021. Se derulează până în anul 2026 și are ca țintă conservarea populației de șoim dunărean din sudul României și Bulgaria. Șoimul dunărean este o specie periclitată de șoim, tipică ținuturilor de stepă, pe care, în România, îl întâlnim în două populații distincte. Avem populația pontică din Dobrogea și populația panonică, în Câmpia de Vest, o continuare a populației din Ungaria. Populația cu care lucrăm noi, populația pontică, face parte dintr-o populație care cuprinde și sudul Moldovei, Ucraina și se întinde spre sudul Rusiei. În România, cele două populații au o dinamică diferită. Populația panonică, din vestul țării, pare că se descurcă bine din cauza faptului că a beneficiat de mai multe programe de conservare, iar populația pontică are un trend complet distinct. Este în declin. Avem doar șapte, nouă perechi de șoim în populația pontică și din această cauză, în acest proiect, ne ocupăm doar de populația pontică.”

    Până la implementarea propriu-zisă a proiectului, a fost derulat un studiu ale cărui rezultate sunt esențiale pentru conservarea biodiversității. Rezultatele stau la baza dezvoltării unor măsuri de protecție eficiente, menite să reducă riscurile asupra populației de șoimi dunăreni din România, specie declarată periclitată și inclusă pe Lista Roșie,  atât în România, cât și în Bulgaria. Am aflat de la Ciprian Fântână, manager de conservare, că zona centrală a Dobrogei a fost identificată ca fiind regiunea cu cele mai multe victime, iar stâlpii de aici au fost desemnați ca având prioritate pentru izolare în cadrul proiectului internațional „LIFE for Falcons”, implementat în România de către Societatea Ornitologică Română:

    „Studiul a vizat teritoriile cunoscute ale șoimilor dunăreni din populația pontică, respectiv pe o rază de 10 kilometri în jurul cuibului, noi am investigat fiecare linie electrică pentru a vedea riscul de electrocutare. Pentru asta, am analizat în jur de 3.700 de stâlpi și am investigat ce specii sunt electrocutate și în ce număr. Au fost câteva mii de păsări. În jur de 13%  la sută dintre pilonii investigați aveau cel puțin o victimă electrocutată. Pe baza acelui studiu, am captat zonele critice unde trebuie intervenit printr-o activitate de conservare care vizează izolarea pilonilor periculoși. Pentru izolare, există niște manșoane din cauciuc, care se amplasează în zona izolatorilor și scad considerabil riscul de electrocutare.

    Am identificat zonele critice, după care am reușit printr-un parteneriat cu Rețele Electrice România, să ducem la capăt activitatea. Noi am identificat stâlpii periculoși, am achiziționat tecile electroizolante, iar, mai departe, Rețele Electrice România a contribuit prin fonduri proprii la montarea acestor teci izolante pe izolante pe stâlpi. Anul ăsta vom începe monitorizarea efectelor acestei activități de conservare. Considerăm că va reduce riscul de electrocutare semnificativ, dar asta trebuie dovedit cu date. Nu avem emoții că nu va fi așa, pentru că tehnica și-a dovedit deja eficacitatea în multe proiecte de conservare. Vom controla stâlpii, pentru a vedea dacă sunt victime electrocutate.”

    Societatea Ornitologică Română a colaborat cu Rețele Electrice România, operatorul de distribuție a energiei electrice din această zonă, care a implicat un număr semnificativ de specialiști, atât pentru elaborarea studiului de fezabilitate și proiectul tehnic, cât și pentru lucrările din teren. În total, 30 de specialiști, grupați în 10 echipe, au intervenit pe teren cu tot atâtea utilaje speciale pentru desfășurarea lucrărilor la înălțime. Adițional, au fost desfășurate și alte activități, spune Ciprian Fântână, manager de conservare la Societatea Ornitologică Română și coordonator al activității din Romania pentru proiectul internațional „LIFE for Falcons”:

    „S-au montat 60 de cuiburi artificiale pentru specie. Unele sunt monitorizate video pentru a scădea riscul de dispariție a puilor. Acești șoimi au o importanță aparte în activitățile de șoimărit. Uneori, sunt cazuri, în special în Bulgaria au fost înregistrate, dar și în Ucraina, în care puii sunt luați din cuib pentru aceste activități. Pentru a proteja aceste populații pe care noi le avem în sud-estul României, am instalat și camere de supraveghere pentru a monitoriza activitatea în jurul cuibului.”

    Un aspect interesant, din culisele monitorizării, este că probabilitatea de a găsi un șoim dunărean electrocutat e extrem de mică.

    „E extrem de mică deoarece sunt foarte puțini și, odată electrocutate, de obicei, cadavrele dispar rapid de sub stâlp pentru că sunt consumate de mamifere macrofage: vulpi, șacali. Când faci monitorizarea, poți să găsești ce a murit în ultimele zile. Uneori, poți găsi și schelete, dar asta când sunt stufișuri sau vegetație mai densă la baza stâlpului, care să nu permită necrofagilor să colecteze acel cadavru aflu. Noi, pe baza a ce am găsit, am identificat stâlpii periculoși. Pe acei stâlpi, este cea mai mare probabilitate ca un șoim dunărean să fie electrocutat. Sunt în apropierea cuibului sau în teritoriul lor, iar acolo se electrocutează constant păsări. Cumva, sunt folosiți de păsări ca observator.

    Din acele câteva mii de păsări găsite, cea mai mare parte erau corvide, urmate de berze, iar, apoi, de specii de păsări de pradă. În special, șorecari, vânturei, dar au fost și șerpari. Cea din urmă este tot o specie protejată și care folosește mult în perioada de migrație stâlpii, deoarece doarme pe ei. Migrează ziua, iar seara caută un loc de odihnă. De foarte multe ori, singurele locuri de odihnă, unde să nu fie tulburați, sunt stâlpii de medie tensiune. Se așază pe ei și, de multe ori, se electrocutează. Au și o anvergură mai mare a aripilor, deci, procentual cele mai multe au fost corvide, urmate de berze.”

    Reducerea cauzelor care duc la dispariția șoimului dunărean, precum mortalitatea prin electrocutare, lipsa locurilor de cuibărit și a habitatelor favorabile pentru hrănire și persecuția cu care se confruntă păsările în zonele lor de reproducere, reprezintă unul din pilonii pe care e construită strategia acestui proiect cofinanțat prin programul „LIFE” al Uniunii Europene.

  • Monitorizarea berzelor

    Monitorizarea berzelor

    Pentru a monitoriza mai bine cuiburile de berze de
    pe teritoriul țării, Societatea Ornitologică Română (SOR) a pus la punct,
    împreună cu o companie de electricitate, o aplicație pentru dispozitive mobile
    cu ajutorul căreia fiecare cetățean, care vrea să ajute, poate semnala prezența
    acestora.


    Denumită Uite
    barza!    , aplicația a înregistrat statistici record anul acesta,
    utilizatorii introducând aproape cinci mii de observații, cea mai mare parte
    dintre ele fiind validate de specialiști. O creștere semnificativă față de anul
    trecut. După suprapunerea tuturor observațiilor și eliminarea semnalărilor
    multiple ale acelorași cuiburi, a reieșit un număr de 3.575 de cuiburi unice
    recenzate prin aplicație, care se adaugă celor cunoscute prin alte metode.
    Aplicația funcționează relativ simplu: utilizatorul trebuie să aibă un
    dispozitiv mobil cu datele de localizare pornite, trebuie să completeze un
    formular scurt și să facă o poză cuibului.


    Datele se trimit la Societatea
    Ornitologică Română, care le procesează având grijă ca ele să nu se suprapună
    și să fie reale. Se pare că oamenii au luat în serios acțiunea, având în vedere
    că doar puțin peste doi la sută din observații s-au dovedit a fi eronate. Din 2017, când a fost
    lansată, aplicația a fost descărcată de aproape 10.000 de utilizatori. Revenind
    la situația din teren, în jur de două treimi din cuiburile recenzate sunt
    amplasate pe stâlpi de electricitate metalici, iar restul pe hornurile caselor,
    pe acoperișuri și în copaci. Cele mai multe au fost observate anul acesta în
    județul Tulcea.


    De ce este importantă această recenzie a cuiburilor
    de berze ne spune Valentin Marin, manager de proiect la SOR:

    Noi, ca specialiști, suntem interesați să știm, nu doar la berze, ci la
    toate speciile din România, și o și facem într-un mod sistematic, care este
    trendul populației. Pentru că anumite modificări în habitat pot schimbă
    populația speciei respective. Aceste modificări în habitat nu afectează doar
    păsările, și aici apare interesul pentru cetateni. Creșterea sau descreșterea
    unei populații de păsări este de fapt un semnal de alarmă pentru oameni că ceva
    rău sau ceva care poate să-i afecteze se întâmplă.

    Dacă păsările au de suferit
    este doar o verigă, următorul pas – populația are de suferit din cauza unor
    modificări în habitat. Fie legat de hrana păsărilor, de calitatea apei, de
    calitatea aerului. Acesta este motivul pentru care noi credem că nu doar
    berzele sunt importante, ci e important să știm ce se întâmplă cu ele pentru ca
    în felul acesta să ne dăm seama ce urmează să se întâmple și cu noi. Pentru
    distribuitorii de energie este important pentru a ști zonele în care cuiburile
    pot crea, și de multe ori au aflat după ce au creat probleme. Cuiburile pot
    crea probleme prin deplasarea lor când bate vântul, vremea e rea, pot cădea pe
    liniile de distribuție de curent electric și pot lua foc, pot face
    scurtcircuit. O pană de curent nu numai că are costuri de remediere, dar creează
    neplăceri și în rândul populației.



    Pentru a evita astfel de situații, compania de
    elecricitate montează pe stâlpii unde se găsesc cuiburi de berze, când acestea
    migrează, un sistem metalic de supraînălțare, care evită eventualele accidente.
    Se montează, totodată, balize de semnalizare și teci izolatoare. La revenirea
    în România, păsările folosesc cele mai multe dintre aceste cuiburi pregătite
    special pentru ele.

    L-am întrebat pe Valentin Marin și care este situația
    prezenței berzelor în România față de alte țări: Aplicația Uite
    barza! are în spate și o pagină de internet cu o hartă. Oricine poate vedea
    dând căutare berzele României harta cu distribuția totală a
    cuiburilor care au fost înregistrate. Noi la momentul acesta avem aproximativ
    șase mii de perechi cuibăritoare.

    Nu știu să spun dacă stăm bine sau rău față
    de alte țări pentru că aici nu e o concurență. Stăm bine comparativ cu alți ani
    probabil și spun lucrul acesta pentru că tendința nu este de descreștere ci una
    liniară puțin ascendentă. Berzele nu au avut de suferit în ultimii ani de când
    noi facem observații sistematice. La nivel de Europa, berzele numără undeva la
    două sute treizeci de mii de perechi. Și din ce am văzut ca distribuție, Europa
    de Est are o pondere foarte mare în numărul de perechi cuibăritoare -
    aproximativ 40 la sută din populația mondială. Vă dați seama că, fiind în
    Europa de Est, avem și noi un număr semnificativ credem.


    Societatea Ornitologică Romană este cea mai
    importantă organizație independentă de conservare a păsărilor din România. După
    cum scrie pe siteul propriu, organizația dorește să îi inspire pe oameni să
    contribuie la protejarea păsărilor și a habitatelor și, cu ajutorul lor, să se
    asigure că şi generațiile viitoare se vor bucura de acestea. În ceea ce
    privește berzele, pentru cine nu știe, sunt o specie de păsări migratoare de
    talie mare, cu cioc și picioare lungi și roșii, care cuibărește predominant în
    localități. Efectivele au fost în scădere continuă pe parcursul secolului
    trecut, stabilizându-se doar în ultimele decenii. Cuiburile sunt mari și de
    cele mai multe ori sunt refolosite ani la rând.

    Sunt foarte îndrăgite în
    România, unde specia e protejată, despre ele crezându-se că aduc spor
    gospodăriei în care își stabilesc cuibul. În folclor se mai spune că berzele
    sunt cele care le aduc primul copil cuplurilor proaspăt căsătorite.

  • Parcul Naţional Piatra Craiului

    Parcul Naţional Piatra Craiului

    Pe o suprafață de 14.800 de
    hectare, la aproximativ 200 de km nord de București, se
    întinde Parcul Național Piatra Craiului, în zona
    unuia dintre cele mai spectaculoase masive muntoase din România. In
    1938 s-a hotărât ca această zonă să fie protejată, avea atunci doar 440 de
    hectare. In 1972 și-a dublat suprafața, iar în 1990 s-au
    pus bazele Parcului Național Piatra Craiului pentru a proteja marea diversitate
    de plante şi animale. Despre cele mai impresionante priveliști de aici de
    vorbește Mircea Vergheleț, directorul Administrației Parcului Naţional Piatra Craiului: Ce este unic pentru Parcul Național Piatra Craiului este
    faptul că este singura creastă calcaroasă din România care atinge altitudini de
    peste 2000 m. Este o zonă calcaroasă cu o importantă suprafață cu gol alpin. De
    asemenea, în special partea vestică a acestei creste calcaroase se
    caracterizează printr-un relief foarte spectaculos, prin abrupturi verticale de
    sute de metri, grohotișuri și tot felul de forme geomorfologice deosebit de
    frumoase care constituie o atracție pentru turiștii care vin să viziteze zona.
    De asemenea, atât în partea nordică, cât și în partea sudică, la extremitățile
    crestei Masivului, există niște chei spectaculoase. Aș numi aici Prăpăstiile
    Zărneștiului din judeţul Braşov foarte cunoscute, apoi Cheile Dâmbovicioarei,
    Cheile Brusturelui și Cheile Dâmboviței, în partea de sud a Masivului. Toate
    aceste chei sunt foste rezervaţii naturale care acum sunt incluse în zona de
    protecție strictă a Parcului Național.


    Biodiversitatea
    din acest parc este impresionantă. Garofița Pietrei Craiului, unică în lume,
    este simbolul acestui parc. Poate fi admirată pe stâncăriile înierbate și
    însorite din zona alpină inferioară, sau la limita superioară a pajiştilor alpine.
    În lunile de vară, culoarea ei roz nu poate trece neobservată. Alături de
    garofiţă, cele 41 de specii de orhidee, floarea de colţ, macul galben sau
    gladiola sălbatică sporesc bogăția Parcului Naţional Piatra Craiului. Incepând
    cu anotimpul primăvăratic şi până spre toamnă, explozia de culori multicolore invadează
    zona. De menționat că și peșterile de aici ascund peste 15 specii de
    lilieci, iar în zbor zona este străbătută de peste 100 de specii de păsări și
    peste 216 specii de fluturi rari, unele menționate în Lista Roșie a fluturilor
    de zi din Europa. Mircea Vergheleț: In Parcul Naţional Piatra
    Craiului există peste 1100 de specii de plante, ceea ce reprezintă cam o treime
    din totalul numărului de specii de plante superioare din România, doar pe 14.800
    de hectare. Avem aici ca specii unice Garofița Pietrei Craiului( Dianthus
    callizonus) – simbolul parcului și al masivului Piatra Craiului – este o specie
    endemică care înflorește după jumătatea lunii iunie. Ea poate fi văzută în zona
    de creastă, dar și în zonele mai joase – acest munte fiind unul loc din lume
    care o găzduiește. Parcul adăpostește, de asemenea, mai multe specii de
    mamifere. De menționat cunt carnivore mari dar care nu sunt
    caracteristice doar pentru Piatra Craciului, ci pentru întreaga zonă a
    Carpaților din România (lupul , ursul și râsul). In această iarnă, prin
    monitorizările pe care le facem, cu camere capcană amplasate în interiorul
    parcului, am reușit să surprindem patru exemplare de râs, am
    identificat un număr de 25-30 de urși și două haite de
    lupi pe care le-am filmat, una în zona de sud a parcului și alta în zona de
    nord, fiecare numărând circa 5-7 exemplare. O altă specie emblematică pentru
    Piatra Craiului, care este și un simbol al acestui masiv,
    este capra neagră care a avut aici o populație permanentă. In
    momentul înființării Administrației Parcului, în anul 1989, am reușit să oprim
    vânătoarea la această specie, iar în prezent avem peste 250 de exemplare de
    capră neagră. Acestea și-au modificat în timp comportamentul și au
    devenit foarte prietenoase cu turiștii care pot face poze
    cu acestea chiar și de la 10-15 m.

    Iubitorii
    de munte pot parcurge zonele din parc şi cu ajutorul bicicletelor
    pentru care s-au amenajat deja câteva
    trasee. De asemenea, la marginea localităţii braşovene Zărneşti se află un defileu cu pereţi înalţi de
    peste 200 de metri, întins pe o distanţă de aproape cinci kilometri. Aici sunt
    Prăpăstiile Zărneştiului, una din cele mai importante căi de acces spre
    traseele turistice din masivul Piatra Craiului, este zona cea mai căutată de către
    amatorii de alpinism şi escaladă. Zeci de trasee sunt amenajate în pereţii
    defileului. Cel mai lung are 115 metri. Noi am avut, anul trecut, un proiect
    prin care am înființat 11 trasee de mountain bike în interiorul parcului și pe
    limita acestuia. Traseele au fost semnalizate în teren prin amplasare de circa
    160 de săgeti indicatoare, exista trei grade de dificultate, există și o
    hartă a acestor trasee care se poate achiziţiona de la sediul parcului.
    De asemenea, există şi 10 panouri amplasate
    în punctele importante de intersecţie pe suprafaţa parcului cu această hartă şi
    cu indicaţii pentru turiştii care doresc să le parcurgă. Pentru
    alpinişti există trasee de cățărare, de escaladă. Cele mai utilizate
    sunt cele din zonele mai joase pentru că sunt mai ușor accesibile, în zona
    Prăpăștiilor Zărneștiului, unde am amplasat niște panouri informative care
    conțin informații legate de speciile și habitatele din parc, dar și
    o mică schiță a traseelor existente pe peretele
    respectiv cu denumiri și grade de dificultate.


    In fiecare an
    aproximativ 110 mii de turişti trec pragul Parcului Naţional Piatra Craiului.
    25% sunt străini.

  • Parcul Natural Văcăreşti

    Parcul Natural Văcăreşti

    În mijlocul capitalei României,
    există o oază de verdeaţă care în prima parte a anului trecut a fost desemnată
    arie protejată. Astfel, Bucureştiul devenea în 2016, prima capitală din Europa
    care se putea lăuda cu un parc natural urban. 186 de hectare de vegetaţie şi
    sute de vieţuitoare sunt în prezent apărate prin lege într-o zonă amenajată cu
    fonduri europene. În Delta Văcăreşti, puteţi vedea vulpi, dihori, ţestoase de
    apă, şerpi, peşti şi multe păsări rare, aproape la fel ca în Delta Dunării.


    Format
    în doar 25 de ani, în care natura şi-a reintrat complet în drepturi, într-un
    spaţiu de dezvoltare urbană abandonat, Parcul Natural Văcăreşti are sute de
    specii de floră şi faună. Delta Văcăreşti nu are însă doar potenţial
    ştiinţific, ci şi educaţional, recreaţional şi turistic, după cum am aflat de
    la Dan Bărbulescu, membru fondator al Asociaţiei Parcul Natural Văcăreşti, care
    ne vorbeşte despre un proiect implementat recent. Proiectul pe care l-am
    iniţiat, Bicicleşti în Văcăreşti, face parte din obiectivele noastre de a
    dezvolta zona şi din punct de vedere recreativ. Este vorba despre o recreere
    sănătoasă. Este unul dintre pilonii Asociaţiei Parcul Natural Văcăreşti. Alături
    de obiectivele de conservare şi de protecţie a naturii, de sprijinire a
    cercetării ştiinţifice şi a educaţiei pentru natură, colegii mei mai au
    obiectivul de a oferi un spaţiu pentru recreere sănătoasă, cu impact zero
    asupra naturii. Turiştii vor putea face plimbări în natură, jogging şi se poate
    merge cu bicicleta. Toate aceste activităţi sănătoase se integrează foarte bine
    în economia parcului. Am inaugurat zece km de pistă de biciclete şi de alergare
    în Parcul Natural Văcăreşti.


    Este o pistă
    amenajată pe potecile principale ale parcului, spune Dan Bărbulescu, membru
    fondator al Asociaţiei Parcul Natural Văcăreşti, care le recomandă turiştilor
    să ia în considerare faptul că bicicletele de oraş nu sunt potrivite pentru
    acest traseu. Potecile sunt din pământ, sunt denivelate.
    Mai sunt şi praguri, de aceea, e nevoie de o bicicletă echipată corespunzător.
    Nu am construit nimic. Pista e amenajată pe potecile deja existente. Am pus
    panouri de informare şi indicatoare, deci turiştii nu se pot rătăci. Poteca nu
    e periculoasă şi sunt zone în care e permisă interacţiunea cu natura.
    Bicicliştii se pot opri, pot observa păsările şi se pot bucura de peisajul
    natural, minunat, din Parcul Natural Văcăreşti. Orice biciclist cu o bicicletă
    cu un profil mai solid poate intra în parc. Este o activitate permisă de
    regulamentul parcului, pe care noi o încurajăm foarte mult. De asemenea, se pot
    face plimbări pe digul care împrejmuieşte parcul. Această activitate durează
    până într-o oră şi jumătate.



    Programul Bicicleşti în Văcăreşti va continua prin
    organizarea unui concurs de mountain bike – Bucharest MTB Race, în Parcul
    Natural din mijlocul capitalei, în data de 4 noiembrie 2017.

  • Grupul Milvus, 25 de ani pentru protejarea naturii

    Grupul Milvus, 25 de ani pentru protejarea naturii

    Asociaţia
    pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii Grupul Milvusdin Cluj Napoca activează de 25 de ani
    în domeniul conservării păsărilor şi a naturii. In toţi aceşti ani,
    ecologiştii de la Grupul Milvus au derulat tot felul de activităţi de cercetare
    a păsărilor: inelarea multor specii de păsări, observarea migraţiei
    păsărilor răpitoare din Munţii Măcinuluisau a păsărilor răpitoare din
    Bosfor, locul unde trece una dintre cele mai importante rute de migraţie din
    Europa. Potrivit directorului Grupului Milvus, biologul Tamaş Papp, în cei 25 de ani de activitate,
    organizaţia ecologistă pe care o conduce a contribuit şi la declararea unor
    arii naturale protejate: Pentru că
    suprafaţa ariilor protejate în România, faţă de bogaţia naturală a ţării, a
    fost foarte mică, era la 7% din suprafaţa ţării, prin aderarea României la
    UE acest număr a crescut la peste 23%. Eu chiar consider că o mare
    contribuţie la asta a avut-o şi asociaţia noastră. Asta e cel mai mare
    succes al nostru din ultimii 10 ani. Noi am propus foarte multe arii protejate,
    pe baza studiilor făcute pe păsări, mamifere şi habitate. In total, peste
    200 de arii, de la cele mai mici, până la cele mai mari, au ajuns pe harta
    ariilor protejate prin constribuţia noastră. Dar am mers mai departe şi
    administrăm, în acest moment, 12 arii protejate. De asemenea, am contribuit
    destul de mult şi la planurile de
    management ale ariilor protejate.


    Fondatorul organizaţiei
    ecologiste din Cluj Napoca, Tamaş Papp, consideră ca în România protecţia
    naturii nu este încă o prioritate, mai mult, România este singura ţară din UE
    care nu alocă buget pentru ariile naturale protejate, cu excepţia Rezervaţiei
    Delta Dunării. De asemenea, încă nu există o Agenţie Naţională a Ariilor
    Naturale Protejate pentru a administra ecosistemele şi habitatele naturale. Iată cele mai importante proiecte derulate
    de Grupul Milvus în direcţia protejării naturii şi a păsărilor: De exemplu, la păsările
    răpitoare am lucrat foarte mult şi avem mai multe realizări. Am avut
    mai multe proiecte la şoimul dunărean, vânturelul de seară, acvila
    ţipătoare mică, unele finanţate de Comisia Europeană. Poate cel mai spectaculos
    proiect a fost cel referitor la şoimul dunărean, pentru că acesta a
    dispărut din fauna ţării în urmă cu 10 ani şi, după ce am implementat proiectul
    şi prin măsurile de conservare, putem spune că am reuşit să salvăm această
    specie de la dispariţie. La fel, vânturelul de seară din Câmpia de vest a
    României, care era în declin major, după
    intervenţiile noastre printr-un proiect internaţional finanţat de UE, şi-a revenit iar efectivele acestei păsări sunt în creştere.
    Dacă ne referim la acvila ţipătoare mică, care este o specie emblematică pentru
    zona Transilvaniei, sperăm să stopăm şi
    declinul acestei specii. Am lucrat
    foarte mult şi cu berze. Pentru acestea am iniţiat montarea suporturilor
    pentru ciuburile de barză aflate pe liniile electrice. In anul 2000 am iniţiat
    montarea acestor suporturi, iar în 2014 deja existau 2000 de suporturi în
    România. Dar mai sunt multe alte lucruri de făcut, nu numai cu barza, ci
    şi cu alte specii de păsări care se electrocutează pe liniile de tensiune. Mor
    zeci de mii de păsări anual din această cauză.



    Grupul
    de ecologişti Milvus este singura organizaţie din România care se ocupă şi cu
    îngrijirea şi reintroducerea păsărilor rănite în natură. Au înfiinţat
    şi o linie verde disponibilă non-stop pentru facilitarea comunicării cu cei
    care găsesc animale rănite. Tamaş Papp: Acum 15-20 de
    ani n-a fost în planul nostru, dar am fost nevoiţi pentru că oamenii, cunoscând
    activitatea noastră de protecţie a păsărilor, dacă găseau o pasăre rănită o
    aduceau la noi. Si pentru că nimeni nu avea grijă de aceste animale rănite, am
    iniţiat noi acest centru şi astăzi este o activitate de succes. Lucram
    împreună cu Vets4Wild, o asociaţie a medicilor veterinari, avem deja două
    locaţii şi am făcut şi o reţea naţională de salvare a animalelor sălbatice. Am
    încercat să cooptăm din fiecare judeţ un medic veterinar, pentru că e
    important să se acţioneze rapid atunci când este găsită o pasăre rănită,
    trebuie să i se acorde primul ajutor în judeţul în care este găsită. Acum avem
    un centru bine dotat într-un sat, Sânsimion, unde avem voliere mari
    pentruj a reabilita păsările care au suferit traume.



    L-am
    întrebat pe Tamaş Papp, directorul Grupului Milvus din Cluj Napoca, ce
    proiecte are pentru 2017: Pentru 2017 avem câteva programe
    care se derulează. Dar o realizare mare de-a noastră va fi publicarea unui
    Atlas al păsărilor cuibăritoare din România, împreună cu Societatea
    Ornitologică Română.Ne pregătim de un an şi este un vechi vis de-al nostru să realizăm aşa ceva,
    pentru că nu există în România un astfel de Atlas care să cuprindă ultimele
    date ca lumea să cunoască exact
    distributia speciilor din România.
    Mai avem două proiecte în curs de derulare. Unul despre Dumbrăvească,
    care este o pasăre foarte frumoasă, de culoare albastră care cuibăreşte
    la noi. Dar în Câmpia de Vest
    această populaţie a scăzut şi atunci am iniţiat un proiect pentru salvarea
    speciei. In 2017 vom continua activităţile noastre în conservarea păsărilor
    răpitoare, dar şi în conservarea
    mamiferelor, pentru că am avut multe proiecte şi cu mamifere, inclusiv cu
    carnivore mari, dar şi cu specii mai necunoscute. Avem un proiect cu popândăul
    şi multe altele




    Grupul Milvus se ocupă şi
    de educaţia elevilor în şcoli, membrii săi fiind deseori invitaţi pentru a le
    vorbi copiilor despre animale, habitate şi despre protecţia lor. Tot Grupul
    Milvus a fondat şi Bursa Milvus, ca un suport pentru tineri şi studenţi,
    care activează în domeniul conservării naturii. Scopul bursei este de ajuta
    tinerii cercetători în derularea unor proiecte individuale de evaluare sau
    cercetare.

  • Poveste cu şoimi şi cu şoimari

    Poveste cu şoimi şi cu şoimari

    Astăzi ne stimulăm setea de înalt şi de
    perfecţiune, intrând timid în lumea şoimilor şi a dresorilor lor. Originile
    şoimăritului se găsesc în Asia de mijloc şi de nord, cu stepe nesfârşite ,
    caracterizate printr-o deosebită bogăţie de vânat. Prin intermediul hunilor, al
    mongolilor şi al arabilor, precum şi pe calea cruciadelor, şoimăritul a pătruns
    în Europa şi a cunoscut o dezvoltare uimitoare. În Principatele Române, aceasta
    îndeletnicire vânătorească a ajuns relativ târziu şi s-a menţinut până înspre
    mijlocul secolului XIX. Când vorbim despre şoimărit în istoria Ţărilor Române,
    trebuie să deosebim clar vânătoarea cu păsări de pradă ca îndeletnicire activă,
    de prinderea lor, spre a servi ca element al dărilor interne şi al tributului
    către Înalta poartă.


    Ne-a spus de unde a început povestea şoimăritului
    în România, Dorin Cărăbeţ, biolog, preşedintele Asociaţiei Peregrinus,
    asociaţia şoimarilor: Am avut o tradiţie de cel puţin 700 de
    ani atestată prin tot felul de documente, pe teritoriul ţării noastre. Şi în
    anul 2010 a fost declarat de către UNESCO ca făcând parte din patrimoniul
    spiritual al umanităţii. E o recunoaştere pe plan mondial a acestui domeniu, ca
    fiind unul care atrage şi leagă oamenii. Atrage şi îi leagă unul de celălalt
    prin prietenii foarte strânse şi e un fel de introducere a omului în natură, de
    reintegrare. Cu ajutorul păsării de pradă reuşeşti să faci parte din
    spectacolul naturii şi să nu pierzi nimic, să nu fii doar spectator. E un mod
    de a înţelege natura, animalele, importanţa lor, faptul că fiecare îşi are
    locul şi nu trebuie gândit că unul e folositor şi altul nepăgubitor omului.
    Natura este un tot unitar şi trebuie lăsată aşa. Nu poţi să iubeşti
    păsările de pradă şi şoimăritul, care înseamnă vânătoare, dacă nu îţi doreşti
    să protejezi şi păsările de pradă din natură şi să conservi mediul în care ele
    trăiesc. Deci, pe de o parte ne ocupăm cu salvarea şi reabilitarea
    răpitoarelor, avem diverse activităţi educative cu tineretul, prin şcoli, prin
    grădiniţe, participăm la festivaluri medievale cu păsările noastre. De partea
    cealaltă, promovăm arta şoimăritului. Ţinem legătura cu şoimari din foarte
    multe ţări, participăm la festivaluri cu ei, în străinătate şi ne dorim să
    existe şoimărit legalizat şi la noi.


    L-am întrebat pe Dorin Cărăbeţ, preşedintele
    Asociaţiei şoimarilor, cine sunt şoimarii de astăzi: Şoimarii
    sunt persoane care şi-au descoperit pasiunea pentru păsările de pradă şi
    natură. Cu ajutorul internetului am reuşit să ne cunoaştem şi să formăm această
    asociaţie. Avem o agendă pentru anul viitor, dar încă nu este foarte bine pusă
    la punct. În principal este un congres al şoimarilor prin luna martie, va fi a
    opta ediţie. În fiecare an de la înfiinţarea Asociaţiei Peregrinus, în 2009,
    avem câte o astfel de întâlnire. Sunt multe activităţi la care participăm, când
    suntem invitaţi: am fost anul acesta prin secuime, pe la castele medievale, la
    Hunedoara, am participat la activităţi educative. La lecţiile de biologie pe
    care le ţinem în şcoli, ne prezentăm cu una până la trei păsări de pradă, şi în
    sala de clasă le explicăm despre păsările de peadă, despre rolul lor în natură,
    facem eventual în curtea şcolii o scurtă demonstrţie de zbor, să vadă cum se
    mişcă o pasăre de pradă. Copiii au posibilitatea să cheme şi ei pasărea şi este
    un lucru extraordinar pentru ei, se vede pe feţele lor cât sunt de încântaţi.
    În general lecţiile alături de pasărea vie au o greutate extraordinară: copiii
    sunt doar ochi şi urechi, nu există
    niciun pic de plictiseală.


    La evenimentele cu caracter istoric, şoimarii sunt
    îmbrăcaţi în echipament medieval, cu păsările pe mână, făcând demonstraţii de
    zbor cu păsările de pradă, în incinta castelelor sau a cetăţilor, lansând
    păsările peste ziduri, să zboare şi apoi
    să se întoarcă singure.


    Şi
    dacă vă întrebaţi, într-o lume aglomerată, poluată şi în care contactul cu
    natura este din ce în ce mai redus unde sunt dresaţi şoimii, iată o informaţie
    interesantă: Oriunde se poate lucra cu o pasăre de pradă. În orice spaţiu
    deschis, putem în interiorul oraşului, în grădină, lângă casă, pe câmp.
    Dresajul unei păsări de pradă, spre deosebire de dresajul oricărui alt animal,
    presupune încredere din partea păsării şi primirea de recompense. Nu se pot
    face corecţii sub nicio formă. Pasărea de pradă doar acceptă şoimarul ca fiind
    din echipă, ca făcând parte din echipa lui, inclusiv în vânătoare, dar nu va fi
    omul niciodată şeful. Pasărea e şeful. Ea e stăpânul şi vă pot asigura că prin
    alura pe care o are, prin atitudine, chiar emană acest lucru. De altfel acest
    lucru a fost recunoscut şi prin prezenţa pe blazoane.


    Asociaţia pentru şoimărit de astăzi se ocupă şi de conservarea şi dresarea
    corbilor, uliilor, dar şi de salvarea unor exemplare rare de păsări, cum a fost
    cazul unei berze negre ce a fost recuperată şi ajutată să se însănătoşească de
    membrii asociaţiei.

  • Delta din oraş

    Delta din oraş

    Cunoscut pentru clădiri monumentale, biserici, străzi încărcate de parfum de epocă din zonele vechi, clubbing, dar şi o viaţă culturală plină, Bucureştiul ar putea deveni renumit şi ca oraş în care s-a dezvoltat o arie naturală protejată. Iar asta pentru că natura are căi de a cuceri asfaltul şi de a da viaţă zonelor în paragină.


    Şi mă gândesc aici la aria naturală protejată Parcul Văcăreşti, zonă creată prin infiltrarea apei în cuveta a ceea ce se voia a fi Lacul Văcăreşti, proiect de mult abandonat. Aşa a ajuns să se formeze un ecosistem acvatic cu întinderi de mlaştini, stufăriş, ochiuri de apă, crânguri de sălcii în care trăiesc numeroase mamifere, amfibieni, reptile şi păsări.



    Dan Bărbulescu, directorul Asociaţiei Parcul Natural Văcăreşti, ne-a spus de unde a venit această idee: “E mai mult decât o idee, e o realitate, Parcul Natural Văcăreşti, pentru că vorbim de o zonă naturală aurentică. Şi acolo trăiesc nişte specii, mai ales de păsări, dar tot ecosistemul Văcăreşti obligă autorităţile române la instituirea regimului de arie naturală protejată. Sigur că a fost şi o ide şi se fac fac trei ani de când iniţiatorii acestui proiect au publicat în revista National Geografic un dosar conţinând fotografii şi date ştiinţifice despre “Delta dintre blocuri, cum o numim noi, pentru că este de fapt o zonă umedă, nu o deltă şi va fi un parc natural Văcăreşti, adică o arie protejată urbană, prima de acest fel din România.



    Cum a evoluat acest ecosistem şi care sunt particularităţile lui azi, aflăm tot de la Dan Bărbulescu: “În 1989, când proiectul de construire a unui lac, lacul Văcăreşti, a fost abandonat, pe locul unde acum este acest ecosistem minunat, nu era nimic: un şantier fără pic de vegetaţie. În 25 de ani, natura a explodat şi acum în fiecare an, la Văcăreşti vin apoximativ o sută de specii de păsări, în mare parte de apă, specii din care în jur de 45 sunt protejate de legile româneşti şi de legile europene: raţe sălbatice, gâşte, raţa roşie, specii de stârci, egrete, lebede, păsări de noapte, păsări răpitoare, avem o familie de erete de stuf, care vine în fiecare an şi şi-a făcut cuib aici. Vorbim de păsări foarte sensibile, care dacă ar fi simţit gălăgie n-ar fi venit la Văcăreşti. Au hrană, se simt în siguranţă şi iată că şi-au făcut cuib în mijlocul oraşului, ele venind în mare parte, de la Comana, de la adevărata deltă a Neajlovului, la 35-40 km de Bucureşti. Pe lângă păsări, mai avem vidră, o specie de mamifer, protejată. Vidra e foarte sensibilă şi arată calitatea zonei. Dacă avem vidră, înseamnă că vorbim de un ecosistem curat. Vidra se hrăneşte cu mult peşte şi în bălţile din Văcăreşti, adânci de până la patru metri e peşte, cel puţin suficient pentru o familie de vidră. Mai avem vulpe, nevăstuică, specii de reptile. E un ecosistem interesant, autentic şi de valoare, recunoscut ca atare de Academia Română.



    Într-adevăr, Academia Română recunoştea în 2013 valoarea “deltei din oraş. Iar anul acesta, la sfârşitul lunii trecute, proiectul Parcului Natural Văcăreşti a primit aprobarea autorităţilor locale. Ce înseamnă aceste recunoaşteri ne spune Dan Bărbulescu: “Iniţierea regimului de protecţie va determina existenţa pazei în zonă. Pe lângă oamenii care trec din curiozitate mai sunt şi oamenii care trec să arunce deşeuri, să dea foc, să braconeze etc. Lucrul acesta sigur că are impact, pentru că vorbim de atâtea specii sensibile, după înfiinţarea propriu-zisă a ariei, lucrurile acestea pot fi mai uşor de controlat. Anticipăm că, fără niciun fel de intervenţie la nivel de infrastructură de vizitare, un prim efect al instituirii zonei de protecţie va fi că natura se va dezvolta mai bine. Adică arborii nu vor mai fi tăiaţi pentru lemne de foc, în zonă nu se vor mai arunca gunoaie, nu vor mai fi incendii, şi lucrul ăsta se va vedea: se va schimba aspectul, vor fi mai mulţi arbori şi vor veni mai multe păsări. Pentru că păsările se vor simţi mai în siguranţă şi numărul acestora va creşte cu 50% cel puţin. Va fi o izbândă a naturii, într-un oraş care nu e foarte prieten cu natura. Ca orice arie protejată, va avea o administraţie şi un custode care va organiza protecţia şi conservarea speciilor şi habitatelor înainte. Pentru că vorbim de un parc natural care are şi o funcţie educativă şi de vizitare, va exista o structură de vizitare, prin care locuitorii oraşului vor putea să aibă acces la ce înseamnă Parcul natural Văcăreşti.



    L-am întrebat pe Dan Bărbulescu ce se poate face în Parcul Natural Văcăreşti. “Sigur că vor fi observatoare ornitologice, locuri speciale pentru observarea faunei, peisajului, pentru fotografi, va deveni în puţin timp, un muzeu viu, un loc unde un pulblic foarte larg, de la elevi, studenţi, fotografi sau oameni obişnuiţi pot veni să vadă natura în adevărata ei splendoare, să aibă acces la ce înseamnă această forţă extraordinară, natura, care pe un teren viran şi părăsit, a reuşit să facă nu în foarte mult timp. Să nu ne imaginăm acum un loc cu alei, cu băncuţe, cu terase, nu e cazul; va fi un parc special, un parc unde va prima protejarea şi conservarea speciilor şi habitatelor.



    O sugestie pentru acei ce doresc să surprindă mai mult spectacolul păsărilor, este să vină dimineaţa, când păsările se hrănesc şi sunt mai curajoase. De asemenea, vizitatorii ar trebui să nu fie îmbrăcaţi foarte ţipător şi să nu fie daţi cu parfum, ca în orice zonă sălbatică, naturală, ce se vrea explorată.

  • Protecţia păsărilor în România

    Protecţia păsărilor în România

    In România se găsesc peste 400 de specii de păsări. Unele sunt sedentare, altele vin să cuibărească, altele vin să ierneze, dar avem şi specii de pasaj care traversează ţara în timpul migraţiei de toamnă şi primăvara. Peste 80% din aceste păsări vieţuiesc în Delta Dunării, multe dintre ele fiind migratoare. Si totuşi, de-a lungul timpului, unele păsări au dispărut din avifauna României. De exemplu, zăganul sau vulturul bărbos era cândva stăpânul Carpaţilor. Dropia, cea mai mare pasăre zburătoare din lume, trăia nestingherită prin Câmpia Bărăganului sau prin stepele drobrogene, numai că lăcomia vânătorilor a făcut ca aceste păsări ca şi altele să nu mai existe decât prin cărţile de specialitate. Chiar şi aşa, România este încă bogată la capitolul avifaună, spune Ovidiu Bufnilă, responsabil comunicare la Societatea Ornitologică Română: Spre deosebire de alte ţări, chiar stăm bine la capitolul avifaună. Cred că o specie pe care o ştie toată lumea este cocorul. A fost o perioadă în care cocorii au ocolit România, dar anul acesta putem spune că România a devenit din nou o rută importantă pentru această pasăre. Am avut semnalări de numere mari de cocori. Dacă 73 de cocori este un număr mare, pe vremuri era ceva normal. In Dobrogea au venit multe grupuri de cocori, în această perioadă, care se odihnesc pe marginea lacurilor, se hrănesc pentru ca apoi să plece mai departe în migraţia lor către Suedia, în nordul Europei. Dar avem păsări pe care ţările din Vest încep uşor, uşor să le piardă. De exemplu, vrabia de casă. In Londra, la ora actuală, mai există doar trei locuri unde poate fi văzută această specie, deoarece ritmul în care s-a dezvoltat acest oraş a făcut ca vrăbiile să dispară. Se organizează chiar tururi plătite, cu ghizi, pentru cei care doresc să vadă vrăbiile de casă. Dacă vorbim despre păsări emblematice pentru România, avem acvila de munte de pe stema ţării. Este cel mai agresiv răpitor de zi din Europa. Ajunge să vâneze inclusiv pui de căprioară sau de capră neagră. Si pentru că e primăvară, o să ne bucurăm curând de venirea prigoriilor, păsări foarte frumos colorate cu verde, roşu, galben sau albastru.”



    Dispariţia habitatelor sau degradarea acestora reprezintă o ameninţare pentru conservarea păsărilor sălbatice, peste tot în lume. De asemenea, vânătoarea poate duce la dispariţia unor specii, dacă nu se respectă anumire reguli. In urmă cu două luni, Camera Deputaţilor a adoptat un proiect de lege pentru modificarea Legii vânătorii. Numai că aceste modificări îi nemulţumesc pe ornitologi, deoarece se permite vânătoarea pe terenurile proprietate privată fără acordul proprietarului, iar perioada de vânătoare pentru anumite specii de păsări este majorată cu până la trei luni.


    “Există în primul rând specii care se vânează. Si ceea ce noi am contestat la această Lege a vânătorii este că noua lege propunea extinderea perioadei de vânătoare pentru cinci specii printre care şi pentru gâsca sălbatică care vine în România pe timp de iarnă. La nivelul UE, este impusă o anumită perioadă de vânătoare. Dacă această perioadă este depăşită, deja intrăm în migraţia prenupţială. Este o perioadă în care încep să se formeze cuplurile la gâşte şi deci este interzisă vânătoarea la aceste păsări, la nivel european. Trebuie lăsate în pace. Dar, dacă le vânăm, riscăm o nouă acţiune de infringement din partea CE, aşa cum s-a întâmplat şi în 2010 când parlamentarii nu au mai aprobat legea cu perioade prelungite de vânătoare”.



    Ornitologii contestă şi cotele mari de vânătoare stabilite de noua Lege a vânătorii care depăsesc efectivele de păsări de care dispune România.


    ”Vă dau un singur exemplu: gâsca de semănătură. In România există între 10 şi 100 de exemplare. In schimb, cota de vânătoare pentru această pasăre este de 27 de mii de exemplare. Inseamnă că această specie este folosită ca umbrelă. In momentul în care se încheie perioada de vânătoare la gâsca de vară sau la alte specii de gâscă, se prelungeşte perioada de vânătoare pentru gâsca de semănătură. Deci vânătorii pot vâna orice altă specie de gâscă şi să spună că au vânat gâsca de semănătură.. Si asta ne afectează. O să riscăm să rămânem şi fără această specie. Dacă noi mai avem 100 de exemplare de gâscă, vă daţi seama ce se va întâmpla dacă se prelungeşte perioada de vânătoare. Va fi o specie dispărută..”



    In lunile de primăvară, în România, poposesc şi păsările cântătoare. Sturzul soseşte la începutul lunii martie şi cântă, în special, în amurg. Din sudul Africii vine privighetoarea şi cuibăreşte prin crânguri şi păduri. Ciorcârlia este cea mai mică pasăre de interes vânătoresc din România, cântă în zori pe câmpuri cultivate sau necultivate. Păsările cântătoare sunt şi ele afectate de noua lege, dat fiind că este permisă vânătoarea la ciocârlii, România fiind printre ultimele ţări din UE care mai permite acest lucru, spune Ovidiu Bufnilă: ”In ultimul timp, din păcate, am văzut că se accentuează un turism cinegetic, un turism de vânătoare. Există firme care promit vânătorilor că le pun totul la dispoziţie, iar când vine vorba de păsări există două tipuri de vânătoare practicate de turiştii italieni şi libanezi. Se vânează foarte mult gâsca şi raţa pe timp de iarnă în bălţi şi de-a lungul Dunării, iar ciocârlia se vânează către toamnă. Românii nu prea vânează ciocârlie, însă pentru italieni această păsăre a ajuns o adevărată delicatesă. Pentru celebrul pateu din limbă de ciocârlie, ei trebuie să doboare sute, mii sau zeci de mii de păsări cărora să le smulgă limbile şi să facă pateuri. Pe noi ne doare faptul că ne pierdem păsările cântătoare sub rafalele vânătorilor din străinătate. Vânătorii italieni fac un adevărat măcel la absolut tot ceea ce este pasăre cântătoare. Ei nu se uită neapărat să dea jos ciocârlia şi să evite celelalte păsări. Nu! Ei nu vânează o singură specie de ciocârlie, ei le vânează pe toate, doboară inclusiv piţigoii şi păsări care nu sunt pe lista păsărilor care se vânează. Deci se face un adevarat măcel în avifauna României pentru că mor păsările cântătoare.”



    Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic a fost trimisă Parlamentului pentru reexaminare, după ce o coaliţie de 16 ONG-uri, printre care şi Societatea Ornitologică Română, i-a adresat preşedintelui României, Klaus Johannis, o scrisoare deschisă prin care îi cerea, motivat, să nu promulge o astfel de lege.


  • Olanda: depistarea unor focare de gripă aviară

    Ministerul Afacerilor Externe informează cetăţenii români care se deplasează sau se află deja pe teritoriul Olandei cu privire la depistarea unor focare de gripă aviară în anumite zone din acest stat.




    Până în prezent, Ministerul olandez al Afacerilor Economice a semnalat apariția focarelor de gripă aviară la două ferme de păsări, din satul Hekendorp, la sud de localitatea Utrecht, respectiv în localitatea Ter Aar (provincia Olanda de Sud), situată la aproximativ 25 de kilometri de Hekendorp.




    Autorităţile olandeze au interzis pentru următoarele 3 zile transportul de păsări de curte, ouă, gunoi de grajd și au decis închiderea fermelor de animale care constituie obiectiv turistic pentru copii.




    Autoritatea olandeză pentru alimentație și protecția consumatorilor a procedat la distrugerea completă a fermelor afectate și la verificarea, prin teste, a răspândirii virusului și în zonele din vecinătate.




    Ministerul Afacerilor Externe recomandă cetăţenilor români ca înainte de a călători în Olanda, indiferent de zona în care urmează să se deplaseze, să consulte atât site-ul www.mae.ro , cât şi site-urile de specialitate pentru informaţii actualizate.

  • Toamnă în Delta Dunării

    Toamnă în Delta Dunării

    Vă invităm astăzi în paradisul păsărilor, în paradisul verde, într-un loc unic în România şi Europa, Delta Dunării. Vom explora păduri cu aspect tropical, vom cunoaşte bucătăria locală şi vom vorbi despre cum ne putem petrece toamna în acest loc. Cele mai noi oferte de cazare, cele mai atractive activităţi de agrement, toate într-un singur loc: în Delta Dunării. Intrată în patrimoniul UNESCO în 1991, este considerată rezervaţie a biosferei la nivel naţional. Aici, în sud-estul României, pe o arie de peste 1.500 de km pătraţi aveţi ocazia să vedeţi sute de specii de păsări, de peşte de apă dulce şi locuinţe lacustre. Iată doar câteva dintre motivele pentru care Delta Dunării poate fi destinaţia ideală de vacanţă.



    Dragoş Olaru, administratorul unei firme care oferă servicii turistice, spune că ne putem programa vacanţa în orice parte a anului, întrucât fiecare sezon are frumuseţea lui. Iată însă de ce să mergem în această perioadă.



    Toamna, când vremea este mai plăcută, se fac plimbări în Deltă. Este mai plăcut pentru cei mai în vârstă şi pentru copii. Pescuitul sportiv este motivul principal pentru care turiştii vin toamna în Delta Dunării. Bird watching-ul este, de asemenea, în faza lui de final. Unele specii au plecat deja, dar sunt şi unele specii care se pot observa mai uşor fiindcă se strâng în grup pentru migraţie. Agitaţia din vară a dispărut şi ne putem apropia mai mult de ele.”



    Alături de colaboratorii săi, ghizi specializaţi, Dragoş Olaru vă propune zece trasee speciale, toate concepute în aşa fel încât să cunoaşteţi cât mai îndeaproape flora şi fauna. Programele sunt concepute în aşa fel încât să vă ocupe o zi întreagă şi se întind pe o perioadă cuprinsă între trei şi opt ore. Iată un exemplu: Fiecare traseu are farmecul şi obiectivele lui turistice speciale. Un traseu pe care îl practic în mod obişnuit cu turiştii străini şi cu cei români şi care îmi place deosebit este cel spre Mila 23. Asta ar însemna să plecăm dimineaţa pe la 9-10 pe canalul Dunării. Vom vedea pescarii sportivi care se întrec să prindă crap. Ne îndreptăm apoi spre Lacul Bogdaproste. Pe canal putem exemplifica diferite ecosisteme: plaurii şi grindurile pe care le întâlnim. Pe lacurile mai mici, din jur, putem observa grupuri de pelicani. Lacul cel mai mare pe care îl vom traversa se numeşte Trei Iezere. Iar vom întâlni pelicani. Va trebui să ne croim apoi drum prin porţiuni pline de nuferi. Vom ajunge la Mila 23, un sat tradiţional pescăresc. Se pot vedea vechile case, se poate vizita biserica. Ne vom opri în refugiul unui lipovean din Mila 23, cu grădină, unde gătim împreună cu turiştii o ciorbă tradiţională de peşte. Traseul ţine cam până pe la ora 15.00. Nu respectăm un orar anume, ci mergem atât cât suportă turiştii traseul pe barcă.”



    În privinţa cazării, puteţi alege un hotel plutitor, o pensiune tradiţională sau un complex. Noi ne-am oprit la un complex de patru stele din comuna Murighiol, cu o privelişte superbă asupra lacului cu acelaşi nume şi a parcului propriu. Preţul unui apartament de patru stele este 90 de euro în cursul săptămânii şi 110 euro în weekend. Însă în preţ nu intră doar internetul wi-fi şi micul dejun, ci multe altele, despre care aflăm de la Mihaela Andrei, responsabil marketing: Avem o piscină de dimensiuni olimpice pentru cei care iubesc apa, avem locuri de joacă pentru copii. Pe malul lacului Murighjiol se poate pescui. Avem, de asemenea, hidrobiciclete şi bărcuţe cu vâsle pentru plimbări. Avem centru SPA cu piscină interioară, saună, salină, jacuzzi, masaj. Avem servicii atât pentru doamnele care vor să se relaxeze cât şi pentru domnii care vor să pescuiască. În afară de aceste servicii incluse în oferta de cazare, putem organiza excursii de la trei până la opt ore pe canalale din Delta Dunării. La Sf. Gheorghe, turiştii pot vedea cum se varsă Dunărea în mare.”



    În afară de peisajele deosebite şi de bogăţia florei şi faunei, delta încântă şi prin savoare. Veţi avea ocazia să vă bucuraţi de un meniu pescăresc, cu icre la aperitiv, chifteluţe de peşte, borş de peşte, scrumbie de Dunăre sau crap la proţap. Dacă nu vă place peştele, puteţi alege mielul sau berbecuţul, cu zacuscă, salată de fasole şi ciorba de afumătură.



    În general, preţul unui sejur în Delta Dunării este mai ridicat decât cel din alte zone ale României din cauza transportului pe apă, spune Dragoş Olaru, administratorul unei companii de turism. Însă nu e deloc prohibitiv, iar turiştii vin de peste tot: Vin din Franţa, Spania, Germania, America, Africa de Sud, vin din toate colţurile lumii. Turiştii străini sunt foarte mulţumiţi. Pentru ei nu e foarte mare preţul. Anul trecut m-a vizitat un cuplu din Anglia, care a stat nouă zile. Anul acesta au revenit şi mi-au spus că este singurul loc din lume unde au revenit. Au făcut din timp rezervarea pentru a se întoarce. Acum am avut un grup de armeni din America tocmai pentru că cineva mă recomandase. Până la urmă, satisfacţia clientului e cea mai importantă.”



    Turiştii care aleg Delta Dunării pentru petrecerea concediului rămân dedicaţi acestei destinaţii an de an. Este o ofertă pentru persoanele active care iubesc natura, dar şi pentru cei care doresc să se relaxeze. În speranţa că v-am convins, vă recomandăm să vă adresaţi chiar acum agentului de turism pentru a beneficia de cele mai atractive oferte, toamna, în Delta Dunării.

  • Programul naţional de protejare a păsărilor sălbatice

    Programul naţional de protejare a păsărilor sălbatice

    Natura Europei este ocrotită prin două acte legislative fundamentale: Directiva Păsări şi Directiva Habitate care alcătuiesc reţeaua de arii protejate Natura 2000. Prin Tratatul de aderare la UE, România şi-a asumat şi ea obligaţii privind protejarea biodiversităţii. Vastele întinderi ale Deltei Dunării, acoperite cu trestie sau întinsele păduri ale Carpaţilor atestă marea varietate biologică a României. In prezent, România are 381 de situri Natura 2000 care acoperă o suprafaţă de aproape 42.000 kmp. In privinţa păsărilor avem peste 400 de specii de păsări dintre care numai în Delta Dunării trăiesc aproximativ 320 de specii. Dintre acestea multe sunt de interes comunitar. Pentru a şti exact care este situaţia acestor specii, recent a fost lansat un proiect de gestiune şi monitorizare a acestora prin care se va realiza şi primul raport naţional pe Directiva păsări. Acest raport naţional va fi transmis Comisiei Europene până la sfârşitul acestui an. Raportul va cuprinde date pentru 270 de specii comunitare adică numai pentru speciile cuibăritoare, speciile de iarnă şi speciile de pasaj. Raportarea speciilor se face o dată la 6 ani iar România se află la prima sa raportare. Păsările de importanţă comunitară sunt protejate în România prin 148 de situri de protecţie avifaunistică în cadrul reţelei Natura 2000.



    Ciprian Fântână, director de conservare în Societatea Ornitologică Română: Trebuie să raportăm cifre, în special, pentru fiecare din cele 270 de specii şi mai ales pentru fiecare stadiu fenologic al acelei specii. Dacă specia este şi specie cuibăritoare dar în timpul iernii vin şi populaţii din nordul continentului, atunci trebuie o fişă pentru statutul speciei ca specie cuibăritoare şi una pentru statutul ei ca oaspete de iarnă…Apoi trebuie dată mărimea populaţiei.. Dar un număr fix îl poţi obţine numai prin recensământ dar ca să faci recensământ la o pasăre, de multe ori este aproape imposibil. Sunt puţine specii care pot beneficia de un recensământ complet, pentru restul trebuie estimată mărimea populaţională prin nişte metode foarte stricte. Există state care nu au aceste metode sau nu le-au implementat dar tot trebuie să raporteze un număr si atunci se raportează pe baza cunoştinţelor existente la momentul respectiv. Nu este nici o problemă dacă nu reuşeşti să ai informaţii despre o anumită specie, dar este important să faci paşi înainte. In acest stadiu sunt toate ţările din UE inclusiv ţări cu mare tradiţie în ornitologie ca Olanda sau Marea Britanie care mai au de raportat situaţii”.



    Florian Udrea, directorul Direcţiei pentru Protecţia Naturii din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice a subliniat că studiile efectuate până acum au cuprins informaţii eronate, în sensul că anumite specii de păsări nu se regăseau în locul în care ar fi trebuit. Iată de ce acest proiect va ajuta la cunoaşterea stării actuale a populaţiilor de păsări sălbatice şi la îmbunătăţirea activităţilor de management, monitorizare şi conservare. Florian Udrea: Concluziile unor studii ne arată că anumite specii de faună şi flora nu se regăsesc acolo unde ştim noi, unde am învăţat, ci că formularele standard sunt uneori, departe de ceea ce găsim în teren. Datoria noastră este să ieşim din prelungirea sau tăvălirea acestei erori în care trăim. Preocuparea Direcţiei pe care o reprezint este să intrăm în normalitate iar proiectul asta face, ne oferă o bază de date la care să aibă acces toată lumea interesată, o bază de date care să aşeze pe o perioadă îndelungată lucrurile în realitatea lor. E bizar să constatăm că o anumită specie de păsări nu se regăseşte într-un sit, dar să se găsească în formularul standard. Ca atare, Comisia Europeană să ne oblige să protejăm o specie pe care nu o găsim unde trebuie”.



    In opinia oficialului din cadrul Ministerului Mediului, biodiversitatea este o stare în permanentă mişcare şi factorii care o influenţează pozitiv sau negativ sunt generaţi de oameni. Dezvoltarea economcă necontrolată, activităţile turistice, vânătoarea şi silvicultura nereglementate au avut deja un impact negativ asupra unor specii. Ciprian Fântână: Avem exemplele clasice, cum ar fi dropia care aproape a dispărut. Mai sunt câteva nuclee în Câmpia de vest care vin din Ungaria, în special peste iarnă stau pe lângă graniţă în România. Apoi avem acvila de câmp care pe vremuri era o specie cuibăritoare. In ziua de astăzi nu mai cuibăreşte deoarece de peste 50 de ani n-a mai fost găsit nici un cuib şi sunt observate în special păsări tinere în România şi nu adulţi care ar putea cuibări. Mai sunt şi specii care erau în declin dar acum au început să-şi revină uşor, uşor. cum ar fi cormoranul pitic care-i în creştere numerică, deşi era o specie ameninţată, apoi raţa roşie.. acvila ţipătoare mică e oarecum o specie stabilă, mai avem şoimul dunărean care este în declin…”



    Proiectul este finanţat de UE prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu, iar la final se va realiza un Atlas al păsărilor din România cu informaţii despre specii şi hărti de distribuţie ale acestora, informaţii despre culoarele de migraţie, zonele de cuibărit, SPA-urile (Ariile de Protecţie Specială Avifaunistică ) precum şi aspecte legate de monitorizare. De asemenea, se va mai realiza şi un Tool-kit pentru monitorizarea speciilor de păsări de interes comunitar care va cuprinde Ghidul standard cu rezultatele procesului de monitorizare precum şi organizarea a două conferinţe naţionale dedicate comunităţii ştiinţifice, ONG-urilor şi autorităţilor publice cu atribuţii în domeniul protejării naturii.