Radio România Internațional

Tag: pastrav

  • Păstrăv la cuptor

    Păstrăv la cuptor

    Preparatele din păstrăv se găsesc în meniurile multor pensiuni şi restaurante din România, unele dintre ele amenajate chiar în apropierea sau în incinta unor păstrăvării. În aceste locuri, cel mai popular preparat este păstrăvul tăvălit prin făină şi mălai şi apoi prăjit în tigaie, cu mujdei de usturoi şi cu mămăligă.

    Păstrăvul se poate pregăti şi la cuptor, fiind servit ca fel principal. După ce au fost curăţaţi, evisceraţi şi spălaţi, păstrăvii trebuie daţi cu sare, atât pe exterior, cât şi pe interior şi lăsaţi pentru una, două ore la rece. Păstrăvii trebuie spălaţi pentru a li se îndepărta excesul de sare, după care sunt puşi într-o tavă mai înaltă în care turnăm două căni cu apă, o ceapă tăiată solzişori şi piper negru măcinat.

    Lăsăm tava în cuptor la foc mediu circa 20 de minute, după care adăugăm o cană cu vin şi mai lăsăm încă 20 de minute, timp în care mai stropim păstrăvii cu zeama din tavă. Păstrăvul astfel preparat se serveşte pe o farfurie pe care adăugăm o garnitură de cartofi fierţi. Deasupra păstrăvului se pot presăra frunze tocate de pătrunjel. Poate fi servit cu zeamă de lămâie.

    O altă reţetă, provenită din Bucovina, este păstrăvul cu smântână. Avem nevoie de 4 păstrăvi de circa 300-400 de grame fiecare, de jumătate de kg de smântână, de puţin unt, de tarhon, piper şi sare. Curăţăm păstrăvii, îi spălăm, îi dăm cu sare, atât in interior, cât şi în exterior şi îi lăsăm la rece pentru câteva ore. Îi spălăm şi îi punem într-o tavă mai înaltă, unsă cu puţin unt, pe care o băgăm în cuptorul deja încălzit, la foc mic. Lăsăm tava în cuptor doar câteva minute, atât cât păstrăvii să înceapă să se rumenească, timp în care turnăm smântâna într-un vas, cu puţină sare şi o încălzim uşor până devine fluidă. Adăugăm tarhon şi piper râşnit şi omogenizăm, după care o turnăm peste păstrăvii din tavă.

    Lăsăm tava în cuptor pentru circa jumătate de oră, după care păstrăvul poate fi servit ca atare sau cu o garnitură de cartofi şi morcovi fierţi peste care turnăm puţin sos alb din tavă şi pe care presărăm frunze tocate de pătrunjel. În mod similar, păstrăvii pot fi pregătiţi în cuptor, înlocuind smântâna cu suc de roşii. Indiferent de variantă, este recomandat un pahar de vin alb sec sau demisec, bine răcit.

  • Piftie

    Piftie

    Piftia este una dintre
    mâncărurile specifice Sărbătorilor de iarnă, fiind nelipsită de pe masa de
    Crăciun sau de Anul Nou. De Bobotează, există tradiţia ca să se consume piftie,
    grâu fiert şi vin roşu. Piftia este un preparat tradiţional servit demult şi la
    curţile domneşti şi boiereşti din Muntenia.
    Piftia se face cu carne de găină, de gâscă, de porc, de viţel sau chiar cu
    peşte, condiţia fiind ca zeama în care a fost fiartă carnea să se transforme în
    gelatină.


    Pe vremea când industria
    alimentară nu producea gelatină la plic, aceasta se obţinea prin fierberea unor
    oase de vită, de porc sau de pui. Conform unei reţete de acum 100 de ani, într-o
    oală mare se turnau 4 litri de apă şi se puneau la fiert la foc mic, timp de
    două ore, 4 picioare de porc sau ghiare şi capete de pui. Se îndepărta periodic
    spuma, iar după aceea se adăugau un morcov şi o rădăcină de pătrunjel, câteva
    boabe de ienibahar şi câteva boabe de piper alb. Zeama era strecurată şi pusă
    la fiert în continuare până mai scădea. După aceea, zeama trebuia strecurată,
    pusă în recipiente mici şi păstrată la rece, gelatina astfel obţinută putând fi
    folosită timp de 3 … 4 săptămâni. Recomandarea era ca, pentru o gelatină mai limpede şi mai deschisă, se
    puneau la fiert oase şi carne de viţel sau ghiare şi capete de pui. Dacă se dorea o gelatină mai închisă, în
    fiertură se adăuga zahăr ars, iar dacă se dorea o culoare roşiatică, în fiertură
    se adăuga zeamă de sfeclă roşie.


    Un
    preparat pentru mese festive este piftia de păstrăv sau, dacă doriţi o denumire
    mai pretenţioasă, păstrăvi în aspic. Pentru a obţine gelatină, se pun la fiert
    unul sau două capete de crap şi după ce au fiert circa jumptate de oră se
    strecoară zeama şi se pune din nou la fiert împreună cu două cepe, cu doi
    morcovi, cu câţiva căţei de usturoi pisat şi cu câteva boabe de piper. Dacă păstrăvii
    au fost daţi cu sare şi ţinuţi câteva ore la rece, nu mai este nevoie să adaugăm
    şi sare în zeamă. Spălăm păstrăvii de sare şi îi punem la fiert, la foc mic, în
    zeama în care am pus şi legumele. După circa 15 minute, pot fi adăugate şi
    felii de ciuperci champignon. Se mai lasă 10 min la fiert, tot la foc mic pentru
    ca să nu desfacă păstrăvii. Îi luăm cu grijă şi îi punem într-un vas, fie
    întregi, fie în bucăţi mai mari, după care turnăm zeama peste ei. După ce
    compoziţia s-a răcit, punem vasul în frigider pentru câteva ore bune. Se
    porţionează şi se serveşte rece.



  • Piftie

    Piftie

    Piftia este una dintre
    mâncărurile specifice Sărbătorilor de iarnă, fiind nelipsită de pe masa de
    Crăciun sau de Anul Nou. De Bobotează, există tradiţia ca să se consume piftie,
    grâu fiert şi vin roşu. Piftia este un preparat tradiţional servit demult şi la
    curţile domneşti şi boiereşti din Muntenia.
    Piftia se face cu carne de găină, de gâscă, de porc, de viţel sau chiar cu
    peşte, condiţia fiind ca zeama în care a fost fiartă carnea să se transforme în
    gelatină.


    Pe vremea când industria
    alimentară nu producea gelatină la plic, aceasta se obţinea prin fierberea unor
    oase de vită, de porc sau de pui. Conform unei reţete de acum 100 de ani, într-o
    oală mare se turnau 4 litri de apă şi se puneau la fiert la foc mic, timp de
    două ore, 4 picioare de porc sau ghiare şi capete de pui. Se îndepărta periodic
    spuma, iar după aceea se adăugau un morcov şi o rădăcină de pătrunjel, câteva
    boabe de ienibahar şi câteva boabe de piper alb. Zeama era strecurată şi pusă
    la fiert în continuare până mai scădea. După aceea, zeama trebuia strecurată,
    pusă în recipiente mici şi păstrată la rece, gelatina astfel obţinută putând fi
    folosită timp de 3 … 4 săptămâni. Recomandarea era ca, pentru o gelatină mai limpede şi mai deschisă, se
    puneau la fiert oase şi carne de viţel sau ghiare şi capete de pui. Dacă se dorea o gelatină mai închisă, în
    fiertură se adăuga zahăr ars, iar dacă se dorea o culoare roşiatică, în fiertură
    se adăuga zeamă de sfeclă roşie.


    Un
    preparat pentru mese festive este piftia de păstrăv sau, dacă doriţi o denumire
    mai pretenţioasă, păstrăvi în aspic. Pentru a obţine gelatină, se pun la fiert
    unul sau două capete de crap şi după ce au fiert circa jumptate de oră se
    strecoară zeama şi se pune din nou la fiert împreună cu două cepe, cu doi
    morcovi, cu câţiva căţei de usturoi pisat şi cu câteva boabe de piper. Dacă păstrăvii
    au fost daţi cu sare şi ţinuţi câteva ore la rece, nu mai este nevoie să adaugăm
    şi sare în zeamă. Spălăm păstrăvii de sare şi îi punem la fiert, la foc mic, în
    zeama în care am pus şi legumele. După circa 15 minute, pot fi adăugate şi
    felii de ciuperci champignon. Se mai lasă 10 min la fiert, tot la foc mic pentru
    ca să nu desfacă păstrăvii. Îi luăm cu grijă şi îi punem într-un vas, fie
    întregi, fie în bucăţi mai mari, după care turnăm zeama peste ei. După ce
    compoziţia s-a răcit, punem vasul în frigider pentru câteva ore bune. Se
    porţionează şi se serveşte rece.



  • Păstrăv cu smântână

    Păstrăv cu smântână

    Recomandarea gastronomică pentru această
    săptămână este păstrăvul cu smântână, un preparat specific Bucovinei (provincie
    istorică românească situată în nord-estul Carpaţilor Orientali). Bucovina este
    o destinaţie turistică de top datorită bisericilor cu picturi murale care au o
    istorie de peste 5 secole, dar şi pentru turism de aventură şi turism balnear.
    Nu în ultimul rând, pensiunile turistice oferă vizitatrilor şansa de a cunoaşte
    varietatea ofertei gastronomice a Bucovinei.


    Gastronomia bucovineană
    este apropiată de cea moldovenească, însă poartă şi influenţa austriacă
    deoarece această provincie istorică românească s-a aflat, între anii 1775 şi
    1918, sub administraţia imperială de la Viena. Se foloseşte destul de
    mult smântâna pentru a drege ciorbele de legume şi cu carne de vită sau supă de
    pui cu tăiţei de casă. Fructele de pădure şi ciupercile sunt, de asemenea,
    valorificate în bucătăria bucovineană.


    Specie de peşte care
    trăieşte în apele de munte, curate şi bogat oxigenate, păstrăvul este pregătit,
    în diferite modalităţi, în restaurantele şi pensiunile din Bucovina. Există cel
    puţin două preparate specifice: păstrăvul afumat în cobză şi păstrăvul cu
    smântână. Cobza are forma instrumentului popular asemănător chitarei, dar este
    confecţionat din nuiele de răchită în care s-au pus ramuri de brad. Această
    cobză, în care intră 5… 6 exemplare care cântăresc în total circa un kg, a apărut din necesitatea de a transporta păstrăvii
    afumaţi în bune condiţii, timp de câteva zile, fără a-i pune în frigider.


    Păstrăvul cu smântână este o delicatesă a
    Bucovinei şi poate fi pregătit foarte uşor. Avem nevoie de 4 păstrăvi de circa
    300… 400 de grame fiecare, de jumătate de kg de smântână, de puţin unt, de
    tarhon, piper şi sare. Curăţăm păstrăvii, îi spălăm, îi dăm cu sare, atât in
    interior, cât şi în exterior şi îi lăsăm la rece câteva ore pentru ca sarea să
    fie absorbită în carne. Spălăm apoi peştii şi ii punem într-o tavă mai înaltă,
    unsă cu puţin unt, pe care o băgăm în cuptorul deja încălzit, la foc mic. Lăsăm
    tava în cuptor doar câteva minute, atât cât păstrăvii să înceapă să se
    rumenească, timp în care turnăm smântâna într-un vas, cu puţină sare şi o
    încălzim uşor până devine fluidă. Adăugăm tarhon şi piper râşnit şi omogenizăm,
    după care o turnăm peste păstrăvii din tavă. Lăsăm tava în cuptor pentru circa
    jumătate de oră, după care păstrăvul poate fi servit ca atare sau cu o
    garnitură de cartofi şi morcovi fierţi.

    Poftă bună!


  • Păstrăv cu smântână

    Păstrăv cu smântână

    Recomandarea gastronomică pentru această
    săptămână este păstrăvul cu smântână, un preparat specific Bucovinei (provincie
    istorică românească situată în nord-estul Carpaţilor Orientali). Bucovina este
    o destinaţie turistică de top datorită bisericilor cu picturi murale care au o
    istorie de peste 5 secole, dar şi pentru turism de aventură şi turism balnear.
    Nu în ultimul rând, pensiunile turistice oferă vizitatrilor şansa de a cunoaşte
    varietatea ofertei gastronomice a Bucovinei.


    Gastronomia bucovineană
    este apropiată de cea moldovenească, însă poartă şi influenţa austriacă
    deoarece această provincie istorică românească s-a aflat, între anii 1775 şi
    1918, sub administraţia imperială de la Viena. Se foloseşte destul de
    mult smântâna pentru a drege ciorbele de legume şi cu carne de vită sau supă de
    pui cu tăiţei de casă. Fructele de pădure şi ciupercile sunt, de asemenea,
    valorificate în bucătăria bucovineană.


    Specie de peşte care
    trăieşte în apele de munte, curate şi bogat oxigenate, păstrăvul este pregătit,
    în diferite modalităţi, în restaurantele şi pensiunile din Bucovina. Există cel
    puţin două preparate specifice: păstrăvul afumat în cobză şi păstrăvul cu
    smântână. Cobza are forma instrumentului popular asemănător chitarei, dar este
    confecţionat din nuiele de răchită în care s-au pus ramuri de brad. Această
    cobză, în care intră 5… 6 exemplare care cântăresc în total circa un kg, a apărut din necesitatea de a transporta păstrăvii
    afumaţi în bune condiţii, timp de câteva zile, fără a-i pune în frigider.


    Păstrăvul cu smântână este o delicatesă a
    Bucovinei şi poate fi pregătit foarte uşor. Avem nevoie de 4 păstrăvi de circa
    300… 400 de grame fiecare, de jumătate de kg de smântână, de puţin unt, de
    tarhon, piper şi sare. Curăţăm păstrăvii, îi spălăm, îi dăm cu sare, atât in
    interior, cât şi în exterior şi îi lăsăm la rece câteva ore pentru ca sarea să
    fie absorbită în carne. Spălăm apoi peştii şi ii punem într-o tavă mai înaltă,
    unsă cu puţin unt, pe care o băgăm în cuptorul deja încălzit, la foc mic. Lăsăm
    tava în cuptor doar câteva minute, atât cât păstrăvii să înceapă să se
    rumenească, timp în care turnăm smântâna într-un vas, cu puţină sare şi o
    încălzim uşor până devine fluidă. Adăugăm tarhon şi piper râşnit şi omogenizăm,
    după care o turnăm peste păstrăvii din tavă. Lăsăm tava în cuptor pentru circa
    jumătate de oră, după care păstrăvul poate fi servit ca atare sau cu o
    garnitură de cartofi şi morcovi fierţi.

    Poftă bună!


  • Păstrăv la cuptor

    Păstrăv la cuptor


    Păstrăvul a crescut, se pare, în topul preferinţelor românilor. Preparatele din păstrăv se găsesc în meniurile multor pensiuni şi restaurante, unele dintre ele amenajate chiar în apropierea unor păstrăvării. În aceste locuri, cel mai popular preparat este păstrăvul tăvălit prin făină şi mălai şi apoi prăjit în tigaie, cu mujdei de usturoi şi cu mămăligă.



    Păstrăvul se poate pregăti şi la cuptor, fiind servit ca fel principal. Păstrăvii trebuie După ce au fost curăţaţi, evisceraţi şi spălaţi, păstrăvii trebuie daţi cu sare, atât pe exterior, cât şi pe interior şi lăsaţi pentru una, două ore la rece. Păstrăvii trebuie spălaţi pentru a li se îndepărta excesul de sare, după care sunt puşi într-o tavă mai înaltă în care turnăm două căni cu apă, o ceapă tăiată solzişori şi piper negru măcinat.



    Lăsăm tava în cuptor la foc mediu circa 20 de minute, după care adăugăm o cană cu vin şi mai lăsăm încă 20 de minute, timp în care mai stropim păstrăvii cu zeama din tavă. Păstrăvul astfel preparat se serveşte pe o farfurie pe care adăugăm o garnitură de cartofi fierţi. Deasupra păstrăvului se poate presăra frunze tocate de pătrunjel. Se poate servi cu zeamă de lămâie şi, desigur, cu un pahar de vin alb sec sau demisec, bine răcit.



    O altă reţetă, provenită din Bucovina, este păstrăvul cu smântână, pregătit tot în cuptor. Avem nevoie de 4 păstrăvi de circa 300… 400 de grame fiecare, de jumătate de kg de smântână, de puţin unt, de tarhon, piper şi sare. Curăţăm păstrăvii, îi spălăm, îi dăm cu sare, atât in interior, cât şi în exterior şi îi lăsăm la rece pentru câteva ore. Îi spălăm şi îi punem într-o tavă mai înaltă, unsă cu puţin unt, pe care o băgăm în cuptorul deja încălzit, la foc mic.



    Lăsăm tava în cuptor doar câteva minute, atât cât păstrăvii să înceapă să se rumenească, timp în care turnăm smântâna într-un vas, cu puţină sare şi o încălzim uşor până devine fluidă. Adăugăm tarhon şi piper râşnit şi omogenizăm, după care o turnăm peste păstrăvii din tavă. Lăsăm tava în cuptor pentru circa jumătate de oră, după care păstrăvul poate fi servit ca atare sau cu o garnitură de cartofi şi morcovi fierţi peste care turnăm puţin sos alb din tavă şi pe care presărăm frunze tocate de pătrunjel. Se poate servi, de asemenea, cu un pahar de vin alb sec sau demisec, bine răcit.




  • Păstrăv la cuptor

    Păstrăv la cuptor


    Păstrăvul a crescut, se pare, în topul preferinţelor românilor. Preparatele din păstrăv se găsesc în meniurile multor pensiuni şi restaurante, unele dintre ele amenajate chiar în apropierea unor păstrăvării. În aceste locuri, cel mai popular preparat este păstrăvul tăvălit prin făină şi mălai şi apoi prăjit în tigaie, cu mujdei de usturoi şi cu mămăligă.



    Păstrăvul se poate pregăti şi la cuptor, fiind servit ca fel principal. Păstrăvii trebuie După ce au fost curăţaţi, evisceraţi şi spălaţi, păstrăvii trebuie daţi cu sare, atât pe exterior, cât şi pe interior şi lăsaţi pentru una, două ore la rece. Păstrăvii trebuie spălaţi pentru a li se îndepărta excesul de sare, după care sunt puşi într-o tavă mai înaltă în care turnăm două căni cu apă, o ceapă tăiată solzişori şi piper negru măcinat.



    Lăsăm tava în cuptor la foc mediu circa 20 de minute, după care adăugăm o cană cu vin şi mai lăsăm încă 20 de minute, timp în care mai stropim păstrăvii cu zeama din tavă. Păstrăvul astfel preparat se serveşte pe o farfurie pe care adăugăm o garnitură de cartofi fierţi. Deasupra păstrăvului se poate presăra frunze tocate de pătrunjel. Se poate servi cu zeamă de lămâie şi, desigur, cu un pahar de vin alb sec sau demisec, bine răcit.



    O altă reţetă, provenită din Bucovina, este păstrăvul cu smântână, pregătit tot în cuptor. Avem nevoie de 4 păstrăvi de circa 300… 400 de grame fiecare, de jumătate de kg de smântână, de puţin unt, de tarhon, piper şi sare. Curăţăm păstrăvii, îi spălăm, îi dăm cu sare, atât in interior, cât şi în exterior şi îi lăsăm la rece pentru câteva ore. Îi spălăm şi îi punem într-o tavă mai înaltă, unsă cu puţin unt, pe care o băgăm în cuptorul deja încălzit, la foc mic.



    Lăsăm tava în cuptor doar câteva minute, atât cât păstrăvii să înceapă să se rumenească, timp în care turnăm smântâna într-un vas, cu puţină sare şi o încălzim uşor până devine fluidă. Adăugăm tarhon şi piper râşnit şi omogenizăm, după care o turnăm peste păstrăvii din tavă. Lăsăm tava în cuptor pentru circa jumătate de oră, după care păstrăvul poate fi servit ca atare sau cu o garnitură de cartofi şi morcovi fierţi peste care turnăm puţin sos alb din tavă şi pe care presărăm frunze tocate de pătrunjel. Se poate servi, de asemenea, cu un pahar de vin alb sec sau demisec, bine răcit.




  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Până la Paştele ortodox care în acest an este la 12 aprilie, în această duminică, de Florii, este dezlegare la peşte, astfel încât cei care poartă nume de flori pot să pregătească invitaţilor o masă festivă având la ingredient principal peştele. Peştele poate fi prezentat de la cele mai simple preparate, borş de peşte, peşte prăjit sau saramură până la preparate sofisticate, cu sosuri rafinate, care ţin de bucătăria franceză.



    Astăzi vă prezentăm câteva modalităţi de a pregăti o specie de peşte frecvent întâlnită în apele româneşti — crapul. Poate fi folosit pentru pregătirea ciorbei de peşte, tăiat bucăţi poate fi prăjit în tigaie sau fript pe grătar. Un preparat gustor şi cu un aspect deosebit este plachia de crap, gătită cu foarte multă ceapă călită şi servită, de obicei, rece, alături de o mămăligă caldă şi de un vin alb, sec şi bine răcit.



    Pentru astăzi ne-am gândim să vă prezentăm două reţete al căror ingredient principal este crapul. Prima este crap cu roşii, iar ingredientele necesare sunt: circa 2 kg de crap, 5-6 roşii, 2-3 ardei graşi, două cepe, o căpăţână de usturoi, frunze de pătrunjel, o lămâie, sare, piper, ulei. Peştele, curăţat şi eviscerat, este tăiat în bucăţi şi aşezat într-un vas uns cu ulei. Este adăugată sarea, iar în jurul bucătilor de peşte trebuie întinse ceapa tocată, roşiile curăţate de coajă şi tăiate felii, ardeiul tăiat rondele şi usturoiul tăiat în bucăţi mici. Deasupra se presară frunzele tocate de pătrunjel şi felii de lămâie. Trebuie adăugat un pahar de vin, iar vasul este pregătit pentru a fi introdus la cuptor, unde se ţine circa trei sferturi de oră la foc mediu, până când peştele capătă o culoare arămie.




    Un alt preparat care are şi o anumită spectaculozitate în ceea ce priveşte realizarea lui este crapul la proţap. Intereant este că se poate pregăti în aer liber, ca şi carnea la frigare. Pentru aceasta avem nevoie de un crap mai mare, 3-4 kg, care în prealabil trebuie curăţat de solzi şi eviscerat. Crapul trebuie uns cu ulei şi în exterior, şi în interior, apoi trebuie fixat cu ajutorul unor tije de frigărui într-un cârlig deasupra jarului. Înălţimea trebuie potrivită, astfel încât crapul să stea la circa jumătate de metru deasupra jarului. De asemenea, trebuie introdus un băţ în burta crapului pentru ca părţile laterale să fie distanţate şi să fie pătrunse mai bine de căldura focului. Crapul este lăsat să se frigă încet, până se rumeneşte, circa 30-40 de minute. Este servit cald, cu mujdei de usturoi sau cu lămâie şi bine înţeles, alături de un vin alb, sec şi bine bine răcit.

  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Până la Paştele ortodox care în acest an este la 12 aprilie, în această duminică, de Florii, este dezlegare la peşte, astfel încât cei care poartă nume de flori pot să pregătească invitaţilor o masă festivă având la ingredient principal peştele. Peştele poate fi prezentat de la cele mai simple preparate, borş de peşte, peşte prăjit sau saramură până la preparate sofisticate, cu sosuri rafinate, care ţin de bucătăria franceză.



    Astăzi vă prezentăm câteva modalităţi de a pregăti o specie de peşte frecvent întâlnită în apele româneşti — crapul. Poate fi folosit pentru pregătirea ciorbei de peşte, tăiat bucăţi poate fi prăjit în tigaie sau fript pe grătar. Un preparat gustor şi cu un aspect deosebit este plachia de crap, gătită cu foarte multă ceapă călită şi servită, de obicei, rece, alături de o mămăligă caldă şi de un vin alb, sec şi bine răcit.



    Pentru astăzi ne-am gândim să vă prezentăm două reţete al căror ingredient principal este crapul. Prima este crap cu roşii, iar ingredientele necesare sunt: circa 2 kg de crap, 5-6 roşii, 2-3 ardei graşi, două cepe, o căpăţână de usturoi, frunze de pătrunjel, o lămâie, sare, piper, ulei. Peştele, curăţat şi eviscerat, este tăiat în bucăţi şi aşezat într-un vas uns cu ulei. Este adăugată sarea, iar în jurul bucătilor de peşte trebuie întinse ceapa tocată, roşiile curăţate de coajă şi tăiate felii, ardeiul tăiat rondele şi usturoiul tăiat în bucăţi mici. Deasupra se presară frunzele tocate de pătrunjel şi felii de lămâie. Trebuie adăugat un pahar de vin, iar vasul este pregătit pentru a fi introdus la cuptor, unde se ţine circa trei sferturi de oră la foc mediu, până când peştele capătă o culoare arămie.




    Un alt preparat care are şi o anumită spectaculozitate în ceea ce priveşte realizarea lui este crapul la proţap. Intereant este că se poate pregăti în aer liber, ca şi carnea la frigare. Pentru aceasta avem nevoie de un crap mai mare, 3-4 kg, care în prealabil trebuie curăţat de solzi şi eviscerat. Crapul trebuie uns cu ulei şi în exterior, şi în interior, apoi trebuie fixat cu ajutorul unor tije de frigărui într-un cârlig deasupra jarului. Înălţimea trebuie potrivită, astfel încât crapul să stea la circa jumătate de metru deasupra jarului. De asemenea, trebuie introdus un băţ în burta crapului pentru ca părţile laterale să fie distanţate şi să fie pătrunse mai bine de căldura focului. Crapul este lăsat să se frigă încet, până se rumeneşte, circa 30-40 de minute. Este servit cald, cu mujdei de usturoi sau cu lămâie şi bine înţeles, alături de un vin alb, sec şi bine bine răcit.

  • Afumături


    Păstrăvul, caşul, cârnaţii şi şunca sunt produse ce pot fi conservate prin afumare, un procedeu practicat şi în perioada medievală când pentru fiecare horn era pusă o taxă denumită fumărit sau coşerit, impusă în secolul al 17-lea în Muntenia, Moldova şi Transilvania. Cel mai probabil, aşa s-a creat tradiţia produselor din carne de porc puse la afumat în podul caselor de pe care proprietarii îndepărtau o parte dintre coşuri. Astfel, fumul din sobă se ducea în podul casei şi ieşea prin acoperiş, îmbinând, cum se spune, plăcutul cu utilul. Pe de o parte erau afumate produsele puse în podul casei, pe de alta era evitată plata impozitului pe un coş.


    În zilele noastre nu se mai practică afumarea în podul caselor, ci în incinte special amenajate, tinând cont însă de câteva reguli. De exemplu, pentru afumare se foloseşte lemn de esenţă tare, precum stejar, fag sau carpen. Specialiştii în chimie alimentară nu recomandă lemnul de brad sau molid pentru că produsele afumate pot deveni cancerigene. Apoi, între lemnele care ard mocnit şi produsele din carne de porc atârnate în afumătoare trebuie să fie o distanţă de cel puţin un metru pentru ca fumul din interior să fie rece. În plus, timpul de afumare este diferit, în funcţie de produsele ce urmează a fi supuse acestui procedeu de conservare. Pentru peşte şi brânzeturi timpul de păstrare în afumătoare este mai mic, cârnaţii şi şunca de porc trebuind menţinute un timp mai îndelungat în afumătoare. De asemenea, produsele din carne de porc trebuie pregătite înainte de procesul de afumare.


    Slănina şi şunca pot fi puse între straturi de sare şi lăsate circa 3-4 saptămâni, după care sunt curăţate de sare şi puse la zvântat înaintea afumării. Există şi posibilitatea de a pune şunca şi slănina în baiţ, un amestec de sare şi condimente (foi de dafin, usturoi, boabe de piper, ardei iute sau boia). Acest amestec, cu multă sare, trebuie fiert, apoi răcit. Bucăţile de şuncă şi de slănină sunt în acest baiţ timp de o săptămână înainte de a trece prin procesul de afumare. Toate produsele afumate din carne de porc pot fi consumate ca atare, ca o gustare rece. Trebuie făcută o menţiune specială pentru ciolanul de porc care este consumat cald în mâncăruri în care garnitura este fie fasolea boabe, fie varza călită.


    Timpul de păstrare a afumăturilor este de 20 … 30 de zile pentru păstrăvul sau caşul afumat, putând ajunge la câteva luni pentru produsele din carne de porc, bineînţeles cu condiţia ca să fie ţinute în locuri răcoroase. Într-o discuţie cu un ardelean hâtru, acesta, întrebat cât ţine şunca afumatăpe care o pregătise, a spus “La unii ţine mai mult, la alţii mai puţin, depinde cât de repede se mănâncă…”

  • Afumături


    Păstrăvul, caşul, cârnaţii şi şunca sunt produse ce pot fi conservate prin afumare, un procedeu practicat şi în perioada medievală când pentru fiecare horn era pusă o taxă denumită fumărit sau coşerit, impusă în secolul al 17-lea în Muntenia, Moldova şi Transilvania. Cel mai probabil, aşa s-a creat tradiţia produselor din carne de porc puse la afumat în podul caselor de pe care proprietarii îndepărtau o parte dintre coşuri. Astfel, fumul din sobă se ducea în podul casei şi ieşea prin acoperiş, îmbinând, cum se spune, plăcutul cu utilul. Pe de o parte erau afumate produsele puse în podul casei, pe de alta era evitată plata impozitului pe un coş.


    În zilele noastre nu se mai practică afumarea în podul caselor, ci în incinte special amenajate, tinând cont însă de câteva reguli. De exemplu, pentru afumare se foloseşte lemn de esenţă tare, precum stejar, fag sau carpen. Specialiştii în chimie alimentară nu recomandă lemnul de brad sau molid pentru că produsele afumate pot deveni cancerigene. Apoi, între lemnele care ard mocnit şi produsele din carne de porc atârnate în afumătoare trebuie să fie o distanţă de cel puţin un metru pentru ca fumul din interior să fie rece. În plus, timpul de afumare este diferit, în funcţie de produsele ce urmează a fi supuse acestui procedeu de conservare. Pentru peşte şi brânzeturi timpul de păstrare în afumătoare este mai mic, cârnaţii şi şunca de porc trebuind menţinute un timp mai îndelungat în afumătoare. De asemenea, produsele din carne de porc trebuie pregătite înainte de procesul de afumare.


    Slănina şi şunca pot fi puse între straturi de sare şi lăsate circa 3-4 saptămâni, după care sunt curăţate de sare şi puse la zvântat înaintea afumării. Există şi posibilitatea de a pune şunca şi slănina în baiţ, un amestec de sare şi condimente (foi de dafin, usturoi, boabe de piper, ardei iute sau boia). Acest amestec, cu multă sare, trebuie fiert, apoi răcit. Bucăţile de şuncă şi de slănină sunt în acest baiţ timp de o săptămână înainte de a trece prin procesul de afumare. Toate produsele afumate din carne de porc pot fi consumate ca atare, ca o gustare rece. Trebuie făcută o menţiune specială pentru ciolanul de porc care este consumat cald în mâncăruri în care garnitura este fie fasolea boabe, fie varza călită.


    Timpul de păstrare a afumăturilor este de 20 … 30 de zile pentru păstrăvul sau caşul afumat, putând ajunge la câteva luni pentru produsele din carne de porc, bineînţeles cu condiţia ca să fie ţinute în locuri răcoroase. Într-o discuţie cu un ardelean hâtru, acesta, întrebat cât ţine şunca afumatăpe care o pregătise, a spus “La unii ţine mai mult, la alţii mai puţin, depinde cât de repede se mănâncă…”