Conservarea și restaurarea picturii pe lemn sunt profesii mai puțin cunoscute în România dar, așa cum aflăm de la specialiștii din cadrul Muzeului Național de Istorie a României, munca lor devine indispensabilă pentru salvarera unor piese intrate în patrimoniul național. Maria Popa și Marian Radu ne descriu fluxul tehnologic pe care îl parcurge un obiect, de la restaurare, la expunere.
România este prezentă în prim planul patrimoniului european şi universal prin bogăţia diversităţii culturale şi prin pasiunea şi profesionalismul a numeroşi specialişti, a afirmat preşedintele Klaus Iohannis în mesajul transmis în cadrul Summitului European al Patrimoniului Cultural, desfăşurat la București în perioada 6-8 octombrie. Organizat de Europa Nostra, cea mai mare federaţie de organizaţii neguvernamentale de profil de pe continent, Summitul este cel mai important eveniment dedicat conservării patrimoniului cultural din blocul comunitar. Specialiştii din domeniu au discutat priorităţile de politici publice la nivel european, cât şi în relaţia cu autorităţile române.
Potrivit şefului statului, evenimentul de la București a avut loc într-un context marcat de o serie de crize cu impact mondial grav asupra păcii, securităţii şi dezvoltării colectivităţilor şi a umanităţii în ansamblu. Klaus Iohannis a subliniat că, într-o astfel de perioadă complicată, monumentele, muzeele, casele memoriale, tradiţiile şi păstrătorii acestora devin cu atât mai important de menţinut ca repere culturale ale valorilor fundamentale.
„Europa pe care am moştenit-o este un construct şi un spaţiu al memoriei. Uniunea în care noi ne regăsim astăzi, cu prosperitatea şi securitatea pe care le aşteptăm de la ea, se sprijină din ce în ce mai puternic pe educaţie, pe interculturalitate şi pe fructificarea diversităţiiˮ, a punctat șeful statului.
Acesta a mai spus că patrimoniul cultural a devenit o resursă de neînlocuit a prosperităţii şi a dezvoltării durabile, iar pentru viitorul Europei, cultura este fundamentală, pentru că din ea se hrănesc libertatea şi democraţia.
Luni seară, au fost celebrați câştigătorii Premiilor Europene pentru Patrimoniu, Premiile Europa Nostra 2024, cea mai înaltă distincţie acordată pentru patrimoniu din Europa, printr-un eveniment de profil înalt desfăşurat în clădirea iconică a Ateneului Român din Bucureşti.
Au fost selectaţi cinci laureați din rândul celor 26 de câştigători din acest an, din 18 ţări europene, pe baza recomandării unui juriu independent de experţi. Este vorba de proiectele Mina istorică Ignacy din Polonia, Biserica Saxonă Alma Vii din România, Schema clădirilor agricole tradiționale din Irlanda, Societatea Cetății Tsiskarauli de către cetățeni din Georgia și Societatea Prietenilor Antichităților din Dubrovnik, Croația.
Proiectul din România a fost recompensat la categoria Conservare şi Reutilizare Adaptivă. Acest proiect a restaurat un reper cultural care reprezintă secole de istorie şi meşteşug în pitoreasca localitate Alma Vii din Transilvania. Restaurarea a păstrat integritatea arhitecturală şi istorică a bisericii și, în același timp, şi consolidat comunitatea locală şi a promovat dezvoltarea turismului sustenabil.
Parcul Kiseleff, prima grădină publică din București amenajată din pădurea care ocupa această zonă a capitalei, a fost amenajat în anul 1832. În acest an a fost construită și șoseaua cu același nume care trece prin mijlocul parcului. Parcul Kiseleff a fost amenajat după planurile arhitectului peisagist Wilhelm Mayer, cel care a proiectat și Parcul Cișmigiu din centrul capitalei. În prezent, Parcul Kiseleff are o suprafață de 31.690 m². în interiorul parcului pot fi văzute statui reprezentând personalități marcante ale culturii române și internaționale. Parcul este înscris în lista monumentelor istorice din București.
Proiectul „Agora Kiseleff” se bazează pe rezultatele obținute în cadrul „Registru Verde pentru Parcul Kiseleff. Registrului Verde pentru România” , incluzând ateliere teoretice și practice pentru restaurarea grădinilor istorice și gestionarea arborilor și arbuștilor. Ce se testează în acest proiect va permite pe viitor gestionarea corespunzătoare a spațiilor verzi. Am stat de vorbă despre proiect cu coordonatoarea acestuia, arhitectul peisagist Diana Culescu:
„„Agora Kiseleff” este, de fapt, parte din două proiecte, un proiect care se numește „Registrul Verde pentru Parcul Kiseleff. Registrul Verde pentru România”, care își dorește să facă un model, ce trebuie să aibă România conform legii și nu a reușit din 2007 să facă până acum. De asemenea, acest proiect s-a unit cu un alt proiect care are un rol cultural, acesta, care vine cu ideea de „Agora Kiseleff”. Și practic, în această activitate am pus laolaltă studenți profesioniști și oamenii din administrația publică pentru a genera acest instrument în contextul din România. Adică el există la nivel internațional, dar ar trebui să îl adaptăm pentru ce facem noi aici.”
Diana Culescu ne spune ce s-a realizat practic în proiectul „Agora Kiseleff”:
„Practic, am făcut mai multe activități care au legătură cu inventarierea Parcului Kiseleff și cu analiza tuturor elementelor. De cele mai multe ori, noi înțelegem greșit că registrul verde se referă doar la arbori, dar în realitate el se referă și la bănci, și la arbuști și așa mai departe, pentru a ne ghida în aceste activități despre cum putem să modelăm aplicația pe care o folosim, astfel încât să ne fie cât mai de folos. Ne-au îndrumat trei specialiști străini.”
Care este intenția pe mai departe a proiectului? Va fi dus și în alte parcuri din București și din țară? Ne spune tot Diana Culescu:
„Asta a fost și ideea „Agorei Kiseleff” de a pune laolaltă oameni din mai multe direcții și deja avem discuții cu participanți la această școală de vară pentru a dezvolta ceva similar la Aiud și la Călărași. Deci da, cu siguranță ăsta este scopul de a duce cât mai departe aceste idei de proiecte originale. Se numește „Registrul Verde pentru Kiseleff. Registrul Verde pentru România”, pentru că, de fapt, vrem să se împrăștie în toată țara acest instrument care, așa cum ziceam, este cerut prin lege.”
Alexandru Mexi, peisagist la Institutul Național al Patrimoniului ne-a vorbit despre implicarea sa în proiectul „Agora Kiseleff”:
„Aici, în acest proiect am fost implicat pe de-o parte din partea organizatorilor, pe de altă parte din partea Institutului Național al Patrimoniului. Este un proiect foarte important deoarece ajută la conturarea unor noi direcții pentru protejarea patrimoniului peisajer. Acest registru verde este practic o bază de date care este foarte importantă pentru înțelegerea dinamicii prin care trece un parc. Care sunt acele probleme cu care se confruntă și care sunt acele necesități pe care le are? Care sunt acele probleme care trebuie rezolvate și cum? Este un instrument care, deși este prevăzut în legea din 2008, nu a fost pus în practică decât într-o măsură foarte mică și de multe ori cu tot felul de sincope.”
Ce parteneri au mai fost implicați în acest proiect?
„În acest proiect au fost implicați specialiști din străinătate, din Franța, din Statele Unite și din Ungaria, specialiști în protejarea patrimoniului.”
În finalul discuției, peisagistul Alexi Mexi ne-a împărtășit opinia sa despre legile care privesc spațiile verzi și patrimoniul din România:
„Cred că legislația de spatii verzi, privitoare la protejarea spatiilor verzi, este mai greu implementabilă. Au fost diferite probleme care au rezultat din modul în care a fost elaborată legea. Legea în sine este bună, dar cu niște probleme de înțelegere și cu niște instrumente care trebuie implementate și care trebuie în primul rând finanțate și elaborate corespunzător. De multe ori cred ca este vorba de modul în care sunt scrise caietele de sarcini pentru elaborarea registrelor verzi. În ceea ce privește legislația de patrimoniu, legea privind protejarea monumentelor istorice, acolo lucrurile cred că merg un pic mai bine, chiar dacă nu excelent, nici pe departe. Iar așa cum am spus, acest registru verde reprezintă un instrument care ajută la înțelegerea mai bine, mai aprofundată a bunurilor de patrimoniu și completează registrele naționale privitoare la bunurile culturale imobile.”
Parcul Kiseleff, din Bucureşti, a găzduit, între 21 și 31 august 2024, o serie de evenimente interdisciplinare unde specialiști din diverse domenii, tineri profesioniști și membri ai societății civile și-au unit forțele pentru a crea un model de bune practici în gestionarea parcurilor și grădinilor istorice.
Eforturile de inventariere și de conservare a monumentelor istorice din România s-au intensificat în ultimii ani, iar la intersecția dintre patrimoniul construit și natură există locuri precum Parcul Kiseleff, prima grădină publică din București și una dintre cele mai vechi din România, monument istoric. Pentru a sublinia importanța acestui parc în istoria Bucureștiului și a patrimoniului peisager din România, dar și pentru a încuraja dezvoltarea unei rețele profesionale și civice la nivel național – rețea care să ofere atenția necesară și altor spații similare din țară, s-a lansat „Agora Kiseleff – Patrimoniu, Registru Verde, Comunitate”. Proiectul cultural îmbină cercetarea cu tehnologia de ultimă oră, managementul cultural cu activități practice și educative, propunând o serie de evenimente dedicate atât profesioniștilor în domenii conexe patrimoniului cultural imobil, cât și publicului larg.
“Agora Kiseleff” se bazează pe rezultatele obținute în cadrul proiectului „Registru Verde pentru Parcul Kiseleff | Registru Verde pentru România” (RVPK) şi a inclus ateliere teoretice și practice care au dat un impuls important în restaurarea grădinilor istorice și gestionarea a două paliere esențiale de vegetație: arborii și arbuștii.
Instrumentul de tip „Registru Verde” dezvoltat și testat în cadrul acestui proiect-pilot va permite gestiunea corespunzătoare a spațiilor verzi, inclusiv a celor care au un grad de complexitate ridicat, reprezentate de parcuri și grădini istorice de importanță regională, națională sau chiar internațională.
Datele și informațiile obținute vor deveni apoi parte a unei expoziții itinerante care va acorda o atenție deosebită prezentării rezultatelor și impactului workshopului interdisciplinar “Agora Kiseleff”, în vederea sensibilizării și mobilizării unui public mai larg pentru susținerea conservării patrimoniului peisager.
Am stat de vorbă cu Diana Culescu, peisagist, coordonatoarea proiectului „Registru Verde pentru Parcul Kiseleff | Registru Verde pentru România”.
Proiectul marchează o premieră, reunind într-un efort comun reprezentanți ai administrațiilor publice, ai comunităților locale, profesioniști și organizații importante din domeniul patrimoniului cultural și peisager. Scopul acestui demers este de a oferi un model de bune practici în utilizarea Registrului Verde, un instrument esențial pentru prevenirea degradării spațiilor verzi, gestionarea parcurilor istorice și reducerea riscului de accidente în rândul celor care frecventează aceste zone.
Am discutat în Parcul Kisellef cu Alexandru Mexi, peisagist la Institutul Național al Patrimoniului.
În finalul “Agorei Kiseleff” au avut loc un eveniment special de explorare a Parcului Kiseleff, cu oportunitate de a descoperi, înțelege și aprecia bogăția culturală a acestui spațiu emblematic, şi un concert extraordinar de pian susținut de Ștefan Vârtejaru, absolvent al École Normale de Musique de Paris cu distincția Diplôme Supérieur de Concertiste, actualmente masterand KMH-Stockholm, ca parte a programului de elită „Edsberg” al instituției. După concert am realizat un interviu cu pianistul Ștefan Vârtejaru.
Ansamblul monumental „Calea Eroilor” realizat de Constantin Brâncuşi la Târgu Jiu şi „Frontierele Imperiului Roman – Dacia” au primit acceptul pentru a fi incluse în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, sâmbătă, în cadrul celei de-a 46-a sesiuni a Comitetului Patrimoniului Mondial ce se desfăşoară în India, la New Delhi, după cum a anunţat ministrul Culturii, Raluca Turcan.
„Două dosare au primit acceptul pentru a fi incluse în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, astăzi, în cadrul celei de-a 46-a sesiuni a Comitetului Patrimoniului Mondial. Înscrierea „Ansamblului monumental «Calea Eroilor» realizat de Constantin Brâncuși la Târgu Jiu” în Lista patrimoniului mondial UNESCO înseamnă recunoaștere internațională de cel mai înalt nivel pentru un mare artist român și o capodoperă a artei monumentale.
Teritoriul vechii Dacii a fost parte a lumii romane, geneza națiunii noastre fiind strâns legată de Roma și de Imperiul Roman. Prin urmare, suntem în fața unui act cultural și identitar, care ne face mai conștienți de trecutul nostru și, în același timp, reamintește tuturor influența majoră a Romei asupra lumii în perioada antică”, a postat Raluca Turca pe rețelele de socializare.
În centrul României, în județul Alba, găsim atracții și produse turistice deosebite. Alba este un județ al diversității. Este un tărâm al priveliștii, al cunoașterii, al experiențelor, al gustului autentic și al patrimoniului. Ioana Mirca, de la Biroul de Turism al Consiliului Județean Alba ne propune să ne începem călătoria în Munții Apuseni. Aici găsim stațiunile turistice Albac și Arieșeni, care deschid calea spre zeci de rezervații, peșteri și monumente istorice.
“Amintesc aici Parcul Natural Apuseni, care este cel mai antropizat areal protejat din România, Peștera Ghețarul de la Scărișoara, Peștera Poarta lui Ionele, Cascadele Vârciorog și cea de la Vidra, Dealul cu melci, dar și Muzeul și Casa Memorială Avram Iancu. Tot în județul Alba regăsim tărâmul vast al Munților Șureanu, ale căror sute de kilometri de traseu turistic vă duc printr-un ținut sălbatic, încă neatins de mâna omului. Aici se desfășoară Potecu’ Stânelor, un traseu tematic de altitudine, ce leagă stânele din Șureanu, într-o adevărată experiență a priveliștii, gustului și a tradițiilor legate de oierit. Aici e Gradus Legionis, traseul care unește Castrul Roman din șaua Aușel de cetățile dacice din Căpâlna și Cugir, cea de la Căpâlna fiind monument UNESCO. Tot aici este și Transalpina, șoseaua care atinge norii, sau Domeniul Schiabil Șureanu, un adevărat magnet turistic. Fie că vorbim de Gemina Victrix, un traseu tematic care face legătura între orașul roman Apulum și castrul roman Măgulici de la Ighiu, de spațiul turistic al Metaliferilor, definit de Peisajul Cultural Minier Roșia Montană, sit UNESCO, fie că vorbim de ținutul săsesc al Secașelor și Târnavelor, cu situl rural Câlnic, și el monument UNESCO, județul Alba este o comoară.”
Mai mult decât atât, bisericile din lemn sau din piatră, satele tradiționale, cetățile și castelele îndeamnă la cunoaștere, la aventură și la emoție. Iar cetatea cea mai vizitată dintre toate se află chiar în reședința de județ, Alba Iulia.
“Principala atracție a orașului o reprezintă Cetatea Alba Carolina, turiștii fiind fascinați de istoria celei mai mari fortificații Vauban din România. Aspectul său stelar, cu șapte colțuri, înseamnă totodată șapte bastioane uriașe care pot fi observate și azi așa cum erau la început. Cu un perimetru care măsoară nu mai puțin de 12 km, zidurile cetății sunt un fel de gigant roșu, alcătuit din milioane de cărămizi și pietre de carieră. Mândria întregii cetăți o reprezintă cele șase porți de acces în “Alba Carolina”, patru dintre ele fiind recunoscute printre cele mai impunătoare și elegante porți din câte s-au construit vreodată în Europa, cum, de altfel, întreaga cetate este considerată unicat în arhitectura militară europeană. Turiștii sunt invitați să admire și să fotografieze monumente unice în Transilvania, care compun, azi, deja faimosul Traseu al Porților, lung de un kilometru și jumătate.”
Monumentele și simbolurile istorice sunt concentrate majoritatea în inima cetății, continuă Ioana Mirca, de la Biroul de Turism al Consiliului Județean Alba.
“De la cele două catedrale splendide ca arhitectură care au făcut istorie la Alba Iulia, Catedrala Încoronării și Catedrala romano-catolică, la muzeele-simbol ale orașului, respectiv Sala Unirii și Muzeul Național al Unirii, de la Traseul Celor Trei Fortificații, obiectiv unic în Europa după unii specialiști, la palate, statui și monumente cu o arhitectură deosebită, toate respiră istorie la Alba Iulia. Însă nici muzeele mai noi nu sunt mai prejos ca atracție turistică. Menționez aici Muzeul Principia care este, practic, o excelentă valorificare a castrului roman Apulum, unde regăsim un fragment al acestuia și care include o instalație romană de încălzire, dar și o serie de machete excepționale, care reconstituie tabere militare romane și scene de luptă din acea epocă. În imediata apropiere se află Museikon, un muzeu al icoanei unic ca tematică în România, fiind cel mai valoros și amplu muzeu de artă religioasă din România. Turiștii care intră în Museikon, indiferent de limba pe care o vorbesc sau de cultura din care vin, sunt primii care înțeleg, cu adevărat, importanța acestui loc în Transilvania.”
Există și o rută cultural-turistică certificată, care pornește chiar de la Museikon, Drumul Icoanei. Aceasta presupune vizitarea unora dintre cele mai importante și cunoscute edificii religioase, Catedrala Încoronării din Alba Iulia și Mănăstirea Râmeț, altele mai puțin mediatizate, dar deloc mai prejos ca rol în istoria acestor locuri, precum și o expoziție etnografică excelent amenajată, spune Ioana Mirca, de la Biroul de Turism al Consiliului Județean Alba. De altfel, meșteșugurile străvechi au făcut din Țara Moților un loc de legendă.
“Unul dintre proiectele din care face parte județul Alba, care sperăm să fie de interes pentru ascultătorii dumneavoastră, este Traseul Gastronomiei tradiționale românești, în cadrul programului “România atractivă”, cu două produse turistice. Potecu’ stânelor este un produs turistic sezonier, legat de transhumanță, în Munţii Şureanu. Traseul a fost creat pentru a oferi vizitatorilor o experiență autentică asupra gustului și obiceiurilor locale. Circuitul face practic legătura cu mai multe stâne din zona Munților Șureanu, unde turiștii pot găsi produse naturale din lapte și carne de oaie și vacă, și pot participa, dacă își doresc, și la activitățile tradiționale din cadrul stânelor, cum ar fi hrănitul, mulsul, fabricarea brânzei sau a cașului.
Cel de-al doilea produs, Plăcinte pe lespede în Apuseni – Țara de piatră, este legat mai mult de activitatea meșteșugărească specifică Țării Moților, unde se păstrează din tată în fiu arta confecționării lespezilor din piatră. Acești meșteri se mai găsesc astăzi în comuna Albac, iar piatra pe care o folosesc la confecționarea lespezilor provine din mici cariere locale. Cu multă îndemânare, prin cioplire și șlefuire, aceștia realizează lespezi utilizate pentru coptul plăcintelor, dar care pot fi folosite și la prepararea cărnii sau a peștelui. Mâncarea gătită pe lespede este mai gustoasă și mai sănătoasă pentru că nu este nevoie de grăsime.”
Anul 2024 continuă șirul evenimentelor cu tradiție din județul Alba. Începând cu luna mai, urmează Festivalul Internațional de Teatru Povești, Noaptea Muzeelor, iar la începutul verii, Festivalul Cetăților Dacice, Târgul Național de Turism Rural de la Albac și Târgul de Fete de pe Muntele Găina. De asemenea, toamna vine și ea cu evenimente în care îi culegem roadele la Târgul Apulum Agraria, ascultăm muzică folk la Festivalul concurs de muzică folk Ziua de Mâine, sărbătorim recolta și voia bună la Festivalul Strugurele de Aur, dar și România cu prilejul Zilei Naționale, în luna decembrie.
Există o vorbă care spune că, dacă nu îţi ştii şi dacă nu îţi cunoşti istoria, te condamni la a repeta-o. Astfel, cunoaşterea istoriei de peste un secol a tezaurului de aur al Băncii Naționale a României (BNR) este foarte importantă, motiv pentru care, la sediul Parlamentului European de la Bruxelles, a fost găzduită, la începutul lunii martie, expoziţia “Tezaurul de aur al Băncii Naționale a României”. Este parte dintr-o tradiţie a Băncii Naţionale a României, care şi-a asumat misiunea de a face această istorie cunoscută, după cum ne-a spus Brândușa Costache, șef serviciu Arhivă, bibliotecă şi diseminare informaţii din cadrul Direcției Secretariat, BNR:
“Realizarea acestei expoziţii reprezintă de fapt continuarea demersurilor dedicate acestei probleme încă din perioada interbelică. Istoria Tezaurului începe în 1916, când, în contextul generat de participarea României la Primul Război Mondial, în faţa înaintării armatelor Puterilor Centrale, instituţiile statului, inclusiv Banca Naţională, au fost obligate să se retragă la Iaşi.
Tezaurul Băncii Naţionale, în cantitate de 91,5 tone, bijuteriile Reginei Maria, valorile deţinute de băncile comerciale, dar şi nenumărate bunuri aparţinând patrimoniului cultural naţional au fost trimise în Rusia, spre a fi puse la adăpost pe teritoriul unui stat aliat. Dar imperiul ţarilor s-a dovedit a fi un colos cu picioare de lut; în toamna anului 1917, bolşevicii au cucerit puterea. La scurtă vreme, în ianuarie 1918, relaţiile diplomatice cu România au fost rupte şi valorile româneşti depozitate la Kremlin au fost sechestrate.
Demersurile diplomatice pentru recuperarea acestor valori au început imediat după încheierea războiului, dar fără succes. De-a lungul timpului au avut loc două returnări parţiale ale valorilor culturale româneşti, dar aceste restituiri nu au inclus şi stocul de aur al BNR.”
Brândușa Costache, șef serviciu Arhivă, bibliotecă şi diseminare informaţii din cadrul Direcției Secretariat, BNR, şi-a continuat povestea:
“Urmărind să menţină trează atenţia opiniei publice asupra acestei probleme, în 1934 Banca Naţională a susţinut publicarea volumului lui Mihail Grigore Romaşcanu “Tezaurul român de la Moscova”.
După 1990, Banca Centrală a reluat acţiunile menite a reaminti publicului această problemă. Printre acestea se numără dezbaterile din cadrul “Simpozionului anual de istorie şi civilizaţie bancară Cristian Popişteanu”, realizat de Revista Magazin Istoric, cu sprijinul Băncii Naţionale, volumele publicate de Cristian Păunescu, consilier al Guvernatorului BNR, participarea reprezentantului Băncii Naţionale a României la Lucrările Comisiei Mixte Româno-Ruse, înfiinţate în anul 2003, pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relaţiilor biaterale, inclusiv problema tezaurului României depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial.
Putem spune, deci, că avem deja o lungă tradiţie, iar organizarea acestei expoziţii, la sediul Parlamentului European de la Bruxelles, vine să o continue.”
Am întrebat-o pe interlocutoarea noastră de ce s-a simţit nevoia organizării acestei expoziţi acum şi de ce la Bruxelles:
“Contextul internaţional actual a fost considerat de conducerea băncii favorabil pentru internaţionalizarea acestei probleme, pentru că avem nevoie de recunoaşterea internaţională a obligaţiei Rusiei de a restitui României cele peste 91,5 tone de aur fin din stocul BNR. De aceea documentele pe care Banca le păstrează în Arhiva sa atestă existenţa acestei creanţe, a cărei valabilitate nu poate fi pusă la îndoială.
În acest context, Banca Naţională s-a asociat iniţiativei europarlamentarului Eugen Tomac, care a adus această problemă în atenţia Parlamentului European, prin Rezoluţia privind returnarea Tezaurului de aur naţional al României ilegal însuşit de Rusia. Aceasta a fost dezbătută şi adoptată de Parlamentul European, demonstrând susţinerea de care se bucură cauza României. “
Fotografii de epocă, hărţi sau fotografi după documente istorice sunt o parte dintre exponatele prezentate. Brândușa Costache a detaliat:
“Expoziţia a reprezentat un bun prilej pentru a aduce în faţa unui public cât mai larg imagini ale protocoalelor originale, semnate la Iaşi şi la Moscova, de reprezentanţi ai autorităţilor române şi ruse, cu prilejul transportului şi depozitării în Rusia a Tezaurului BNR şi a celorlalte valori româneşti. Au fost, de asemena, prezentate publicului documentele întocmite la Moscova,la începutul anului 1917, cu prilejul inventarierii stocului de aur al băncii.
Ţin să menţionez că aceste documente sunt publicate de Cristian Păunescu în volumele sale despre tezaurul României evacuat la Moscova, iar soarta ulterioară a Tezaurului României, cea de după 1918, a fost reconstituită prin prezentarea în expoziţie a documentelor descoperite în arhivele ruse şi publicate de istoricul Ilie Schipor în volumul “Destinul Tezaurului României”.
Într-o rezoluție adoptată recent, eurodeputații au subliniat că, în ciuda mai multor încercări de negocieri diplomatice după Primul Război Mondial, tezaurul național al României, trimis în Rusia între 1916 și 1917 pentru a fi păstrat în siguranță, nu a fost niciodată returnat integral, acesta fiind un caz internațional fără precedent, de însușire ilegală a rezervelor de aur și a obiectelor de patrimoniu.
“Un caz internaţional fără precedent de însuşire ilegală a rezervelor de aur şi a obiectelor de patrimoniu”. Aşa defineşte rezoluţia Parlamentului European, adoptată, joi, cu largă majoritate, dosarul încă nesoluţionat al tezaurului pe care Regatul României l-a dat spre păstrare Rusiei ţariste în timpul Primului Război Mondial şi din care doar o mică parte a fost restituită. Legislativul comunitar cere, în rezoluţie, Federaţiei Ruse să înapoieze României tezaurul trimis la Moscova în anii 1916-1917.
Europarlamentarul PMP, Eugen Tomac, este cel care a iniţiat dezbaterea chestiunii tezaurului, în premieră, în Parlamentul European, fiind sprijinit în acest demers de toţi colegii români:
„Vorbim de tablouri, bijuterii, bunuri de valoare din bisericile şi mănăstirile României, arhivele instituţiilor publice, precum şi peste 91,5 tone de aur, reprezentând tezaurul Băncii Naţionale a României. O parte din bunurile culturale şi religioase au fost returnate în perioada sovietică, însă aurul României este şi astăzi sechestrat în Rusia.”
Ce au urmărit europarlamentarii români prin această rezoluţie, explică reprezentanta PSD Rovana Plumb: „Vrem să aducem la cunoştinţa publicului şi a decidenţilor europeni această situaţie specifică a României. Creăm premisele ca, dacă după încheierea războiului de agresiune al Rusiei asupra Ucrainei, vor exista negocieri între Uniunea Europeană şi Rusia, subiectul returnării tezaurului României să fie inclus pe agenda de discuţii de către Uniunea Europeană”.
Dezbaterea despre furtul tezaurului naţional al României arată ce traume istorice au trăit cetăţenii români, spunea fostul premier, Dacian Cioloş, reprezentant al partidului REPER:
„Mi-aş dori ca această dezbatere să ne ajute să înţelegem că lipsei de scrupule trebuie să îi răspundem cu fermitate, în cazul Rusiei. Măsurile ferme împotriva Rusiei lui Putin, inclusiv economice şi folosirea activelor îngheţate ale acestui regim Putin fără amânare, sunt răspunsuri justificate în acest context. România a plătit, deja, preţul dictaturii şi al imperialismului rusesc şi asta trebuie să servească de lecţie Europei de azi.”
Comisarul pentru coeziune şi reforme, Elisa Ferreira, arăta că tezaurul României a fost transferat Imperiului Ţarist în Primul Război Mondial pentru a fi protejat, însă nu a fost returnat niciodată în întregime României, nici de către URSS, nici de către Federaţia Rusă. Uniunea este gata să susţină autorităţile române şi efortul acestora de a obţine restituirea deplină a tezaurului, dacă solicită asta, a spus comisarul Ferreira. În acest moment, însă, amintea ea, dialogul politic şi mecanismele de cooperare cu Rusia sunt suspendate din cauza războiului.
Apetitul extrem de scăzut al Moscovei pentru dialog, constant de-a lungul timpului şi confirmat, tragic, acum, nu prea lasă loc de optimism în privinţa restituirii tezaurului. Totuşi, rezoluţia PE e importantă, deoarece conferă o dimensiune internaţională acestui litigiu istoric dintre Bucureşti şi Moscova.