Radio România Internațional

Tag: patrimoniu UNESCO

  • Obiective româneşti din patrimoniul UNESCO

    Obiective româneşti din patrimoniul UNESCO

    Ziua Culturii Naţionale sărbătorită pe 15 ianuarie, cu începere din 2011, în România, odată cu celebrarea nașterii poetului Mihai Eminescu, ne-a dat prilejul să conştientizăm o dată în plus câte obiective turistice de patrimoniu UNESCO pot fi vizitate în ţara noastră. România are înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO 9 obiective, dintre care 7 sunt obiective culturale și 2 naturale.

    Cele mai cunoscute dintre obiectivele de patrimoniu sunt Bisericile din Moldova, categorie în care intră biserici şi mănăstiri de secol XV şi XVI, precum şi Bisericile de lemn din Maramureş.

    De sine stătătoare este Mănăstirea Hurezi, Satul Romanii de Jos, aparţinător oraşului Horezu, judeţul Vâlcea. Mănăstirea Hurezi sau Mănăstirea Horezu, cum mai este cunoscută, este o capodoperă a stilului brâncovenesc. Întregul stabiliment al mănăstirii a fost ridicat între 1690 şi 1693 şi se întinde pe o suprafaţă mai mare de trei hectare, cuprinzând biserica principală, biserica Bolniţă şi Schitul Sfinţilor Apostoli.

    Remarcabile şi de patrimoniu sunt şi satele cu biserici fortificate din Transilvania, precum: Situl rural Câlnic ( judeţul Alba), Situl rural Prejmer (judeţul Braşov), Situl rural Viscri (judeţul Braşov), Situl rural Dârjiu ( situat la sud-vest de Odorheiu Secuiesc), Situl rural Saschiz (aşezat pe drumul naţional ce leagă Rupea de Sighişoara), Situl rural Biertan (situat la jumătatea distanţei între Mediaş şi Sighişoara), Situl rural Valea Viilor (situat în fostul Scaun Săsesc al Mediaşului, la 14 km distanţă de Mediaş).

    Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei, respectiv Sarmizegetusa Regia, Cetatea dacică de la Costeşti Cetăţuia, Cetatea dacică de la Costeşti Blidaru, Cetatea dacică Luncani-Piatra Roşie, Cetatea dacică de la Băniţa şi Cetatea dacică de la Căpâlna au fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 1999. În motivaţia includerii cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei în Lista Patrimoniului Mondial se arată că cetăţile dacice reprezintă o fuziune de tehnici şi concepte de arhitectură militară din interiorul şi din afara lumii clasice pentru a crea un stil unic.

    Centrul istoric al Sighişoarei, străvechi oraş de pe Târnava Mare, a fost inclus în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 1999. Acesta este format din Cetate – aşezare fortificată situată pe dealul cu versanţi relativ abrupţi ce domină valea Târnavei şi Oraşul de Jos – aflat la picioarele acestuia. De-a lungul vremii, nucleul istoric a continuat să fie centrul de greutate al aşezării care s-a dezvoltat în jurul Oraşului de Jos. Locuit şi în zilele noastre, centrul istoric Sighişoara se defineşte ca cel mai reprezentativ sit urban medieval din Transilvania întrucât, bătrâna cetate medievală este un adevărat muzeu în aer liber, cu străzi înguste, pietruite, întortocheate şi piezişe, cu casele masive de cărămidă, totul înconjurat de o centură de ziduri.

    Fostele mine romane de aur de la Roşia Montană reprezintă complexul minier roman ”cel mai important, mai extins şi mai variat din lume”, potrivit UNESCO (anul înscrierii 2021). Întinse pe şapte kilometri, aceste mine de aur datând din secolele al II-lea şi al III-lea au fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO şi pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol, din cauza unui proiect minier.

    Între obiectivele naturale înscrise pe lista patrimoniului UNESCO intră Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (RBDD) este primul sit natural din România, înscris în anul 1991 pe lista reprezentativă a acestui patrimoniu, precum şi Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei – proprietate transfrontalieră în 12 țări (cele din România fiind înscrise din 2017).

     

     

  • Retrospectivă 2024

    Retrospectivă 2024

    La mulţi ani şi la multe subiecte interesante! Începem noul an trecând în revistă câteva dintre iniţiativele inedite pe care vi le-am prezentat în rubricile anului trecut. Am vizitat ateliere ale unor păstrători de tradiţii, am descoperit acţiuni civice, dar şi manifestări culturale cu impact civic şi ecologic, oameni ce nu se tem în a îşi urma pasiunile şi câte şi mai câte manifestări ale creativităţii şi spontaneităţii româneşti, atât de renumite.

    În luna martie am descoperit cum mărţişorul devine un bun pretext pentru păstrătorii de tradiţii. Inclusă, din 2017, pe lista patrimoniului imaterial UNESCO, în urma solicitării iniţiate de România, Bulgaria, Macedonia şi Republica Moldova, tradiţia “Mărţişorului” este în continuare mai mult decât un pretext comercial. Aşa ne-a spus şi Teodore Adrian Negoiţă, din Bârlogeni, Mehedinţi, pe care l-am întâlnit la un târg din capitală şi care ne-a descris creaţiile sale:

    “Mărţişoare sub forma unor linguri miniaturale, cu motive populare româneşti şi cu un cuvânt în limba română, pentru că e foarte frumos să ne amintim limba noastră înainte de alte limbi pe care le vorbim, să vorbim limba română şi am zis să fie o amintire pentru mărţişor: şi motive tradiţionale şi un cuvânt românesc. Un al doilea model pe care l-am adus sunt opincuţele miniaturale, de asemenea cu un cuvânt românesc şi mai multe modalităţi de a fi prinse. Sunt făcute fără calapod, la mână liberă, totul este prins cu mâna şi la final se ambalează într-un pliculeţ ca să poată fi dăruit. Iar al treilea model, al treilea proiect pe care l-am avut au fost crucile cu răvaş, în care este denumirea crucii, o explicaţie despre ea, practic o iniţiere în arta tradiţională românească şi în cultura satului.

    Tradiţia, păstrarea ei ţine de noi, aşa că fiecare în parte trebuie să facă ce ţine de el, adică gestul corect de a se întoarce la origini. De exemplu mărţişoarele mele nu au niciun sistem de prindere, aşa se făcea. Chiar clienţi mai în vârstă spun “bunica aşa făcea! Nu exista decât coasere pe haine sau prins la mână.”

    În luna mai am descoperit detalii despre formele sticlelor de vin, forma şi culoarea sticlelor având o însemnătate aparte, după cum ne-a istorisit George Ignat, cunoscut în lumea specialiştilor drept George Wine, lector la Şcoala Superioară de Somelieri, filiala din România, membru al Asociaţiei Wine Lover România:

    ”În momentul în care suntem într-un restaurant sau, mai bine, în raionul de vinuri al unui magazin, ne înconjoară o mulţime de sticle, de diferite culori, forme, cu etichete care ne încântă vizual. Din punct de vedere coloristic, sticlele acoperă o paletă variată, cel mai des întâlnite fiind cele albe, transparente, folosite cel mai adesea pentru vinurile albe și roze, cele maro, folosite cu predilecție pentru vinurile roșii și cele verzi, folosite atât pentru vinurile albe, cât și pentru vinurile roșii. Mai nou, din motive de marketing, se folosesc pentru vin și sticle albastre sau în alte tonuri neconvenționale.

    Din punct de vedere al dimensiunii lucrurile devin și mai interesante. Se reține în dimensiunea standard 750ml sau 75cl. Am să încerc să vă enumăr principalele tipuri de sticlă de capacitate oarecum atipică și câte ceva despre fiecare în parte. Avem o sticlă mai mică. De fapt sunt mai multe, dar vreau să o menționez doar pe cea de 375ml, deci jumătate a cantității standard normale folosite la vinurile dulci de desert din regiunea Soter. De ce? Dacă randamentul la vin obișnuit este de 65% la aceste vinuri dulci, datorită metodelor de obținere, randamentul este 12%, producțiile sunt foarte mici, de aceea s-a adoptat acest tip de sticlă. Sticla standard, cum am spus, 750ml, dar normal ea are un conținut de 770ml. De ce? Datorită dopului și acelui spațiu de oxigen dintre lichid și dop.”

    Conştientizând că România se află pe locul 13 în lume la consumul de vin per capita, cu puţin peste 23 de litri pe an, 30 sticle pe an, 2,5 pe lună, în clasament conducând detaşat Portugalia, urmată de Franţa şi Italia, trecem la o altă temă: accesabilizarea patrimoniului. Cu intenţia de a evidenţia patrimoniul cultural din ţara noastră, Asociaţia Designers, Thinkers, Makers a creat programul “Culture and Cultures”, care îşi doreşte revitalizarea culturală, cu accent pe promovarea siturilor UNESCO. Alexandra Mihailciuc, arhitect, coordonator de programe culturale al Asociației, ne-a dat detalii

    “Programul acesta “Culture Cultures” l-am gândit că pe un soi de program de însănătoșire culturală pe care l-am construit pentru protejarea și valorificarea patrimoniului din România. Vorbește cumva despre cultură, despre diversele culturi etnice, dar și despre cultură în sensul primar, legat de pământ, adică despre teritoriile din jurul casei, conacului, satului. Asta înseamnă că e deopotrivă despre grija pentru aproape, dar și despre grija pentru departe, fiindcă ele sunt legate ombilical. Şi noima acestui program, de fapt, este de a pune în lucrare cât mai multe mijloace spre construcția unui climat bun, bun pentru cultură, dar, în definitiv, pentru calitatea vieții.

    Și una dintre componentele esențiale ale acestui program este educația pentru patrimoniu. Ne-am dat seama că ea contează pentru toate păturile sociale și pentru toate vârstele. Și nu mă sfiesc să spun că face parte, din punctul nostru de vedere, dintre urgențele societății, în România. Vedem foarte mult în jurul nostru cât de mult se distruge, cât de puțin este asumat patrimoniul de comunități, cât de puțin este iubit și înțeles și cât de puțin este fructificat. Programul acesta conţine mai multe poiecte culturale. Proiectul pe care l-am făcut anul acesta, “Heritage Lab. Connecting the Dots”, este doar unul dintre proiectele acestui program, care are și el trei filiere: educație, cercetare și proiectare.”

    Rămâneţi alături de noi şi anul acesta, fiindcă vă promitem poveşti interesante!

  • “TRANSHUMANȚA – curând, în Patrimoniul UNESCO”

    “TRANSHUMANȚA – curând, în Patrimoniul UNESCO”

    Transhumanța carpatică, parte a vieții pastorale
    tradiționale, este elementul cultural românesc ce va ajunge în Patrimoniul
    Cultural Imaterial al Umanității, UNESCO. Un dialog la Muzeul Satului din
    București cu Florin Ionuț Filip-Neacșu, cercetător științific, expert UNESCO.


  • Delta Dunării

    Delta Dunării

    La vărsarea în
    Marea Neagră, acolo unde fluviul își încheie călătoria de 2.860 km de la
    izvorul său din Munții Pădurea Neagră din Germania, Dunărea a creat o deltă de
    o frumuseţe unică. Suprafața Deltei este într-o permanentă expansiune datorită
    mâlului adus de fluviu, formându-se astfel o rețea de canale, de lacuri, de
    insule acoperite cu stuf, de păduri, de pășuni și de dune de nisip. Destinația
    noastră, a doua deltă ca mărime din Europa, dar considerată cea mai frumoasă, a
    fost inclusă în patrimoniul UNESCO în 1991.


    Cătălin Țibuleac,
    președinte al Asociației de Management al Destinației Turistice Delta Dunării,
    spune că întreaga zonă e superbă. Se adresează unei categorii largi de
    turiști care și-ar dori să ajungă în destinația turistică reprezentată de
    județul Tulcea. Ne mândrim cu gastronomia locală, cu meșteșugurile, toată
    povestea frumoasă a locuitorilor fiind în armonie totală cu natura și cu
    biodiversitatea. Veți găsi aici 14 minorități care trăiesc în armonie, fiecare
    cu tradițiile ei. Când vorbim despre Delta Dunării, vorbim despre grădina bio a
    Europei. Încercăm s-o menținem așa promovând un turism responsabil, lent. Anul
    trecut am lansat programul Crăciun și Anul Nou în Delta Dunării. Sărbătorile pe
    stil vechi ale rușilor lipoveni și ale ucrainenilor, cele două minorități
    prezente la noi, au avut succes. Cine-și dorește o vacanță inedită e așteptat
    cu mare drag în județul Tulcea.


    Delta Dunării
    este vestită prin gastronomia locală, continuă Cătălin Țibuleac. Acum există puncte gastronomice locale, recent autorizate la nivel
    guvernamental, care vor începe să funcționeze în 2019. Mă refer la pensiunile
    familiale care oferă oamenilor produse tradiționale. Avem, de asemenea, evenimente
    care au ca temă centrală borșul de pește. Însă avem și evenimente culturale,
    cum ar fi Festivalul de film Anonimul, ajuns la ediția a XVI-a în 2019. Enisala
    Fest e un alt eveniment căutat, pentru iubitorii de muzică rock, folk, într-un
    alt cadru. Pot spune că mândrie că anul trecut am avut o creștere a numărului
    de turiști cu 77% față de anul anterior. Dintre aceștia, aproape 20% au fost
    turiști străini. Această creștere se datorează unui produs turistic integrat pe
    destinație, care vizează turismul tradițional, bazat pe multiculturalitate și
    în armonie cu mediul.


    Un obiectiv de
    interes turistic foarte căutat este Pădurea Letea, cea mai veche rezervaţie
    naturală din România, care a intrat sub atenta observaţie a oamenilor de
    ştiinţă încă din 1930. În pădurea de nisip Letea, în locul numit Fântâna Lui
    Omer se găsește unul dintre cei mai bătrâni stejari din țară. Are între 500 și
    600 de ani și circumferința de 4 metri, după cum spun specialiștii Centrului
    Muzeal Eco-turistic Delta Dunării. Iar în toate aceste locuri deosebite puteți
    ajunge de la bordul unui hotel plutitor. Andreea Diaconu, directoare de
    marketing, aduce din 2001 turiști în Deltă și ne explică ce înseamnă hotel plutitor. Este vorba despre o navă de croazieră, adaptată locurilor prin care
    putem ajunge în Deltă, dat fiind faptul că sunt porțiuni din Deltă unde accesul
    este mai greu de realizat. Este un hotel în toată regula. Are șase camere duble
    și două apartamente pentru un grup de minim 16 persoane. Camerele au condiții
    de patru stele plus. Este o clasificare care se face în mod special pentru
    hotelurile plutitoare. Ele beneficiază de condițiile unui hotel clasic: băi
    private, aer condiționat, televiziune prin satelit, restaurant privat, terasă
    exterioară, terasă de plajă. E un hotel care funcționează cu energie
    regenerabilă cu panouri fotovoltaice și eoliană


    Este avantajul
    faptului că ne trezim în alt loc în fiecare zi și că avem șansa de a vedea mult mai multe locuri din Deltă decât dacă am
    sta la o pensiune, având și varianta de a ne plimba cu bărcile, spune Andreea Diaconu. Este mult mai confortabil să fii la bordul unei nave și să admiri din
    mers toate peisajele pe care le oferă Delta. Noi colaborăm și cu firme de
    turism, dar cea mai ușoară variantă este să luăm legătura direct și să
    personalizăm pachetul dorit. Avem turiști care vin special pentru partea de
    birdwatching, în general turiștii străini. Există și varianta de relaxare, iar
    atunci personalizăm pachetul în funcție de locurile în care-și doresc turiștii
    să ajungă. Sunt turiști care apreciază în totalitate Delta din ambele
    perspective. Există atât ornitologi care vin, dar și doritori să exploreze
    locurile, fie că vor să vadă pădurea de la Letea, fie că vor să ajungă la
    Sulina, un alt punct frumos din croaziera noastră. Fiecare își găsește ceva de
    făcut în Deltă, chiar și pescarii.


    Pentru cei
    interesați, se pot face trasee personalizate. Andreea Diaconu, directoare de
    marketing a unui hotel plutitor. De exemplu, dacă vor să vadă pădurea de
    la Letea, luăm legătura cu cei care se ocupă de aceste circuite. Cei care le
    organizează au la rândul lor mașini speciale de safari cu care se ajunge în
    pădure, se vizitează dunele de nisip de la Caraorman, se văd caii sălbatici. Am
    avut turiști germani, francezi, englezi, dar și din Africa de Sud. Cei din urmă
    au avut așteptări un pic mai mari, fiindcă, nefiind foarte informați, voiau să
    vadă crocodilii din Delta Dunării. A fost amuzantă solicitarea, însă ei au fost
    fascinați de ceea ce au văzut în Deltă. Iar, la un moment dat, am avut un grup
    de ornitologi care au nimerit într-un moment în care, în Deltă, dacă vă vine să
    credeți, au găsit păsări Flamingo. A fost un an special când aceste specii de
    păsări au ajuns în Deltă.



    Pentru o ofertă personalizată, adresați-vă chiar acum
    agențiilor de turism şi petreceți un sejur inedit în cea mai mare suprafață
    compactă de stufăriș de pe glob, Delta Dunării.

  • Mărţişor

    Mărţişor

    Venirea primăverii, când totul renaşte, inclusiv dragostea şi speranţa, este prilej de sărbătoare şi frumuseţe. Odată cu deschiderea internaţională, românii au descoperit Ziua Sfântului Valentin, cea care umple lumea de inimioare roşii, la 14 februarie. Este o sărbătoare religioasă, ziua în care un om a fost martirizat, adică omorât în chinuri din cauza religiei sale, desigur credinţa creştină. Persecutarea creştinilor s-a petrecut, în special, în epoca romană, în primele secole ale primului mileniu. Mai exact, până în 311, când, la Serdica, capitala bulgară Sofia de astăzi, împăratul roman Galenius, născut chiar în acest oraş, dintr-o mamă dacă şi un tată trac, a oprit persecuţiile împotriva creştinilor, credinţa lor devenind “religio licita”.



    Ortodocşii, cum sunt, majoritar, românii, nu sărbătoresc vreun sfânt cu numele Valentin, pe 14 februarie. Zece zile mai târziu, însă, pe 24 februarie, ei sărbătoresc dragostea şi primăvara sub numele generic de Dragobete. Nu este un sfânt creştin ci un personaj mitologic, fără vreo legătură cu religia ci numai cu vechile legende. Sunt multe legende şi tradiţii legate de Dragobete, multe dintre ele fiind ocultate în perioada ateismului comunist, deşi nu era legată de religie. Era legată de iubire şi asta nu putea fi acceptat. Peste alte câteva zile, la 1 martie, o altă tradiţie vine să sărbătorească primăvara renaşterii. Este celebrul mărţişor, cunoscut în România dar şi în Bulgaria, în Republica Moldova, inevitabil, dar şi în alte state şi regiuni balcanice. Mărţişorul are o prezenţă concretă, este un mic obiect artizanal, o amuletă, legată de un şnur în două culori pline de semnificaţii, roşu şi alb. Îl ştim ca fiind dăruit fetelor de către băieţi, la 1 martie. În Moldova, băieţii sunt cei care primesc mărţişoare, spre mirarea multora care nu ştiau că nu numai partea feminină este sărbătorită cînd vine primăvara.



    Multe obiceiuri sunt legate de micul obiect plin de semnficiaţii, în ţările din această parte a Europei. De aceea, în decembrie 2017, UNESCO a decis să înscrie mărţişorul pe Lista Patrimoniului Imaterial al Umanităţii, la cererea comună a României, Bulgariei, Republicii Moldova şi a Macedoniei de Nord, cum se numeşte de curând statul cu capitala la Skopje. Fiind vorba de patrimoniul imaterial, nu obiectul numit mărţişor face obiectul acestei înscrieri ci întreaga tradiţie a mărţişorului, în deplina sa bogăţie şi frumuseţe. Titlul poziţiei din listă este bine alcătuit şi se referă la “Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie”. Sunt extrem de frumoase acest tradiţii, foarte diverse în cele patru ţări care au construit dosarul de succes de la UNESCO. Ele sunt evocate şi bine documentate la UNESCO şi în studiile etnografilor din sud-estul Europei.



    Mărţişorul nu are o raportare religioasă, nici la creştinism, nici la altă credinţă. Tradiţiile vin de foarte mult timp, numele de mărţişor vine de la romani iar primăvara este eternă. În ultimul timp, în contextul revalorizării vechilor tradiţii, mărţişorul este tot mai popular şi iubit, ziua de 1 martie fiind o adevărată sărbătoare luminoasă a dragostei, a imaginaţiei şi a speranţei. Regăsim în bucuria mărţişorului căutările fiecăruia dintre noi, atunci când totul în jurul nostru renaşte. Este primăvara când soarele este din nou puternic, când florile colorează pământul, lăsând timp de gândire copacilor. Dar nu foarte mult, ei se înverzesc în curând, în mici explozii de esenţă vitală. Atunci, mărţişorul sau doar şnurul lui alb-roşu este agăţat de ramurile copacului, dându-i speranţa minunatei culori a florilor. Apoi vor dispărea în ploaia de petale delicate care îmbracă pomii, în explozia de lumină colorată a florilor de primăvară.

  • Delta Dunării

    Delta Dunării

    Ne îndreptăm azi
    către sud-estul României, unde vom găsi una dintre marile atracţii turistice
    ale României. Delta Dunării a intrat în patrimoniul UNESCO în 1991 şi este
    considerată rezervaţie a biosferei la nivel naţional. De obicei, punctul de
    plecare în explorarea Deltei Dunării este oraşul Tulcea, accesul spre această
    localitate fiind asigurat pe cale rutieră, feroviară şi aeriană. De aici,
    călătoria în deltă continuă pe calea apei. În perioada sezonului estival
    funcţionează mai multe curse de pasageri care asigură legătura dintre Tulcea şi
    localităţile deltei. O vacanţă în Delta Dunării poate fi petrecută într-o
    pensiune turistică, într-un complex hotelier sau chiar legănaţi de valuri, la
    bordul unui hotel plutitor. Traseele pentru hotelurile plutitoare sunt bine
    stabilite, astfel încât turistul să poată explora o suprafaţă cât mai mare.
    Aceste vase respectă toate normele în vigoare, avantajul faţă de cazarea la o
    pensiune standard fiind că se parcurge un traseu. În general, administratorii
    hotelurilor plutitoare discută cu grupurile de turişti şi îi întreabă ce vor să
    vadă. Cătălin Ţibuleac, preşedintele Asociaţiei de management a destinaţiei
    turistice Delta Dunării: Întotdeauna aceste hoteluri plutitoare au
    reprezentat atracţia. Practic, hotelul intră şi rămâne în Deltă câteva zile.
    Însă nu sunt interesante numai hotelurile plutitoare. Gândiţi-vă că sunt
    complexuri turistice, pensiuni agroturistice care oferă condiţii de cazare
    foarte bune. Reacţiile sunt în general pozitive. Turistul caută, în general,
    predictibilitatea sejurului. Avem de lucrat în continuare, însă este important
    ca dezvoltarea turistică să se facă în paralel cu protejarea Deltei Dunării. Îi
    invităm pe toţi să viziteze Delta Dunării şi Dobrogea de nord şi îndrăznesc să
    spun că în an centenar se poartă Delta.


    Prin intermediul
    multora dintre pachetele turistice în Delta Dunării se recomandă vizitarea localităţilor Mila 23,
    localitatea de baştină a campionului olimpic al României la caiac canoe, Ivan
    Patzaichin, şi Sulina, un oraş cu muzee şi biserici frumoase şi cu un cimitir
    multiconfesional care aminteşte de perioada de prosperitate a celui mai estic
    oraş al Uniunii Europene. Un alt obiectiv de interes turistic este Pădurea
    Letea, cea mai veche rezervaţie naturală din România, care a intrat sub atenta
    observaţie a oamenilor de ştiinţă încă din 1930. Ciprian Enea, consultant
    turism, pune însă accent şi pe patrimoniul uman, pe tradiţii şi pe
    obiceiuri. Delta Dunării este,
    din punctul nostru de vedere, cea mai frumoasă destinaţie de acest fel din
    Europa. Avem pachete gândite în aşa fel încât să satisfacem toate categoriile
    de public, de la privitorii de păsări până la familiile cu copii ori seniorii
    care vin să se relaxeze şi să se bucure de atmosfera specifică deltei. Punem
    accent foarte mult pe natură, tradiţii. Până la urmă, vorbim despre
    biodiversitate în rezervaţia Delta Dunării în care cadrul natural se îmbină cu
    tradiţiile lipoveneşti, ucrainene, turceşti, româneşti şi nu numai! din această
    zonă unică la nivel european.


    Preţul
    unui pachet all inclusive, de patru zile şi trei nopţi, în luna august, într-o
    pensiune de trei margarete din Delta Dunării este de 800 de lei (~170
    euro). Acesta include pensiune completa, două excursii cu barca in Delta Dunării
    de aproximativ trei ore fiecare și taxa de acces a turiștilor in Rezervația
    Biosferei Delta Dunării, în valoare de 10 lei de persoană. Veți avea acces la
    piscină, la internet wireless, parcare și veți putea pescui chiar în curtea
    pensiunii. Însă ofertele de cazare sunt foarte diverse. De aceea, vă invităm să
    vă contactați chiar acum operatorul de turism.

  • Jurnal românesc – 01.03.2018

    Jurnal românesc – 01.03.2018

    Ministerul român de Externe salută celebrarea zilei de 1 Martie, a tradiţiei Mărtişorului, a cărei valoare de patrimoniu a fost recunoscută la nivel mondial. Înscrisă în 2017 în Lista Reprezentativă UNESCO a Patrimoniului Mondial Imaterial, cu titulatura Practici culturale asociate zilei de 1 Martie, tradiţia Mărţisorului, împletită între mit şi legendă, marchează începutul primăverii. Cu rădăcini în spaţiul sud-est european, obiceiul confecţionării, oferirii şi purtării Mărtişorului – artefact ce a cunoscut o varietate de forme creative de-a lungul timpului – simbolizează reînnoirea timpului şi renasterea naturii.

    Ministrul pentru Românii de Pretutindeni, Natalia-Elena Intotero va face pe 2 şi 3 martie o vizită de lucru în Ucraina, prima de la preluarea mandatului. Ministrul român va merge în oraşele Cernăuţi şi Solotvino, unde va avea întrevederi cu reprezentanţii autorităţilor locale şi regionale, cu membri ai mediului asociativ românesc, reprezentanţi ai mass-media de limba română, precum şi cu exponenţi ai culturii şi valorilor româneşti din Ucraina. Comunitatea de români din Ucraina este una dintre priorităţile de pe agenda Ministerului pentru Românii de Pretutindeni.

    La Bucureşti a avut loc, miercuri, întrunirea
    Comitetului Interministerial în domeniul relaţiilor cu românii din afara
    graniţelor. Ministrul pentru românii de pretutindeni, Natalia Elena-Intotero, a
    propus o serie de masuri, printre care, eficientizarea comunicării la nivel
    instituţional în vederea continuării şi dezvoltării campaniilor de prevenţie şi
    informare a cetăţenilor care doresc să muncească, să studieze şi să locuiască
    în străinătate. In acest sens, Ministerul va implementa campania Informare
    acasă! Siguranţă în lume!. Prima etapă va avea loc în institutiile de
    învătământ din Romania, adresându-se în
    mod deosebit tinerilor, iar a doua etapă va fi orientată către cetăţenii români
    care lucrează în străinătate, atât în servicii cât şi cei sezonieri. O broşura va
    fi pusă la dispoziţia publicului atât în variantă tipărită, cât şi electronică,
    şi va cuprinde informaţii utile
    pentru români care doresc să
    plece în străinătate, a celor care se află în afara graniţelor, precum şi în
    sprijinul celor care vor să se întoarcă acasă. Alte teme de discuţie au vizat
    măsuri de prelungire a perioadei de valabilitate a cărţii de identitate
    provizorie pentru românii cu domiciliul
    în străinătate, posesori ai unui paşaport simplu electronic şi problematici
    legate de cazurile copiilor născuţi în familii cu
    părinţi care au dublă cetăţenie pentru a identifica măsuri practice de
    protecţie a acestora.

    Pe 4 martie, la Cernăuţi, în Ucraina şi la Roma, în Italia, au loc două evenimente care marchează sărbătoarea mărţişorului românesc organizate de Institutul ‘Eudoxiu Hurmuzachi’ pentru Românii de Pretutindeni. Proiectul ‘Mărţişorul Centenarului – împreună pentru a ne cunoaşte mai bine la sărbătoarea Mărţişorului’, care are loc la Teatrul Atlantico din Roma, include spectacole de muzică populară, folk, uşoară, dansuri populare, precum şi expoziţii de obiecte de artizanat cu specific românesc: sculpturi, picturi, icoane, porturi tradiţionale româneşti, produse artizanale locale. La Cernăuţi evenimentul constă într-un spectacol de muzică şi dansuri populare, susţinut de artişti din România, Republica Moldova şi Ucraina. Proiectul, care are drept obiectiv promovarea identităţii naţionale şi a valorilor culturale comune Ţării şi nordului Bucovinei (Ucraina), aduce în atenţie şi importanţa mărţişorului românesc, care la finalul anului 2017 a fost inclus în lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului imaterial al umanităţii.

  • Ţinutul morilor de apă

    Ţinutul morilor de apă

    Ne îndreptăm azi
    spre sud-vestul României şi vizităm cel mai mare parc mulinologic din sud-estul
    Europei. Este un parc de mori de apă, inclus în patrimoniul UNESCO şi restaurat
    la începutul anilor 2000 de Muzeul Astra din Sibiu, din fonduri europene.
    Istoria acestor mori de apă este foarte bogată şi se întinde pe parcursul a
    sute de ani. Întrucât morile sunt funcţionale, sunt afişate tabele cu
    programarea familiilor la măcinat. Unele au uşile încuiate, dar în altele,
    turiştii pot intra pentru a admira sistemul de funcţionare.


    Am
    aflat de la Ion Voinea, din cadrul Serviciului de promovare a turismului al
    Direcţiei de patrimoniu al judeţului Caraş Severin, că fiecare moară are un
    nume. Aşadar, vă puteţi fotografia cu Îndărătnica dintre râuri, Frizoanea
    sau cu Moara de la tunel. Denumirile vin fie de la porecle ale familiilor din
    sat, fie sunt inspirate din legendele
    locului. Ţinutul morilor de apă este un sit foarte interesant din Valea
    Almăjului, din judeţul Caraş Severin. Pe Valea Rudăriei, încă din 1241, a
    început construcţia acestor mori. În 1772 au fost consemnate opt, iar în 1874,
    erau deja 51. Datorită inundaţiilor produse de-a lungul timpului, au mai rămas
    22 de mori. Morile acestea sunt construite din lemn, sunt de dimensiuni reduse
    şi au ca scop măcinarea cerealelor recoltate de locuitorii din comuna Eftimie
    Murgu. Sunt încă funcţionale şi macină în jur de 130-140 de kilograme de făină
    în 24 de ore. Localnicii au exploatat la maximum avantajele terenului,
    corectând aspectele dezavantajoase prin străpungeri în tunele, în stâncă, prin
    acumulări în spatele unor baraje. Instalarea morilor s-a făcut pe ambele maluri
    ale pârâului Rudăria. Numele de
    Rudăria provine de la ocupaţia locuitorilor: prelucrarea lemnului. Locuitorii
    acestor zone au fost secole la rând lucrători în lemn.


    În Valea
    Almăjului, din păcate, sunt puţine pensiuni. Numărul locurilor este limitat,
    aşadar, dacă doriţi să vă cazaţi chiar în apropierea vestitelor mori, va trebui
    să vă faceţi rezervarea din timp. Însă merită, după cum aflăm de la Ion Voinea,
    din cadrul Serviciului de promovare a turismului al Direcţiei de patrimoniu al
    judeţului Caraş Severin. Valea Almăjului este o zonă extraordinară din
    punct de vedere turistic. Face legătura cu Cheile Nerei. Acestea sunt cele mai
    lungi şi cele mai sălbatice chei din România, cu o lungime de 22 de km. Dinspre
    Anina, pe Cheile Minişului, se poate ajunge la cascada Bigăr. Aceasta a fost
    declarată una dintre cele mai frumoase cascade din lume. În privinţa
    gastronomiei, fiecare localitate oferă ceva tradiţional. În zona Almăjului, vi
    se oferă mămăligă cu brânză. Însă e o brânză de munte care se găseşte numai în
    zona noastră. De asemenea, se prepară mâncăruri extraordinare la ceaun. Valea
    Almăjului se poate vizita pe tot parcursul anului. Drumurile sunt excelente la
    ora actuală. Se intră dinspre E70 spre localitatea Bozovici circa 70 de km, iar
    dinspre Anina-Oraviţa, pe DN57B, spre Eftimie Murgu, zona Văii Almăjului.



    Nu rataţi în zonă şi o călătorie cu trenul, pe cea mai
    veche cale ferată montană de pe teritoriul României şi a doua cale ferată
    montană de pe continentul european. Traseul este supranumit Semmeringul
    bănăţean datorită asemănării dintre acesta şi calea ferată Semmering din
    Austria. A fost dată în folosinţă în anul 1863, iar ruta are o lungime de 34 de
    kilometri, o diferenţă de nivel de 337 metri, 14 tuneluri si zece viaducte.

  • Mărţişor în plină iarnă

    Mărţişor în plină iarnă

    Ziua de 1 martie este numită, în România, şi mărţişor. Denumirea vine de la tradiţia începutului de primăvară, de la micul obiect ca o amuletă cu şnur alb-roşu oferit şi purtat în acele momente. Mărţişorul poate fi orice, un mic obiect artizanal, care invocă norocul, cum ar fi trifoiul cu patru foi, potcoava sau silueta unui coşar. Ghiocelul, floarea primăverii, este reprezentat de multe ori ca mărţişor, orice floare plină de culoare poate fi reprezentată în metal, în plastic, în ceramică sau pictată pe lemn. În ultimul timp se consideră că şi cadourile mari şi scumpe, inclusiv maşinile de lux pot fi dăruite de mărţişor, dar trecem, desigur, într-o zonă a adaptărilor contemporane care se îndepărtează mult prea mult de tradiţie. Mărţişorul trebuie să fie mic, pentru a fi purtat pe piept.



    Dincolo de forma cât mai plină de imaginaţie pe care o ia, esenţial pentru mărţişor este şnurul bicolor, alb-roşu care îl însoţeşte. Mărţişorul este primit şi purtat de către fete, dar în Moldova este ştiut că băieţii primesc mărţişoare. Sunt foarte multe elemente specifice în întreaga ţară privind obiceiul mărţişorului, iar una dintre ele spune că, după ce trece 1 martie şi mărţişorul a fost purtat, şnurul alb-roşu poate fi legat de crengile unui copac, ce tocmai sunt pe cale să înmugurească şi să înflorească.



    Deşi mult timp am crezut că este un obicei strict românesc, găsim mărţişorul peste tot în Balcani, mai ales la bulgari. La sud de Dunăre, mărţişorul se numeşte “martiniţa” şi are forma tradiţională a unui cuplu. Ea, roşie şi El, alb. Peste tot descoperim elemente comune, dar şi specifice ale tradiţiei mărţişorului, toate legate de lupta frigului cu căldura, a iernii care dispare cu primăvara care vine. Dar de ce vorbim despre mărţişorul care goneşte iarna tocmai acum, la început de iarnă? Pentru că în aceste zile am primit vestea că “mărţişorul” a fost inclus în lista reprezentantivă UNESCO a patrimoniului imaterial al umanităţii. Această decizie a fost luată la sesiunea Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial de la Jeju, în Coreea de Sud. Vestea ne-a fost anunţată, la scurt timp după ce am aflat că regele Mihai a murit, chiar de ambasadorul român la UNESCO, profesorul universitar Adrian Cioroianu.



    Demersul pentru recunoaşterea frumoasei tradiţii nu este unul strict românesc, ci a reunit eforturile mai multor ţări, România fiind alături de Republica Moldova, Bulgaria şi Macedonia. Departe de a fi o regulă uniformă şi strictă, mărţişorul este o tradiţie veche şi plină de sensuri, de la şară la ţară, de la comunitate la comunitate. În unele locuri contează micul obiect ataşat şnurului, în altele tocmai acest şnur este esenţial. Miniştrii culturii din cele 4 ţări iniţiatoare ale demersului, întruniţi în primăvară, au constatat că în unele locuri bărbaţii poartă doar şnurul bicolor, în altele mărţişorul este ca o bijuterie sau medalie pentru femei. Obiceiul nu se limitează la 1 martie, ci se întinde pe 12 sau mai multe zile de început de primăvară.



    Mărţişorul vine din vechime, de mii de ani şi a căpătat sensuri noi de-a lungul veacurilor. S-a adaptat mereu, dar a rămas esenţial în formele sale şi mai ales în demersul său. Binele şi lumina triumfă, spune mărţişorul, mai ales când este un ghiocel pur protejat de un şnur de lână în două culori, albul zăpezilor şi roşul sângelui. Este pământul îngheţat şi viaţa triumfătoare în aceste sensuri de primăvară. Iar când recunoaşterea lor este o veste bună la început de iarnă, nu ai cum să nu te laşi cuprins de optimism şi bucurie. Oricât de grea va fi această iarnă, la sfârşitul ei vine cu siguranţă primăvara şi spiriduşii ei, mărţişoarele!

  • Jurnal românesc – 07.12.2017

    Jurnal românesc – 07.12.2017

    Până pe 10
    decembrie, vor avea loc, în fiecare seară, slujbe religioase la reşedinţa
    regelui Mihai din Elveţia, acolo unde fostul suveran şi-a petrecut mare parte
    din exil şi unde s-a stins din viaţă, a anunţat Casa Regală. În ţară, românii
    continuă să aducă flori şi să aprindă
    lumânări în faţa fostului palat regal din Bucureşti şi la palatul Elisabeta,
    reşedinţa din capitală a regelui Mihai. Trupul neînsufleţit al fostului suveran
    va fi repatriat miercuri, 13 decembrie şi va fi depus la Castelul Peleş de la
    Sinaia. Apoi, va fi transportat la Bucureşti, la Palatul Regal. Funeraliile vor
    avea loc sâmbătă, 16 decembrie, la Curtea de Argeş (sud), unde sunt
    înmormântaţi toţi regii României. Guvernul de la Bucureşti a stabilit că pe 14,
    15 şi 16 decembrie vor fi zile de doliu naţional. Luni, pe 11 decembrie,
    Camerele reunite ale Parlamentului României vor omagia personalitatea fostului
    suveran în cadrul unei şedinţe solemne. Rege între 1940 şi 1947, Mihai I s-a
    stins din viaţă, marţi, la vârsta de 96 de ani, la reşedinţa sa din Elveţia.


    Numărul
    persoanelor din Republica Moldova care solicită să devină cetăţeni români şi al
    celor care obţin cetăţenia şi depun jurământul de credinţă faţă de România a
    crescut semnificativ – a declarat, pentru agenţia de presă AGERPRES, consulul
    general al României la Bălţi, Mihai Baciu. Potrivit acestuia, numărul
    solicitărilor la Consulatul României la Bălţi, care deserveşte municipiul Bălţi
    şi 17 raioane, a înregistrat o creştere importantă după eliminarea taxelor
    consulare. Diplomatul român susţine că, săptămânal, 400 – 500 de cetăţeni
    moldoveni depun jurământul de credinţă obligatoriu la obţinerea cetăţeniei
    române. Populaţia din Bălţi şi din raioanele limitrofe deservită de Consulatul
    României este, potrivit consulului general, de aproximativ un milion de
    persoane.


    Pe de altă
    parte, un sondaj efectuat de Asociaţia Sociologilor şi Demograficilor din
    Republica Moldova arată că aproximativ 36% din cetăţenii acestui stat susţin
    aderarea la UE, în timp ce 42% sunt de părere că republica ar trebui să adere
    la Uniunea Euroasiatică. 9% din cei chetionaţi au declarat că preferă ca
    Republica Moldova să nu adere la niciunul dintre cele două blocuri. De
    asemenea, 61% dintre respondenţi au declarat că nu vor ca statul să adere la
    NATO, în timp ce doar 22% au precizat că sunt în favoarea integrării în Alianţa
    Nord-Atlantică. În plus, dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri
    parlamentare, acestea ar fi câştigate în mod categoric de către Partidul
    Socialiştilor din Republica Moldova, care este creditat de aproximativ 35%
    dintre cetăţeni. Dintre politicieni, de cea mai mare popularitate se bucură
    Igor Dodon, el fiind urmat de Maia Sandu şi de premierul Pavel Filip. Sondajul
    a fost efectuat în 79 de localităţi de pe teritoriul Republicii Moldova, cu
    excepţia regiunii transnistrene.


    Mărţişorul a
    fost inclus în patrimoniul imaterial al UNESCO. Decizia a fost luată la cea
    de-a 12-a sesiune a Comitetului interguvernamental de salvgardare a
    patrimoniului cultural imaterial, care are loc în Republica Coreea, în perioada
    4 – 9 decembrie. Ca stat membru, România are înscrise pe lista UNESCO trei
    rezervaţii ale biosferei, precum şi opt situri ale Patrimoniului Mondial. De
    asemenea, România are înscrise şase bunuri culturale imateriale pe Lista
    reprezentativă a Patrimoniului Mondial Imaterial.

  • Băile Herculane

    Băile Herculane

    Ne
    îndreptăm azi către una dintre cele mai vechi staţiuni balneare ale lumii:
    Băile Herculane. A fost atestată documentar acum aproape 1900 de ani. Situată
    pe Valea Cernei, între munţi, staţiunea a rămas destinaţia preferată atât a
    turiştilor aflaţi în căutarea unui tratament balnear eficace, cât şi a celor
    dornici de drumeţii. Staţiunea poate reprezenta şi punctul de plecare pentru călătorii în diverse părţi pe o rază
    de 100-200 de km împrejur. Există numeroase agenţii de turism care au diverse
    programe: croaziere pe Dunăre, vizitarea Muzeului Hidrocentralei Porţile de
    Fier sau o călătorie cu trenul pe una dintre cele mai vechi căi ferate montane
    din Europa. Pe Dunăre se va vedea Tabula Traiana, Statuia lui Decebal, dar se
    pot vizita şi câteva peşteri.


    Florin Băzăvan, managerul unui hotel, ne
    prezintă oferta staţiunii Băile Herculane. Este una dintre
    cele mai cunoscute staţiuni. Putem spune că este în plină dezvoltare. Este o
    staţiune cu specific balneoclimateric şi se adresează persoanelor care au
    nevoie de tratament, dar nu numai. Este deschisă turiştilor care vor să se
    relaxeze şi să evadeze din cotidian. Baza de servicii s-a extins. Există
    hoteluri cu diverse facilităţi: cu piscină acoperită, cu saună, cu zonă de
    relaxare, cu săli de fitness, cu săli de aerobic. Pe lângă aceste condiţii
    oferite, turiştii pot profita de apele termosaline, cu calităţi deosebite
    pentru îmbunătăţirea stării de sănătate.


    În staţiune, puteţi parcurge o gamă largă de proceduri: magnetoterapie,
    termoterapie cu unde scurte şi infraroşu, ultrasonoterapie şi ultrasunete,
    electroterapie cu curenţi, foarte eficientă la reducerea durerilor şi în
    stimularea concentraţiei musculare, electrohidroterapie cu băi galvanice,
    aerosoli pentru tratarea afecţiunilor pulmonare, sinuzite şi alergii, drenaj
    limfatic şi kinetoterapie. În privinţa wellness-ului puteţi alege masajele,
    sauna uscată de 80 de grade şi piscinele exterioare sau interioare. În Băile
    Herculane, veţi fi fascinaţi cu siguranţă de centrul istoric. Există mai multe
    pavilioane ridicate în prima jumătate a secolului al 19-lea, grupate în jurul
    statuii lui Hercule. La mică distanţă, se află alte clădiri de patrimoniu,
    precum Cazinoul, Băile Imperiale austriece şi vila în care stătea împărăteasa
    Austro-Ungariei, Elisabeta sau Sisi, care făcuse o pasiune pentru Băile
    Herculane şi pentru drumeţiile în împrejurimi.


    Există însă multe alte atracţii turistice naturale în jurul staţiunii,
    după cum am aflat de la Mariana Păsărin, reprezentantă a administraţiei
    Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei, cu sediul în Băile Herculane. Este cel mai mare parc naţional din România. Are peste 61.000 de
    hectare. De aproape doi ani, din
    ianuarie 2016, le stăm la dispoziţie şi cu un centru de vizitare, unde pot găsi
    toate informaţiile de care au nevoie. Acest centru nu este doar pentru
    informare. Aşa cum îi spune şi numele, este şi pentru vizitare, pentru că este
    o clădire structurată pe trei nivele. La fiecare nivel încercăm să prezentăm un
    alt aspect al parcului. La demisol prezentăm lumea peşterilor. Se văd acolo
    câteva machete ale peşterilor şi o machetă a parcului naţional. Ultimul nivel
    este dedicat comunităţilor şi omului. Avem acolo câteva vestigii arheologice,
    obiecte de muzeu, costume tradiţionale, iar la parter sunt informaţiile
    generale cu speciile de floră, de faună.


    Mariana Păsărin
    este cea care întâmpină turiştii şi le prezintă atracţiile zonei. Iată câteva
    propuneri pentru împrejurimile staţiunii Băile Herculane. În zona Băilor Herculane avem traseul care duce
    spre Crucea Albă. Este o cruce montată pe unul dintre piscuri, însă a cărei
    origine e necunoscută. Atunci, s-au iscat tot felul de legende cu privire la
    această cruce. De la nivelul crucii, se vede foarte frumos toată staţiunea
    Băile Herculane şi Valea Cernei. Tot în zona Herculanelor avem şi câteva trasee
    spre mai multe foişoare, amplasate în zone de belvedere. Este zona în care
    chiar împărăteasa imperiului austro-ungar, Sisi, când venea în staţiune, prefera
    să se plimbe. Unul dintre foişoare chiar îi poartă numele. Se numeşte foişorul
    Elisabeta. Acolo avem şi o mare încărcătură istorică.


    Mariana Păsărin, reprezentantă a administraţiei Parcului Naţional
    Domogled-Valea Cernei, ne-a povestit despre turişti care au venit din toată
    Europa şi chiar din Statele Unite şi Canada. Există şi evenimente care au loc
    pe parcursul anului, iar, dintre toate acestea, cel mai important este acela
    dedicat parcului. Sărbătoarea parcului nostru se numeşte
    Festivalul Pinul Negru de Banat. Acest festival are loc în ultimul week-end din
    luna mai, fiindcă este corelat şi cu Ziua Europeană a Parcurilor Naţionale,
    care are loc pe 24 mai. La acest festival, încercăm să aducem laolaltă toate
    comunităţile din interiorul parcului, cu tradiţii, cu obiceiuri.Din iulie, anul acesta, parcul nostru are incluse în patrimoniul UNESCO
    circa 10.000 de hectare de păduri virgine de fag, cu exemplare care ajung la
    vârste de peste 100-200 de ani. Suprafaţa aceasta este una dintre cele mai mari,
    nu numai din România, chiar şi din Europa. Am avut turişti care auziseră de
    această includere în patrimoniul UNESCO şi au venit să întrebe despre aceste
    păduri şi să le vadă. În parcul nostru se pot face rafting, căţărare, drumeţii,
    băi termale, specifice şi staţiunii, dar şi parcului, se pot vizita peşterile.
    Peisajele spectaculoase, cu abrupturi calcaroase, cu pinul negru de Banat,
    specia endemică a zonei, care creşte în stâncă, fără sol, cheile, cascadele,
    toate acestea fac din parcul naţional o destinaţie foarte frumoasă, care merită
    vizitată de la un capăt la altul.



    Iată aşadar o ofertă completă atât pentru cei
    care vor să petreacă un sejur pentru tratament şi prevenţie medicală, dar şi
    pentru cei aventurieri. Vă aşteptăm şi data viitoare cu o nouă destinaţie.

  • Parcul Naţional Cozia

    Parcul Naţional Cozia

    Astăzi
    vă invităm la o drumeţie prin Parcul Naţional Cozia, o arie naturală protejată
    situată în estul judeţului Vâlcea. Zona, care se întinde pe 17.000 de hectare,
    freamată de viaţă şi de peisaje spectaculoase. Este
    supranumit şi Parcul florilor
    întrucât cuprinde peste 900 de specii de plante, multe unicat. Intâlnim aici
    trandafirul şi mesteacănul de Cozia, laleaua pestriţă, iedera albă,
    floarea de colţ sau bujorul de munte. Rezervaţia găzduieşte şi specii protejate
    de lege; capra neagră, ursul brun şi râsul sunt considerate podoabe ale
    faunei din Cozia. Stâncile
    abrupte, cheile şi cascadele dau o notă sălbatică acestei zone. Aşezat de o
    parte şi de alta a râului Olt, parcul are numeroase trasee turistice care
    duc spre vârfurile muntilor, pentru că aceştia nu sunt foarte înalti (vârful
    Cozia are 1668 m) şi sunt suficient de accesibili. Pe lângă drumeţii pot fi
    practicate şi sporturi, cum ar fi alpinismul pe versanţi veriticali atât pe
    valea Lotrişorului, cât şi în alte zone, dar şi expediţii în defileul Oltului,
    Cascada şi cheile Lotrişor sau Cascada Gardului. Este de remarcat că în această
    zonă există încă păduri unde natura nu a suferit niciun fel de
    intervenţie umană. Pădurea Cozia şi Padurea Lotrişor, cu o suprafaţă de peste
    3300 de hectare, vor intra în patrimoniul mondial natural UNESCO tocmai
    pentru că sunt păduri foarte vechi, fără drumuri sau poteci, fără arbori
    tăiaţi, zone în care pădurarul nu a călcat niciodată.

    Iată ce ne-a declarat
    Pavel Prundurel, directorul Parcului Naţional Cozia: Pentru
    poporul român, deci şi pentru comunităţile locale din vecinătatea Parcului
    Naţional Cozia, existenţa acestui patrimoniu nu înseamnă numai responsabilităţi
    în păstrarea şi conservarea lui. Este, înainte de toate, o sursă
    inestimabilă de apă proaspată, de aer curat, un loc de echilibru al naturii
    pentru factorii climatici. Zona comunităţilor locale, având un sit UNESCO al
    patrimoniului natural în apropiere este, în primul rând, o destinaţie turistică
    de excepţie putând aduce beneficii mari localnicilor de aici. Un sit UNESCO
    este totodată un motiv de mândrie şi de responsabilitate naţională prin
    participarea la patrimoniul colectiv mondial cu valori care sunt din ce în ce
    mai rare pe planeta noastră. Noi, Administraţia Parcului Naţional Cozia, ne-am
    decis să promovăm şi anumite măsuri de vizitare controlată a acestor situri ca
    turiştii de excepţie, mă refer la cei din domeniul ştiinţific şi cei care
    iubesc cu adevărat valorile naturale, să vină în apropierea acestor situri în
    prezenţa unor ghizi calificaţi ai Administraţiei Parcului Naţional Cozia.


    In apropierea Parcului
    Naţional Cozia se află şi multe izvoare termale, care au stat la baza
    dezvoltării staţiunii balneoclimaterice Călimăneşti – Căciulata. În apropierea
    staţiunii se află mănăstirea Cozia, din oraşul Călimăneşti. Amplasată pe malul
    drept al Oltului, ca şi staţiunea Călimăneşti – Căciulata, mănăstirea a fost ctitorită
    la sfârşitul secolului al 14-lea de Mircea cel Bătrân, domnitor al Ţării Româneşti
    (provincie istorică românească situată între Carpaţi şi Dunăre).



    Pentru cei care vor să meargă pe
    jos pentru a admira atracţiile
    turistice de pe Valea Oltului Oltului, un alt obiectiv de vizitat este mănăstirea
    Turnu. Aici puteţi
    vedea, alături de construcţiile mânăstireşti, şi două chilii săpate în roca muntelui de
    primii pustnici, cei care au întemeiat, de fapt,
    acest lăcaş de cult în secolul al 17-lea.