Radio România Internațional

Tag: Paul Balogh

  • Online Schooling: Digitalisierung schwieriger als erwartet

    Online Schooling: Digitalisierung schwieriger als erwartet

    Online-Unterricht ist keineswegs einfach, vor allem in den vielen ländlichen oder armen Regionen, in denen Schüler und Lehrer keinen Zugang zur digitalen Technologie haben und wo die Internetverbindung mangelhaft ist. Auch Fragen nach Was, wie und wie viel können wir unterrichten?“ und Wie prüfen und bewerten wir?“ werden in der jetzigen Situation immer häufiger gestellt. Unternehmer arbeiten bereits an digitalen Lösungen für diese Fragen. Im Vordergrund sollte dabei die Antwort auf die Frage Was passen wir denn überhaupt an?“ stehen, glaubt Dragoş Iliescu, Hochschulprofessor und Psychopädagoge:



    Ich kann Ihnen mit Sicherheit sagen, dass keiner genau wei‎ß, was angepasst werden sollte. Wir können Inhalte definitiv nicht anpassen. Ich meine, dass wir Inhalte nicht löschen oder hinzufügen sollten. Und ich befürchte, einige Entscheidungsträger im Bildungsbereich werden wohl sagen: ‚Es ist ein schwieriges Jahr. Warum sollten wir die Curricula nicht etwas kürzen?‘ Das ist aber keine Option. Es ist nicht der richtige Zeitpunkt, um die Lehrpläne zu überarbeiten. Es gibt fast nichts, was nicht im Fernunterricht vermittelt werden kann. Für praktisch jede Unterrichtsstunde in jedem Fach können wir uns eine neue, andere, innovative Unterrichtsmethode vorstellen. Und wenn man schon die Kenntnisse vermitteln kann, dann kann man sie auch auf die gleiche Art und Weise prüfen. Die Schwierigkeit besteht darin, dass nicht alle Beteiligten — nicht nur die Lehrer — flexibel genug sind, um diesen Sprung zu wagen und die Inhalte an den Online-Unterricht anzupassen. Das andere Problem ist, dass es nicht genügend Ressourcen gibt. Einige dieser Anpassungen sind ziemlich schwer durchzuführen, unabhängig von der Online-Kompetenz der Lehrer.“




    Obwohl die Online-Bewertung auf den ersten Blick einfacher als der Online-Unterricht erscheint, ist es in der Praxis überhaupt nicht leicht, erklärt Dragoș Iliescu:



    Auch das ist keine leichte Aufgabe, denn der Wechsel in den digitalen Modus löst einige Probleme und schafft andere. So wird beispielsweise das Bewertungsproblem gelöst: Man erstellt einen Test, und theoretisch kann jedes Kind in jedem Teil des Landes daran teilnehmen. Aber er schafft zum Beispiel Sicherheitsprobleme. Inwieweit lässt sich ein Test verwenden, den jedes Kind auf einen Drucker kopieren und an seine Mitschüler weitergeben kann? Auch hier gibt es Technologien und Ansätze, die das Problem lösen, und die sind gar nicht so neu, wie einige vielleicht denken. Andere Länder haben schon vor langer Zeit Lösungen gefunden. Aber um dieses Problem zu lösen, brauchen wir mehr Ressourcen und mehr Investitionen. Das ist nicht nur die Aufgabe der Lehrer, das kann nur ein grö‎ßeres System leisten. Der Gedanke, dass dieses ein schwieriges Jahr ist und dass wir daher besser so viel wie möglich zusammenstreichen sowie auf die Semesterprüfungen verzichten sollten, ist verrückt. Solange es Semestertests gab und diese ein Teil der Bewertung der Schüler waren, ist es nicht in Ordnung, sie jetzt aufzugeben. Die Lösung besteht nicht darin, etwas, das wir brauchen, zu streichen, sondern Alternativen zu finden, um es auch unter diesen uns fremden und unglücklichen Umständen umzusetzen.“




    Mittels der Testplattform BRIO.RO zum Beispiel, an der Dragoș Iliescu gearbeitet hat, können die Schülerkenntnisse bewertet werden. Auf dieser Plattform sind die Tests so konzipiert, dass sie den Lernprozess und die Bewertung miteinander verknüpfen. Zusätzlich zu der Endbewertung erhalten die Schüler auch eine detaillierte Bewertung ihrer Fähigkeiten in dem entsprechenden Unterrichtsfach. Dragoş Iliescu:



    Auch während eines Tests lernt man. Möglicherweise geht dabei der Lernprozess sogar noch tiefer. Eine Prüfung ist an und für sich eine Lerntätigkeit. Sie strukturiert Informationen, fördert das Metakognitive, sie ist der beste Weg, Wissen zu festigen und mit anderen praktischen Aktivitäten zu verbinden. Darüber hinaus gibt sie ein Feedback über den Lernprozess: Sie zeigt auf, was man sich angeeignet hat und was nicht, und verdeutlicht, woran noch gearbeitet werden muss.“




    Paul Balogh, der seit mehreren Jahren in Gro‎ßbritannien lebt, hat verschiedene digitale Bildungsplattformen — wie Hypersay — und elektronische Lehrbücher entwickelt. Er arbeitet mit akademischen Institutionen im Vereinigten Königreich und Lehrern in Rumänien zusammen. Er bewertete seine Arbeit mit den rumänischen Lehrkräften folgenderma‎ßen:



    Das rumänische Bildungsministerium hat nicht gerade glücklich reagiert. Die Lehrer bekamen wenig bis gar keine Hilfe. Aber auf individueller Ebene leisteten viele Lehrer gro‎ßartige Arbeit und lösten ihre Probleme aus eigener Kraft. Sie lernten, wie sie die Online-Plattformen für Konferenzen und Unterricht nutzen können. Was diese Lehrer getan haben, ist meines Erachtens hervorragend, und ich verstehe nicht, warum dieses Thema nicht viel mehr in der Öffentlichkeit diskutiert wird. Auf der anderen Seite arbeiteten in anderen Ländern die Ministerien kohärenter mit den Schulen zusammen. Sie entwarfen zu gegebener Zeit verschiedene Lösungen und wandten sie auch an. Die Unterstützung durch das Ministerium macht den Unterschied.“




    Die Lehrer erwiesen sich auf individuelle Ebene anpassungsfähiger als viele öffentliche Einrichtungen, schlussfolgert Paul Balogh:



    In Rumänien bestehen immer noch die individuellen Beziehungen zu den Lehrern. Es gibt Lehrer an privaten und öffentlichen Schulen, die unsere Plattform nutzen wollen, aber die finanzielle Unterstützung vonseiten der Schulen ist nahezu inexistent. Sehr oft müssen die Lehrer die Software aus der eigenen Tasche bezahlen, was nicht normal ist. Auf institutioneller Ebene haben wir weder mit dem Ministerium noch mit einer Schule oder Universität ein Zusammenarbeitsabkommen. Aber es gibt eine Reihe von begeisterten Lehrern, die unsere Plattform täglich nutzen, um besser online zu unterrichten.“




    Die Corona-Pandemie und die damit einhergehenden Einschränkungen des klassischen Präsenzunterrichts können Lehrern und Schülern die Chance geben, freier und kreativer zu agieren.

  • Smart Classrooms (reluare)

    Smart Classrooms (reluare)

    Elevii liceului Pedagogic Carmen Sylva” din Timişoara şi cei ai Colegiului Costache Negruzzi” din Iaşi au la dispoziţie tehnologie de ultimă generaţie şi conţinut digital adaptat curriculumului şcolar. Ministerul Educaţiei Naţionale în parteneriat cu Samsung Electronics România, a inaugurat, la începutul acestei săptămâni, două noi clase digitale în cadrul proiectului Smart Classroom”, iniţiat în 2013. Prima clasă SMART a fost deschisă în cadrul Şcolii Comerciale Superioare Nicolae Kretzulescu” din Bucureşti, în septembrie anul trecut. Smart Classroom oferă o soluţie digitală de învăţare completă care include atât suport hardware şi software, cât şi conţinut digital, adaptat curriculumului recomandat elevilor de liceu. Clasa digitală din cele trei licee a fost dotată cu 31 de tablete de ultimă generaţie, un E-Board, un Smart TV şi două laptop-uri. Paul Balogh şi Cristian Dinu reprezintă compania Readforward, cea care a realizat software-ul ce face posibilă predarea pe suport digital. Paul Balogh ne explică în minutele următoare ce este proiectul LearnForward.



    Learn Forward este în acest moment cel mai important proiect al firmei noastre, este de fapt o platformă pentru folosirea manualelor digitale în interiorul unor clase. Ideea este să nu înlocuieşti profesorul cu o tabletă, ci să foloseşte tabletele şi computerele şi restul dotărilor dintr-o clasă, cum ar fi un e-board, pentru a aduce ceva în plus procesului normal de învăţare dintr-o clasă. Avem un site care conţine conturi pentru profesori, elevi şi alte device-uri speciale din clasă. Între aceste conturi pot fi folosite mai multe manuale digitale. Dacă ai orice fel de computer, tabletă sau telefon care se leagă la internet şi are un browser, atunci eşti pregătit tehnic pentru a folosi această platformă. Mai e un avantaj foarte mare, cel mai mare după părerea noastră, este extraordinar de simplu de utilizat. Ce ştim noi din competiţiile internaţionale e că sistemele acestea tind să devină extraordinar de complicate pentru că sunt gândite de către IT-işti. Or, IT-iştii sunt înnebuniţi de multe butoane, multe lucruri ascunse, e un fel de paradă a inteligenţei. Lucrul acesta e minunat dar e şi mai minunat dacă poţi să ascunzi această complexitate sub nişte butoane cât mai simple. Nu credem că profesorii trebuie să aibă doctorate în IT ca să poată să folosească aceste servicii online. Dacă se descurcă profesorul pe Facebook, se descurcă şi pe platforma noastră din prima.”



    Cum faci acest software, atât de simplu să fie accesibil din punct de vedere financiar, aflăm de la Cristian Dinu: Am reuşit ceea ce nu a putut nimeni să facă până acum, să avem o platformă care să poată să meargă pe orice dispozitiv, de la cel mai mic ecran la cel mai mare ecran. Necesită doar un browser şi orice dispozitiv are acest program, e vorba de acelaşi program pe care oamenii îl folosesc pentru a naviga pe internet. Din punct de vedere tehnic am reuşit să atingem un punct foarte important, acela al accesibilităţii totale, orice copil şi orice profesor poate accesa această platformă fără să existe bariere tehnice de intrare. Cele mai ieftine dispozitive pot fi folosite pentru a accesa softul făcut de noi.”



    Paul Balogh susţine că profesorii nu au de ce să se teamă de o şcoală digitalizată: Cei mai mulţi profesori sunt natural timoraţi de către aceste avansuri tehnice, au frică, toţi se gândesc că vine calculatorul şi-i înlocuieşte, asta e prima lor teamă, a doua este că trebuie să folosească un computer şi toţi copiii ştiu mai bine decât ei să folosească un computer, raportul de forţe normal dintr-o clasă nu mai e chiar acelaşi, dar noi am fost bucuroşi că am putut să vedem la Timişoara o profesoară autoritată fără să impună frică, folosind în chip natural softul după o singură sesiune de explicare a platformei, apoi s-a descurcat singură. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu celelalte clase, şi cu Kretzulescu la Bucureşti, şi cu cei din Iaşi dar la Timişoara adopţia a fost instantă.”



    Stăm de vorbă cu Roxana Cojocaru, profesoară la Liceul Pedagogic Carmen Sylva din Timişoara, care ne spune cum au reacţionat copiii: Au fost foarte încântaţi, au aşteptat cu nerăbdare, ştiau că au câştigat, dar în momentul în care au intrat în sală şi au văzut-o, atunci şi-au dat seama că visul lor a devenit realitate. A fost o competiţie la care au participat 9 din liceele din Timişoara, au făcut fiecare câte un film prin care să răspundă la întrebarea de ce şcoala ta este cea mai smart”, se pare că şcoala noastră este cea mai smart din Vestul ţării. Prin această tehnologie avansată avem mai multe variante de a prezenta materialele mult mai bine, îi formăm mai bine, interacţiunea dintre profesor şi elev este foarte accentuată, se economiseşte foarte mult timp pentru că, de exemplu, nu mai stăm să desenăm scheme pe tablă, ele apar gata făcute prin softurile de care dispunem. Profesorul ştie în fiecare moment ce face fiecare elev, şi poate să intervină acolo unde este nevoie imediat.”



    Cinci şcoli au deja clase smart. Două dintre ele sunt în afara graniţelor României şi acesta este abia începutul, spune Cristian Dinu: “Sunt deja două şcoli în Bulgaria care folosesc acest software, e vorba de o şcoală de economie din Sofia şi încă una din Plovdiv. Ne bucurăm că am putut ieşi deja în străinătate cu acest software în primul lui an de existenţă. Mai avem proiecte pilot şi în alte ţări cum ar fi Brazilia, Mexic şi Statele Unite via India.”



    Viitorul şcolii este fără doar şi poate acesta. Hârtia, stiloul, creta, tabla vor fi înlocuite de ecrane. Cei mai încântaţi sunt, desigur, elevii. Cu o capacitate înnăscută de a se adapta la nou, tinerii sunt primii ce aleg calea digitală. Ne rămâne nouă, celorlalţi, să ţinem pasul cu ei şi să le punem la dispoziţie conţinutul de care au nevoie.

  • Smart Classrooms

    Smart Classrooms

    Elevii liceului Pedagogic Carmen Sylva” din Timişoara şi cei ai Colegiului Costache Negruzzi” din Iaşi au la dispoziţie tehnologie de ultimă generaţie şi conţinut digital adaptat curriculumului şcolar. Ministerul Educaţiei Naţionale în parteneriat cu Samsung Electronics România, a inaugurat, la începutul acestei săptămâni, două noi clase digitale în cadrul proiectului Smart Classroom”, iniţiat în 2013. Prima clasă SMART a fost deschisă în cadrul Şcolii Comerciale Superioare Nicolae Kretzulescu” din Bucureşti, în septembrie anul trecut. Smart Classroom oferă o soluţie digitală de învăţare completă care include atât suport hardware şi software, cât şi conţinut digital, adaptat curriculumului recomandat elevilor de liceu. Clasa digitală din cele trei licee a fost dotată cu 31 de tablete de ultimă generaţie, un E-Board, un Smart TV şi două laptop-uri. Paul Balogh şi Cristian Dinu reprezintă compania Readforward, cea care a realizat software-ul ce face posibilă predarea pe suport digital. Paul Balogh ne explică în minutele următoare ce este proiectul LearnForward.



    Learn Forward este în acest moment cel mai important proiect al firmei noastre, este de fapt o platformă pentru folosirea manualelor digitale în interiorul unor clase. Ideea este să nu înlocuieşti profesorul cu o tabletă, ci să foloseşte tabletele şi computerele şi restul dotărilor dintr-o clasă, cum ar fi un e-board, pentru a aduce ceva în plus procesului normal de învăţare dintr-o clasă. Avem un site care conţine conturi pentru profesori, elevi şi alte device-uri speciale din clasă. Între aceste conturi pot fi folosite mai multe manuale digitale. Dacă ai orice fel de computer, tabletă sau telefon care se leagă la internet şi are un browser, atunci eşti pregătit tehnic pentru a folosi această platformă. Mai e un avantaj foarte mare, cel mai mare după părerea noastră, este extraordinar de simplu de utilizat. Ce ştim noi din competiţiile internaţionale e că sistemele acestea tind să devină extraordinar de complicate pentru că sunt gândite de către IT-işti. Or, IT-iştii sunt înnebuniţi de multe butoane, multe lucruri ascunse, e un fel de paradă a inteligenţei. Lucrul acesta e minunat dar e şi mai minunat dacă poţi să ascunzi această complexitate sub nişte butoane cât mai simple. Nu credem că profesorii trebuie să aibă doctorate în IT ca să poată să folosească aceste servicii online. Dacă se descurcă profesorul pe Facebook, se descurcă şi pe platforma noastră din prima.”



    Cum faci acest software, atât de simplu să fie accesibil din punct de vedere financiar, aflăm de la Cristian Dinu: Am reuşit ceea ce nu a putut nimeni să facă până acum, să avem o platformă care să poată să meargă pe orice dispozitiv, de la cel mai mic ecran la cel mai mare ecran. Necesită doar un browser şi orice dispozitiv are acest program, e vorba de acelaşi program pe care oamenii îl folosesc pentru a naviga pe internet. Din punct de vedere tehnic am reuşit să atingem un punct foarte important, acela al accesibilităţii totale, orice copil şi orice profesor poate accesa această platformă fără să existe bariere tehnice de intrare. Cele mai ieftine dispozitive pot fi folosite pentru a accesa softul făcut de noi.”



    Paul Balogh susţine că profesorii nu au de ce să se teamă de o şcoală digitalizată: Cei mai mulţi profesori sunt natural timoraţi de către aceste avansuri tehnice, au frică, toţi se gândesc că vine calculatorul şi-i înlocuieşte, asta e prima lor teamă, a doua este că trebuie să folosească un computer şi toţi copiii ştiu mai bine decât ei să folosească un computer, raportul de forţe normal dintr-o clasă nu mai e chiar acelaşi, dar noi am fost bucuroşi că am putut să vedem la Timişoara o profesoară autoritată fără să impună frică, folosind în chip natural softul după o singură sesiune de explicare a platformei, apoi s-a descurcat singură. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu celelalte clase, şi cu Kretzulescu la Bucureşti, şi cu cei din Iaşi dar la Timişoara adopţia a fost instantă.”



    Stăm de vorbă cu Roxana Cojocaru, profesoară la Liceul Pedagogic Carmen Sylva din Timişoara, care ne spune cum au reacţionat copiii: Au fost foarte încântaţi, au aşteptat cu nerăbdare, ştiau că au câştigat, dar în momentul în care au intrat în sală şi au văzut-o, atunci şi-au dat seama că visul lor a devenit realitate. A fost o competiţie la care au participat 9 din liceele din Timişoara, au făcut fiecare câte un film prin care să răspundă la întrebarea de ce şcoala ta este cea mai smart”, se pare că şcoala noastră este cea mai smart din Vestul ţării. Prin această tehnologie avansată avem mai multe variante de a prezenta materialele mult mai bine, îi formăm mai bine, interacţiunea dintre profesor şi elev este foarte accentuată, se economiseşte foarte mult timp pentru că, de exemplu, nu mai stăm să desenăm scheme pe tablă, ele apar gata făcute prin softurile de care dispunem. Profesorul ştie în fiecare moment ce face fiecare elev, şi poate să intervină acolo unde este nevoie imediat.”



    Cinci şcoli au deja clase smart. Două dintre ele sunt în afara graniţelor României şi acesta este abia începutul, spune Cristian Dinu: “Sunt deja două şcoli în Bulgaria care folosesc acest software, e vorba de o şcoală de economie din Sofia şi încă una din Plovdiv. Ne bucurăm că am putut ieşi deja în străinătate cu acest software în primul lui an de existenţă. Mai avem proiecte pilot şi în alte ţări cum ar fi Brazilia, Mexic şi Statele Unite via India.”



    Viitorul şcolii este fără doar şi poate acesta. Hârtia, stiloul, creta, tabla vor fi înlocuite de ecrane. Cei mai încântaţi sunt, desigur, elevii. Cu o capacitate înnăscută de a se adapta la nou, tinerii sunt primii ce aleg calea digitală. Ne rămâne nouă, celorlalţi, să ţinem pasul cu ei şi să le punem la dispoziţie conţinutul de care au nevoie.