Tag: performanta

  • Anul sportiv 2024 (partea II)

    Anul sportiv 2024 (partea II)

    România a revenit, în 2024, în topurile sportive ale lumii. La Jocurile Olimpice de la Paris, delegaţia tricoloră s-a situat pe locul 23 în clasamentul mondial pe medalii, înregistrând un progres clar faţă de ediţia de acum trei ani, de la Tokyo, unde a ocupat locul 46. Mai multe detalii în partea a doua a retrospectivei sportive a anului 2024, pe care vă invităm s-o ascultaţi în cele ce urmează.

    Sfârşitul lunii iulie a adus debutul Jocurilor Olimpice de la Paris, deschise cu o ceremonie grandioasă şi, în acelaşi timp, controversată din diferite motive legate mai puţin de sport… Primele medalii tricolore au fost aduse de înotătorul David Popovici: aur la 200 de metri liber şi bronz la cealaltă probă la care a luat parte, şi anume la 100 de metri liber. Au urmat succesele canotorilor. Perechea Andrei Cornea / Marian Enache a câştigat medaliile de aur în proba masculină de dublu vâsle, apoi Simona Radiş şi Ancuţa Bodnar s-au clasat pe locul secund în întrecerea similară feminină. Au urmat alte două medalii de argint, aduse de Ioana Vrînceanu şi Roxana Anghel. de la dublu rame feminin, şi de Gianina van Groningen şi Ionela Cozmiuc, de la dublu vâsle feminin – categorie uşoară. În ultima zi de concurs a canotorilor a venit şi cel de-al treilea titlu olimpic, adus de echipajul feminin de 8+1. Au completat palmaresul tricolorilor medalia de argint obţinută la categoria 49 de kilograme de halterofila Mihaela Cambei şi bronzul câştigat la sol de gimnasta Ana Maria Bărbosu după decizia Tribunalului de Arbitraj Sportiv de la Lausanne.

    Odată cu încheierea Jocurilor Olimpice, fotbalul a revenit în centrul atenţiei iubitorilor de sport cu competiţiile europene intercluburi. România a avut o reprezentantă în preliminariile Ligii Campionilor, FCSB, una în calificările pentru Liga Europa, Corvinul Hunedoara, şi două în cele pentru Conference League: CFR Cluj şi Universitatea Craiova. În Liga Campionilor, FCSB a ajuns până în turul trei, unde s-a oprit în faţa echipei cehe Sparta Praga. A mers apoi în barajul pentru Liga Europa, unde a trecut de LASK Linz, din Austria. În faza principală a Ligii Europa, după şase partide, campioana României ocupă locul 10, după trei victorii, două egaluri şi o înfrângere. Mai are de disputat, în ianuarie, alte două jocuri – cu Qarabag, în Azerbaidjan, şi cu Manchester United, acasă. Formaţia Corvinul Hunedoara a fost depăşită în al doilea tur preliminar al Ligii Europa de croaţii de la Rijeka. A mers în al treilea tur din Conference League, unde s-a oprit în faţa echipei Astana, din Kazahstan. În aceeaşi competiţie, Universitatea Craiova a avut cel mai scurt parcurs, oprit în turul secund al calificărilor de echipa slovenă Maribor. Cel mai departe a ajuns CFR Cluj, până în play-off, unde a cedat în faţa echipei cipriote Pafos.

    În partea a doua a anului 2024, echipa naţională de fotbal a evoluat în Liga Naţiunilor. Cu un nou antrenor, Mircea Lucescu, revenit la prima reprezentativă a României după aproape 40 de ani, tricolorii au câştigat toate cele şase partide disputate în grupa a doua a Ligii C, din care au mai făcut parte Cipru, Lituania şi Kosovo. În cinci dintre acesta s-au impus pe teren. Rezultatul jocului de la Bucureşti cu Kosovo a fost decis la UEFA, 3-0 pentru România, după ce jucătorii oaspeţi au ieşit de pe teren înainte de fluierul final. Astfel, România s-a aflat printre cele mai bune patru câștigătoare de grupe din Liga Națiunilor, echipe care au rezervate locuri în barajul pentru Cupa Mondială din 2026. Tragerea la sorţi pentru preliminarii, care a avut loc în decembrie, a adus veşti bune tricolorilor. Naţionala României a fost repartizată în Grupa H, alături de Austria, Bosnia şi Herţegovina, Cipru şi San Marino. Primul meci va avea loc în martie 2025, cu Bosnia şi Herţegovina. Se califică direct câştigătoarele grupelor. Pentru celelalte patru locuri disponibile pentru zona europeană se vor bate cele 12 formaţii clasate pe locul secund în grupe şi cel mai bine clasate câştigătoare de grupe din Liga Naţiunilor, ediţia 2024-25, care nu s-au calificat prin intermediul preliminariilor.

    Nu putem încheia fără un cuvânt despre marile personalități ale sportului românesc care ne-au părăsit in 2024. Pe 20 februarie s-a stins caiacistul Vasile Dîba, medaliat cu aur la Jocurile Olimpice de la Montreal, din 1976. Pe 27 mai s-a dus fostul mare jucător de handbal Ştefan Birtalan, dublu campion mondial şi medaliat olimpic. In ziua de 29 august a murit Mihaela Peneş, laureată cu aur la Jocurile Olimpice de la Tokyo, din 1964, și cu argint la Ciudad de México, în 1968, la aruncarea suliţei. Pe 2 decembrie ne-a părăsit fostul mare portar Helmut Duckadam, cunoscut drept ”Eroul de la Sevilla”, după ce a apărat patru lovituri de la 11 metri în finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, pe  care Steaua Bucureşti a câştigat-o împotriva Barcelonei. S-a stins apoi, pe 12 decembrie, Dan Grecu, primul campion mondial din gimnastica masculină românească,  medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice de vară din 1976, de la Montreal.

  • Legendele Olympiei – Iolanda Balaş-Söter

    Legendele Olympiei – Iolanda Balaş-Söter

    La fiecare 4 ani,
    cei mai buni sportivi ai lumii se întâlnesc la Jocurile Olimpice. Competiţia
    îşi trage numele de la vechea aşezare greacă Olympia, din peninsula Peloponez,
    care a găzduit, timp de secole, în antichitate, întrecerile atletice ale lumii
    elene. Ca şi competiţiile antice, Jocurile Olimpice moderne au creat zei şi
    eroi, zeiţe şi eroine. Vom vorbi, până la Jocurile Olimpice de la Paris, care
    vor începe în 26 iulie, despre legende ale olimpismului românesc, într-o
    rubrică lunară cu interviuri de colecţie difuzate, de-a lungul anilor, la Radio
    România Internaţional.


    Ne amintim astăzi
    de Iolanda Balaş-Söter, cea mai mare atletă a României. A fost singura româncă
    între sportivele nominalizate de Federatia Internatională de Atletism, în
    1999, pentru titlul de Atleta secolului
    XX. A fost dublă campioană olimpică la săritura în înălţime. A realizat 5
    recorduri olimpice şi 14 recorduri mondiale. Timp de 11 ani a fost neînvinsă. A
    început atletismul la 13 ani, la Clubul Electrica din Timişoara. In mai puţin
    de un an de la debut, bate recordul naţional de junioare. La 19 ani realizează
    prima sa mare performanţă ca senioare – locul secund la Campionatul European de
    la Berna. Să o ascultăm pe Iolanda Balaş-Söter într-o emisiune realizată în
    luna aprilie a anului 2000.


    Întotdeauna m-am comparat cu cele mai bune
    atlete din lume. La vremea respectivă au fost englezoaicele Sheila Lerwill și Thelma
    Hopkins, cu recorduri europene, mondiale și, sigur, mi-am pus întrebarea: dacă
    ele pot, de ce să nu pot și eu? Și atunci, sigur, calea a fost mult ușurată cu
    ambiția mea și dorința de a face ceva în mod serios și asta am reușit și
    întotdeauna m-am gândit că dacă am fost trimisă să concurez pentru România și
    să reprezint România, trebuie neapărat să obțin și un succes, că doar pentru
    asta am venit. Şi primul meu succes a fost la Berna, în 1954. Locul doi,
    nesperat, dar eu nu m-am mulțumit cu locul doi. Am spus: nu se poate! Trebuie
    să mergem mai sus, trebuie să sărim mai mult. Spun la plural fiindcă Ioan Söter,
    soțul meu, a fost și el prezent la Berna, atunci în calitate de atlet. Peste 4
    ani, în 1958, la Stockholm, am cucerit medalia de aur. Era primul meu succes,
    prima medalie de aur la o competiție europeană.



    Până la
    Europenele de la Stockholm, Iolanda Balaş a realizat, la 14 iulie 1956, la
    București, primul său record mondial, cu o săritură de 1,75 m.


    Exact, exact… Rezultat care mi-a dat pur
    și simplu multe și mari speranțe pentru Jocurile Olimpice din 1956 și toată
    lumea s-a gândit: gata, Iolanda cucerește medalia de aur.

    Din păcate, la Melbourne
    nu a ieșit așa cum am dorit. Asta și din cauză că soțul meu, având un frate în
    Australia, n-a mai putut face deplasarea, el fiind de acuma antrenorul meu. Și
    ne-am dus și am stat în Australia trei săptămâni fără antrenor, fără niciun
    sprijin moral și tehnic și, din favorită, am ieșit de-abia pe locul cinci.


    dați seama ce lovitură a fost pentru mine, mai ales că autoritățile sportive al
    vremii m-au făcut și trădătoare de patrie spunând că am vândut medalia americancei
    Mildred McDaniel. A fost cea mai grea lovitură din toată cariera mea sportivă
    această înfrângere de la Jocurile Olimpice de la Melbourne. Eu m-am gândit că o
    să mă întorc cu aurul și, patru ani de zile după Melbourne, în 1956, în caietul
    meu de antrenament am notat: Revanșa, revanșa… și cu un un bănuț am desenat
    cele cinci cercuri olimpice și am spus în fiecare zi că trebuie să mă revanșez
    pentru insuccesul de la Melbourne, lucru care s-a realizat pe urmă, la Roma, în
    1960.


    La Jocurile
    Olimpice din Cetatea Eternă, Iolanda Balaş era din nou favorită…


    La Roma a fost ceva extraordinar, în sensul că era
    cât pe ce sa plec tot singură, soțul meu încă neavând viză de ieșire din țară
    din cauză, cum am spus, că fratele lui era în Australia. Și unii dintre conducătorii
    vremii erau convinși că noi vom rămâne în Occident.

    În fine, după mari peripeții
    am ajuns și la Comitetul Central [al PMR], inclusiv la Gheorghiu-Dej [secretar
    general al PMR] și am spus dacă nu vine Söter, antrenorul meu, să mă însoțească
    la Roma, eu nu mai reprezint România. Asta a fost dorința mea ca să am succes
    acolo, să nu pățesc cum am pățit la Meobourne.

    Şi, în fine, pentru prima oară
    după 4 ani de zile, Söter a primit pașaportul și a putut să plece la Roma. M-a
    însoţit, am câștigat medalia de aur, cu un nou record olimpic, 1,85 m, rezultat
    excepțional pentru vremea respectivă. Dimineață am avut calificări, după-masă
    finală, pe o ploaie mocănească. Dar, ce mai?… Am câștigat medalia de aur. A
    fost o satisfacție fantastică, vă dați seama.


    A urmat succesul
    olimpic din 1964.


    La Tokyo am dorit să dovedesc în continuare,
    și am reușit, că n-a fost un accident victoria de la Roma și efectiv am repetat
    aceea performanță, respectiv medalia de aur cu un nou record olimpic, un metru
    şi 90 de centimetri.



    Iolanda Balaş- Söter
    a intrat în cartea recordurilor datorită unui număr de 140 de victorii
    consecutive.


    Ultima mea înfrângere a fost cea de la
    Melbourne, în 1956. Până în 1967 nu am fost învinsă. Până la abandonarea
    activității sportive.



    Din 1991 până în 2005, Iolanda Balaş-Sőter a ocupat
    funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Atletism. Ne-a părăsit în ziua de 11 martie 2016, la vârsta de 79 de ani.


  • Cum îi educăm pe tineri pentru implicare civică

    Cum îi educăm pe tineri pentru implicare civică

    Din 2014, Asociația 11even organizează anual tabăra Creatori de viitor, ca parte a unui program destinat elevilor cu performanțe educaționale care vor, totodată, să se implice și civic. De la prima ediție, ceva mai redusă ca număr de participanți și evenimente, și până la cea din 2023, Creatori de viitor a luat amploare, dar câteva aspecte rămân fixe: anual sunt selectați 50 de liceeni dintre câștigătorii olimpiadelor naționale și internaționale din mai multe domenii pentru a petrece o săptămână în cadrul unei școli de vară unde anumiți experți îi provoacă pentru a produce o schimbare sau o înnoire în societate. Tabăra are loc lângă Cluj-Napoca, iar elevii sunt selectați plecând de la criteriul interesului lor și abilității într-un anumit domeniu, după cum detaliază Tudor Vasiliu, inițiatorul programului Creatori de viitor.



    Noi avem patru domenii de aplicare: educațional, care vizează tot ce ține de olimpiade școlare, concursuri școlare naționale și internaționale, al doilea domeniu este cel sportiv unde urmărim performanța sportivă. Apoi e domeniul cultură, care cuprinde tot ce înseamnă performanță în artă și cultură. Aici mă refer la liceeni care, poate, au scris o carte, care pictează sau au rezultate bune la concursuri de artă. În sfârșit, domeniul de leadership școlar, care îi vizează pe liceenii implicați în comunitate, în activități de voluntariat care fac lucruri extraordinare pentru societate.



    Ideea principală de la care au pornit inițiatorii taberei a fost aceea că tinerii cu performanțe academice sunt cei mai apți și de performanțe civice. Tudor Vasiliu: Noi încercăm să le oferim cât mai multe perspective, în cât mai multe domenii, prin invitații pe care îi aducem. Încercăm să le aducem exemple de oameni care au studiat sau poate au avut reușite în străinătate, dar s-au întors în România și aici produc o schimbare. Retrospectiv privind, din aproximativ 900 de liceeni care au participat de-a lungul timpului la evenimentului nostru, cred că 50%-60% dintre ei sunt studenți sau au studiat la facultăți de prestigiu din străinătate. Cumva urmărim să îi aducem înapoi în România pe termen mediu și lung pe acești tineri. Îi încurajăm să studieze în străinătate, dacă consideră că asta va contribui la dezvoltarea lor profesională. Dar subliniem și necesitatea de a se întoarce în România și de a face o schimbare aici.



    Iată și câteva exemple de teme și invitați care au marcat ediția din septembrie 2023 a taberei Creatori de viitor. Tudor Vasiliu: Am avut o varietate de teme dezbătute. De exemplu, l-am invitat pe domnul Mihnea Măruță, care este jurnalist și autor al unei cărți proaspăt lansate despre identitatea digitală, despre cum ne afectează acest aspect și cum ne raportăm noi la rețelele de socializare. Am avut-o invitată pe Codruța Simina, jurnalistă care tratează subiectul dezinformării și al știrilor false. L-am chemat pe Răzvan Petri, care este masterand la King’s College în Anglia și derulează un proiect foarte interesant în România, adresat în special adolescenților despre politică. Și cu el am avut o dezbatere despre utilitatea politicii și despre cum se raportează acești tineri la sfera politică. I-am invitat și pe doctorul Mihai Copăceanu, care a organizat o dezbatere pe tema drogurilor, și pe domnul rector al Universității Babeș-Bolyai, Daniel David, care a vorbit despre noua Românie. Am organizat un seminar susținut de Răzvan Cherecheș despre inovație, dumnealui fiind profesor de sănătate publică la universitatea din Cluj-Napoca și am avut și doi invitați care activează pe Tik-Tok, dar încearcă să provoace o schimbare în bine și transmit un mesaj pozitiv pe această platformă. Unul este educator juridic, celălalt și-a dezvoltat un business prin intermediul acestei platforme.



    Deși, uneori, tinerii sunt percepuți ca fiind indiferenți și față de implicarea politică, și față de cea civică, liceenii reuniți în cadrul programului Creatori de viitor infirmă această părere, după cum a observat tot Tudor Vasiliu: Dorința lor de implicare este una foarte mare. De altfel, după fiecare ediție urmărim și noi să îi implicăm pe parcursul anului școlar în diverse activități. Față de politică, poate că există un interes mai redus la vârsta lor. Însă de implicare civică chiar sunt foarte doritori. Am avut, în urma unor ediții, chiar concursuri de proiecte care au fost finanțate și au fost implementate ulterior. Și în urma ediției de anul acesta, vrem ca împreună cu o parte dintre ei să creăm în comunitățile lor de origine niște evenimente mai mici la care să invite oameni care îi provoacă la schimbare și să-i aducă în fața unui public tânăr.



    În plus, Tudor Vasiliu a mai observat și că printre interesele liceenilor din România se numără posibilitatea de studiu în străinătate, ideile și conținuturile vehiculate online și, nu în ultimul rând, preocupările ecologice.




  • Sport Club RRI: Gimnastică

    Sport Club RRI: Gimnastică

    În ultimii ani, gimnastica românească a intrat într-un con de umbră.
    Echipele naţionale nu s-au mai calificat la Jocurile Olimpice, iar medaliile la
    întrecerile mondiale şi continentale au devenit din ce în ce mai rare. De
    pildă, la ultimele Campionate mondiale, desfăşurate anul trecut, la Liverpool, sportivii
    români nu au obţinut nicio medalie. Cel mai bun rezultat al delegaţiei române a
    fost obţinut de Gabriel Burtănete, care s-a clasat pe locul patru în finala de
    la sărituri, aflându-se la două zecimi de punct de podium. În cealaltă finală
    în care s-a calificat, cea de la individual compus, Burtănete a ocupat locul
    23. La feminin, singura sportivă din România ajunsă într-o finală, şi anume Ana
    Maria Bărbosu, la individual compus, s-a situat pe locul 20.


    Sezonul 2023 a început însă cu semne mai bune. La Cupa Mondială de
    gimnastică artistică de la Doha, din Qatar, sportiva română Sabrina Voinea a câştigat
    două medalii de aur, şi anume la bârnă şi sol. În finala de la bârnă, ea a fost
    notată cu 13, 766 şi depăşit-o pe următoarea clasată, Ana Lascevska, din
    Ucraina, cu mai bine de patru zecimi de punct. Victoria de la sol a Sabrinei a
    fost şi mai clară. Ea a câştigat cu nota 13,600, la şapte zecimi de japoneza
    Chiaki Hatakeda, medaliată cu argint.


    Rezultatele Sabrinei sunt impresionante pentru o sportivă în vârstă de 15
    ani şi nouă luni, aflată la prima competiţie internaţională de senioare. Urmează
    acum ca tânăra gimnastă să confirme la Campionatele Europene programate între
    11 şi 16 aprilie, la Antalya, în Turcia. Să mai notăm că Sabrina este antrenată
    de Camelia Voinea, mama ei, fostă gimnastă, medaliată cu argint la Jocurile
    Olimpice de la Seul, din 1988, alături de echipa României.


  • Sport Club RRI: Gimnastică

    Sport Club RRI: Gimnastică

    În ultimii ani, gimnastica românească a intrat într-un con de umbră.
    Echipele naţionale nu s-au mai calificat la Jocurile Olimpice, iar medaliile la
    întrecerile mondiale şi continentale au devenit din ce în ce mai rare. De
    pildă, la ultimele Campionate mondiale, desfăşurate anul trecut, la Liverpool, sportivii
    români nu au obţinut nicio medalie. Cel mai bun rezultat al delegaţiei române a
    fost obţinut de Gabriel Burtănete, care s-a clasat pe locul patru în finala de
    la sărituri, aflându-se la două zecimi de punct de podium. În cealaltă finală
    în care s-a calificat, cea de la individual compus, Burtănete a ocupat locul
    23. La feminin, singura sportivă din România ajunsă într-o finală, şi anume Ana
    Maria Bărbosu, la individual compus, s-a situat pe locul 20.


    Sezonul 2023 a început însă cu semne mai bune. La Cupa Mondială de
    gimnastică artistică de la Doha, din Qatar, sportiva română Sabrina Voinea a câştigat
    două medalii de aur, şi anume la bârnă şi sol. În finala de la bârnă, ea a fost
    notată cu 13, 766 şi depăşit-o pe următoarea clasată, Ana Lascevska, din
    Ucraina, cu mai bine de patru zecimi de punct. Victoria de la sol a Sabrinei a
    fost şi mai clară. Ea a câştigat cu nota 13,600, la şapte zecimi de japoneza
    Chiaki Hatakeda, medaliată cu argint.


    Rezultatele Sabrinei sunt impresionante pentru o sportivă în vârstă de 15
    ani şi nouă luni, aflată la prima competiţie internaţională de senioare. Urmează
    acum ca tânăra gimnastă să confirme la Campionatele Europene programate între
    11 şi 16 aprilie, la Antalya, în Turcia. Să mai notăm că Sabrina este antrenată
    de Camelia Voinea, mama ei, fostă gimnastă, medaliată cu argint la Jocurile
    Olimpice de la Seul, din 1988, alături de echipa României.


  • Sport Club RRI – Gimnastică

    Sport Club RRI – Gimnastică

    Federația Română de Gimnastică a făcut, la sfârșitul săptămânii trecute, un anunț fără precedent. Nu există fonduri pentru a trimite sportivii români la Campionatele Europene şi Mondiale de gimnastică artistică din acest an, întreceri care reprezintă etape de calificare pentru Jocurile Olimpice de la Paris din 2024.

    Într-un mesaj publicat pe contul oficial de Facebook, Federația pune această situație pe seama faptului că finanţarea de la Ministerul Sportului este, în acest an, cu 35% mai mică decât în 2021. În context, forul gimnasticii românești face un apel la donații naționale și internaționale.



    Carmencita Constantin, președinta Federației Române de Gimnastică, a declarat pentru Agerpres că situația este gravă. Revenirea în elita gimnasticii mondiale nu se poate realiza fără participarea la competiţiile organizate de Federația Internațională de Gimnastică. Iar în acest moment suntem în situaţia ca loturile României să nu-şi poată urma programul competiţional din cauza lipsei fondurilor, a precizat Carmencita Constantin.



    În fapt, în ultimii ani, gimnastica românească a înregistrat cele mai slabe rezultate din istorie. La ultimele două ediții ale Jocurilor Olimpice, echipele României nu au reușit calificarea, iar în întrecerile individuale nu a fost obținută nicio medalie. Cum alocarea fondurilor pentru anul 2022 dinspre Ministerul Sporturilor și Comitetul Olimpic și Sportiv Român către federațiile sportive s-a făcut în funcție de rezultatele internaționale, gimnastica s-a văzut cu mult mai puțini bani decât în anii trecuți.



    Ministrul român al Sportului, Eduard Novak, a ținut să explice, tot pe Facebook, că în iunie va avea loc o rectificare bugetară, situaţie care, la fel ca anul trecut, va mai aduce fonduri la federaţia de gimnastică. În ceea ce privește soluțiile pentru reconstrucția gimnasticii românești, Novak a invocat Strategia Națională pentru Sport, aflată în proces de elaborare. Aceasta va avea în vedere, spune ministrul: dezvoltarea şi consolidarea unor Centre Regionale, care să ridice valoarea acestui sport, bazându-se pe studii, resursă umană, experienţă, nu pe noroc şi pe câteva vârfuri.



    Rămâne însă problema imediată, cea a participării la concursurile de anul acesta. Chiar dacă s-ar găsi bani pentru participare, în plan competițional speranțele la rezultate bune sunt reduse. În lipsa specialiștilor de top, care preferă să antreneze în străinătate, falimentul performanței gimnasticii românești se adâncește. Conducerea actuală a Federației, aleasă pe baza unor promisiuni ambițioase de întărire a corpului tehnic, nu a reușit mai nimic în acest sens. Acum, demonstrează încă o dată, prin apelul întrucâtva patetic la donații, că și-a atins limitele și în ceea ce privește marketingul și atragerea de sponsori.


  • Sport Club RRI – Gimnastică

    Sport Club RRI – Gimnastică

    Federația Română de Gimnastică a făcut, la sfârșitul săptămânii trecute, un anunț fără precedent. Nu există fonduri pentru a trimite sportivii români la Campionatele Europene şi Mondiale de gimnastică artistică din acest an, întreceri care reprezintă etape de calificare pentru Jocurile Olimpice de la Paris din 2024.

    Într-un mesaj publicat pe contul oficial de Facebook, Federația pune această situație pe seama faptului că finanţarea de la Ministerul Sportului este, în acest an, cu 35% mai mică decât în 2021. În context, forul gimnasticii românești face un apel la donații naționale și internaționale.



    Carmencita Constantin, președinta Federației Române de Gimnastică, a declarat pentru Agerpres că situația este gravă. Revenirea în elita gimnasticii mondiale nu se poate realiza fără participarea la competiţiile organizate de Federația Internațională de Gimnastică. Iar în acest moment suntem în situaţia ca loturile României să nu-şi poată urma programul competiţional din cauza lipsei fondurilor, a precizat Carmencita Constantin.



    În fapt, în ultimii ani, gimnastica românească a înregistrat cele mai slabe rezultate din istorie. La ultimele două ediții ale Jocurilor Olimpice, echipele României nu au reușit calificarea, iar în întrecerile individuale nu a fost obținută nicio medalie. Cum alocarea fondurilor pentru anul 2022 dinspre Ministerul Sporturilor și Comitetul Olimpic și Sportiv Român către federațiile sportive s-a făcut în funcție de rezultatele internaționale, gimnastica s-a văzut cu mult mai puțini bani decât în anii trecuți.



    Ministrul român al Sportului, Eduard Novak, a ținut să explice, tot pe Facebook, că în iunie va avea loc o rectificare bugetară, situaţie care, la fel ca anul trecut, va mai aduce fonduri la federaţia de gimnastică. În ceea ce privește soluțiile pentru reconstrucția gimnasticii românești, Novak a invocat Strategia Națională pentru Sport, aflată în proces de elaborare. Aceasta va avea în vedere, spune ministrul: dezvoltarea şi consolidarea unor Centre Regionale, care să ridice valoarea acestui sport, bazându-se pe studii, resursă umană, experienţă, nu pe noroc şi pe câteva vârfuri.



    Rămâne însă problema imediată, cea a participării la concursurile de anul acesta. Chiar dacă s-ar găsi bani pentru participare, în plan competițional speranțele la rezultate bune sunt reduse. În lipsa specialiștilor de top, care preferă să antreneze în străinătate, falimentul performanței gimnasticii românești se adâncește. Conducerea actuală a Federației, aleasă pe baza unor promisiuni ambițioase de întărire a corpului tehnic, nu a reușit mai nimic în acest sens. Acum, demonstrează încă o dată, prin apelul întrucâtva patetic la donații, că și-a atins limitele și în ceea ce privește marketingul și atragerea de sponsori.


  • Sportivul săptămânii: Înotătorul Robert Glinţă

    Sportivul săptămânii: Înotătorul Robert Glinţă

    Ultimul eveniment important al anului în nataţie a avut loc
    la Abu Dhabi, în Emiratele Arabe Unite. Este vorba de Campionatele Mondiale de înot
    în bazin scurt, competiţie care a avut, printre protagonişti, mai mulţi
    sportivi români. Cele mai mari aşteptări s-au îndreptat către David Popovici,
    tânăr sportiv care, la Jocurile Olimpice de la Tokyo, a fost foarte aproape de
    o medalie la 200 de metri liber. Din păcate, el a ratat calificarea în finala
    de la Abu Dhabi a probei sale favorite. Nu a mers mai departe nici
    Bianca-Andreea Costea, sportiva cu cele mai mari speranţe la o clasare bună în
    întrecerile feminine. Ea a reuşit totuşi să bată recordul naţional în proba de
    50 de metri liber, care era deţinut de
    Livia Copariu din 1989.


    Cea mai bună performanţă românească la Abu Dhabi a fost
    realizată de Robert Glinţă. El a obţinut medalia de bronz în proba de 100 de
    metri spate, cu timpul de 49 de secunde şi 60 de sutimi. Aurul a fost obţinut
    de americanul Shaine Casas, cu 49 de secunde şi 23 de sutimi, iar argintul a
    revenit rusului Kliment Kolesnikov, care a terminat cursa în 49 de secunde şi
    46 de sutimi. Pentru evoluţia sa de la Mondiale, Radio România Internaţional
    l-a desemnat pe Glinţă Sportivul Săptămânii.


    Robert Glinţă s-a născut la 18 aprilie 1997, la Piteşti. A
    început sportul încă de mic. S-a apucat mai întâi de karate, după care a trecut
    la nataţie. A bătut zeci de recorduri naţionale, atât la copii, cât şi la
    juniori şi seniori. A fost singurul înotător român care a ajuns în faza
    finalelor la Jocurile Olimpice de vară din 2016, de la Rio de Janeiro. Şi-a
    repetat performanţa şi la Jocurile de anul acesta, de la Tokyo, unde a
    înregistrat însă un timp mult mai bun. În 2020, la Europenele de la Budapesta,
    în bazin olimpic, a câştigat medalia de aur la 100 de metri spate. În 2021, la
    Kazan, în bazin scurt, a devenit vicecampion european la 100 de metri spate şi
    a fost medaliat cu bronz la 50 de metri spate.


  • România la Jocurile Olimpice: Campioni români absenţi de la Tokyo

    România la Jocurile Olimpice: Campioni români absenţi de la Tokyo

    România trimite la Jocurile Olimpice de la Tokyo 101 sportivi. Mulţi dintre ei sunt foşti medaliaţi olimpici, campioni mondiali sau europeni, de la care aşteptăm noi performanţe. Din delegaţia română lipsesc însă câteva nume mari din sportul mondial.



    În primul rând, nu face deplasarea în Japonia Simona Halep, cea mai mare jucătoare română a tuturor timpurilor, sportivă care s-a aflat în fruntea clasamentului mondial vreme de 64 de săptămâni. A câştigat două turnee de Mare Şlem, şi anume la Roland Garros, în 2018, şi la Wimbledon, în 2019. S-a impus în 22 de turnee WTA. A participat la Jocurile Olimpice din 2012, de la Londra, unde a pierdut în primul tur. În 2016 nu a luat parte la Jocurile de la Rio din cauza temerilor legate de virusul Zika. Actualmente pe locul 9 în clasamentul WTA, ea a suferit o accidentare în turneul din mai, de la Roma care, de atunci, o ţine departe de teren. Insuficient refăcută, sportiva a ţinut să nu se forţeze şi a anunţat că va reveni în arenă abia în august, probabil la turneul de la Cincinnati.



    Tenisul românesc nu poate conta nici pe Horia Tecău, unul dintre cei mai buni jucători de dublu din lume. El nu are partener pentru a merge în Japonia nici la turneul olimpic de dublu masculin şi nici la cel de dublu mixt. La masculin ar fi trebuit să facă pereche cu Florin Mergea, dar acesta este clasat prea jos în ierarhia mondială, respectiv pe locul 165. La dublu mixt, partenera lui Tecău ar fi fost Simona Halep.



    De la Jocurile Olimpice de la Tokyo va lipsi şi Cristina Neagu, una dintre cele mai mari handbaliste ale lumii. Echipa feminină de handbal a României a ratat accesul la Jocuri după un turneu preolimpic desfăşurat în luna martie, în care a fost depăşită de Naţionalele Norvegiei şi Muntenegrului. Cristina a fost desemnată de Federaţia Internaţională de Handbal cea mai bună jucătoare a lumii în 2010, 2015, 2016 şi 2018. Este prima handbalistă din istorie câștigătoare de patru ori a acestui trofeu. În palmaresul ei cu Naţionala României, al cărei căpitan este din 2016, se află o medalie de bronz la Campionatul European din Danemarca şi Norvegia din 2010 şi un alt bronz la Mondialele din Danemarca din 2015. A participat deja cu echipa la două Olimpiade, şi anume în 2008, la Beijing, şi în 2016, la Rio.



    Loredana Toma, una dintre cele mai bune halterofile ale momentului, va sta, şi ea, acasă. În iunie, Federaţia Internaţională de Haltere a impus o suspendare de un an Federaţiei Române de Haltere din cauza mai multor cazuri de încălcări ale regulamentului antidoping. Sancţiunea a interzis practic participarea halterofililor români la Jocurile Olimpice de la Tokyo. La categoria 64 de kilograme, Loredana se află în fruntea clasamentului mondial, astfel că ar fi avut şanse mari la o medalie.





  • România la Jocurile Olimpice: Sportivi naturalizaţi, către podiumul olimpic

    România la Jocurile Olimpice: Sportivi naturalizaţi, către podiumul olimpic

    Lotul român de lupte care va reprezenta România la Jocurile
    Olimpice de la Tokyo este format din cinci sportivi. Între ei se află un singur
    luptător care a mai fost medaliat la o Olimpiadă. Este vorba de Albert Saritov,
    care a câştigat bronzul la Jocurile de la Rio, din 2016, la categoria 97 de
    kilograme. El a fost primul sportiv naturalizat care a obţinut o medalie pentru
    echipa olimpică a României. Născut în Rusia şi având origini cecene, Albert
    Ramazanovici Saritov reprezintă una dintre principalele speranţe la o medalie
    olimpică pentru delegaţia luptătorilor români. Până să dobândească cetăţenia
    română, în aprilie 2016, Saritov a realizat o serie de performanţe sub culorile
    Rusiei. Cea mai mare a fost medalia de bronz de la Campionatele Mondiale
    desfăşurate în 2011, la Istanbul, în limitele categoriei 84 de kilograme.


    Un alt sportiv care şi-a început cariera internaţională sub
    alt steag este canoistul Victor Mihalachi. El vine de dincolo de Prut. S-a
    născut, pe 24 februarie 1989, în comuna Floriţoaia Veche şi a obţinut primele
    performanţe internaţionale, ca junior, pentru Republica Moldova. În 2007, la
    Brno, a devenit campion mondial de juniori alături de Hariton Ivanov, la 500 de
    metri. În 2009 a primit cetăţenia română. De atunci, a câştigat patru titluri
    de campion mondial şi tot patru de campion european, alături de multe alte
    medalii la întrecerile de vârf, la canoe dublu, pe distanţele de 500 şi 1000 de
    metri. Este legitimat la Dinamo Bucureşti. La Tokyo va concura tot la canoe
    dublu, pe distanţa de 1000 de metri, alături de Cătălin Chirilă. Cei doi vor fi
    singurii reprezentanţi ai României la kaiac-canoe. De 21 de ani, kaiaciştii şi
    canoiştii români nu au mai câştigat nici o medalie olimpică. În anul 2000,
    Florin Popescu, actualul antrenor al lotului olimpic de canoe, şi Mitică Pricop
    aduceau ultimul aur pentru România, de la Sydney, la canoe dublu 1000 de metri.


    Cel mai proaspăt cetăţean român component al lotului olimpic
    este Felix Duchampt, sportiv de origine franceză. Graţie lui, România va fi
    reprezentată pentru prima oară la Jocurile Olimpice în întrecerea de triatlon.
    Duchampt, care a primit anul trecut cetăţenia română, este legitimat la Clubul
    Sportiv Politehnica Cluj-Napoca. La solicitarea Comitetului Olimpic şi Sportiv
    Român, Comitetul Executiv al CIO a analizat şi a hotărât anul trecut să-i
    acorde lui Duchampt scutirea de la Regula 41 din Charta Olimpică, potrivit
    căreia un sportiv poate reprezenta o ţară la Jocurile Olimpice după o perioadă
    de aşteptare de trei ani de la ultima participare sub culorile altei ţări.
    Sportivul a participat ultima dată sub
    culorile Franţei în competiţia de triatlon din cadrul etapei de Cupa Mondială
    de la Miyazaki, din 10 noiembrie 2018. Fără derogarea obţinută de la Comitetul
    Internaţional Olimpic, el nu ar fi putut fi cooptat în echipa olimpică a
    României înainte de data de 10 noiembrie 2021.


  • România la Jocurile Olimpice: Sporturile care ne-au adus gloria

    România la Jocurile Olimpice: Sporturile care ne-au adus gloria

    Jocurile sportive nu au adus României decât şase
    medalii, dintre care patru la handbal, una la volei şi tot una la rugby. Cele
    mai multe medalii, de departe, au fost fost obţinute de gimnaste şi gimnaşti,
    care au urcat pe podium de 72 de ori, dintre care de 25 de ori pe cea mai
    înaltă treaptă. Prima prezenţă olimpică a gimnasticii româneşti s-a înregistrat
    în 1936, la Berlin. După 20 de ani, au venit şi primele medalii, de la Jocurile
    de la Melbourne. Elena Leuştean a câştigat bronzul la sol, la fel ca şi
    echipa feminină a României în concursul pe naţiuni. A urmat o medalie de bronz
    în 1960, la Roma, tot în întrecerea feminină a echipelor, după care am
    înregistrat o pauză de 16 ani. A venit apoi momentul Montreal, când Nadia
    Comăneci a uimit întreaga lume prin execuţiile sale şi a dat tabela de marcaj
    peste cap cu primele note de 10 din istoria gimnasticii. Nadia a câştigat, în
    total, 5 medalii olimpice de aur, dintre care trei la Montreal, la
    individual-compus, bârnă şi paralele, apoi două la Moscova, în 1980, la bârnă
    şi sol. O urmează Ecaterina Szabo, cu patru titluri olimpice, toate obţinute în
    1984, la Los Angeles, când s-a impus la sărituri, bârnă, sol şi cu echipa. Câte
    trei medalii de aur au obţinut Daniela Silivaş, Simona Amânar şi Cătălina
    Ponor. Silivaş a triumfat la Seul, în 1988, când s-a impus la paralele, bârnă
    şi sol. Amânar a câştigat la sărituri, în 1996, la Atlanta, apoi în 2000, la
    Sydney, s-a impus la individual-compus şi cu echipa. Ponor şi-a câştigat
    titlurile olimpice la Atena, în 2004, la bârnă, la sol şi cu echipa. La
    masculin, România a avut un singur campion olimpic – Marius Urzică. El s-a
    impus la Jocurile de la Sydney, în competiţia de la cal cu mânere.


    La mare distanţă, după gimnastică, vine canotajul, cu un
    total de 38 de medalii. Jumătate dintre acestea au fost însă de aur. România a
    participat pentru prima dată la întrecerile olimpice de canotaj în 1952, la Helsinki,
    şi până în prezent nu a lipsit decât o dată, la ediţia din 1956. Primele medalii au fost aduse de tricolori în
    1972, de la Jocurile găzduite de München. Atunci, echipajul de doi rame cu cârmaci, compus din Petre Ceapura,
    Ladislau Lovrenschi şi Ştefan Tudor, urca pe a treia treaptă a podiumului. În
    1976, la Montreal, au fost introduse primele probe feminine. Româncele nu au
    dezamăgit şi au urcat pe podium, tot pe
    a treia treaptă, la patru vâsle cu cârmaci. Următoarea ediţie a Jocurilor, cea
    de la Moscova, din 1980, a adus primul aur, prin Sanda Toma, la simplu vâsle.
    Din 1984 până în 2004, canotoarele din România au dominat competiţiile
    olimpice. Au fost aduse în ţară încă 17 medalii olimpice de aur, dintre care
    cele mai multe de la ediţia de la Los Angeles. Atunci, fetele au câştigat cinci
    titluri olimpice, iar băieţii, unul. Ultima victorie olimpică a canotajului
    românesc s-a înregistrat în
    2008, la Jocurile de la Beijing, în proba feminină de doi rame fară cârmaci.
    Campioanele s-au numit Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu. Ultima medalie a
    fost bronzul câştigat de echipajul feminin de 8+1 la ediţia din 2016, de la
    Rio.


    După canotaj,
    urmează, în clasamentul nostru, atletismul, cu 35 de medalii, kaiac-canoe, cu
    34, apoi luptele, cu 33 de medalii. Dintre atleţi, singura sportivă din România
    care a câştigat două medalii olimpice de aur a fost Iolanda Balaş, la săritura
    în înălţime, în 1960, la Roma, şi în ’64, la Tokio. Dintre canoişti, se remarcă
    Ivan Patzaichin, cu patru medalii de aur şi trei de argint. S-a impus în 1968,
    în Mexic, la canoe dublu, pe 1000 de metri, alături de Serghei Covaliov, proba
    în care a învins şi în 1980, la Moscova, şi în ’84, la Los Angeles, alături de Toma
    Simionov. În 1972, la München,
    a câştigat proba de simplu, 1000 de metri. Dintre luptători, îi putem remarca
    pe Gheorghe Berceanu şi Ştefan Rusu, de la greco-romane. Berceanu, la 48 de
    kilograme, a câştigat aurul în 1972, la München, şi argintul, patru ani mai târziu, la Montreal. Tot la ediţia
    canadiană, Rusu a urcat pe a doua treaptă a podiumului la 68 de kilograme,
    categorie la care, la Moscova, în ’80, a triumfat.


  • România la Jocurile Olimpice: Trăgătorul Corneliu Ion

    România la Jocurile Olimpice: Trăgătorul Corneliu Ion


    În istoria mondială a tirului există puţini performeri de talia românului Corneliu Ion. A fost, rând pe rând, recordman mondial, campion olimpic, campion european şi medaliat la toate competiţiile majore de tir. A reuşit, în două rânduri, să atingă punctajul maxim într-un concurs de pistol viteză – 600 din 600.



    S-a născut la Focşani, pe data de 27 iunie 1951. Între 1970 şi 1988 a activat sub culorile clubului Steaua Bucuresti. Încă din 1974 a intrat cu forţă în topurile internaţionale, cucerind argintul la Campionatele Mondiale. În 1977, la Bucureşti, devine campion european.



    Principala sa performanţă rămâne însă aurul olimpic obţinut în 1980, la Moscova. A fost o întrecere epuizantă, însă, în final, românul s-a impus în faţa est-germanului Jürgen Wiefel, după nu mai puţin de trei manşe de baraj. România a obținut astfel șase medalii de aur, ocupând, în final, locul 7 pe națiuni la Olimpiada găzduită de capitala sovietică. E drept, multe țări occidentale au boicotat competiția.



    După 4 ani, la Los Angeles, a fost rândul blocului comunist să boicoteze Jocurile. România nu s-a alăturat protestului orchestrat de liderii sovietici și a participat la competiție. Cu 20 de medalii de aur, delegația tricoloră a ocupat locul al doilea în clasamentul națiunilor. La pistol viteză, Corneliu Ion a câștigat medalia de argint. Un an mai târziu, în 1985, a redevenit campion european, aceasta fiind ultima sa mare performanţă ca sportiv.



    Corneliu Ion este absolvent al Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti. În 1989 a absolvit Şcoala Internaţională de antrenori de tir de la Wiesbaden. Pregătirea de specialitate şi studiile economice i-au permis să ocupe cu succes diferite funcţii de manager în domeniul sportului. După ce s-a retras, în 1988, a preluat conducerea secţiei de tir a Clubului Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti, funcţie pe care o va deţine 12 ani. Între 1990 şi 2001 a fost preşedinte al Federaţiei Române de Tir, perioadă în care sportivii români, în frunte cu Sorin Babii, au obţinut rezultate de prestigiu.




  • România la Jocurile Olimpice: Atleta Maricica Puică

    România la Jocurile Olimpice: Atleta Maricica Puică

    Şirul
    lung al marilor nume a început în anii
    ’50 ai secolului trecut, cu Edith Treybal, care a reuşit un record mondial pe
    distanţa de o milă. A fost continuat in anii ’70, de Natalia Andrei, cu
    recorduri ale lumii pe o milă şi pe 2000 de metri. Abia în 1984 însă,
    alergătoarele române au reuşit victorii olimpice. Pe pistele de la Los Angeles,
    Maricica Puică, la 3000 de metri, şi Doina Melinte, la 800, reuşeau să intre în
    lumea selectă a campioanelor celor 5 cercuri.


    Vom vorbi astăzi despre Maricica Puică. S-a născut la Iaşi,
    la 29 iunie 1950. A activat la Clubul Olimpia Bucureşti. Specialiştii au
    calculat că, la antrenamente şi în concursuri ar fi alergat, în total, peste 90
    de mii de kilometri, deci mai mult decât dublul înconjurului Pământului. În mai
    bine de 20 de ani de carieră sportivă, a adunat, în întrecerile de top, 25 de
    medalii de aur, 21 de argint şi una de bronz.


    La 17 ani obţinea prima sa mare performanţă, devenind
    campioană balcanică la cros, la Istanbul. În 1978 era campioană mondială de
    cros cu echipa României, din care mai făceau parte Natalia Andrei, Georgeta
    Gazibara, Antoaneta Iacob şi Fiţa Lovin. Tot la cros, în ’82 şi ’84, a reuşit
    să cucerească titlul mondial la individual. A realizat, în întreaga carieră, pe
    diverse distanţe, 6 recorduri mondiale, două europene, şi 15 balcanice.


    În 1984, după ce devenise, în martie, în New Jersey,
    campioană mondială de cros, se întorcea,
    în vară, de la Olimpiada de la Los
    Angeles, cu 2 medalii: una de aur, la 3000 de metri, şi una de bronz, la 1500.
    La aceeaşi ediţie a Jocurilor realiza două recorduri olimpice pe distanţa de
    3000 de metri. Mai mult, era singura alergătoare având la activ, în acelaşi an,
    un titlu mondial şi unul olimpic. Ultima sa mare performanţă a fost medalia de
    aur cucerită la Europenele de la Haga, în 1989, la 3000 de metri, la vârsta de
    39 de ani.


    După retragerea din cariera sportivă, Maricica Puică s-a
    aflat printre primii oameni de sport care au înţeles cât de importantă este
    susţinerea juniorilor şi copiilor. A contribuit, de fiecare dată când a avut
    ocazia, cu premii sau cu echipamente sportive, la ajutorarea tinerilor ce se
    dovedeau promiţători în plan sportiv. In 1997 a fost numită, de oficialităţile
    române, Ambasadoare Naţională pentru Sport, Toleranţă şi Spirit Sportiv pe
    lângă Consiliul Europei. A fost decorată, în 2000 cu Ordinul Naţional SERVICIUL
    CREDINCIOS în grad de cavaler.

  • Recomandare UE privind sisteme de înaltă calitate de educație și îngrijire timpurie a copiilor

    Recomandare UE privind sisteme de înaltă calitate de educație și îngrijire timpurie a copiilor

    Consiliul Educaţie, reunit cu
    puţin înaintea alegerilor europene şi prezidat de ministrul român al Educaţiei
    Naţionale, Ecaterina Andronescu, a adoptat mai multe documente importante
    pentru crearea Spaţiului European al Educaţiei. Printre acestea, Recomandarea
    privind sistemele de înaltă calitate de educație și îngrijire timpurie. Luana
    Pleşea are detalii:





    Potrivit celui de al 11-lea
    principiu al Pilonului european al drepturilor sociale, toți copiii au dreptul
    la educație și îngrijire timpurie accesibilă din punct de vedere financiar și
    de bună calitate. Atât factorii de decizie, cât și cercetătorii recunosc că
    bazele învățării și capacitatea de a învăța pe tot parcursul vieții se formează
    în primii ani de viață, înainte de a merge la şcoală. Construirea unui
    fundament puternic în această perioadă este o condiție pentru dezvoltarea, mai
    apoi, pentru succesul educațional de la nivelurile superioare, şi este, în
    egală măsură, esențială pentru sănătatea și bunăstarea copiilor. Prin urmare,
    educația și îngrijirea timpurie trebuie considerate drept baza sistemelor de
    educație și de formare și trebuie să facă parte integrantă din procesul de
    educație.


    Specialiştii
    în educaţie vorbesc despre importanţa achiziţiilor la vârste foarte fragede,
    achiziţii pe care le fac copiii noştri în perioada antepreşcolară



    Recomandarea
    cu privire la calitatea înaltă a sistemelor de educaţie şi îngrijire timpurie
    va sprijini statele membre în îmbunătăţirea accesului la sisteme de îngrijire
    de calitate. Sunt de acord cu doamna ministru că fundamentul învăţării şi al
    creării sentimentului de apartenenţă se pune încă de la începutul vieţii. De
    aceea, accesul la educaţie şi îngrijire timpurie de calitate este esenţial
    pentru toţi copiii, aşa cum o demonstrează studiile, chiar şi mai mult pentru
    aceia din medii dezavantajate.



    Au declarat în cadrul conferinţei de
    presă de la finalul Consiliului Educaţie, ministrul român al educaţiei,
    Ecaterina Andronescu, şi comisarul european pentru Educaţie, Tineret, Cultură
    şi Sport, Tibor Navracsics.


    Prin documentul adoptat, Consiliul
    recomandă statelor membre să îmbunătățească accesul la sisteme de înaltă
    calitate de educație și îngrijire timpurie şi să depună eforturi pentru a
    garanta că serviciile de educație și îngrijire timpurie sunt incluzive şi accesibile
    din toate punctele de vedere, inclusiv financiar.


    Să sprijine profesionalizarea
    personalului din sectorul educației și îngrijirii timpurii, inclusiv a
    personalului de conducere. Dar şi să consolideze elaborarea de programe de
    învățământ timpuriu care să urmărească interesele copiilor, să încurajeze
    bunăstarea acestora și să satisfacă nevoile și potențialul fiecărui copil în
    parte, inclusiv în cazul celor cu nevoi speciale sau aflați într-o situație vulnerabilă
    sau defavorizată.


    Datorită acestei Recomandări,
    statele membre vor trebui să fie mai atente la acest domeniu şi să investească
    în el, deoarece doar accesul la servicii de educaţie şi îngrijire timpurie,
    fără calitatea acestor servicii, nu este suficient pentru formarea
    competenţelor necesare în perioada şcolară, dar şi ulterior, în viaţa de adult.




  • Sport Club RRI – Argint la Mondialele de lupte şi de kaiac-canoe

    Sport Club RRI – Argint la Mondialele de lupte şi de kaiac-canoe

    În ultima vreme, sportivii români au ieşit din topuri la
    multe discipline. Calitatea performanţei a scăzut drastic chiar la sporturi pe
    care România le-a dominat ani de zile. Au apărut situaţii de criză de
    neconceput cu câţiva ani înainte, iar poate cea mai gravă dintre acestea s-a
    înregistrat la kaiac-canoe. Anul trecut, aproape întreg lotul naţional a fost
    suspendat pentru dopaj, iar România a fost exclusă de la competiţiile majore
    pentru un an. Revenirea s-a produs în luna iulie, anul acesta, când flotila
    română a concurat la Europenele de la Plovdiv. Cel mai bun rezultat, atunci, a
    fost argintul obţinut la canoe dublu, pe distanta de 500 de metri, de Leonid Carp
    şi Victor Mihalachi. Cei doi sportivi au confirmat şi săptămâna trecută, la
    Mondialele din Cehia, de la Racice, cucerind tot medalii de argint şi tot pe
    distanţa de 500 de metri. Mihalachi şi Carp au fost devansaţi doar de ruşii
    Ivan Ştil şi Victor Melantev. Pe locul al treilea s-au clasat italienii Sergiu
    şi Nicolae Crăciun, originari
    din Republica Moldova.


    O preţioasă medalie de argint a venit, săptămâna trecută, şi
    de la Mondialele de lupte de la Paris. Aceasta a fost cucerită de Alina Vuc, la
    categoria 48 de kilograme şi a reprezentat prima medalie din istoria luptelor
    feminine româneşti la un Campionat Mondial de seniori. În vârstă de 23 de ani,
    Alina Vuc şi-a confirmat valoarea, după ce, anul trecut, la Europenele de la
    Riga, urcase tot pe treapta a doua a podiumului. Din păcate însă, la masculin
    nu s-a obţinut nimic. Din nou, fetele sunt cele care salvează onoarea României,
    aşa cum se întâmplă, de ani buni şi la alte discipline, precum canotajul,
    handbalul sau tenisul.