Astăzi vă invităm la Sinaia, staţiune situată la circa 120 km nord de Bucureşti. Când spunem Sinaia, spunem “Perla Carpaţilor” sau cea mai veche staţiune pentru sporturi de iarnă din România, pentru că încă de la începutul secolului trecut, aici se desfăşurau competiţii de bob sau schi. Sau reşedinţa de vară a regilor României moderne, aici Principele Carol I, ales domn al României în 1866, a hotărât construirea unui castel într-un loc retras și pitoresc pe valea râului Peleș, de unde și numele castelului inaugurat oficial în 1883.
Recent însă am descoperit în Sinaia o zonă de drumeţie deosebită: Poteca Regală, amenajată din piatră cubică şi balustrade din lemn, pe timpul lui Carol I, care şerpuieşte prin pădure. Traseul porneşte din zona parcului Dimitrie Ghica din Sinaia, după treptele care urcă pieptiş din faţa gării, continuă în serpentine pe strada Furnica, trece de Mănăstirea Sinaia, urmează drumul către Cota 1400 şi se desprinde la dreapta, marcaj bandă albastră, după Centrul de pregătire al Jandarmilor Montani. Drumeţia durează o oră – o oră şi jumătate şi îşi poartă vizitatorii, domol, către Poiana Regală sau Stâna Regală, numită astăzi Poiana Stânii, o pajişte alpină situată la 1270 de metri. Primăvara, pajiştea este plină de brânduşe, ghiocei şi lalele sălbatice, care se adaugă unicităţii date de priveliştea excepţională asupra masivului Bucegilor şi către abruptul Caraimanului. Aici se ţineau serbări câmpeneşti, la care participau şi înalţii oaspeţi ai regilor României cărora le erau astfel prezentate tradiţiile, obiceiurile, oamenii locului şi mâncărurile specifice. Zona a fost extrem de iubită şi de Regina Maria care a construit în pădurea de aici, în 1897, pe când era doar tânăra principesă Maria a României, o casă construită în copaci, “Cuibului Prinţesei”. Construcţia i-a fost încredinţată arhitectului regal, André Lecomte du Noüy, ajutat de Karel Líman, arhitectul castelului Peleș. Întreaga construcție a fost terminată în patru luni, era alcătuită din trei încăperi, un balcon larg și o galerie care se întindea de-a lungul unei laturi. Inaugurarea s-a făcut în iulie 1898. Construcția a rezistat până după Primul Război Mondial, când s-a prăbușit în timpul unei furtuni violente.
În imediata apropiere a pajiştei, unde există şi o cabană, sunt şi stâncile Franz Joseph, uşor de recunoscut după amenajarea cu paltforme, scări şi balustrade. Stânca principală, aflată la 1299 metri altitudine, poartă numele împăratului Austro-Ungariei la dorinţa lui Carol I. Franz Joseph a vizitat Sinaia în 1896, făcând o mulţime de fotografii cu acel prilej, fiind impresionat de frumuseţea şi bogăţia Peleşului. Se pare că însuşi regele Carol I a venit aici cu împăratul pentru a-i arăta sălbăticia şi măreţia zonei. În vârful stâncii este amenajat unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere de pe Valea Prahovei. De aici poate fi observată întreaga vale, între Poiana Ţapului şi Sinaia. Alexandra are 38 de ani, a fost de curând pe acest drum cu un grup de prieteni şi ne-a povestit: Track: “Am ajuns la Poiana Stânii şi era soare, pajiştea era plină, plină de ghiocei şi am fost la stâncile lui Franz Joseph şi am văzut priveliştea, de sus, de deasupra lumii. Însă cred că ce mi-a plăcut cel mai mult a fost drumul în sine, fiindcă era presărat cu tot felul de copaci, care mai de care mai năstruşnici. Unii păreau să aibă nişte expresii deosebite, alţii aveau ciuperci care semănau cu nişte căsuţe de pitici şi pădurea era o lume cu totul şi cu totul fermecată. Şi în mintea mea s-au legat poveşti. A fost o experienţă deosebită.”
Traseul poate fi continuat către Cascada Urlătoarea, trecând prin Poiana Ţapului, urmând marcajul cu punct albastru. Pe aici obişnuiau să se plimbe călare regele Carol I şi, mai târziu, Regina Maria. Cascada Urlatoarea se află la o altitudine de 1100 metri, pe pârâul Urlătoarea, în Munții Bucegi, iar traseul este accesibil tot timpul anului, fiind unul dintre cele mai uşoare trasee din zonă. Este una dintre cele mai frumoase şi spectaculoase căderi de apă din România, având o înălțime de 15 metri.
