Radio România Internațional

Tag: peste afumat

  • Scordolea de raci

    Scordolea de raci

    La vreme de toamnă, magazinele cu specific pescăresc îşi îmbogăţesc oferta cu raci
    recoltaţi din iazurile
    piscicole, de obicei laolaltă cu peştii.


    Racul (Astacus astacus) este o delicatesă care, în mod tradiţional, se pune la fiert şi se consumă cu
    mujdei de usturoi. Racii care urmează a fi preparaţi
    trebuie să fie, obligatoriu, vii,
    cei inerţi fiind îndepărtaţi. Racii trebuie spălaţi sub jet de apă pentru a li se curăţa urmele de mâl de pe ei. Se pune la
    fiert o oală cu apă, cu una – două linguri de sare, iar după ce apa clocoteşte,
    acolo sunt aruncaţi
    racii. Se ţin pe foc între 5 şi 10 minute până ce capătă culoarea roşie, fiind lăsaţi apoi să se răcească în apa în care au fiert.
    Se pregăteşte şi mujdeiul de usturoi,
    din una, două căpăţâni. După ce au fost curăţaţi, căteii de usturoi sunt
    zdrobiţi şi amestecaţi cu puţină sare până ce se formează o pastă. Se adaugă
    ulei, exact ca la maioneză, şi puţină apă pentru a regla consistenţa
    mujdeiului. În funcţie de gust, se adaugă şi puţin oţet. De la raci este
    consumată carnea din coadă şi cea din cleştii mari, bineînţeles trecută prin
    mujdei de usturoi sau prin alte sosuri. Este o carne bogată în proteine şi cu
    foarte puţine grăsimi.


    O variantă îmbunătăţită
    faţă de racii cu mujdei de usturoi este aşa-numita scordolea de raci. Scordolea
    este un cuvânt venit din Grecia (skordalia) şi naturalizat prin partea de sud a
    României. Atunci când pe malul Dunării, la Brăila, se vorbea despre scordolea
    de peşte, era vorba despre piureul de cartofi, amestecat cu usturoi pisat şi
    ornat cu jumătăţi de miez de nucă, care acoperea, pe un platou, bucăţi de peşte
    afumat. Altfel, are acelaşi sens, de sos de usturoi, combinat cu rasol, legume
    fierte şi, mai ales, raci fierţi. Pentru a-l pregăti, avem nevoie de două felii
    de pâine, de nuci, de o căpăţână de usturoi, de ulei, oţet şi sare. Înmuiem
    feliile de pâine, fără coajă, după care le stoarcem şi şi le frecăm cu puţin
    oţet până obţinem o pastă. Adăugăm ulei, exact ca la maioneză, precum şi câteva
    nuci mărunţite, potrivim de sare şi amestecăm până când capătă consistenţa unei
    smântâni mai groase. Se serveşte împreună cu cozile de raci.

  • Scordolea de raci

    Scordolea de raci

    La vreme de toamnă, magazinele cu specific pescăresc îşi îmbogăţesc oferta cu raci
    recoltaţi din iazurile
    piscicole, de obicei laolaltă cu peştii.


    Racul (Astacus astacus) este o delicatesă care, în mod tradiţional, se pune la fiert şi se consumă cu
    mujdei de usturoi. Racii care urmează a fi preparaţi
    trebuie să fie, obligatoriu, vii,
    cei inerţi fiind îndepărtaţi. Racii trebuie spălaţi sub jet de apă pentru a li se curăţa urmele de mâl de pe ei. Se pune la
    fiert o oală cu apă, cu una – două linguri de sare, iar după ce apa clocoteşte,
    acolo sunt aruncaţi
    racii. Se ţin pe foc între 5 şi 10 minute până ce capătă culoarea roşie, fiind lăsaţi apoi să se răcească în apa în care au fiert.
    Se pregăteşte şi mujdeiul de usturoi,
    din una, două căpăţâni. După ce au fost curăţaţi, căteii de usturoi sunt
    zdrobiţi şi amestecaţi cu puţină sare până ce se formează o pastă. Se adaugă
    ulei, exact ca la maioneză, şi puţină apă pentru a regla consistenţa
    mujdeiului. În funcţie de gust, se adaugă şi puţin oţet. De la raci este
    consumată carnea din coadă şi cea din cleştii mari, bineînţeles trecută prin
    mujdei de usturoi sau prin alte sosuri. Este o carne bogată în proteine şi cu
    foarte puţine grăsimi.


    O variantă îmbunătăţită
    faţă de racii cu mujdei de usturoi este aşa-numita scordolea de raci. Scordolea
    este un cuvânt venit din Grecia (skordalia) şi naturalizat prin partea de sud a
    României. Atunci când pe malul Dunării, la Brăila, se vorbea despre scordolea
    de peşte, era vorba despre piureul de cartofi, amestecat cu usturoi pisat şi
    ornat cu jumătăţi de miez de nucă, care acoperea, pe un platou, bucăţi de peşte
    afumat. Altfel, are acelaşi sens, de sos de usturoi, combinat cu rasol, legume
    fierte şi, mai ales, raci fierţi. Pentru a-l pregăti, avem nevoie de două felii
    de pâine, de nuci, de o căpăţână de usturoi, de ulei, oţet şi sare. Înmuiem
    feliile de pâine, fără coajă, după care le stoarcem şi şi le frecăm cu puţin
    oţet până obţinem o pastă. Adăugăm ulei, exact ca la maioneză, precum şi câteva
    nuci mărunţite, potrivim de sare şi amestecăm până când capătă consistenţa unei
    smântâni mai groase. Se serveşte împreună cu cozile de raci.

  • Usturoiul în … mâncăruri

    Usturoiul în … mâncăruri

    Sărbătoarea Sf. Andrei marchează
    începutul iernii, iar în tradiţia populară noaptea dinaintea acesteia este
    asociată cu apariţia unor spirite rele care
    trebuie evitate. Pentru a fi protejaţi de acestea, oamenii se ungeau cu usturoi
    şi pe corp sau pe frunte, pe piept, pe spate şi pe la încheieturi.

    De Sf.
    Andrei, usturoiul are doar un rol apotropaic, nefiind folosit pentru preparate
    tradiţionale acestei sărbători. Există însă aşa-numita turtă de Indrei, făcută odinioară de
    fetele care doreau să-şi vadă ursitul. Turta era făcută din făină, apă şi sare,
    iar fata care mânca această turtă nedospită urma să îl vadă în vis pe viitorul
    soţ.


    De Sf. Andrei se mai consumă covaşa, o
    băutură fermentată, preparată din mălai şi făină. Are un gust dulce-acrişor şi,
    conform obiceiului, era împărţită vecinilor în străchini sau în oale de lut, cu
    speranţa ca vacile celui care dăruia covaşa să dea mult lapte, iar acest lapte
    să fie gras.


    Usturoiul este folosit în gastronomia
    românească în prepararea multor mâncăruri, precum ostropelul de pui sau
    friptura de porc la ceaun. În această ediţie vă prezentăm o reţetă care are o
    răspândire cel puţin balcanică. Este o mâncare din peşte afumat pe care o putem
    savura în special în Delta Dunării şi se numeşte scordolea, fiind întâlnită
    atât în bucătăria grecească, cât şi în cea turcească. Mai mult decât atât,
    echivalentul elen al acestui preparat poartă un nume apropiat – skordo – ceea ce
    în traducere înseamnă usturoi.


    Avem nevoie de un kg de cartofi, de un
    kg de peşte file afumat, de ulei sau de lapte, unt, nuci, usturoi, piper şi
    frunze de ţelină. Pentru a-i transforma în piure, cartofii trebuie curăţaţi şi
    tăiaţi în cubuleţe, însă în Delta Dunării se obişnuieşte ca peştele şi
    cartofii, în coajă, să fie puşi la fiert laolaltă. Deoarece peştele afumat este
    şi sărat, în piure nu se mai adaugă sare. Dacă nu au fiert separat, cartofii
    trebuie scoşi din oală ceva mai devreme decât peştele pentru a nu se sfărâma.

    În continuare se pregăteşte piureul de cartofi în care se pune puţină zeamă din
    oala în care a fiert peştele şi se adaugă câteva nuci pisate, mujdei de
    usturoi, piper după gust şi cîteva frunze tocate de ţelină. Amestecăm cu puţin ulei
    de măsline sau lapte până când obţinem un piure cremos. În Delta Dunării se
    obişnuieşte ca bucăţile de peştele afumat să fie aşezate pe un platou, iar
    deasupra acestora se întinde un strat uniform de piure. Există însă şi varianta
    în care peştele este tăiat în bucăţi mici, care sunt amestecate cu piureul de
    cartofi. Indiferent de modul de prezentare, este recomandat ca scordoleaua să
    fie servită cu un pahar de vin alb demisec, bine răcit. Poftă bună!

  • Usturoiul în … mâncăruri

    Usturoiul în … mâncăruri

    Sărbătoarea Sf. Andrei marchează
    începutul iernii, iar în tradiţia populară noaptea dinaintea acesteia este
    asociată cu apariţia unor spirite rele care
    trebuie evitate. Pentru a fi protejaţi de acestea, oamenii se ungeau cu usturoi
    şi pe corp sau pe frunte, pe piept, pe spate şi pe la încheieturi.

    De Sf.
    Andrei, usturoiul are doar un rol apotropaic, nefiind folosit pentru preparate
    tradiţionale acestei sărbători. Există însă aşa-numita turtă de Indrei, făcută odinioară de
    fetele care doreau să-şi vadă ursitul. Turta era făcută din făină, apă şi sare,
    iar fata care mânca această turtă nedospită urma să îl vadă în vis pe viitorul
    soţ.


    De Sf. Andrei se mai consumă covaşa, o
    băutură fermentată, preparată din mălai şi făină. Are un gust dulce-acrişor şi,
    conform obiceiului, era împărţită vecinilor în străchini sau în oale de lut, cu
    speranţa ca vacile celui care dăruia covaşa să dea mult lapte, iar acest lapte
    să fie gras.


    Usturoiul este folosit în gastronomia
    românească în prepararea multor mâncăruri, precum ostropelul de pui sau
    friptura de porc la ceaun. În această ediţie vă prezentăm o reţetă care are o
    răspândire cel puţin balcanică. Este o mâncare din peşte afumat pe care o putem
    savura în special în Delta Dunării şi se numeşte scordolea, fiind întâlnită
    atât în bucătăria grecească, cât şi în cea turcească. Mai mult decât atât,
    echivalentul elen al acestui preparat poartă un nume apropiat – skordo – ceea ce
    în traducere înseamnă usturoi.


    Avem nevoie de un kg de cartofi, de un
    kg de peşte file afumat, de ulei sau de lapte, unt, nuci, usturoi, piper şi
    frunze de ţelină. Pentru a-i transforma în piure, cartofii trebuie curăţaţi şi
    tăiaţi în cubuleţe, însă în Delta Dunării se obişnuieşte ca peştele şi
    cartofii, în coajă, să fie puşi la fiert laolaltă. Deoarece peştele afumat este
    şi sărat, în piure nu se mai adaugă sare. Dacă nu au fiert separat, cartofii
    trebuie scoşi din oală ceva mai devreme decât peştele pentru a nu se sfărâma.

    În continuare se pregăteşte piureul de cartofi în care se pune puţină zeamă din
    oala în care a fiert peştele şi se adaugă câteva nuci pisate, mujdei de
    usturoi, piper după gust şi cîteva frunze tocate de ţelină. Amestecăm cu puţin ulei
    de măsline sau lapte până când obţinem un piure cremos. În Delta Dunării se
    obişnuieşte ca bucăţile de peştele afumat să fie aşezate pe un platou, iar
    deasupra acestora se întinde un strat uniform de piure. Există însă şi varianta
    în care peştele este tăiat în bucăţi mici, care sunt amestecate cu piureul de
    cartofi. Indiferent de modul de prezentare, este recomandat ca scordoleaua să
    fie servită cu un pahar de vin alb demisec, bine răcit. Poftă bună!

  • Preparate de Anul Nou

    Preparate de Anul Nou


    Unii români petrec Revelionul pe
    stradă, urmărind spectacolele din locurile publice şi focurile de artificii,
    alții combină distracția din oraș cu o cină festivă, însă există și
    tradiționaliști care preferă o cină prelungită până spre dimineață, uneori
    chiar acasă alături de rude sau de prieteni. Pe lângă bradul de Crăciun,
    locuinţa este decorată cu crenguţe de vâsc, o plantă parazită despre care se
    spune că aduce noroc. Masa festivă de Revelion începe după ora 21, iar
    musafirii sunt îmbiaţi cu diverse aperitive precum ouă umplute, salată boeuf,
    brânzeturi, preparate din carne de porc, precum şi piftie.


    Dintre rețetele aperitivelor, ne
    oprim la cea a ouălor umplute, fie cu pateu de ficat, fie cu brânză, fie cu
    pește. Avem nevoie de 10 ouă pe care le punem la fiert timp de 10 minute până
    devin tari. Le curățăm de coajă, apoi le tăiem pe lung în jumătăți, după care
    desprindem gălbenușurile pe care le păstrăm pentru umplutură. Gălbenușurile
    sunt amestecate cu pateu de ficat, cu o lingură de muștar, cu puțin piper și cu
    sare după gust până când obținem o pastă omogenă cu care vom umple jumătățile
    de ou. Punem apoi un strat subțire de maioneză, iar ouăle, deja umplute, mai
    trebuie ornate, fie cu o felie subțire de gogoșar murat, fie cu o furnză de
    pătrunjel, fie cu cu un rondel dintr-o măslină. Pateul de ficat poate fi
    înlocuit cu pește afumat sau cu brânză de burduf.


    După aperitive, pe masa festivă de Revelion se vor afla felurile
    principale de mâncare precum sarmalele, friptura şi cârnaţii din carne de porc
    cu garnitură de varză călită. Există și varianta fripturii de curcan,
    împrumutată probabil din lumea anglo-saxonă, dar adaptată gastronomiei locale.
    Curcanul trebuie gătit întreg, în cuptor, timp de 2 … 3 ore, în funcție de
    dimensiunea acestuia. Inițial trebuie dat cu undelemn și condimentat cu piper,
    iar după ce a fost băgat la cuptor trebuie uns periodic cu grăsimea pe care o
    lasă în tavă și stropit cu vinars. Cu o jumătate de oră înainte de a-l scoate
    din cuptor, focul trebuie dat mai iute, iar curcanul trebuie uns mai des pentru
    a face o crustă crocantă. Am întâlnit și o variantă ardelenească de preparare a
    curcanului. După ce ete dat cu piper, cu boia și cu sare, curcanul trebuie uns
    cu untură, iar apoi învelit cu frunze de varză acră. Este pus apoi într-un vas
    cu puțină untură încinsă și băgat la cuptor. Se coace la foc domol 2 … 3 ore,
    în funcție de dimensiunea lui, după care, spre sfârșit, foile de varză sunt
    îndepărtate, iar curcanul trebuie lăsat la rumenit în cuptor cel puțin un sfert
    de oră.

    Cozonacul şi plăcinta cu
    răvaşe reprezintă, de obicei, desertul mesei de Revelion. Plăcinta cu răvaşe este cu brânză dulce şi
    cu stafide, dar în interior se află şi bileţele pe care sunt scrise diferite
    mesaje. Fiecare mesean care va servi această plăcintă va descoperi o predicţie
    pentru anul care vine sau un amănunt care îl caracterizează.

  • Preparate de Anul Nou

    Preparate de Anul Nou


    Unii români petrec Revelionul pe
    stradă, urmărind spectacolele din locurile publice şi focurile de artificii,
    alții combină distracția din oraș cu o cină festivă, însă există și
    tradiționaliști care preferă o cină prelungită până spre dimineață, uneori
    chiar acasă alături de rude sau de prieteni. Pe lângă bradul de Crăciun,
    locuinţa este decorată cu crenguţe de vâsc, o plantă parazită despre care se
    spune că aduce noroc. Masa festivă de Revelion începe după ora 21, iar
    musafirii sunt îmbiaţi cu diverse aperitive precum ouă umplute, salată boeuf,
    brânzeturi, preparate din carne de porc, precum şi piftie.


    Dintre rețetele aperitivelor, ne
    oprim la cea a ouălor umplute, fie cu pateu de ficat, fie cu brânză, fie cu
    pește. Avem nevoie de 10 ouă pe care le punem la fiert timp de 10 minute până
    devin tari. Le curățăm de coajă, apoi le tăiem pe lung în jumătăți, după care
    desprindem gălbenușurile pe care le păstrăm pentru umplutură. Gălbenușurile
    sunt amestecate cu pateu de ficat, cu o lingură de muștar, cu puțin piper și cu
    sare după gust până când obținem o pastă omogenă cu care vom umple jumătățile
    de ou. Punem apoi un strat subțire de maioneză, iar ouăle, deja umplute, mai
    trebuie ornate, fie cu o felie subțire de gogoșar murat, fie cu o furnză de
    pătrunjel, fie cu cu un rondel dintr-o măslină. Pateul de ficat poate fi
    înlocuit cu pește afumat sau cu brânză de burduf.


    După aperitive, pe masa festivă de Revelion se vor afla felurile
    principale de mâncare precum sarmalele, friptura şi cârnaţii din carne de porc
    cu garnitură de varză călită. Există și varianta fripturii de curcan,
    împrumutată probabil din lumea anglo-saxonă, dar adaptată gastronomiei locale.
    Curcanul trebuie gătit întreg, în cuptor, timp de 2 … 3 ore, în funcție de
    dimensiunea acestuia. Inițial trebuie dat cu undelemn și condimentat cu piper,
    iar după ce a fost băgat la cuptor trebuie uns periodic cu grăsimea pe care o
    lasă în tavă și stropit cu vinars. Cu o jumătate de oră înainte de a-l scoate
    din cuptor, focul trebuie dat mai iute, iar curcanul trebuie uns mai des pentru
    a face o crustă crocantă. Am întâlnit și o variantă ardelenească de preparare a
    curcanului. După ce ete dat cu piper, cu boia și cu sare, curcanul trebuie uns
    cu untură, iar apoi învelit cu frunze de varză acră. Este pus apoi într-un vas
    cu puțină untură încinsă și băgat la cuptor. Se coace la foc domol 2 … 3 ore,
    în funcție de dimensiunea lui, după care, spre sfârșit, foile de varză sunt
    îndepărtate, iar curcanul trebuie lăsat la rumenit în cuptor cel puțin un sfert
    de oră.

    Cozonacul şi plăcinta cu
    răvaşe reprezintă, de obicei, desertul mesei de Revelion. Plăcinta cu răvaşe este cu brânză dulce şi
    cu stafide, dar în interior se află şi bileţele pe care sunt scrise diferite
    mesaje. Fiecare mesean care va servi această plăcintă va descoperi o predicţie
    pentru anul care vine sau un amănunt care îl caracterizează.

  • Preparate din peşte afumat

    Preparate din peşte afumat

    Peştele afumat este vedeta” acestei ediţii a rubricii gastronomice. Peştele afumat poate fi consumat ca atare, dar şi preparat, cu diferite legume. Fileul afumat de crap sau de macrou poate fi pus pe o felie de pâine pe care am întins un strat subţire de unt. Deasupra bucăţii de peşte se pot pune rondele de ceapă sau de măsline. Tartinabilă este şi pasta de peşte pe care o putem pregăti foarte uşor. Avem nevoie de un kg de peşte afumat. După ce îndepărtăm oasele şi pielea, amestecăm cu 100 de grame de unt, adăugăm zeama de la o lămâie şi omogenizăm. Pentru aspectul estetic, această pastă de peşte poate fi pusă şi în forme de minitarte, făcute din aluat crocant. Peştele afumat poate fi combinat şi cu zacuscă. Peste zacusca cu care am umplut minitartele se pot pune mici bucăţi de peşte afumat, cu sau fără o felie subţire de lămâie.



    Putem face foarte rapid o salată din peşte afumat cu cartofi fierţi, tăiaţi în cubuleţe, cu o ceapă tăiată solzişori, cu un măr tăiat în felii subţiri. Adăugăm, evident, bucăţi mici de peşte afumat, zeama de la jumătate de lămâie şi sare după gust. Amestecăm totul într-un bol, iar această salată poate fi servită imediat. Putem face un dressing din smântână pe care să îl turnăm peste această salată. În cazul în care smântâna este foarte groasă, o încălzim puţin într-un vas şi adăugăm puţin piper măcinat, precum şi mărar tocat mărunt.



    Se poate face şi supă din peşte afumat însă, în continuare, vă propunem un fel principal din peşte afumat, scordolea. Este o moştenire balcanică, acest preparat fiind întâlnit atât în Grecia, cât şi în Turcia. Echivalentul elen al acestui preparat poartă un nume apropiat — skordo — ceea ce în traducere înseamnă usturoi. Avem nevoie de un kg de cartofi, de un kg de peşte file afumat, de ulei sau de lapte, unt, nuci, usturoi, piper şi frunze de ţelină. Pentru a-i transforma în piure, cartofii trebuie curăţaţi şi tăiaţi în cubuleţe. Există şi varianta de a pune la fiert laolaltă atât peştele, cât şi cartofii în coajă, evident după ce au fost bine curăţaţi de pământ. Deoarece peştele afumat este şi sărat, în piure nu se mai adaugă sare.



    Dacă nu au fiert separat, cartofii trebuie scoşi din oală ceva mai devreme decât peştele, pentru a nu se sfărâma. În continuare se pregăteşte piureul de cartofi în care se pune puţină zeamă din oala în care a fiert peştele şi se adaugă câteva nuci pisate, mujdei de usturoi, piper după gust şi câteva frunze tocate de ţelină. Amestecăm cu puţin ulei de măsline sau lapte până când obţinem un piure cremos. Bucăţile de peştele afumat trebuie aşezate pe un platou, iar deasupra lor se întinde un strat uniform de piure şi se ornează cu bucăţi de nucă. Există însă şi varianta în care peştele este tăiat în bucăţi mici, care sunt amestecate cu piureul de cartofi.

  • Preparate din peşte afumat

    Preparate din peşte afumat

    Peştele afumat este vedeta” acestei ediţii a rubricii gastronomice. Peştele afumat poate fi consumat ca atare, dar şi preparat, cu diferite legume. Fileul afumat de crap sau de macrou poate fi pus pe o felie de pâine pe care am întins un strat subţire de unt. Deasupra bucăţii de peşte se pot pune rondele de ceapă sau de măsline. Tartinabilă este şi pasta de peşte pe care o putem pregăti foarte uşor. Avem nevoie de un kg de peşte afumat. După ce îndepărtăm oasele şi pielea, amestecăm cu 100 de grame de unt, adăugăm zeama de la o lămâie şi omogenizăm. Pentru aspectul estetic, această pastă de peşte poate fi pusă şi în forme de minitarte, făcute din aluat crocant. Peştele afumat poate fi combinat şi cu zacuscă. Peste zacusca cu care am umplut minitartele se pot pune mici bucăţi de peşte afumat, cu sau fără o felie subţire de lămâie.



    Putem face foarte rapid o salată din peşte afumat cu cartofi fierţi, tăiaţi în cubuleţe, cu o ceapă tăiată solzişori, cu un măr tăiat în felii subţiri. Adăugăm, evident, bucăţi mici de peşte afumat, zeama de la jumătate de lămâie şi sare după gust. Amestecăm totul într-un bol, iar această salată poate fi servită imediat. Putem face un dressing din smântână pe care să îl turnăm peste această salată. În cazul în care smântâna este foarte groasă, o încălzim puţin într-un vas şi adăugăm puţin piper măcinat, precum şi mărar tocat mărunt.



    Se poate face şi supă din peşte afumat însă, în continuare, vă propunem un fel principal din peşte afumat, scordolea. Este o moştenire balcanică, acest preparat fiind întâlnit atât în Grecia, cât şi în Turcia. Echivalentul elen al acestui preparat poartă un nume apropiat — skordo — ceea ce în traducere înseamnă usturoi. Avem nevoie de un kg de cartofi, de un kg de peşte file afumat, de ulei sau de lapte, unt, nuci, usturoi, piper şi frunze de ţelină. Pentru a-i transforma în piure, cartofii trebuie curăţaţi şi tăiaţi în cubuleţe. Există şi varianta de a pune la fiert laolaltă atât peştele, cât şi cartofii în coajă, evident după ce au fost bine curăţaţi de pământ. Deoarece peştele afumat este şi sărat, în piure nu se mai adaugă sare.



    Dacă nu au fiert separat, cartofii trebuie scoşi din oală ceva mai devreme decât peştele, pentru a nu se sfărâma. În continuare se pregăteşte piureul de cartofi în care se pune puţină zeamă din oala în care a fiert peştele şi se adaugă câteva nuci pisate, mujdei de usturoi, piper după gust şi câteva frunze tocate de ţelină. Amestecăm cu puţin ulei de măsline sau lapte până când obţinem un piure cremos. Bucăţile de peştele afumat trebuie aşezate pe un platou, iar deasupra lor se întinde un strat uniform de piure şi se ornează cu bucăţi de nucă. Există însă şi varianta în care peştele este tăiat în bucăţi mici, care sunt amestecate cu piureul de cartofi.

  • Preparate din peşte afumat

    Preparate din peşte afumat

    Afumarea peştelui este o metodă superioară de conservare faţă de cele de sărare şi congelare. Dincolo de aspectul practic, peştele afumat se remarcă prin aromă, culoare şi gust mai plăcute decât peştele sărat, marinat sau congelat. Localnicii din Delta Dunării obişnuiesc să conserve peştele prin această metodă, în perspectiva sezonului rece, atunci când nu pot ieşi la pescuit. Afumarea se poate face indiferent de specia de peşte, cu condiţia ca lungimea corporală să fie mai mare de 15 cm, dimensiuni în care se încadrează peştii de vârste mai mari de un an şi cu o greutate de peste 100 g. Sunt mai multe procedee care se diferenţiază, de fapt, prin modul de sărare şi durata de afumare. În Delta Dunării, peştii se eviscerează, se crestează în adâncime şi în lungime şi se spală în apă rece pentru a îndepărta mucusul şi sângele, curăţarea solzilor nefiind obligatorie. Peştii sunt puşi în sare unde se ţin cel puţin 24 de ore, după care sunt spălaţi din nou în apă rece şi puşi la zvântat. Afumarea lor durează circa 2 zile şi se realizează cu rumeguş din amestecuri de aspecii de arbori din zonă, precum salcie şi stejar.



    Peştii afumaţi pot fi consumaţi ca atare, dar şi preparaţi, cu diferite legume. Putem face foarte rapid o salată din peste afumat cu cartofi fierţi, tăiaţi în cubuleţe, cu o ceapă tăiată solzişori, cu un măr tăiat în felii subţiri. Adăugăm, evident, bucăţi mici de peşte afumat, zeama de la jumătate de lămâie şi sare după gust. Amestecăm totul într-un bol şi această salată poate fi servită imediat.



    O mâncare din peşte afumat pe care o putem savura în special în Delta Dunării este scordoleaua, o moştenire balcanică, pe care o întâlnim atât în bucătăria grecească, cât şi în cea turcească. Mai mult decât atât, echivalentul elen al acestui preparat poartă un nume apropiat — skordo — ceea ce în traducere înseamnă usturoi. Pentru a obţine acest preparat avem nevoie de un kg de cartofi, de un kg de peşte file afumat, de ulei sau de lapte, unt, nuci, usturoi, piper şi frunze de ţelină. Pentru a-i transforma în piure, cartofii trebuie curăţaţi şi tăiaţi în cubuleţe, însă în Delta Dunării se obişnuieşte ca peştele şi cartofii în coajă să fie puşi la fiert laolaltă. Deoarece peştele afumat este şi sărat, în piure nu se mai adaugă sare. Dacă nu au fiert separat, cartofii trebuie scoşi din oală ceva mai devreme decât peştele, pentru a nu se sfărâma. În continuare se pregăteşte piureul de cartofi în care se pune puţină zeamă din oala în care a fiert peştele şi se adaugă câteva nuci pisate, mujdei de usturoi, piper după gust şi cîteva frunze tocate de ţelină. Amestecăm cu puţin ulei de măsline sau lapte până când obţinem un piure cremos. În Delta Dunării se obişnuieşte ca bucăţile de peştele afumat să fie aşezate pe un platou, iar deasupra acestora se întinde un strat uniform de piure. Există însă şi varianta în care peştele este tăiat în bucăţi mici, care sunt amestecate cu piureul de cartofi. Îndiferent de modul de prezentare, este recomandat ca scordoleaua să fie servită cu un pahar de vin alb demisec, bine răcit. Poftă bună!

  • Preparate din peşte afumat

    Preparate din peşte afumat

    Afumarea peştelui este o metodă superioară de conservare faţă de cele de sărare şi congelare. Dincolo de aspectul practic, peştele afumat se remarcă prin aromă, culoare şi gust mai plăcute decât peştele sărat, marinat sau congelat. Localnicii din Delta Dunării obişnuiesc să conserve peştele prin această metodă, în perspectiva sezonului rece, atunci când nu pot ieşi la pescuit. Afumarea se poate face indiferent de specia de peşte, cu condiţia ca lungimea corporală să fie mai mare de 15 cm, dimensiuni în care se încadrează peştii de vârste mai mari de un an şi cu o greutate de peste 100 g. Sunt mai multe procedee care se diferenţiază, de fapt, prin modul de sărare şi durata de afumare. În Delta Dunării, peştii se eviscerează, se crestează în adâncime şi în lungime şi se spală în apă rece pentru a îndepărta mucusul şi sângele, curăţarea solzilor nefiind obligatorie. Peştii sunt puşi în sare unde se ţin cel puţin 24 de ore, după care sunt spălaţi din nou în apă rece şi puşi la zvântat. Afumarea lor durează circa 2 zile şi se realizează cu rumeguş din amestecuri de aspecii de arbori din zonă, precum salcie şi stejar.



    Peştii afumaţi pot fi consumaţi ca atare, dar şi preparaţi, cu diferite legume. Putem face foarte rapid o salată din peste afumat cu cartofi fierţi, tăiaţi în cubuleţe, cu o ceapă tăiată solzişori, cu un măr tăiat în felii subţiri. Adăugăm, evident, bucăţi mici de peşte afumat, zeama de la jumătate de lămâie şi sare după gust. Amestecăm totul într-un bol şi această salată poate fi servită imediat.



    O mâncare din peşte afumat pe care o putem savura în special în Delta Dunării este scordoleaua, o moştenire balcanică, pe care o întâlnim atât în bucătăria grecească, cât şi în cea turcească. Mai mult decât atât, echivalentul elen al acestui preparat poartă un nume apropiat — skordo — ceea ce în traducere înseamnă usturoi. Pentru a obţine acest preparat avem nevoie de un kg de cartofi, de un kg de peşte file afumat, de ulei sau de lapte, unt, nuci, usturoi, piper şi frunze de ţelină. Pentru a-i transforma în piure, cartofii trebuie curăţaţi şi tăiaţi în cubuleţe, însă în Delta Dunării se obişnuieşte ca peştele şi cartofii în coajă să fie puşi la fiert laolaltă. Deoarece peştele afumat este şi sărat, în piure nu se mai adaugă sare. Dacă nu au fiert separat, cartofii trebuie scoşi din oală ceva mai devreme decât peştele, pentru a nu se sfărâma. În continuare se pregăteşte piureul de cartofi în care se pune puţină zeamă din oala în care a fiert peştele şi se adaugă câteva nuci pisate, mujdei de usturoi, piper după gust şi cîteva frunze tocate de ţelină. Amestecăm cu puţin ulei de măsline sau lapte până când obţinem un piure cremos. În Delta Dunării se obişnuieşte ca bucăţile de peştele afumat să fie aşezate pe un platou, iar deasupra acestora se întinde un strat uniform de piure. Există însă şi varianta în care peştele este tăiat în bucăţi mici, care sunt amestecate cu piureul de cartofi. Îndiferent de modul de prezentare, este recomandat ca scordoleaua să fie servită cu un pahar de vin alb demisec, bine răcit. Poftă bună!