Tag: Peştera Meziad

  • Destinaţia eco-turistică Pădurea Craiului

    Destinaţia eco-turistică Pădurea Craiului

    Vă invităm astăzi în nord-vestul ţării,
    într-o fabuloasă zonă eco-turistică: Pădurea Craiului, din judeţul Bihor. Pădurea
    Craiului este situată în nord-vestul Munților Apuseni, nu departe de Oradea sau
    Cluj-Napoca, fiind o zonă muntoasă mai joasă și în mare parte împădurită. În această
    zonă aventura începe în subteran, dar nici peisajele pitorești nu sunt de
    ignorat, aşa cum memorabile sunt şi câteva lăcaşuri de cult.



    Pădurea Craiului este singura zonă din
    ţară cu o rețea de peșteri speoturistice. Aici se găsesc de la peșteri extrem
    de accesibile, de puțin peste 300 de metri lungime și plate, până la peșteri de
    zeci de kilometri lungime, cu galerii verticale și cu săli de 100 de metri
    înălțime. Dintre peşterile care merită să fie vizitate amintim Peștera cu
    cristale din Mina Farcu, Peștera Meziad. Peștera cu cristale din Mina Farcu este
    singura peșteră amenajată din țară unde pot fi văzute cristale de calcit.
    Peștera cu cristale din Mina Farcu este compusă dintr-o fostă galerie de mină
    și o geodă, adică o cavitate complet închisă față de exterior, un loc propice
    în care s-au dezvoltat aceste cristale. După explorarea lumii subterane, merită
    să porniţi pe poteca tematică ce pornește de la peșteră și ajunge până la
    punctul de belvedere superb de la Stanu Cârnului, deasupra Cheilor Lazurilor. Pe
    lângă peșteră trec mai multe trasee de drumeție și trasee de cicloturism, așa
    că vizitarea peșterii poate fi mai degrabă o oportunitate pentru puțină mișcare
    în natură.


    Peștera Meziad este un spectacol al lumii
    subterane, cu galerii și săli impresionante, unele cu lățimi de 20-30 de metri
    și înălțimi de 15-20 de metri. Încă de la intrare impresionează portalul
    spectaculos, pentru ca mai apoi să se adauge o mulţime de formaţiuni: stalagmite
    şi stalactite de mari dimensiuni. Traseul parcurge cele două niveluri ale
    peșterii, iar punctul culminant este reprezentat de Podul Natural.


    Călătorul interesat de tradiţii se poate
    opri în localitatea Vadu Crișului, unde se găseşte singurul centru de ceramică
    albă din România. Tradiția confecționării vaselor de lut alb, cunoscut și sub
    numele de caolin, se mai păstrează încă în câteva gospodării din această localitate,
    care pot fi vizitate. Şi tot de tradiţie, dar de această dată bisericească se
    leagă şi descoperirea bisericilor de lemn adăpostite de Pădurea Craiului, cum este cazul bisericilor
    din satele Beznea şi Valea Crişului. Biserica din Beznea este cea mai mare
    biserică de lemn din această parte a judeţului iar cea din Valea Crişului
    surprinde prin frumuseţea sculpturii ornamentale şi a picturii sale interioare.


    Despre biserica din Beznea, lăcaş de 300
    de ani, despre care ne-a vorbit preotul Ioan Cobuţ:

    Biserica e datată din
    an 1723, are 300 de ani anul viitor. Înaintea acestei biserici a mai existat o
    biserică, o biserică care avea tălpi de lemn pe care locuitorii o trăgeau după
    ei cu calul, în funcție de necesități, de vicisitunile vremii, probabil. Şi la
    un moment dat s-au hotărât ca aici să rămână și atunci au construit această
    biserică. În anul 1864 s-a construit și pronaosul, deci s-a mai adăugat. Pentru
    că populația a crescut ca și număr, biserica s-a dovedit neîncăpătoare și
    atunci au mărit biserica. Se spune din bătrâni, cum a rămas așa în tradiția
    locului, că și în biserica aceea veche despre care am amintit și în biserica
    aceasta preoții erau îmbrăcați cu straie albe și cu sumane de lână, așa
    slujeau. Comunitatea este foarte legată de de biserică. De asemenea, trebuie
    spus că este cea mai mare biserică de lemn care s-a păstrat din județul Bihor
    și în mare parte se păstrează destul de bine. Biserica, inițial, a fost pictată
    dar nu s-a păstrat. La un moment dat a plouat în biserică până s-a reparat
    acoperișul. Toate în urmă cu mai mulți ani, oamenii n-au știut, n-au
    conștientizat ce comoară au în mijlocul comunității lor.


    Dacă adăugăm în oferta turistică şi o tură
    de rafting uşor pe Crişul Repede, vă daţi seama că zona oferă toate
    posibilităţile pentru a petrece timpul liber într-o manieră plăcută oricui.




  • Peşteri româneşti

    Peşteri româneşti

    În anul 1920, exploratorul român Emil Racoviţă înfiinţa în România primul institut de speologie din lume. De atunci s-au înfiinţat 108 cluburi de speologie cu peste 10.000 membri, care au făcut posibilă descoperirea, explorarea şi adesea cercetarea ştiinţifică a peste 12.600 de peşteri. În această ediţie, vă prezentăm date istorice şi curiozităţi naturale într-o excursie imaginară prin cele mai renumite peşteri din România. În călătoria noastră de azi suntem însoţiţi de Daniela Bordea, cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Speologie Emil Racoviţă”, departamentul Cluj Napoca, Marius Florea, membru al Serviciului Judeţean Salvamont Salvaspeo Bihor, Oradea şi de Viorel Lascu, speolog, fost preşedinte al Federaţiei Române de Speologie.



    Munţii Apuseni, care se întind în partea vestică a României, sunt cei mai căutaţi de către iubitorii peşterilor. Aceştia îşi pot construi trasee de o zi, două sau o săptămână în care pot vizita peşteri spectaculoase, situate nu la foarte mare distanţă una de alta. Peştera Meziad a fost reamenajată anul trecut, am aflat de la Daniela Bordea, cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Speologie Emil Racoviţă”. Peştera Meziad se remarcă, în primul rând, prin galeriile sale imense, cu o înălţime de peste 20 de metri, formaţiuni carstice, stalactite, stalagmite, coloane. Peştera se mai remarcă şi prin faptul că adăposteşte colonii mari de lilieci, care sunt protejate. Chiar dacă traseul turistic ocoleşte aceste colonii, liliecii solitari pot fi întâlniţi totuşi pe parcursul peşterii. Au fost puse acolo în evidenţă vestigii paleontologice, cum ar fi ursul de peşteră, dar se găsesc şi vestigii arheologice. Au fost identificate fragmente de ceramică şi alte urme de locuire a omului din epoca bronzului.”


    Peştera Meziad este iluminată fiind pus în evidenţă volumul mare de gol subteran, astfel încât spaţiul este foarte spectaculos. Mai mult decât atât, Peştera Meziad e în apropierea Peşterii cu Cristale şi în apropierea Peşterii Urşilor. Se poate face un circuit de o zi la toate aceste trei peşteri, spune Marius Florea, membru al Serviciului Judeţean Salvamont Salvaspeo Bihor, care ne prezintă în continuare Peştera cu Cristale. Numele spune tot. Relieful preponderent este unul carstic, adică munţi relativ mici, sub forma unor dealuri domoale, presărate cu elemente specifice de relief carstic. Se pot observa diolinele, care sunt un fel de gropi ce trădează existenţa galeriilor subterane. Accesul în peşteră se face printr-o galerie artificială de mină, care a interceptat galeria de peşteră. Această peşteră nu are o intrare naturală. Datorită acestui fapt, s-au format cristale deosebit de frumoase. Peştera nu este mare. E amenajată cu scări şi iluminată electric, iar înăuntru, pe lângă aceste cristale, se poate vedea şi un mic muzeu minier. Fiecare grup de turişti e însoţit de un ghid care le povesteşte despre fiecare parte a minei şi a peşterii.”



    Vedeta peşterilor din România se află tot în Apuseni: Peştera Urşilor, cunoscută pentru importantul său patrimoniu paleontologic. Viorel Lascu, speolog, fost preşedinte al Federaţiei Române de Speologie, ne prezintă ineditul acestui obiectiv. Aici se găsesc relicve ale ursului de peşteră, ale leului de peşteră, care sunt în momentul de faţă cercetate. Acest spaţiu, deşi nu este deschis publicului este vizibil în expoziţia de la intrarea în peşteră. Este un traseu turistic inedit, subteran, amenajat modern. Ineditul peşterii constă în primul rând în valoarea desoebită a peisajului subteran: sunt clacare ultratransparente, peştera e de un alb imaculat. În acest spaţiu subteran au fost blocate, cu mult timp în urmă, în urma unei avalanşe, multe animale. Peisajul e înfiorător întrucât au lăsat urme rareori văzute într-o peşteră. De-o parte şi de alta a traseului turistic se pot vedea scheletele şi craniile animalelor.”



    Cage diving sau scufundările în peşteră se fac în România din 1980. Deşi au trecut 33 de ani de atunci, nu sunt atât de cunoscute, iar scafandrii specializaţi pentru aşa ceva sunt încă foarte puţini. Însă există, spune speologul Marius Florea: Acum s-a format la noi un grup, care se ocupă doar cu aşa ceva şi mai primim în România un grup care vine des din Ungaria. Sunt scafandri de peşteră, însă menţionez că e o latură foarte grea şi accesibilă numai după multă pregătire. Aş recomanda cu toată căldura Parcul Natural Domogled, Valea Cernei. Acolo găsim o densitate mare de peşteri, întâlnim de asemenea un relief carstic. Apoi aş aminti sistemul carstic Ponorici-Cioclovina, sistem cartic însemnând minim două peşteri care comunică între ele. Acestea se pot vizita, însă pun o mai mare dificultate în parcurgere. Turistul are nevoie de un echipament minim de protecţie, sistem de iluminat şi, obligatoriu, ghid specializat. La Ponorici-Cioclovina nu se poate merge într-o simplă plimbare. România e printre puţinele ţări care mai are o natură sălbatică, o faună cu carnivore mari în libertate, iar relieful ei încântă prin multele sale forme: chei, văi, peşteri, creste alpine. Oricine iubeşte natura are ce să facă în Carpaţii româneşti.”



    Aşadar, fie că sunteţi specializaţi în speologie sau doar vreţi să admiraţi frumuseţile subterane, vestul României nu vă va dezamăgi. La o simplă căutare pe internet veţi găsi multe firme de turism gata să vă asiste pentru a vă planifica un sejur personalizat, astfel încât să vă bucuraţi de frumuseţea peşterilor româneşti.