Radio România Internațional

Tag: pesti

  • Perspective de dezvoltare în acvacultura din România

    Perspective de dezvoltare în acvacultura din România

    Prin
    intermediul politicii comune în domeniul pescuitului, reformate, Uniunea
    Europeană sprijină în mod prioritar sectorul acvaculturii. Comisia Europeană a
    publicat un set de orientări care stabilesc prioritățile comune și obiectivele
    generale pentru piscicultura europeană. Au fost identificate patru domenii
    prioritare – standarde ridicate de calitate, sănătate și mediu, îmbunătățirea
    accesului la spațiu și apă, reducerea poverii administrative pentru acest
    sector şi creșterea competitivității. Uniunea Europeană investeşte în proiecte
    de cercetare în domeniul interacțiunilor cu mediul, al sănătății și
    alimentației peștilor de crescătorie, precum și al reproducerii acestora. Toate
    acestea sunt elemente esențiale pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii europene.


    Ce rol joacă acvacultura în România, cât de important este acest sector şi dacă
    există premise de dezvoltare aflăm de la Nicolae Dimulescu, preşedintele
    Agenţiei Naţionale de Pescuit şi Acvacultură: În registrul unităţilor de
    acvacultură, la ora actuală, avem circa 75 de mii de hectare de amenajări
    piscicole, care sunt amenajări active. Paleta de peşte oceanic care este
    solicitată de consumatori vine din import şi comerţ intracomunitar şi aceasta
    se ridică la circa 80 de mii de tone. Ceea ce trebuie să facem noi şi să
    acţionăm în perioada imediat următoare este dezvoltarea acvaculturii pentru că
    aici avem un potential uriaş. Nu putem să ne rezumăm la cele doar 12.500 de
    tone care se realizează în prezent. Avem un potenţial uriaş de dezvoltare care trebuie
    valorificat şi în acest context sigur că aportul acvaculturii la consumul de
    peşte în România se va nu dubla, nu tripla, ci va trebui să ajungă de cel puţin
    5-6 ori mai mare decât este la ora actuală, în prezent. Sperăm ca anul acesta
    toate suprafeţele pe care le avem şi nu produc să fie repuse în funcţiune şi să
    aducem acvacultura la nivelul pe care îl merită în funcţie de potenţialul pe
    care îl avem şi specialiştii pe care îi avem în ţară.


    Aşadar, ca orice altă
    activitate umană, acvacultura trebuie gestionată în mod durabil și responsabil.
    La nivel european, acvacultura furnizează aproape 20% din producția de pește și
    oferă locuri de muncă pentru aproximativ 85 de mii de persoane.




  • Raci fierţi cu mujdei de usturoi

    Raci fierţi cu mujdei de usturoi

    Magazinele cu specific pescăresc îşi îmbogăţesc oferta, în
    perioada toamnei, cu raci recoltaţi din iazurile
    piscicole, de obicei laolaltă cu peştii. În
    ultimii ani însă, în România au
    fost înfiinţate şi fermele de raci, ca o contrapondere la
    importurile de cozi de creveţi astfel încât în magazinele pescăreşti au apărut şi cei de cultură.


    Racul (Astacus astacus) este o delicatesă care, în mod
    tradiţional, se pune la fiert şi se consumă cu
    mujdei de usturoi. Obligatoriu, racii care urmează a fi preparaţi
    trebuie să fie, obligatoriu, vii, cei inerţi fiind îndepărtaţi. Racii
    trebuie spălaţi sub jet de apă pentru a
    li se îndepărta urmele de mâl de pe ei. Se pune la fiert o oală cu apă, cu una
    – două linguri de sare, iar după ce apa clocoteşte, sunt
    aruncaţi racii. Se ţin pe foc cîntre 5 şi 10
    minute până ce racii capătă
    culoarea roşie, fiind lăsaţi
    apoi să se răcească în apa în care au fiert. Se
    pregăteşte şi mujdeiul de usturoi, din una, două căpăţâni de usturoi.
    După ce au fost curăţaţi, căteii de usturoi sunt zdrobiţi şi amestecaţi cu
    puţină sare până ce se formează o pastă. Se adaugă ulei, exact ca la maioneză,
    şi puţină apă pentru a regla consistenţa mujdeiului. În funcţie de gust, se
    adaugă şi puţin oţet. De la raci este consumată carnea din coadă şi cea din
    cleştii mari, bineînţeles trecută prin mujdei de usturoi sau prin alte sosuri.
    Este o carne bogată în proteine şi cu foarte
    puţine grăsimi.


    Există şi alte reţete pentru
    prepararea racilor, unele similare celor în care sunt folosite cozile de
    creveţi. Un preparat care are şi efect vizual este racul umplut. Modul de
    pregătire este similar cu cel deja prezentat, cu deosebirea că trebuie păstrate
    câteva carapace şi cozi. După ce a fiert, carnea de rac, tocată, trebuie
    amestecată cu orez, cu ceapă tocată mărunt, cu frunze de pătrunjel, de
    asemenea, tocate mărunt. Adăugăm piper şi sare şi cu acest amestec umplem
    carapacea şi coada care, după aceea, sunt puse la fiert, la foc mediu. Racii
    sunt scoşi din apă şi se servesc calzi.

  • Raci fierţi cu mujdei de usturoi

    Raci fierţi cu mujdei de usturoi

    Magazinele cu specific pescăresc îşi îmbogăţesc oferta, în
    perioada toamnei, cu raci recoltaţi din iazurile
    piscicole, de obicei laolaltă cu peştii. În
    ultimii ani însă, în România au
    fost înfiinţate şi fermele de raci, ca o contrapondere la
    importurile de cozi de creveţi astfel încât în magazinele pescăreşti au apărut şi cei de cultură.


    Racul (Astacus astacus) este o delicatesă care, în mod
    tradiţional, se pune la fiert şi se consumă cu
    mujdei de usturoi. Obligatoriu, racii care urmează a fi preparaţi
    trebuie să fie, obligatoriu, vii, cei inerţi fiind îndepărtaţi. Racii
    trebuie spălaţi sub jet de apă pentru a
    li se îndepărta urmele de mâl de pe ei. Se pune la fiert o oală cu apă, cu una
    – două linguri de sare, iar după ce apa clocoteşte, sunt
    aruncaţi racii. Se ţin pe foc cîntre 5 şi 10
    minute până ce racii capătă
    culoarea roşie, fiind lăsaţi
    apoi să se răcească în apa în care au fiert. Se
    pregăteşte şi mujdeiul de usturoi, din una, două căpăţâni de usturoi.
    După ce au fost curăţaţi, căteii de usturoi sunt zdrobiţi şi amestecaţi cu
    puţină sare până ce se formează o pastă. Se adaugă ulei, exact ca la maioneză,
    şi puţină apă pentru a regla consistenţa mujdeiului. În funcţie de gust, se
    adaugă şi puţin oţet. De la raci este consumată carnea din coadă şi cea din
    cleştii mari, bineînţeles trecută prin mujdei de usturoi sau prin alte sosuri.
    Este o carne bogată în proteine şi cu foarte
    puţine grăsimi.


    Există şi alte reţete pentru
    prepararea racilor, unele similare celor în care sunt folosite cozile de
    creveţi. Un preparat care are şi efect vizual este racul umplut. Modul de
    pregătire este similar cu cel deja prezentat, cu deosebirea că trebuie păstrate
    câteva carapace şi cozi. După ce a fiert, carnea de rac, tocată, trebuie
    amestecată cu orez, cu ceapă tocată mărunt, cu frunze de pătrunjel, de
    asemenea, tocate mărunt. Adăugăm piper şi sare şi cu acest amestec umplem
    carapacea şi coada care, după aceea, sunt puse la fiert, la foc mediu. Racii
    sunt scoşi din apă şi se servesc calzi.