Tag: petrila

  • Perspectivele industriei extractive din România

    Perspectivele industriei extractive din România


    Prezentat în decembrie 2019, Pactul Ecologic European reprezintă o strategie de transformare graduală a Europei într-o zonă neutră din punct de vedere al emisiilor de gaze cu efect de seră, până în 2050. Cum? Prin numeroase acțiuni, care merg de la investiții în tehnologii economice și sprijin în sectorul industrial, până la introducerea unor mijloace de transport mai puțin poluante, de la îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor, până la colaborarea cu partenerii internaționali pentru îmbunătățirea standardelor de mediu la nivel mondial. Dar și prin decarbonizarea sectorului energetic – un obiectiv cu implicații majore în România, țară cu tradiție în minerit și care își asigură încă o bună parte din necesarul energetic prin termocentrale pe bază de cărbune.



    În prezent, România folosește cărbunele pe care îl extrage la termocentralele concentrate în două companii din sudul țării – Oltenia și Hunedoara. Dacă înainte de 1989 în sectorul minier din România munceau aproximativ 100 de mii de persoane, în cele aproximativ 450 de mine, în ultimele trei decenii situația s-a schimbat drastic în acest domeniu. Cele mai multe exploatații au fost închise, inclusiv cea mai veche mină de cărbune din România, deschisă la Petrila în anul 1859. Datele oficiale arată că în 2017, de exemplu, numărul celor care activau în domeniul minier scăzuse la circa 3 mii. Iar de atunci au mai fost închise câteva exploatații. Valoarea redusă a cărbunelui produs și costurile ridicate de producție generate de tehnologia învechită de extracție, lipsa investițiilor pentru eficientizare, costurile tot mai ridicate pentru conformarea cu standardele de mediu și cererea internă scăzută de cărbune sunt principalele motive de închidere a minelor.



    Bucureștiul ar trebui să vină în curând cu un plan de renunţare totală la utilizarea cărbunelui pentru energie, pentru că această resursă nu are viitor, spune prim-vicepreşedintele Comisiei Europene. România are la dispoziție fonduri în acest scop, adaugă Frans Timmermans, iar dacă banii pentru o tranziție justă vor fi utilizaţi inteligent vor fi create şi locuri de muncă pentru muncitorii disponibilizaţi.



    Despre perspectivele industriei extractive din România a vorbit la Radio România Mihai Melczer, expert în domeniul minier, fost director general al Complexului Energetic Hunedoara:


    În mod normal, în momentul în care cresc aberant costurile şi vezi că nu este rentabil să scoţi cărbune, nu continui să o faci la infinit, de dragul cărbunelui! Te reorientezi spre segmente energetice care îţi pot aduce scăderea costurilor, creşterea veniturilor şi o viaţă prosperă. Stratele de cărbune din Valea Jiului sunt greu exploatabile. Nu permit utilizarea unor tehnologii foarte avansate. Noi n-am fost dăruiţi de natură, aşa cum a fost spre exemplu Polonia, în domeniul minier. Nu. La noi sunt lucrurile un pic mai complicate. Şi cei care sunt implicaţi în industria asta o ştiu foarte bine. O continuare a activităţii miniere ar însemna sume colosale îngropate în pământ, care nu se justifică efectiv.”



    Aceste sume pot fi cheltuite pe noi surse de energie care să ofere un viitor sustenabil.Ceea ce este cert la momentul acesta, mai spune Mihai Melczer, fost consilier în Ministerul Energiei, este că entitatea care se cheamă Complexul Energetic Hunedoara are zilele numărate:


    Este un organism în moarte cerebrală, susţinut prin subvenţie, prin ajutor de stat, de Guvernul României şi implicit de contribuabilul român. Iar, după câte înţeleg, Ministerul Energiei doreşte să creeze două noi entităţi pe structura acesteia: viitorul Complex Energetic Valea Jiului, care să includă patru exploatări miniere şi termocentrala Paroşeni, pe de o parte, şi pe de altă parte termocentrala Mintia. Cu regret o spun, din primul moment al existenţei lor vor fi pe pierdere, iar aceste entităţi în continuare vor trebui să fie subvenţionate de statul român în mod direct sau mascat, pentru că altfel nu-şi vor putea continua activitatea. Și cred că acest lucru se va întâmpla. M-aș bucura să continue acest lucru în măsura în care în paralel se va veni cu programe de diversificare a activității respectivelor entități.



    Mihai Melczer atrage, pe de altă parte, atenția asupra consecințelor sociale. Este firesc, spune acesta, când o industrie decade, se restrânge, să pui ceva în locul ei, este vorba despre oameni, despre vieţile lor, fiecare individ de aici, fiecare locuitor, are dreptul la o viaţă onestă și prosperă. Între proiectele elaborate pentru a veni în sprijinul acestor zone care cumva trebuie să se reprofileze se numără înființarea la Petroșani a Renew Acad – o instituție de pregătire profesională pentru surse de energie regenerabilă și distribuție de energie electrică. Acest proiect amplu e un centru zonal care ar urma să dea posibilitatea locuitorilor Văii Jiului să aleagă o altă carieră decât cea extractivă. Un alt proiect a fost centrat pe hidrogen, combustibilul viitorului.



    Din nou, Mihai Melczer: “Un alt proiect foarte important, dar care s-a oprit la un anumit stadiu, este dezvoltat cu Institutul de Criogenie de la Vâlcea. E vorba de hub-ul de hidrogen construit în jurul Termocentralei Paroşeni. Valea Jiului are o infrastructură energetică foarte importantă: Termocentrala Paroşeni, staţii de transformare, linii de înaltă tensiune. În viziunea mea, acestea trebuie valorificate, ele nu trebuie pierdute.”



    În acest sens a fost gândit proiectul hub-ului de hidrogen, care să însemne o componentă a complexului energetic Valea Jiului.





  • Scriitorul si disidentul I.D.Sîrbu

    Scriitorul si disidentul I.D.Sîrbu

    Printre
    intelectualii disidenți din timpul regimului comunist, Ion Desideriu Sîrbu
    ocupă un loc aparte: a scris cu adevărat literatură de sertar prin cărțile
    sale nepublicate de teama cenzurii, dar care au văzut lumina tiparului după
    căderea dictaturii și a constituit modelul personajului Victor Petrini din
    romanul Cel mai iubit dintre pământeni scris de Marin Preda. Exact ca
    Petrini, I.D.Sîrbu era un filosof care a fost condamnat la închisoare în anii
    1950 pentru a refuzat să-și denunțe profesorul, pe dramaturgul, poetul și
    filosoful Lucian Blaga. Despre ratarea vocației sale filosofice, dar despre recuperarea
    sa ca scriitor, dar mai ales ca persoană cu o moralitate exemplară, ne vorbește
    acum Dana Jalobeanu, la rândul său cadru didactic la Facultatea de Filosofie
    din București.

    A făcut un doctorat în filosofie, a fost
    elevul și discipolul filosofilor Lucian Blaga și Liviu Rusu, ambii de la
    universitatea din Cluj. La un anumit moment, la 28 de ani, ajunsese să fie cel
    mai tânăr conferențiar din Facultatea de Filosofie de la Cluj. Ca mult mai
    târziu să ajungă, potrivit spuselor lui, cel mai bătrân vagonetar din mina de
    la Petrila, la 44 de ani. I.D.Sîrbu a fost un om al cărui destin a fost cu
    putere călcat în picioare de cizmele tropăitoare la istoriei secolului XX. Dar
    a supraviețuit făcând literatură, răzbunându-ne în felul acesta pentru că n-a
    fost lăsat să facă filosofie. Imediat după 1990, romanul său Adio, Europa a
    fost considerat unul exploziv, mie nu-mi venea să cred că se putea scrie așa
    ceva în comunism. Dar n-a fost publicat doar romanul acesta, au apărut apoi un
    volum de corespondență, Scrisori către bunul Dumnezeu și Jurnalul unui
    jurnalist fără jurnal. În anii 90, așadar, l-am descoperit cu uluire pe acest
    autor despre care unii știau deja, căci în comunism îi apăruseră niște texte și
    piese de teatru. În plus, exista un folclor în lumea literară pe marginea
    personalității lui I.D.Sîrbu. Dar și cei care-l cunoșteau s-au minunat de forța
    literaturii lui


    Arestat în 1956 și condamnat politic, întâi la un an,
    apoi pedeapsa crescându-i la șapte ani, I.D.Sîrbu a lucrat, după eliberare, câteva
    luni într-o mină. Zona nu îi era necunoscută, căci el însuși era fiu de miner,
    născut în 1919 în colonia minieră Petrila de la marginea orașului Petroșani. În
    1964, a fost trimis la Craiova cu domiciliu forțat unde a reușit, într-un
    târziu, să se angajeze la Teatrul Național
    din oraș ca secretar literar, deși se afla constant sub supravegherea Securității
    locale si centrale. Totuși, și-a păstrat verticalitatea morală, după cum
    remarcă și criticul literar Cosmin Ciotloș.

    E un om care prin
    oricâte încercări a trecut, oricâți ani de închisoare nedreaptă a făcut a
    refuzat să toarne, la rândul lui, către Securitate. A refuzat să devină un
    delator și despre asta el chiar a scris. N-a fost informator inclusiv din
    motivul că provenea dintr-o comunitate minerească, din Petrila, unde nimic nu
    era considerat mai josnic decât să te transformi într-un pârâcios, cum scria
    chiar Sîrbu. Era pragul moral ultim sub care putea să cadă cineva. Scriitorul
    chiar a spus, la un moment dat: Nu mă judecați după ce-am făcut, ci pentru
    cele pe care nu le-am făcut, am refuzat să le fac, deși aș fi putut să le fac.
    Acesta este un prim refuz. Un alt episod este povestit de el din ceea ce-și
    amintea că s-a petrecut în închisoare. Acolo erau reprezentate toate
    confesiunile creștine, iar Sîrbu a reușit să-i convingă pe deținuții de lângă
    el să serbeze o noapte pascală, acolo, în închisoare, în aceeași zi. E un gest,
    evident, ecumenic. Dar pentru mine e mult mai mult decât un gest ecumenic. Văd
    un om care s-a zbătut pentru a pune laolaltă sensibilitățile religioase ale mai
    multor oameni. Pentru el, obiectivul acelui moment a fost ca acești oameni să
    se salveze împreună, sufletește


    În prezent, la Petrila,
    locuința unde s-a născut I.D.Sîrbu a devenit Casă Memorială și centru cultural
    sub îngrijirea caricaturismului Ion Barbu care l-a și cunoscut pe scriitor. Ion
    Barbu. Pe I.D.Sîrbu, concitadinul meu, l-am întâlnit pentru prima și ultima
    dată într-o din vara anului 1988. Venise într-o vizită în Valea Jiului, căci în
    orașul Petroșani locuia sora lui, Irina Sîrbu. Și, într-o după-amiază, a
    hotărât să facă drumul pe jos de la casa surorii până la casa părintească din
    Petrila, însoțit de fratele meu, Mihai Barbu. Distanța, de vreo 4 kilometri, a
    fost parcursă pe jos, cu dese opriri și cu foarte multe povești despre ce era
    odată Valea Jiului.

    Când am ajuns la casa părintească, din colonia minieră
    Petrila, a trecut prin cimitir, pe la mormintele părinților, iar ultima haltă a
    făcut la școala din localitate unde eu făceam muncă voluntară cu niște copii.
    Îndrumam un cerc de desen care executa o istorie a literaturii române prin
    portrete ale scriitorilor făcute de elevi. Unul din ei i-a luat măsurile
    domnului Sîrbu și i-a făcut portretul care apoi a fost vernisat în cadrul unei
    expoziții la Muzeul Literaturii Române din București. De la școală, ultima
    oprire am făcut-o în apartamentul meu unde am stat câteva ore bune. La final,
    ne-am dat mâna și de atunci mă laud că am fost ultimul om din Petrila cu care a
    dat mâna. Cred că era cel mai cald om pe care l-am întâlnit în viața mea, care spunea
    niște povești uluitoare și care mi-a provocat o admirație veșnică


    Mort în septembrie 1989
    din cauza cancerului de esofag, Ion D. Sîrbu n-a mai apucat să vadă căderea
    regimului comunist care a avut loc trei luni mai târziu.

  • Petrila… joyeuse

    Petrila… joyeuse

    Il y a 4 ans, la mine de Petrila, située dans louest du pays, a été fermée et déclarée monument historique. A ce moment-là, un groupe de personnes réunies dans lAssociation « La Colonie joyeuse » et qui avaient adhéré aux idées originales de lartiste Ion Barbu, ont envisagé de faire de ce charbonnage un site culturel, touristique et commercial. Cest pour la première fois que des intellectuels, des artistes et des architectes sont devenus propriétaires dactions dune mine, une mine culturelle.





    Mihai Danciu, représentant de lAssociation « La Colonie joyeuse », nous en raconte lhistoire : « La création, en 2013, de lAssociation « La Colonie joyeuse » est liée aux projets de fin dannée de certains de mes collègues et des miens. Nous étions étudiants en architecture et nous avons pensé que le quartier « Colonie » de Petroşani, le plus grand site historique de la Vallée du Jiu, avait besoin dun renouvellement, dune réhabilitation urbaine. Alors nous avons créé cette association. Notre activité a commencé par des ateliers avec les enfants, qui souhaitaient apporter un peu de gaité à leur quartier. »





    Lassociation « La Colonie joyeuse » a fait dun site minier un itinéraire parsemé de salles dexposition et de laboratoires de recherche et dexpériences, où, par des moyens artistiques et théoriques, avec la participation de la communauté locale, a été présenté et analysé le passé et le présent de la localité de Petrila et ses possibilités de changer. Pour loriginalité de ce projet, lAssociation « La Colonie joyeuse » sest vu accorder le prix de lAdministration du Fonds Culturel National (AFCN).



    Mihai Danciu: « Cest un prix dont nous avons été récompensés pour les activités menées à Petrila. Je dois préciser que lAssociation « La Colonie joyeuse » compte parmi les membres fondateurs de lAssociation « La Planète Petrila », qui réunit différents acteurs qui se sont engagés à faire de lexploitation minière de Petrila un centre économique, social et culturel de la Vallée du Jiu. En tant que membre fondateur, notre association a assumé le côté gestion du projet « Lexploitation culturelle Petrila ».





    A lorigine des événements de Petrila sest trouvée une idée simple et généreuse: « Si pendant 27 ans ce charbonnage ne ma pas laissé mourir de faim, moi non plus je ne le laisserai pas mourir… » – déclarait lors de la remise du prix le mineur à la retraite Cătălin Cenuşă.



    Quels ont été les événements organisés par lassociation ? Mihai Danciu: « Nous avons organisé des événements entre 2014 et 2018 dans le cadre du projet Petrila et du documentaire La Planète Petrila, réalisé par Andrei Dăscălescu, avec Cătălin Cenuşă et Ion Barbu, comme acteurs. Tout au long de lannée 2018 nous avons organisé 10 actions culturelles, dont les plus importantes ont été la Journée des mines ouvertes et Lexploitation culturelle Petrila. Lors de ces événements, les espaces où se déroulait jadis lactivité minière, avec leurs salles administratives, leurs salles pleines déquipements industriels, la route des mineurs, la route du charbon, les espaces publics, les galeries, linfrastructure industrielle ont été transformés en expositions dart, en support pour des installations artistiques, pour des concerts, pour des activités sportives. Cétait un peu comme en Occident, où les anciennes exploitations minières sont devenues des centres où ont lieu des activités culturelles, économiques et même administratives. »





    En effet, récupérer et utiliser les anciens espaces industriels à des fins culturelles est une tendance habituelle dans lurbanisme contemporain.



    Que peut-on voir actuellement à Petrila ? Mihai Danciu: « Pour nous, les événements sont prioritaires, pourtant des bénévoles sont toujours présents à lintérieur de la mine pour lentretenir. Le 15 novembre dernier a été créé le Musée du sauveteur minier, unique en Roumanie. Nous assurons une présence ininterrompue à lancien centre de sauvetage, pour les personnes de passage dans la région qui souhaitent le visiter. Lannée dernière nous avons eu au total 5.000 visiteurs et participants, le plus grand nombre jamais enregistré par un site culturel de la Vallée du Jiu. Ce que lon peut y voir à présent, cest un espace postindustriel devenu un espace vivant et haut en couleurs, un parc dobjets architecturaux dexcellente qualité, réalisés à la fin du 19e siècle, durant lentre-deux-guerres et durant la première période du communisme. »



    Lassociation envisage de poursuivre son activité à lExploitation culturelle Petrila, en organisant au moins un événement par mois. Pour la première fois depuis 2012, tout le monde est davis que la mine de Petrila doit devenir une exploitation culturelle et jouer un rôle social, économique et administratif. A présent, à Petrila, on ne risque pas de sennuyer. (Trad. Dominique)

  • The … cheerful Petrila

    The … cheerful Petrila


    The Petrila coal mine was closed down four years ago and declared a historical monument. Thats when a group of citizens inspired by the less conventional ideas of the fine artist Ion Barbu founded an association called Colonia Vesela, which can be translated as “the cheerful colony”. Their aim was to turn the Petrila mine into a cultural, tourist and, last but not least, commercial area. Mihai Danciu, a representative of the association, tells us how it all began:



    “The Colonia Vesela Association was founded in 2013 at the same time with the presentation of some of my architect colleagues end-of-year projects as well as my own. It all started from the idea that the Colonie district in Petrosani, which is the biggest listed historical complex in the Jiu River Valley, is in need of a makeover, of urban regeneration. So we set up this association. We began with workshops for children, who all wanted their district to look more cheerful.”



    The Colonia Vesela Association turned the former mining site into a place with exhibition rooms and research and experiments labs. Petrilas past and present are explored here, as well as its opportunities for transformation, using artistic and theoretical methods and with the participation of the local community. For the originality of its project, the Colonia Vesela Association was granted the Award of the Administration of the National Cultural Fund. Mihai Danciu tells us more about this award:



    “We received this award because of the events we staged in Petrila. I must mention here that the Colonia Vesela Association is one of the founding members of the Planeta Petrila Association which contributes to the regeneration of the industrial heritage of the Petrila coal exploitation site and its transformation into an economic, social and cultural centre of the Jiu River Valley. In our capacity as founding members, we took on the management of the Petrila Cultural Exploitation Site project, which seeks to turn the former mine into a cultural site. The event was held last August and thats also when we renamed the mining compound a cultural compound, as the area had by then become home to cultural, sports and all sorts of other activities.”



    Mihai Danciu also gave us more details about the different activities and events staged on the former mining site:



    “We basically built on the events held ever since 2014 and the interest generated by the Planet Petrila documentary film directed by Andrei Dascalescu and featuring Catalin Cenusa and Ion Barbu. In 2018, we staged 10 different cultural activities, including the Open Mines Day on May the 1st and the Petrila Cultural Exploitation Site project held between August 10 and 12. What we did was to temporarily activate the sites formerly used for mining activities, including the administrative rooms, the rooms full of industrial equipment, the routes used by the miners and those by which the coal used to be transported, as well as public spaces, footbridges, galleries and industrial infrastructures, all of which were turned into art exhibitions and art installations and venues for concerts and sports activities, in an environment that resembled the former mining compounds in the West that were transformed into cultural, economic and even administrative centres.”



    Mihai Danciu also told us that by employing practices that are commonly used today in urban planning, the former industrial space has been reconverted to serve a cultural purpose. Mihai Danciu about what we can see in Petrila at the moment:



    “Staging events is our top priority, but theres always someone at the mine, and there are volunteers, including former miners led by Catalin Cenusa, who actually maintain the area. Meanwhile, on November 15 last year, the Mine Rescue Museum was founded, a museum unique in the country, which is set up in a former rescue station and which is open to anyone passing by. In fact, last year we had 5,000 visitors, which is a record number for a cultural site in the Jiu River Valley. What visitors can see at the moment is a post-industrial area turned into a space that is full of life, surrounded by high-quality architecture dating from the late 19th century, the inter-war years and the early days of the communist era.”



    In the future, the Association plans to continue the activities forming part of the Petrila Cultural Exploitation Site project, by staging at least one event each month. With more on this , Mihai Danciu:



    “For the first time since 2012, everybody agrees that the Petrila mine must become a cultural site that also serves an administrative, social and economic purpose. Were waiting for you in Petrila, you wont get bored there, on the contrary!”




  • Heiteres Petrila: Ehemaliges Bergwerk wird zum Kulturzentrum umfunktioniert

    Heiteres Petrila: Ehemaliges Bergwerk wird zum Kulturzentrum umfunktioniert

    Unter der Leitung des Künstlers Ion Barbu beschloss der Verein Colonia Veselă“ (dt. Heitere Siedlung“), das ehemalige Bergwerk und das Gelände rundherum im Stadtviertel mit dem bezeichnenden Namen Colonie“ zu einem Kulturort umzubauen. Eine touristische Sehenswürdigkeit, die nicht nur ein Besuchermagnet, sondern auch eine gute Gelegenheit zur Ankurbelung der Wirtschaft in der Umgebung sein sollte. Zum ersten Mal hat eine Gruppe von Intellektuellen, gebildet aus Architekten und Künstlern, die Möglichkeit, Gesellschafter eines Bergwerks zu werden — eines wohlgemerkt kulturellen Bergwerks. Mihai Danciu, Vertreter des Vereins Colonia Veselă“, erzählte uns die ganze Geschichte:



    Der Verein »Colonia Veselă« wurde 2013 gegründet, gleichzeitig mit der Umsetzung einiger Jahresprojekte, die von mir und meinen Kollegen, ebenfalls Architekten, entwickelt worden waren. Wir sind von dem Gedanken ausgegangen, dass das Stadtviertel Colonie in Petroşani ein Makeover benötigte. In diesem Stadtviertel befand sich das grö‎ßte historische Ensemble im Schil-Tal, welches zum historischen Denkmal erklärt wurde. Wir kamen zum Schluss, dass es dringend notwendig sei, es zu sanieren. Demnach gründeten wir unseren Verein. Ursprünglich veranstalteten wir Workshops für Kinder, denn auch sie wünschten sich, in einem fröhlicheren Umfeld zu leben.“




    Der Verein Colonia Veselă“ verwandelte ein Bergbaugebiet in ein Museum. Ausstellungsräume, Labors für Forschung und Experimente — kurzum: ein umfangreiches Konzept. Das Ziel war, durch künstlerische und theoretische Mittel und mit der Einbeziehung der örtlichen Gemeinschaft die Vergangenheit und die Gegenwart des Bergwerks Petrila vorzustellen. Au‎ßerdem sollten verschiedene Entwicklungsmöglichkeiten untersucht werden. Das originelle Konzept wurde auch von der Expertengemeinschaft hochgeschätzt. Der Verein erhielt nämlich eine bedeutende Auszeichnung von der staatlichen Agentur für die Förderung des Nationalen Kulturerbes (kurz: AFCN). Mehr Einzelheiten dazu bringt Mihai Danciu:



    Es handelt sich um einen Preis, den wir als Anerkennung unseres Vorhabens in Petrila erhielten. Hier muss ich eine Klammer aufmachen und erklären, dass der Verein »Colonia Petrila« ein Stiftungsmitglied des Vereins »Planeta Petrila« ist. Es handelt sich um eine Gruppe von Personen, die sich mit der Sanierung des Industrievermögens im Bergwerk Petrila beschäftigen. Sie wollen es in ein gro‎ßes wirtschaftliches, soziales, kulturelles Zentrum im Schil-Tal umwandeln. Als Mitbegründer haben wir die Projektleitung des Projekts »Kulturelle Verwertung Petrila« übernommen. Ziel der Initiative ist es, das Bergwerk umzugestalten und kulturell zu verwerten. Das Projekt startete letztes Jahr. Wir beschlossen damals, das Bergwerkgelände als Kulturprojekt umzubenennen. Denn an dem Ort sollen künftig verschiedene Kultur- und Sportereignisse veranstaltet werden.“




    Die Organisatoren der Veranstaltungen im Bergwerk Petrila gingen von einem gro‎ßzügigen Gedanken aus: Das Bergwerk lieferte mir Unterhalt während 27 Jahren, also darf ich es jetzt nicht aussterben lassen“ — das sagte Cătălin Cenuşă, Bergarbeiter in Ruhestand, anlässlich einer Preisverleihung in Verbindung mit der Bergbauarbeit. Mehr Einzelheiten zu den vor Ort veranstalten Ereignissen lieferte uns Mihai Danciu:



    Wir haben die im Jahr 2014 gestarteten Projekte fortgesetzt. Wir wollten die Aufmerksamkeit, die dem Projekt Petrila geschenkt wurde, auf hohem Niveau halten, und bemühten uns diesbezüglich. In diesem Zusammenhang sei der Dokumentarfilm »Planet Petrila« zu erwähnen. Regie führte Andrei Dăscălescu, die Hauptrollen übernahmen Cătălin Cenuşă und Ion Barbu. 2018 veranstalteten wir insgesamt 10 Kulturereignisse. Die zwei wichtigsten waren der Tag der offenen Bergwerke am 1. Mai und die Kulturverwertung Petrila, Mitte August. Zu diesem Anlass wurden einige Räume und Stollen im Bergwerk temporär wiedereröffnet. Die Besucher hatten somit Zugang zu Räumen mit Maschinen, die im Bergwerk, beim Kohleabbau eingesetzt wurden, sie konnten den Weg nachgehen, den die Bergarbeiter bei ihrer Arbeit langgehen, den Weg der Kohle nachvollziehen. Mehrere Stollen und Galerien werden in Ausstellungsräumen oder Konzerthallen umgewandelt. Wir wollten das richtige Umfeld schaffen, um Kultur- und Sportereignisse hier zu veranstalten, so wie es auch im Westen gemacht wird, an den Orten, wo einst Bergwerke in Betrieb waren.“




    Mihai Danciu erklärte uns, dass das ehemalige Industriegelände in einen Kulturraum umgewandelt wurde. Es sei ein übliche Vorgangsweise im zeitgenössischen Urbanismus, so unser Gesprächspartner, der Folgendes ergänzte:



    Die Veranstaltungen in Petrila sind unser wichtigster Schwerpunkt. Wir arbeiten mit Freiwilligen im Bergwerk. Ehemalige Bergarbeiter leisten Bereitschaftsdienst und üben verschiedene Wartungsarbeiten aus. Das Team wird von Cătălin Ceauşu geleitet. Am 15. November letztes Jahres öffneten wir auch das Museum der Bergbauretter. Es ist ein einmaliges Museum landesweit. An der Stelle, wo früher die Rettungsstation war, arbeiten derzeit unsere Freiwilligen und leisten Hilfe all denjenigen, die durch das Gelände ziehen und Hilfe benötigen. Und das rund um die Uhr. Letztes Jahr kamen 5000 Besucher zu uns. Sie schauen sich mit Vergnügen den neuen lebendigen Raum an und bewundern die Transformation. Derzeit können die Besucher eine Ausstellung verschiedener Architekturgegenstände sehen. Die Exponate stammen aus der Zeit gegen Ende des 19. Jahrhunderts, der Zwischenkriegszeit und den jungen Kommunismusjahren.“




    Der Verein will seine Projekte fortsetzen. Mindestens eine Veranstaltung im Monat soll organisiert werden. Dazu Mihai Danciu:



    Zum ersten Mal seit 2012 sind alle damit einverstanden, dass das Bergwerk Petrila in ein Kulturzentrum umgebaut werden soll. Dabei dürfen die gesellschaftlichen und wirtschaftlichen Aspekte nicht vernachlässigt werden. Wir erwarten Sie in Petrila, Sie werden sich mit Sicherheit nicht langweilen!“

  • Din 15 ianuarie Radio Timişoara se aude pe FM, de pe Parâng

    Din 15 ianuarie Radio Timişoara se aude pe FM, de pe Parâng

    Ziua
    Culturii Naţionale a adus postul regional din viitoarea Capitală Culturală
    Europeană în difuzoarele locuitorilor din zona Văii Jiului, pe FM 101,5 MHz.


    Radio
    Timişoara se putea asculta în judeţul Hunedoara aproape exclusiv pe unde medii,
    iar în Petroşani şi împrejurimi recepţia terestră era posibilă numai cu
    radiouri selective şi în zone fără perturbaţii radioelectrice.


    Cele
    mai apreciate emisiuni ale postului, inclusiv cele matinale, Pop-matineu sau
    emisiunile de folclor de seara, pot fi acum audiate la o calitate tehnică
    superioară în zona Văii Jiului, pe 101,5 MHz. Ştiri şi informaţii din zonă au
    apărut în emisiunile transmise exclusiv pe FM încă de când au început testele
    de emisie, iar din 15 ianuarie, odată cu startul oficial, evenimentele de aici
    se vor regăsi în toate programele de actualităţi ale Radio Timişoara.
    Emiţătorul de pe Parâng acoperă în bune condiţii atât oraşele Petroşani,
    Vulcan, Lupeni, Uricani şi Petrila, cât şi cea mai mare parte din şoselele
    zonei, inclusiv din cea spre Haţeg şi mai departe spre Sarmizegetusa. Vor fi pe
    noua frecvenţă informaţii de trafic, dar şi privitoare la turismul din zonă, la
    Straja şi în Parcurile Naţionale Retezat sau Defileul Jiului.


    Punerea
    în funcţiune a emiţătoarelor FM a deschis în ultimii ani un nou drum pentru
    Radio Timişoara, permiţând o informare continuă, pentru a afla ce se întâmplă
    în vestul ţării, chiar şi la acele ore la care pe unde medii sunt transmise
    programe în limbile minorităţilor. Primul pas a fost făcut la Timişoara, s-au
    adăugat apoi emiţătoarele de la Coşeviţa şi Arad, recepţionabile în estul
    judeţului Timiş şi pe Valea Mureşului. Noul emiţător de pe Parâng continuă
    acest demers.


    Indiferent
    că locuiţi în această zonă, mergeţi la schi sau pe munte, nu uitaţi să aveţi de
    acum un radio acordat pe 101,5 MHz. Audiţie plăcută!

  • Petrila, ville de mineurs

    Petrila, ville de mineurs

    Une petite ville minière, dont la vie tourne autour de la houille. Cest presque tout ce quun Roumain vous dira sur Petrila, cette localité située sur la vallée de la rivière Jiu, au centre de la Roumanie. Toutefois, Petrila na pas été créée de toutes pièces, pour les besoins de lindustrie, comme souvent cest le cas. Attestée pour la première fois au 15e siècle, elle a toute une histoire derrière, certes liée à lexploitation “de la pierre noire qui brûle”, comme le charbon est appelé dans des documents de jadis. Une pierre qui fait le bonheur mais aussi, parfois, le malheur de lendroit. Tout comme les autres villes minières de la Vallée du Jiu, Petrila na pas échappé à la crise, elle a été frappée par les difficultés de rentabilité du secteur minier qui ont conduit à des licenciements massifs et à une baisse générale du niveau de vie dans la région. Et pourtant, la vie continue avec des personnes et des structures persuadés que les gens de la région ont un avenir sur place, tout en assumant le passé.


    Tel est le pari de lexposition “Mines, mineurs, charbon à Petrila, organisée par lAssociation culturelle “Les amis de la France” de la ville. Ionel Zmau, président de cette association, explique des circonstances de la création de cette exposition,