Frumos pictată în stil neobizantin, Biserica Sfântul Ilie din Sinaia este un monument de artă care își datorează celebritatea lui Nina Arbore, unul dintre ultimii elevi ai școlii de pictură a maestrului francez, Henri Matisse, cunoscut și pentru tabloul ”La Blouse Roumaine”. În Biserică, tablourile Regelui Carol II și Mihai au fost vandalizate în perioada comunistă și refăcute după Revoluția română din 1989.
Pictorul Dorin Creţu, din Franţa, a fost distins cu Premiul pentru Diaspora la Gala Premiilor Uniunii Artiştilor Plastici din România, recent organizată la Muzeul de Artă din Timişoara:
Ambasada Republicii Moldova la București a organizat, în colaborare cu Centrul Cultural UNESCO ”Mihai Eminescu” din București, un eveniment cultural cu titlul ”Tradițional românesc”, dedicat Zilei Universale a Iei sărbătorită la 24 iunie.
Evenimentul a inclus o expoziție de pictură care a reunit lucrări semnate de 9 artiști vizuali din Republica Moldova și de 4 din România, un recital al renumitei interprete Ozana Barabancea și o expoziție de costume naționale și cămăși cu altiță din Republica Moldova și România.
Am stat de vorbă cu pictorul Vitalie Butescu, originar din Republica Moldova.
Dincolo de picturi, de costumele naţionale şi de vestitele cămăşi cu altiţă, publicul a putut admira, în premieră, un bust de bronz al lui Eminescu. Cel care l-a adus pe Mihai Eminescu la Centrul Cultural UNESCO ”Mihai Eminescu” din București este sculptorul din Republica Moldova Pavel Obreja.
Am discutat la vernisaj şi cu pictoriţa Maria Jardă, din România, pe care am întrebat-o ce lucrări are în expoziţie.
Un alt interlocutor a fost pictorul Eugen Gorean, din Republica Moldova.
Artistul vizual Dmitri Murahovschi, din Republica Moldova, a expus, de asemenea, în cadrul ”Tradițional românesc”.
Constantin Flondor, artistul născut la Cernăuţi, care trăieşte la Timişoara, co-fondator al grupărilor de referinţă pentru arta românească 111, Sigma şi Prolog, decorat cu Ordinul Meritul Cultural, distins cu Premiul Academiei Române, fost profesor şi decan al Facultăţii de Artă de la Universitatea de Vest din Timişoara, fost profesor invitat la Sommerakademie Beratzhausen din Germania. Refugiat în anii `40 împreună cu familia din calea ruşilor la Bucureşti, Constantin Flondor este descendent, pe linie paternă, al lui Iancu cavaler de Flondor, care a avut un rol important în Unirea Bucovinei cu Regatul României din 1918, iar pe linie maternă – al lui Nicolai Ivasiuc, pictor bucovinean onorat de ucrainieni.
Cel mai
important pictor naiv din România, Ioan Măric,
a intrat, iarna aceasta, în Cartea Recordurilor, cu o pânză uriașă
închinată Sărbătorii Nașterii Domnului. A lucrat la ea șase ani, câte unul pentru fiecare zi a Facerii Lumii.
Supranumit de presă Bădița Chagall de
România, Ioan Măric ne destăinuie, în prag de Crăciun, gândurile despre lumea
satului natal a cărui istorie o regăsim desfășurată în tablourile sale.
Operele sale au intrat în manualele
române de istorie și generații după generații de elevi și cetățeni români s-au
format cititnd și admirând lucrările sale. Cele mai cunoscute sunt două:
România rupându-și cătușele pe Cîmpia Libertății în 1848 și România
revoluționară în 1850, tablouri cu un puternic impact asupra ideii moderne de
creare a statului român și a națiunii.
Cel
care s-a identificat până la capăt cu aspirațiile naționale românești și care a
devenit românul Constantin Daniel Rosenthal s-a născut de fapt la Pesta ca fiu
al unei familii de negustori evrei vorbitori de maghiară și germană, în 1820. A
murit la doar 31 de ani, într-o închisoare din Pesta, arestat de autoritățile
austriece și acuzat de spionaj și incitare la activitate revoluționară. A urmat
studii de artă la Viena și a devenit atașat ideilor revoluționare radicale. Conform
istoricilor de artă, Rosenthal ar fi venit la București în jurul anului 1842,
motivul fiind neclar. Se pare că la Viena s-ar fi împrietenit cu pictorul român
Ion Negulici, și el viitor participant activ la revoluția din 1848 din
București. La București, frecventează cercurile radicale revoluționare române
reprezentate de liberalii francofili ai lui C. A. Rosetti.
Cea
mai importantă contribuție a lui Rosenthal la revoluția română au fost cele
două tablouri amintite. Femeia care i-a servit ca model lui Rosenthal a fost
celebra Mary Grant de origine scoțiană, devenită Maria Rosetti prin căsătoria
sa cu C. A. Rosetti. Personalitate copleșitoare prin energia sa, Maria Rosetti a
personalizat frumusețea României și determinarea sa în a-și construi un nou
destin. Îmbrăcată în ie cu altiță, cu o salbă de galbeni împărătești pe pieptul
alb, cu o maramă de borangic care-i acoperă părul negru strălucitor și ținând
în mâini un drapel tricolor, Maria Rosetti ca Românie revoluționară era parte a
iconografiei epocii în care o femeie tânără încarna idealurile politice și
sociale.
Istoricul de artă Adrian-Silvan Ionescu a rezumat contribuția lui
Rosenthal la imaginarul politic revoluționar românesc din anul 1848:
Din punctul de vedere al sentimentelor sale patriotice, el a ilustrat
impecabil această mișcare românească făcând România rupându-și cătușele pe
Câmpia libertății care a fost litografiată. Este o lucrare de mici dimensiuni,
dar a fost litografiată și apoi răspândită în rândul maselor largi contribuind
foarte mult la perpetuarea ideilor revoluționare. După aceea, Rosenthal a
portretizat-o pe Maria Rosetti, care era o scoțiancă. E foarte amuzant că
reprezentarea României este făcută printr-o scoțiancă. Ea avea inimă
românească, măritată cu C. A. Rosetti.
Bucureştiul, ca
orice oraş în transformare, mai ales în prima jumătate a secolului al 19-lea,
era în plină efervescență. Eminamente oriental până în jurul anului 1800, fără
monumente de for public, Bucureştiul era caracterizat de călătorii străini drept
unul marginal din punctul de vedere al locuirii şi calităţii vieţii. În fosta Piaţă
a Vorniciei, pe locul actual al Muzeului Colecţiilor de Artă de pe Calea
Victoriei, pe 23 iunie 1848 era amplasată statuia României eliberate, o statuie
realizată de Constantin Daniel Rosenthal descrisă în ziarul Pruncul român astfel:
monumentul reprezenta o Famă togată şi încoronată cu lauri peste pletele
bogate, răsfirate pe umeri, care încă poartă la încheieturi resturile
lanţurilor care o încătuşaseră până atunci. Într-o mână ţine o cârjă crucigeră,
iar în cealaltă balanţa, simboluri ale credinţei şi dreptăţii. Cu un picior
calcă duşmanii reprezentaţi de un şarpe.
În același ziar,
C. A. Rosetti descria acţiunea de demolare a statuii: statuia reprezentând România
deliverată, cu simbolul dreptăţii şi al creştinismului, cumpăna şi crucea, ce
se afla în curtea vorniciei, fu dărâmată din porunca domnului Emanoil Băleanu
care la acest act de vandalism se sluji de cuvinte atât de proaste şi ticăloase
încât condeiul nostru refuză a întina hârtia. Asemenea fu dărâmată şi cadra
(soclul) ce se afla acolo fără a respecta proprietatea.
Adrian-Silvan Ionescu: Rosenthal a fost, și asta puțini o știu, primul sculptor de for public
din România. El a făcut statuia Libertății, plasată în Piața Vorniciei pe
actuala Cale a Victoriei, statuie făcută însă din material perisabil, din ghips.
În momentul în care guvernul provizoriu a fugit spre Transilvania de teama
turcilor, a fost dărâmată de reacțiune. Statuia a fost în picioare câteva
săptămâni și cam atât, dar el a fost cel care a făcut acea sculptură care a
fost reprodusă la un an după revoluție, în 1849, în paginile revistei Illustrirte
Zeitung de la Leipzig, probabil după un desen al lui Rosenthal. El era bun
vorbitor de limbă germană, avea un unchi care era redactorul unei reviste de
limbă germană din Buda. Deci avea legături cu lumea culturală și cu lumea
editorială europeană. Personalitatea sa este în egală măsură aceea de
revoluționar și de artist. A fost un artist devotat artei sale, un cunoscător
al fizionomiilor, al psihologiilor umane și un extrem de bun observator al
caracterului românesc. Mai mult decât atât, el a dorit să fie român, s-a
considerat român chiar dacă nu vorbea românește. A devenit român nu numai prin
faptul că a primit cetățenia română ci prin opera sa.
Constantin Daniel
Rosenthal a fost evreul, maghiarul și românul care și-a trăit ideile timpului
la cote maxime și le-a reprezentat după priceperea sa. Revoluția a fost, fără
dubiu, una dintre ele.
In memoriam Emil Ciocoiu, artist cu o prestigioasă carieră naţională şi internaţională, care s-a stins din viaţă pe 1 august 2020 la Aachen, în Germania, unde trăia şi lucra.
Actorul Ştefan Sileanu a încetat din viaţă, sâmbătă, la vârsta de 80 de ani, informează Teatrul Nottara pe pagina sa de Facebook.
Teatrul Nottara a pierdut, astăzi, un artist de o mare sensibilitate, una dintre cele mai romantice voci ale teatrului românesc, un suflet ales. Un actor-pictor, care vorbea puțin și asculta mult. Ștefan Sileanu a încetat din viață la vârsta de 80 de ani.
Actorul şi pictorul Ştefan Sileanu s-a născut pe 15 noiembrie 1939 la Cislău, judeţul Buzău. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, în 1965. A jucat, la început, la Teatrul Național din Târgu Mureș.
Din 1976, numele său a fost legat de Teatrul Nottara, unde l-am regăsit, de-a lungul timpului, pe afisele unor spectacole importante: ,,Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă de Horia Lovinescu, ,,Zodia turnătorului de Jean-Claude Carriere, ,,Război și pace, după Lev Tolstoi sau ,,Pădurea de Alexander Ostrovski. În memoria cinefililor, rămâne cu rolul titular din filmul istoric ,,Vlad Țepeș, în regia lui Doru Năstase.
Ștefan Sileanu a urmat doi ani cursurile Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, pictura fiind pasiunea care l-a acompaniat permanent. A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Gândurile noastre se îndreaptă, acum, către familia îndoliată.
Dumnezeu să îl odihnească!
Sursa: Facebook.com/Teatrul Nottara
Pictorul Sergiu Moise, fost student al Universităţii de Arte Plastice din Hanoi, care trăieşte și lucrează în România şi Vietnam.
Artişti români apreciaţi în străinătate şi mai ales la Matera. Există în lume artişti români plecaţi din ţară în anii ’70, care sunt mai cunoscuţi prin operele lor în ţările de adopţie decât în România. Aşa este pictorul şi sculptorul Constantin Udroiu, care s-a stins din viaţă în 2014 la Roma, şi care e omagiat în aceste zile în regiunea Basilicata şi în special la Matera, unde tocmai a fost deschisă o expoziţie cu o antologie a lucrărilor sale. Soţia – care s-a ocupat de aceste lucrări – şi-ar dori foarte mult să se deschida o expoziţie şi în oraşul natal al lui Constantin Udroiu – Bucureşti
Dacă ajungeţi în Bucureşti până la data de 21 iunie,
aţi putea trece în program şi o întâlnire plină de culoare, lumină, energie
bună cu natura, omul şi universul şi legăturile dintre ele, la Muzeul Naţional
Cotroceni. În Spaţiile Cantacuzine sunt găzduite, vreme de două luni, 100 de
lucrări, unele dintre ele monumentale, realizate de pictorul Emil Ciocoiu. Expoziţia
este intitulată chiar Natura – omul – universul, pentru că ilustrează cele
trei mari teme ale creaţiei artistului. Sau, după cum spune criticul de artă
Marius Tiţa, reflectă măreţia Omului, perfecţiunea Naturii şi splendoarea
Universului, dar şi dialogul natural dintre ele.
Emil Ciocoiu s-a născut în România şi, în 1974, a
absolvit Academia de Artă Nicolae Grigorescu din Bucureşti. Din 1980,
trăieşte şi lucrează în Germania, la Aachen. Dar legătura sa cu România este
una puternică, fapt remarcat şi de primarul oraşului Aachen, Marcel Philipp:
în suflet păstrează rădăcinile româneşti, care îi poartă paşii înapoi spre
ţară. Arta lui emană optimism şi o profunzime strălucitoare. De altfel, la
invitaţia pictorului Emil Ciocoiu, primarul Marcel Philipp a participat şi la
vernisajul expoziţiei găzduite pe simezele Muzeului Naţional Cotroceni: Este un gest de prietenie pe care de foarte multă vreme am
vrut să îl arăt pictorului Emil Ciocoiu. Este foarte apreciat în Germania, în
oraşul Aachen, după cum observ că şi aici este foarte apreciat. Localnicii din
Aachen îl plac foarte mult, îi cunosc operele de artă. Temele sale ajung la
sufletul oamenilor. Multe lucrări ale lui reprezintă oraşul Aachen, dar foarte
multe se referă şi la teme religioase, la comunicarea între religii, care este
foarte importantă. Oraşul Aachen decernează anual Premiul Carol cel Mare, un
premiu care susţine dialogul între popoare şi între religii. Anul acesta, în
luna mai, distincţia va fi acordată Papei Francisc. Pe pictorul Ciocoiu
subiectul dialogului între religii îl preocupă deja de mulţi ani. Dincolo de
asta, picturile sale sunt extraordinare, au o tehnică deosebită şi mă bucur
foarte mult că expoziţia are loc în acest cadru atât de minunat.
În acest cadru am stat de vorbă cu pictorul Emil
Ciocoiu, cu puţin timp înaintea vernisajului expoziţiei Natura – omul -
universul, despre ceea ce îl inspiră în creaţia sa: Îmi plac
locurile unde există râuri, mare… Mă fascinează şi îmi notez diverse aspecte
ale naturii. Am pictat la Balcic, în locuri precum Gran Canaria sau Veneţia…
Mă atrage sudul, în general, pentru că sunt din sud. Îmi place Italia foarte
mult şi expun foarte mult acolo. De asemenea, lucrez în Italia. Îmi place sudul
Franţei, îmi place Spania… Am lucrări chiar din aceste locuri: Peisaj
andaluz, Mikonos, Santorini… Avem chiar în faţă, aici, Mont Saint-Michel, în
Normandie, Aachen, locul în care trăiesc şi lucrez – este vorba de Bună
dimineaţa, Aachen, unde am reprezentat cetatea lui Carol cel Mare, Domul din
Aachen, care e construit de Carol cel Mare şi Primăria.
În multe dintre lucrările lui Emil Ciocoiu predomină
culorile calde: Poate să fie şi roşu, cum avem în Sant
Egidio, de exemplu, o lucrare inspirată după întâlnirea mondială a religiilor,
care a avut loc la Aachen. Sunt toţi reprezentanţii religiilor ţinând o singură
carte în mână. Şi asta se întâmplă într-un oraş ca Aachen. În perspectivă este
Domul din Aachen, iar în faţă sunt foarte mulţi reprezentanţi ai diverselor religii
mondiale care, uşor, uşor, se transformă într-o clădire, în Dom. Sant
Egidio este o mişcare mondială a religiilor, a dialogului religiilor. Nu e
vorba despre unificarea religiilor, ci despre dialog, pentru că, prin dialog,
se realizează pacea. Trebuie să fim toleranţi unii faţă de alţii, să înţelegem
că suntem creaţi în diverse culturi. Culturile se conjugă în felul meu de a
vedea în dialog, în armonie, pe care mi-o doresc. Trăim nişte timpuri mai
complicate acum, din cauza neînţelegerilor care există între etnii, între
culturi, între religii, până la urmă. De aceea, propun lucrarea Consens -
este vorba de toate simbolurile celor patru mari religii, unite într-o singură
lucrare monumentală. Este o propunere a mea de a uni aceste simboluri într-un sistem
armonios de înţelegere, de pace.
Vizitatorii
expoziţiei Natura – omul – universul sunt întâmpinaţi, la intrare, de o altă
lucrare monumentală, Izvor. Pictorul Emil Ciocoiu: Am ales-o
pe aceasta pentru că cuprinde elemente care ne exaltează, ne caracterizează, ne
mişcă… Este vorba despre oceanul primordial, din care ne tragem. Este un
izvor care vine din ocean, care degajă energie – pentru că noi suntem energie
în mişcare – şi se înalţă către infinit, către Creaţiune. Asta ar fi, în linii mari. Dar lucrarea
trebuie văzută şi pătrunsă, pentru că are o vibraţie specială, care ne invită
să medităm asupra existenţei noastre.
Aproape toate lucrările din expoziţie se regăsesc în
paginile albumului cu acelaşi titlu, Natura – omul -universul, al cărui autor
este criticul de artă Marius Tiţa: Urmărim mult mai exact
această problematică, nu în aceeaşi succesiune ca în expoziţie, ci într-o
dezbatere, într-o citire mai legată de tematică. Pornim de la om şi ajungem la
univers, la marile lui explozii energetice, vibraţii, vortexuri născătoare de
univers. Este şi trecerea prin tema înţelegerii între religii, a dialogului
interreligios pe care-l regăsim la capitolul Omul, cu trecere spre Univers.
Începutul aparţine Naturii, cu marile sale teme, inclusiv acele celebre flori
singuratice într-un ocean de culoare, de vibraţie. De asemenea, regăsim oraşele
lui Emil Ciocoiu, făcute din tuşe care sunt, de fapt oamenii, şi care
construiesc un obiectiv uşor de recunoscut.
Sâmbătă, 30 aprilie, este ultima zi în care mai
poate fi vizitată o altă expoziţie a pictorului Emil Ciocoiu, deschisă la
începutul acestei luni la Caprese Michelangelo, în încântãtoarea casã a
Muzeului Michelangelo. Lucrări semnate Emil Ciocoiu se găsesc în Colecţia
Televiziunii din Koln, în Colecţia Casei Regale a Olandei – Den Haag, la Muzeul
de Artă sacră din veneţia, la Fundaţia Ludwig din Aachen, la Muzeul Naţional de
Artă al României, din Bucureşti, la Muzeul Naţional de Artă al Chinei, Beijing.
