O vacanță într-unul dintre cele mai vechi orașe atestate de
pe teritoriul României și principalul port, din sud-estul țării, Constanța -
vechiul Tomis, nu poate fi completă fără un popas dintr-o zi călduroasă de vară
în sălile răcoroase ale Muzeului de Artă Constanța. Despre muzeu și despre
bogățiile sale artistice ne-a vorbit Doina Păuleanu, directoarea Muzeului de Artă
Constanța:
Muzeul de Artă de la Constanța și secțiile
sale, pentru că sunt două, dar voi începe cu sediul care prezintă în două
clădiri reprezentative ale Constanței situate la punctul zero al orașului, se
află acolo unde se termină peninsula, dar se termina și cetatea
romano-bizantină, într-o clădire care a
adăpostit prima școală românească din Constanța – Principele Ferdinand și
Principesa Maria și într-o altă clădire construită în anii ’80-’82. Operele de
pe simeze se succed într-o cronologie care urmărește să dea jaloanele școlii
naționale de artă din perioada modernă.
Expoziția permanentă impresionează prin limpezimea narativă
pe care o transmite vizitatorului și printr-o incursiune cronologică și
tematică în pictura modernă românească. Doina Păuleanu: Așadar, avem un muzeu
național structurat pe criterii tematice de la un moment dat din evoluția sa,
pentru că expunerea noastră de bază începe în secolul al XIX-lea cu picturii
portretişti care veneau din țările vecine să răspundă dorinței boierilor români
de a se picta în haine europene și a doamnelor de a-și etala bijuteriile și
preafrumoasele toalete venite de la Paris. Ulterior, sigur că opera lui Theodor
Aman stă ctitorie a unei construcții extraordinare pe care avea să se bazeze
tot ceea ce înseamnă evoluția școlii naționale de artă.
Așadar, avem lucrări
foarte frumoase de Theodor Aman. Și o sală întreagă la parterul clădirii care
este și un fel de hol de onoare în care se desfășoară sau se desfășurau
acțiunile noastre importante, vernisaje, lansări de carte, concerte, sala Grigorescu
– cu lucrări reprezentative din toate etapele de creație ale ctitorului școlii
naționale de artă. Sigur că Andreescu este de asemenea bine reprezentat, urmat apoi de Ștefan
Luchian, cel care este pictorul modernității noastre. Avem muzeul organizat pe săli, ne permitem
să avem săli dedicate lui Tonitza, lui Pallady, lui Petrașcu și așa mai
departe.
Ne permitem să prezentăm pe larg fastul și somptuozitatea cromatică a
Balcicului, ajungând prin intermediul expoziției de bază până în anii ’40-’50 -
aici se încheie din păcate expoziția noastră de bază. Și avem lucrări care
acoperă și perioada imediat următoare, dar suntem în principal un muzeu de artă
modernă, iar lucrările din depozit le valorificăm printr-un proiect care a
pornit cu mulți ani în urmă și care se cheamă chiar Muzeul din depozit.
De asemenea trebuie spuse câteva cuvinte
despre sculptură, pentru că în afară de o selecție reprezentativă de pictură în
plan național avem și importante lucrări de sculptură: începând cu Ioan
Georgescu, cu Ștefan Ionescu-Barbudea, continuând cu o selecție reprezentativă
de opere semnate de Dimitrie Paciurea, de Oscar Han și mai ales de Ion Jalea -
artistul de origine dobrogeană care a și donat lucrările pentru a alcătui un
muzeu monografic, secție a muzeului nostru, dar și alte lucrări de Ion Jalea
care punctează toate etapele sale de creație și principalele direcții de
investigație tematică.
Pentru locuitorii Constanței sau pentru orice turist cu
drum la Marea Neagra, o surpriză legată de bogata istorie a acestui oraș
așteaptă în subteranul Muzeului de Artă Constanța, ne spune Doina Păuleanu,
directoarea muzeului.
Așa, surpriza de care v-am spus
este o descoperire legată de cercetările mele privind antropologia urbană. M-a
pasionat să scriu despre peninsula Constanței, acolo unde au viețuit 82 de
generații de la momentul întemeierii urbei – care este cam secolul V-VI îHr -
lucruri extrem de interesante pentru că este un palimpsest și se termină cu
efectiv construcțiile din perioada modernă. Dar, am găsit în arhive că există
un subsol al primei școli românești din Constanța. În momentul în care a
început construcția acestei școli după planurile unui mare arhitect, Ion
Socolescu, s-a făcut un depozit subteran de cărbuni, pentru perioada de iarnă. În momentul în care s-a
introdus încălzirea centrală nu mai era nevoie de acest depozit și a fost
zidit.
Și am găsit planurile din care rezulta că sub muzeu există un spațiu
foarte frumos zidit, am reușit să pătrundem în acest spațiu și am descoperit
pereți de piatră, bolți de cărămidă și le-am pus în valoare, a trebuit să facem
doar un paviment tot din piatră. Așadar, într-o construcție modernă, pentru că
practic intri în muzeu prin spațiul creat în anii ’80, descoperi o clădire veche, o clădire istorică
și în același timp descoperi și cum se construia la sfârșitul secolului al
XIX-lea – un motiv de bucurie pentru cei care vor să găsească fundații sigure
orașului modern și de asemenea un motiv de îngrijorare pentru cei care cred că
se poate construi oricum.