Deși porțile
tuturor muzeelor din România sunt închise zilele acestea, Muzeul de Artă
Populară din Constanța demarează un nou proiect. Sub genericul Scoarțe
românești din patrimoniul Muzeului de Artă Populară Constanța, sunteți
invitați să descoperiți, în fiecare lună, pe pagina de Facebook a instituției,
dar și pe site-ul acesteia, imaginea unei țesături alături de o fișa analitică.
Și, pentru a vă convinge să vă opriți în acest muzeu când veți veni pe
litoralul românesc al Mării Negre, vom face un tur virtual.
Ioana Tompe,
muzeograf la Muzeul de Artă Populară din Constanța, spune că vom cunoaște o
instituție care nu prezintă doar tradițiile și istoria Dobrogei, ci a întreg
spațiului românesc.
Expoziției permanente i-am dat un caracter
național. Prezentăm toate zonele etnografice ale țării: Transilvania, Moldova,
Muntenia, Oltenia, Dobrogea și principalele meșteșuguri care ne definesc
civilizația românească. Clădirea este prima primărie a orașului Constanța,
Palatul Comunal, ridicată în anul 1826, după planurile arhitectului Ioan
Socolescu, un arhitect care a conceput multe clădiri de patrimoniu în România,
într-un stil neoromânesc.
Este o îmbinare între arhitectura veche, cu coloane,
cu capiteluri și stilul brâncovenesc. Primăria a funcționat o scurtă perioadă,
apoi a fost Palatul Poștelor. Muzeul e deschis cu prima expoziție prezentând
arta Dobrogei, în 1871. Am reușit să alcătuim o colecție care vizează Dobrogea,
românii dobrogeni care au viețuit pe malul Dunării, din satele de la Ostrov
până la Hârșova, reflectând caracterul multicultural al zonei.
După alcătuirea
colecției dobrogene, atenția a fost
îndreptată către celelalte zone etnografice ale țării, spune Ioana Tompe. Prin urmare, avem o colecție de costume populare din toate zonele
țării, care prezintă tipologia portului românesc. Avem obiecte de decor al
interiorului, țesături din toate zonele etnografice, iar în expoziția
permanentă se prezintă specificul fiecărei zone.
Avem țesături din bumbac și
din borangic, ștergare, fețe de masă, cearceafuri. Avem podoabe pe care le
purtau românii. La parter, spațiul este rezervat prezentării expoziției de
icoane țărănești pictate pe sticlă. Este o colecție foarte valoroasă cu icoane
provenite din cele mai mari centre de iconari, care au funcționat în
Transilvania de la începuturi. Prezentăm într-o evoluție cronologică și
stilistică acest meșteșug. Avem o sală rezervată obiectelor de cult, icoane
pictate pe lemn, icoane realizate de dobrogeni și influențate de vecinătatea
lipovenilor, reprezentată în nordul Dobrogei, și de icoanele grecești.
Pictura pe sticlă,
atât de apreciată, se realiza numai în Transilvania. Regiunea a făcut parte din
Imperiul habsburgic, mai târziu austro-ungar, spune Ioana Tompe, muzeograf la
Muzeul de Artă Populară din Constanța, care ne ajută să înțelegem originea
acestui meșteșug.
Românii nu aparțineau religiei de stat și
nici limba nu era oficială. Li se dărâmaseră bisericile, iar, atunci, românii
au fost nevoiți să-și picteze icoanele în propria gospodărie. Așa a apărut
fenomenul pictării icoanelor țărănești pe sticlă în Transilvania. Meșteșugul a
pornit din satele Nicula și Gherla, de lângă Cluj, odată cu apariția obținerii
manufacturiere a sticlei.
Era nevoie de o zonă împădurită, ca să ai lemn pentru
topirea nisipului de siliciu și să obții manual plăcuțele de sticlă. Privite în
lumină, icoanele prezintă denivelări, bule de aer, ceea ce arată obținerea și,
apoi, prelucrarea manuală a sticlei. Fenomenul icoanelor pe sticlă îl observăm
numai în Transilvania. Au fost foarte multe centre, care s-au răspândit în
toată Transilvania pornind din jurul Clujului, însă numai acolo s-a întâlnit
icoană țărănească pe sticlă.
Există în muzeu
secțiuni care reconstituie gospodăria țărănească, dar și uneltele și obiectele
din aceasta. O secțiune bogată este cea a vaselor. Unele din lut, altele din
metal. Ioana Tompe, muzeograf la Muzeul de Artă Populară din Constanța.
Ceramica a cunoscut în Dobrogea o mai puțină dezvoltare decât în
celelalte zone ale țării. Deși paradoxal noi avem o tradiție foarte îndelungată
a ceramicii, ceramica grecească și romană, ea s-a putut dezvolta atât timp cât
aceste orașe de pe litoral au fost guvernate de o administrație sigură: romană
sau grecească. În Evul Mediu, în epoca modernă, când peste teritoriul Dobrogei
s-au desfășurat multe războaie, când Dobrogea a fost inclusă în Imperiul
Otoman, nu s-a mai putut practica ceramica, meșteșugul olăritului, fiindcă
acestea sunt produse perisabile.
Un popor care poate prezenta o evoluție în
timp a ceramicii este un popor care-și dovedește stabilitatea și continuitatea
pe vatra satului. Vasele metalice pe care le prezentăm în expoziție sunt comune
întregului spațiu balcanic, care a avut soarta economică și politică a
Dobrogei. În primul rând, sunt din metal fiindcă nu se sparg. Ele sunt din
aramă cositorită. Noi am adunat în această locuință ideală și vasele românilor,
și ale aromânilor, și ale turcilor și tătarilor. Diferențele se pot vedea în
stilul decorativ.
În acest muzeu au
ajuns turiști din toate părțile lumii. Aceștia s-au bucurat de prezentări
detaliate în principalele limbi de circulație internațională, într-o vizită, în
medie, de 30 de minute. În prezent, vizita dumneavoastră poate dura cât doriți,
fiindcă muzeul și-a deschis porțile virtual. Pe pagina acestuia, dar și pe
paginilor rețelelor de socializare puteți vedea obiectele, alături de o descriere.
Nu lipsesc nici obiceiurile populare despre care echipa muzeului scrie pe larg,
ilustrându-le cu imagini ale obiectelor adunate în colecții.
