Operele sale au intrat în manualele
române de istorie și generații după generații de elevi și cetățeni români s-au
format cititnd și admirând lucrările sale. Cele mai cunoscute sunt două:
România rupându-și cătușele pe Cîmpia Libertății în 1848 și România
revoluționară în 1850, tablouri cu un puternic impact asupra ideii moderne de
creare a statului român și a națiunii.
Cel
care s-a identificat până la capăt cu aspirațiile naționale românești și care a
devenit românul Constantin Daniel Rosenthal s-a născut de fapt la Pesta ca fiu
al unei familii de negustori evrei vorbitori de maghiară și germană, în 1820. A
murit la doar 31 de ani, într-o închisoare din Pesta, arestat de autoritățile
austriece și acuzat de spionaj și incitare la activitate revoluționară. A urmat
studii de artă la Viena și a devenit atașat ideilor revoluționare radicale. Conform
istoricilor de artă, Rosenthal ar fi venit la București în jurul anului 1842,
motivul fiind neclar. Se pare că la Viena s-ar fi împrietenit cu pictorul român
Ion Negulici, și el viitor participant activ la revoluția din 1848 din
București. La București, frecventează cercurile radicale revoluționare române
reprezentate de liberalii francofili ai lui C. A. Rosetti.
Cea
mai importantă contribuție a lui Rosenthal la revoluția română au fost cele
două tablouri amintite. Femeia care i-a servit ca model lui Rosenthal a fost
celebra Mary Grant de origine scoțiană, devenită Maria Rosetti prin căsătoria
sa cu C. A. Rosetti. Personalitate copleșitoare prin energia sa, Maria Rosetti a
personalizat frumusețea României și determinarea sa în a-și construi un nou
destin. Îmbrăcată în ie cu altiță, cu o salbă de galbeni împărătești pe pieptul
alb, cu o maramă de borangic care-i acoperă părul negru strălucitor și ținând
în mâini un drapel tricolor, Maria Rosetti ca Românie revoluționară era parte a
iconografiei epocii în care o femeie tânără încarna idealurile politice și
sociale.
Istoricul de artă Adrian-Silvan Ionescu a rezumat contribuția lui
Rosenthal la imaginarul politic revoluționar românesc din anul 1848:
Din punctul de vedere al sentimentelor sale patriotice, el a ilustrat
impecabil această mișcare românească făcând România rupându-și cătușele pe
Câmpia libertății care a fost litografiată. Este o lucrare de mici dimensiuni,
dar a fost litografiată și apoi răspândită în rândul maselor largi contribuind
foarte mult la perpetuarea ideilor revoluționare. După aceea, Rosenthal a
portretizat-o pe Maria Rosetti, care era o scoțiancă. E foarte amuzant că
reprezentarea României este făcută printr-o scoțiancă. Ea avea inimă
românească, măritată cu C. A. Rosetti.
Bucureştiul, ca
orice oraş în transformare, mai ales în prima jumătate a secolului al 19-lea,
era în plină efervescență. Eminamente oriental până în jurul anului 1800, fără
monumente de for public, Bucureştiul era caracterizat de călătorii străini drept
unul marginal din punctul de vedere al locuirii şi calităţii vieţii. În fosta Piaţă
a Vorniciei, pe locul actual al Muzeului Colecţiilor de Artă de pe Calea
Victoriei, pe 23 iunie 1848 era amplasată statuia României eliberate, o statuie
realizată de Constantin Daniel Rosenthal descrisă în ziarul Pruncul român astfel:
monumentul reprezenta o Famă togată şi încoronată cu lauri peste pletele
bogate, răsfirate pe umeri, care încă poartă la încheieturi resturile
lanţurilor care o încătuşaseră până atunci. Într-o mână ţine o cârjă crucigeră,
iar în cealaltă balanţa, simboluri ale credinţei şi dreptăţii. Cu un picior
calcă duşmanii reprezentaţi de un şarpe.
În același ziar,
C. A. Rosetti descria acţiunea de demolare a statuii: statuia reprezentând România
deliverată, cu simbolul dreptăţii şi al creştinismului, cumpăna şi crucea, ce
se afla în curtea vorniciei, fu dărâmată din porunca domnului Emanoil Băleanu
care la acest act de vandalism se sluji de cuvinte atât de proaste şi ticăloase
încât condeiul nostru refuză a întina hârtia. Asemenea fu dărâmată şi cadra
(soclul) ce se afla acolo fără a respecta proprietatea.
Adrian-Silvan Ionescu: Rosenthal a fost, și asta puțini o știu, primul sculptor de for public
din România. El a făcut statuia Libertății, plasată în Piața Vorniciei pe
actuala Cale a Victoriei, statuie făcută însă din material perisabil, din ghips.
În momentul în care guvernul provizoriu a fugit spre Transilvania de teama
turcilor, a fost dărâmată de reacțiune. Statuia a fost în picioare câteva
săptămâni și cam atât, dar el a fost cel care a făcut acea sculptură care a
fost reprodusă la un an după revoluție, în 1849, în paginile revistei Illustrirte
Zeitung de la Leipzig, probabil după un desen al lui Rosenthal. El era bun
vorbitor de limbă germană, avea un unchi care era redactorul unei reviste de
limbă germană din Buda. Deci avea legături cu lumea culturală și cu lumea
editorială europeană. Personalitatea sa este în egală măsură aceea de
revoluționar și de artist. A fost un artist devotat artei sale, un cunoscător
al fizionomiilor, al psihologiilor umane și un extrem de bun observator al
caracterului românesc. Mai mult decât atât, el a dorit să fie român, s-a
considerat român chiar dacă nu vorbea românește. A devenit român nu numai prin
faptul că a primit cetățenia română ci prin opera sa.
Constantin Daniel
Rosenthal a fost evreul, maghiarul și românul care și-a trăit ideile timpului
la cote maxime și le-a reprezentat după priceperea sa. Revoluția a fost, fără
dubiu, una dintre ele.