Radio România Internațional

Tag: pilot

  • Proiectul-pilot “Teatrul, o nouă normalitate #reinventare”

    Proiectul-pilot “Teatrul, o nouă normalitate #reinventare”

    Realizat de Teatrul Nottara în parteneriat cu compania
    artistică Artepunkt Skandinavia din Norvegia şi agenţia de comunicare creativă
    Media One, proiectul-pilot Teatrul, o nouă normalitate
    #reinventare, a fost lansat recent. În cadrul proiectului #Reinvent, o
    platformă interactivă multidisciplinară cu rol în formarea tinerilor, se vor
    realiza şase spectacole de teatru cu abordări inovatoare ale patrimoniului
    cultural, dintre care trei în format digital live. Spectacolele rezultate vor
    avea la bază texte clasice şi contemporane din programa şcolară din România.

    Marinela Țepuș, directoarea Teatrul
    Nottara: Este un proiect care s-a născut în
    pandemie, chiar în 2020, atunci am început să aplicăm și rezultatele s-au văzut
    în 2021, când am câștigat acest proiect. Sigur că atunci, venind ceva
    neașteptat peste noi, a trebuit să ne reinventăm. Știm că în 2020 s-au postat
    online nenumărate înregistrări, s-au făcut proiecte online, chiar s-a vorbit
    despre posibilitatea de a nu ne mai întoarce la teatru așa cum a fost, ci de
    a-l reevalua, de a-l reface într-un alt mod. Eu sper că nu se va întâmpla
    niciodată asta, să renunțăm la teatru așa cum îl cunoaștem, cu spectatori care
    îi privesc pe actori și cu actori care simt respirația publicului. Însă a fost
    necesar, așa cum spuneam, să ne reinventăm, să ținem pasul cu vremea. Și cum
    tinerii de astăzi sunt mereu cu calculatoarele sau telefoanele în față sigur că
    ne-am gândit și la posibilitatea unor spectacole online. Astfel că acest
    proiect cuprinde șase spectacole pe texte alese din programa școlară de
    bacalaureat, deci ele se adresează elevilor de clasa a XI-a și a XII-a, trei
    dintre acestea se vor desfășura pe scenă, cu publicul în sală, iar celelalte
    trei sunt concepute special pentru a fi transmise online.

    Teatrul,
    o nouă normalitate #reinventare este un proiect finanţat prin Granturile
    SEE 2014-2021 în cadrul programului Ro-Cultura. Printre beneficiarii
    proiectului se află liceeni, tineri care
    urmează să părăsească sistemul de protecţie socială, membri ai minorităţilor
    etnice, profesori, asistenţi sociali, persoane vârstnice şi profesionişti din
    domeniul cultural.

    Marinela Țepuș, directoarea Teatrului Nottara: Vor fi
    alese niște texte care vor fi puse în scenă de către elevi și profesori, iar o
    comisie va selecta doi regizori pentru că cel de al treilea regizor ne este
    oferit de Artepunkt Skandinavia din Norvegia. Se va organiza și un casting
    pentru tineri actori și regizori pentru că prin acest proiect urmărim și
    angajarea unor actori și regizori care să facă aceste spectacole ce vor fi
    prezentate o dată în România, o dată în Norvegia, iar după aceea vor intra în
    repertoriul curent al teatrului. Singurul spectacol străin va fi făcut după un
    text de Henrik Ibsen de către un regizor norvegian. Sperăm ca aceste spectacole
    să fie gata până la sfârșitul lunii septembrie, astfel încât până la sfîrșitul
    anului să ajungem și în Norvegia să le jucăm și acolo, nu numai în România.




  • Romanian fighter pilot Gheorghe Mociorniță

    Romanian fighter pilot Gheorghe Mociorniță

    When it comes to building and testing various flying machines, Romania
    boasts a tradition of more than 100 years. In early 20th century,
    some Romanians showed a keen interest in aviation and got involved in this emerging
    domain purely out of passion. States also got increasingly involved with the
    new domain, which became of economic, military and strategic importance. Some
    of the pioneering aviators became leading figures in this new life domain while
    others became part of the community of enthusiasts, who pushed this new domain into
    gaining momentum.






    However, inventors were not the only ones to have made a name for
    themselves in aviation. They shot to fame thanks to the performances they achieved,
    the time in history when their talents and inspiration manifested themselves and
    even to destiny. A major name of the Romanian military aviation was WWII hero,
    lieutenant Gheorghe Mociornita who had been killed in action at the age of only
    26 in the Czech Republic, on April 21st 1945, nine days before the
    war was over.




    Gheorghe Mociorniță came
    from a famous family in inter-war Romania. His father was a petroleum
    technician while his uncle was the well-known industrialist Dumitru Mociornita,
    a major entrepreneur in the country’s then leather and footwear industry.
    Strangely enough for a future fighter pilot, Mociornita had graduated from the
    Faculty of Letters and Philosophy with the Bucharest University. He got his
    flight permit and in 1943, when war was raging in Europe, after graduating from
    the military academy he became a fighter pilot.






    The Mociornita family was dealt a heavy blow back in 1941 when his elder
    brother was killed in the fights of Sevastopol in Crimea. In 1993, pilot Tudor
    Greceanu, a colleague of Mociornita’s, recollected the time he was flying the
    Messerschmitt fighters back in 1941 when the Romanian army conquered
    Odessa.




    Tudor
    Greceanu: A fighter squadron usually consisted of 15 planes at that time. Not
    all of them were operational but we counted on at least 12 flightworthy planes
    almost on a daily basis. The rest were undergoing various maintenance works or
    repairs. However, at a certain time after the fall of Odessa, out of all the 45
    planes of our three squadrons, we ended up only with 3. Because they were
    unable to replace them in due time back then. The Romanian state had initially
    purchased from Germany 3 squadrons of Messerschmitt fighters bf 109. We received
    the planes, got them ready and went straight to war. What was hit, damaged or
    in need of repair of course became unavailable.




    After getting his pilot license, Mociornita joined the 1st
    Fighting Squadron to do his training. In the spring of 1944 after the first
    allied bombs had fallen in the oil area of the Prahova Valley, Mociornita’s squadron
    was sent to intercept the US bombers. In the month of May, he scored his first
    victory against the enemy when he brought down two US bombers, which took off
    from the air base in Foggia, Italy. Until August the 23rd 1944, when
    Romania left the Axis, second lieutenant Mociornita had taken part in all the
    missions carried by his group.




    After August 23rd
    1944, Mociornita became lieutenant and was awarded the Romanian Crown medal for
    valor in the fight against the enemy and for the support given to the ground
    troops.




    The frontline moved to the West now and the young fighter pilot joined
    the efforts to liberate northern Transylvania from under Hungarian occupation
    and also in the liberation of Czechoslovakia. He was assigned various missions ranging
    from reconnaissance to air support for the ground troops. Taking off from air
    bases in Hungary, the 2nd Fighting Group, Mociornita was part of, provided
    air support to the advancing 27th Soviet army. In his last mission,
    the 29th, Mociornita was patrolling an area used by the retreating
    German troops. He was flying a Romanian-made fighter plane IAR 80 and with his
    wing-man started strafing the German columns. Because he had to fly at a lower
    altitude he was shot down by the anti-aircraft guns. His body was buried in the
    cemetery of Romanian heroes in Zvolen, Slovakia.






    During his 29 missions, the Romanian pilot Gheorghe Mociornita managed
    to shoot down three planes and is considered an ace. He was posthumously
    awarded the Romanian Star, the Romanian Crown and the Air Force Virtue while
    parts of his fighter plane were placed on display at the National Military
    Museum in Bucharest. A statue was erected to his memory in his native town in
    2015 and Romania’s 86 Fighting Group is bearing his name.




    (bill)

  • Pilotul Tudor Greceanu

    Pilotul Tudor Greceanu

    Participant
    în luptele din al doilea război mondial, pilotul Tudor Greceanu a fost unul
    dintre sutele de mii de eroi români pentru care viața a luat o altă întorsătură
    la sfârșitul conflictului. Născut pe 13 mai 1917 într-o familie de origine
    boierească, Tudor Greceanu a urmat școala de ofițeri de
    aviație pe care a absolvit-o în 1939 într-o generație cu numai 29 de absolvenți
    de piloți, mecanici și naviganți. Cea mai veche menționare a numelui Greceanu
    este cea a cronicarului Radu Greceanu din principatul Munteniei din a doua
    jumătate a secolului al 17-lea. Aviatorul Tudor Greceanu își urma și o chemare,
    dar și o modă printre tinerii români cu posibilități, aceea de a deveni piloți
    de avioane. Aviația în România devenise deja o preocupare cu tradiție.

    Numele
    inventatorului Aurel Vlaicu, mort în 1913 pe când încerca să traverseze Munții
    Carpați la bordul avionului său Vlaicu 2, era unul de referință. Anterior, în
    1906, încercarea la Paris a altui aviator român Traiav Vuia de a zbura cu un
    aparat mai greu decât, deși nereușită, lăsase o impresie bună. Iar inventatorul
    Henri Coandă cu invenția sa din 1910 făcuse ca aviația să fie un domeniu de
    atracție pentru tinerii români de familie bună, dar și pentru cei cu ambiții
    mari și firi aventuroase. Însă și aviația militară română avea să dea nume mari
    și ași ai cerului precum căpitanul Constantin Bâzu Cantacuzino, căpitanul
    Alexandru Șerbănescu, căpitanul Gheorghe Popescu-Ciocănel, căpitanul Horia
    Agarici și mulți alții.


    Cel
    de-al doilea război mondial avea să înceapă pe 1 septembrie 1939 și promoția
    lui Greceanu era conștientă că de la ea se cerea sacrificiul pentru apărarea
    intereselor naționale. Conform măruturisilor sale, promoția sa se aștepta să fie trimisă pe front. În
    vara anului 1940 Franța era ocupată de Germania nazistă, Anglia era asediată de
    forțele aviației germane iar României i se luau Basarabia, Bucovina de Nord,
    Transilvania de Nord și Cadrilaterul confirmând prăbușirea sistemului
    tratatelor de pace de la Versailles, de după primul război mondial. Anul 1940 a
    fost primul an de criză în viața tânărului pilot Tudor Greceanu de numai 23 de
    ani care a dorit să demisioneze din armată, însă demisia nu i-a fost acceptată.
    La începutul războiului era pilot de vânătoare la Flotila 1 Vânătoare Bucureşti
    și își urma instructajul pentru a deveni pilot de vânătoare. A deținut șase
    brevete de pilot: brevetul de pilot de război obținut în școala militară,
    brevetul de pilot de vânătoare, brevetul de instructor de zbor, brevetul de
    pilot de bimotoare, brevetul de înaltă acrobație, brevetul de zbor de noapte și
    brevetul de zbor fără vizibilitate. Pe
    lângă acestea, a deținut și brevete și insigne de pilot german, italian și
    american.


    Botezul
    focului a însemnat plecarea pe frontul din Uniunea Sovietică. Cucerirea Odessei din 1941 a fost un preț
    pe care aviația română l-a plătit din plin. În arhiva Centrului de Istorie
    Orală din Radiodifuziunea Română se află un interviu cu pilotul Tudor Greceanu
    din 1993. În acest interviu pilotul își amintea de episodul Odessa.

    O escadrilă de vânătoare avea
    în general 15 avioane. Aceste 15 avioane nu erau întotdeauna în linie de zbor.
    Am plecat la început cu ele în linie de zbor. Noi contam în general pe cel
    puţin 12 avioane capabile de zbor în fiecare zi. Altă parte erau fie în
    revizii, fie în reparaţii eventuale, aveau mici defecte. Dar am ajuns la un
    moment dat ca întregul grup, adică după căderea Odessei, deci 3 escadrile, care
    trebuia să aibă 45 de avioane, să nu mai aveam decât 3 avioane. Pentru că
    nimeni nu ne înlocuia avioanele. Statul român iniţial a cumpărat de la nemţi 3
    escadrile de avioane de vânătoare Messerschmitt 109. Ei, aceste avioane au
    venit, au fost montate, puse în linie de zbor şi cu ele am plecat pe front. Ce
    a căzut, ce s-a deteriorat, ce a intrat în revizii erau scoase din efectiv.
    Știţi cât a costat statul român un singur avion? 62 de milioane de lei. La
    vremea aceea 62 de milioane de lei erau mari cât roata carului: 62 de milioane de
    lei reprezentau 62 de blocuri de 10 etaje. După căderea Odessei, grupul meu s-a
    întors doar cu 3 avioane din cele 45.


    În timpul războiului, locotenentul Tudor Greceanu a avut
    la activ 6000 de ore de zbor realizate în 1000 de misiuni de luptă și a avut 42
    de victorii aeriene care au însemnat doborârea a 42 de avioane inamice. A
    primit mai multe decorații între care titlul de cavaler al Ordinului Mihai
    Viteazul clasa III. Însă sfârșitul războiului nu avea să-i aducă pacea, ba
    dimpotrivă. Întors în România în 1945 Greceanu află ca logodnica lui de origine
    germană se sinucisese pentru a nu fi deportată în URSS, iar fratele său era prizonier
    în Gulagul sovietic. La scurt timp este arestat și întemnițat la Aiud, în timp
    ce părinții săi primeau arest la domiciliu unde mureau de boală și sărăcie. În
    închisoare este torturat și pus cu picioarele în apă rece, care îi zdrobește
    articulațiile. Supraviețuiește închisorii și este eliberat în 1964. Cu ambele
    picioare amputate, Tudor Greceanu, ajuns la vârsta de 77 de ani, moare în 1994
    într-o modestă garsonieră dintr-un cartier muncitoresc al Bucureștiului…

  • Amarjit Sidhu – ein indisches Multitalent entdeckt Rumänien

    Amarjit Sidhu – ein indisches Multitalent entdeckt Rumänien

    Amarjit Sidhu kam 2002 zum ersten Mal nach Rumänien und fühlte sich hier gleich wie zu Hause. Ein Jahr später nahm er das Angebot eines Freundes an, ein Fotografie-Projekt in Rumänien zu begleiten. Mit der Zeit ist Rumänien seine zweite Heimat geworden. Hier leben derzeit seine besten Freunde, verdeutlicht Amarjit Sidhu. Der Pilot, Journalist, Fotograf und Koch erzählt:



    Ich wurde in Indien geboren, verlie‎ß jedoch das Land 1982, um in die USA zum Studieren zu reisen. Seitdem bin ich fern von meiner Heimat. In den Vereinigten Staaten wohnte ich zunächst in Texas, dann zog ich nach Miami, Florida. Dann weiter nach Los Angeles, Chicago, New York… 15 Jahre lang hielt ich mich auf amerikanischem Boden auf. 2002 kam ich nach Rumänien. Es war im Oktober. Ich arbeitete für ein Unternehmen, das über verschiedene Veranstaltungen der Vereinigten Nationen berichtete. In meiner Eigenschaft als Journalist reiste ich überall hin, wo eben eine Konferenz stattfand. Ich kümmerte mich um die täglichen Broschüren, die im Rahmen der Konferenz bearbeitet wurden. Somit kam ich nach Bukarest für eine Konferenz über die Rolle der Regierung im Zusammenhang mit dem Internet. Es war eine dreitägige Veranstaltung. Sie hat im Sala Palatului (Palastsaal), im Zentrum von Bukarest stattgefunden. Ich blieb für drei Wochen in Rumänien, um die Tätigkeit der verschiedenen UN-Vertretungen in der rumänischen Hauptstadt zu beobachten. Ich war durch viele Länder bis dahin gereist, allerdings war es zum ersten Mal, dass ich mich wie zu Hause fühlte. Als ich die Stadt Ende Oktober zur frühen Morgenstunde verlie‎ß, schossen mir Tränen in die Augen… Ich kann mir das bis heute nicht erklären! Ich habe den Taxifahrer, der mich zum Flughafen fuhr, gebeten, am Triumphbogen anzuhalten, damit ich ein paar Fotos schie‎ße. Das Unternehmen in New York, bei dem ich arbeitete, beendete seine Aktivität im Dezember 2002. So dass ich Anfang 2003 arbeitslos war. Als ich in Bukarest war, hatte mich jemand gefragt, ob ich nicht gerne in einem Fotografie-Projekt mitwirken würde. Ich rief ihn an und fragte, ob das Angebot noch gelten würde. Darauf erwiderte er: ‚Ja, komm doch!‘ So dass ich 2003 wieder nach Rumänien zurückkehrte.“




    Amarjit Sidhu reiste in der Zwischenzeit viel herum, vor einem Jahr lie‎ß er sich allerdings endgültig in Bukarest nieder:



    Ich kam letztes Jahr am 11. September wieder nach Rumänien. Und ich werde auch hier bleiben. Ich will nicht wieder umziehen. Ursprünglich kam ich als Journalist, als Fotograf. Doch allmählich ging ich zum Kochen über. Ich liebe es, zu kochen. Ich koche oft für meine Freunde. Sie fragten mich daher irgendwann, ob ich nicht ein Catering-Geschäft beginnen möchte, da mir das Kochen so viel Spa‎ß macht. Ich war dabei, ein kleines Geschäft auf die Beine zu bringen, als mich ein Freund anrief und fragte, ob ich ihm vielleicht in seinem indischen Restaurant helfen möchte. Ich sagte zu. Das Kochen ist jetzt meine Hauptbeschäftigung.“




    Zwischen der indischen und der rumänischen Küche gibt es kaum Gemeinsamkeiten. Sie sind völlig verschieden, meint Amarjit Sidhu. Der Inder kennt mittlerweile die rumänische Küche sehr gut und liebt besonders das geschichtete Kraut nach Klausenburger Art“ (rum. varză à la Cluj) — eine siebenbürgische Spezialität, bei der Kraut und Hackfleisch in Schichten aufeinander gelegt und dann in den Ofen gegeben werden, mit viel Sahne drauf.



    Anfang der 2000er musste er sich durch mehrere Geschäfte durchkämpfen, um ein Stückchen Ingwer zu finden. Heute findet er problemlos die meisten Gewürze, die er für die indische Küche braucht. Au‎ßerdem hat er einen guten Freund, der ihm gelegentlich Zutaten aus London mitbringt.



    Die Rumänen, insbesondere die Jugendlichen, seien neugierig, offen und freundlich, meint Amarjit Sidhu. Er fühlt sich wohl in ihrer Gesellschaft. Im Übrigen sind etwa 60% seiner Freunde Rumänen. Vom kulturellen Standpunkt aus spürt er auch nicht allzu gro‎ße Unterschiede. Er habe bereits Gedichte des Nationaldichters Mihai Eminescu gelesen und Ähnlichkeiten zum Werk des bengalischen Dichters und Philosophen Rabindranath Tagore entdeckt. Nur selten gab es in der Weltkultur zwei Personen, die sich weder persönlich noch über Lesungen kennengelernt haben, und dennoch so nahe in ihrer Ausdrucks- und Denkweise waren.



    Amarjit Sidhu ist fast überall in Rumänien herumgekommen:



    Ich war überall in Rumänien, habe viele Städte besucht — Arad, Temeswar, Kronstadt, Klausenburg, Schä‎ßburg, Baia Mare, Iaşi, Tulcea, Vama Veche, Bacău… Ich war vor kurzem in Hermannstadt und Mediasch. Es ist ein wunderschönes Land. Es hat alles — keinen Ozean, aber Zugang zum Meer. Die Berge sind nicht sehr weit von Bukarest entfernt, etwa 200 Km. In Indien sind die Entfernungen viel grö‎ßer. Will man zum Ozean, so muss man dort manchmal sogar 3.000 Km zurücklegen. Hier ist alles in Reichweite. Nur Wüste hat Rumänien nicht. Ich war dieses Jahr in der indischen Wüste, habe dort drei Monate verbracht. Das hat mir für die kommenden 10 Jahre gereicht.“




    In naher Zukunft will Amarjit Sidhu die erforderlichen Vorkehrungen treffen, um die europäische Zulassung zum Fluglehrer für den Boeing-777-Simulator zu erhalten.



    Wissen Sie, ich bin auch Pilot. Ich habe von 1987 bis 2002 als Linienpilot gearbeitet. Deshalb verlie‎ß ich Indien — ich wollte nämlich in den Vereinigten Staaten lernen, wie man Flugzeuge fliegt. Einmal erlernt, lässt dieser Beruf einen nicht mehr los.“




    Au‎ßer der gro‎ßen Erfahrung als Pilot (8-9 Tausend Flugstunden) hat Amarjit Sidhu auch noch eine Windmühle in Indien gebaut. Und er will weiter auch noch kochen, fotografieren und Land und Leute hier vor Ort näher kennenlernen.

  • Amtsniederlegungen und Amtsentlassungen nach dem Flugzeugunglück im rumänischen Westgebirge

    Der Rücktritt des rumänischen Innenministers, Radu Stroe, infolge des Flugzeugunglücks am Montag war mehr oder weniger vorauszusehen. Das Kleinflugzeug mit sieben Menschen an Bord war am Montagnachmittag im Apuseni-Gebirge wegen schlechten Wetters in einem Wald in 1.400 Metern Höhe notgelandet. Das Flugzeug des Typs Britten-Norman-2 sollte Ärzte von drei Krankenhäusern der Hauptstadt Bukarest zu einer Organentnahme ins westrumänische Oradea transportieren. An Bord befanden sich vier Ärzte, eine Medizinstudentin und zwei Besatzungsmitglieder.



    Die Bergung war nach Angaben der Behörden schwierig, weil der Unglücksort wegen dichten Nebels nur schwer gefunden werden konnte und weil keinerlei Zugang per Fahrzeug möglich war. Ein Rettungshubschrauber musste aufgrund dichten Nebels den Einsatz abbrechen. Die Retter brauchten sechs Stunden, bis sie die Opfer bergen konnten. An der Suche am gebirgigen Absturzort beteiligten sich neben den Rettungsdiensten Bewohner eines nahegelegenen Dorfes sowie die Gendarmerie. Trotz der modernsten Technologie war ein Förster von der Region der erste am Unglücksort. Der Pilot und die Medizinstundentin waren bei Ankunft der Rettungskräfte bereits tot.



    Die zwei Menschen hätten aber überlebt, wenn die Rettungsdienste schneller gewesen wären, meinen Fachleute, die von der Presse zitiert wurden. Die Öffentlichkeit war empört über die Unfähigkeit der Behörden, in dieser Notsituation effizient zu agieren, und die politischen Folgen lie‎ßen nicht lange auf sich warten. Premierminister Victor Ponta sprach von einem Scheitern” und inakzeptablen Mängeln” bei der Rettungsaktion. Nachdem er für die schleppende Abwicklung der Rettungsmission heftig kritisiert wurde, legte der Innenminister Radu Stroe sein Amt nieder. Dabei betonte er, sein Rücktritt sei eine Frage der Ehre und sollte die Würde der Feuerwehrleute vom Generalinspektorat für Notsituationen verteidigen. Radu Stroe:



    Diese Profiretter dürfen nicht wegen der politischen Entscheidungsträger leiden. Es wird sich sehr schnell erweisen, dass die Verpflichtung und die Verantwortlichkeit in der Frage der Warnung, der Erarbeitung eines Suchplans und der Lokalisierung des Unglücksortes ausschlie‎ßlich im Zuständigkeitsbereich anderer Behörden des rumänischen Staates liegen.”



    Vor dem Rücktritt des Innenministers Radu Stroe hatten auch andere Behördenleiter ihre Ämter niedergelegt. Im Fall von drei Behörden — das sind das Innenministerium, der Rumänische Flugüberwachungsdienst (ROMATSA) und der Dienst für Sondertelekommunikation (STS) seien die Bergungseinsätze inakzeptabel langsam gelaufen, sagte Ministerpräsident Victor Ponta. Der Direktor von ROMATSA, Aleodor Frâncu, der Einsatzleiter Bogdan Donciu und der Chef der Notfallbehörde (IGSU), Oberst Ion Burlu, sind von ihren Ämtern zurückgetreten. Der Staatssekretär im Innnenministerium, Catalin Chiper, wurde vom Ministerpräsident Victor Ponta aus seinem Amt entlassen. In diesem Zusammenhang sagte Ponta, die Regierung werde das jetzige System zur Koordinierung von Notsituationen ändern. Victor Ponta:



    Das jetzige System, in dem der Innenminister versucht, und es manchmal auch schafft, Einrichtungen, die anderen Ministerien oder, wie der Dienst für Sondertelekommunikation, anderen staatlichen Gewalten untergeordnet sind, zu koordinieren, darf nicht weiterbestehen.”



    Der Generalstaatsanwalt Tiberiu Nitu hat seinerseits bekanntgegeben, er überlege die Einleitung von Ermittlungen, um zu erfahren, wie die Behörden gehandelt haben. In der Zwischenzeit haben die Fachleute bereits Ermittlungen am Unglücksort begonnen, die aber einige Monate lang dauern könnten. Laut Ermittler habe man noch keine klare Ursache für den Flugzeugunglück feststellen können; sie nehmen jedoch das schlechte Wetter, einen menschlichen Fehler oder technische Mängel in Kauf.

  • Nachrichten 21.01.2014

    Nachrichten 21.01.2014

    RAMALLAH: Rumäniens Staatspräsident Traian Basescu, der sich auf einem offiziellen Besuch in Israel aufhält, hat am Dienstag in Ramallah, bei gemeinsamen Erklärungen mit dem Palästinenserpräsident Mahmoud Abbas gesagt, Zweck der Verhandlungen zwischen Palästinensern und Israelis sei, den Frieden zu bringen, nicht die historische Wahrheit wiederherzustellen. Rumänien unterstütze die Friedensinitiative des US-Statssekretärs John Kerry, sagte Basescu. Traian Basescu plädiert für eine friedliche Lösung in der Region, im Interesse der zig-Tausend Rumanen, die dort leben. In der Zeit von 12.-14. Februar werde eine gemischte rumänisch-palästinensische Kommision in Bukarest zusammenkommen. Rumänien werde weiterhin Stipendien für palästinensische Studierende anbieten, sagte noch der rumänische Staatspräsident. Vorhin war Präsident Basescu im Rahmen seines Israel-Besuches mit dem israelischen Staatspräsidenten Shimon Peres, mit dem Ministerpräsidenten Benjamin Netanjahu und mit anderen israelischen Wurdenträgern zusammengekommen.



    BUKAREST: Die rumänische Regierung hat am Dienstag den ofiziellen Beginn der Gespräche zwischen der Europäischen Union und Serbien über einen EU-Beitritt des Balkanlandes begrü‎ßt. Dieser Moment sei eine Anerkennung der Bemühungen der serbischen Behörden und des serbischen Volkes um den EU-Beitritt, steht in einem Kommunique der Bukarester Exekutive. Der Balkanstaat hofft, bis 2020 dem Staatenbund beizutreten. Die Aufnahme der Verhandlungen war möglich geworden, nachdem Serbien und das Kosovo unter Vermittlung der EU im April ein Abkommen über die Normalisierung ihrer Beziehungen geschlossen hatten. Rumänien unterstützte ständig die EU-Beitrittsbemühungen des Nachbarstaates Serbien, forderte aber auch eine angemessene Behandlung der bedeutenden rumänischen Gemeinde der Wlachen im Timoc-Tal (im Osten Serbiens).



    BUKAREST: Zwei Menschen sind bei einem Flugzeugunglück in Rumänien ums Leben gekommen, fünf weitere Insassen wurden schwer verletzt. Das Kleinflugzeug mit sieben Menschen an Bord war am Montagnachmittag im Apuseni-Gebirge wegen schlechten Wetters in einem Wald in 1.400 Metern Höhe notgelandet. Das Flugzeug des Typs Britten-Norman-2 sollte Ärzte von drei Krankenhäusern der Hauptstadt Bukarest zu einer Organentnahme ins westrumänische Oradea transportieren. An Bord befanden sich vier Ärzte, eine Medizinstudentin und zwei Besatzungsmitglieder. Die Bergung war nach Angaben der Behörden schwierig, weil der Unglücksort wegen dichten Nebels nur schwer gefunden werden konnte und weil keinerlei Zugang per Fahrzeug möglich war. Ein Rettungshubschrauber musste aufgrund dichten Nebels den Einsatz jedoch abbrechen. Die Retter brauchten sechs Stunden, bis sie die Opfer bergen konnten. An der Suche am gebirgigen Absturzort beteiligten sich neben den Rettungsdiensten Bewohner eines nahegelegenen Dorfes sowie die Gendarmerie. Ein Förster von der Region war der erste am Unglücksort. Der Pilot und die Medizinstundentin waren bei Ankunft der Rettungskräfte bereits tot. Laut dem Verteidigungsminister Mircea Dusa wurden bereits Ermittlungen in dem Fall eröffnet.



    BUKAREST: Eine gemeinsame Mission des IWF, der EU-Kommission und der Weltbank evaluiert in Bukarest das stand-by Abkommen, das letztes Jahr abgeschlossen wurde. Themen der Gespräche sind die jüngsten Entwicklungen in der rumänischen Wirtschaft und die Prioritäten der Strukturreformen. Der Verband der Rumänischen Geschäftsleute forderte die Regierung auf, im Rahmen der nächsten Verhandlungen mit dem IWF die Nichtbesteuerung des wiederinvestierten Profits, die Anhebung der Finanzierung einiger Programme zur Schaffung von Arbeitsplätzen, sowie eine niederigere Lohnsteuer mit dem Ziel der wirtschaftlichen Entwicklung zu unterstützen.



    BRÜSSEL: Der EU-Kommissar für regionale Politik, Johannes Hahn, hat am Dienstag dem rumänischen Minister für EU-Fonds, Eugen Teodorovici, für die Erfolge Rumäniens bei der Absorbtion von EU-Fonds im Jahr 2013, gratuliert. Bis Ende 2013 habe Rumänien keinen Eurocent der EU-Strukturfonds verloren, betonte Hahn. Seinerseits sagte Eugen Teodorovici, infolge der Gespräche mit dem EU-Kommissar für regionale Politik sei vereinbart worden, da‎ß das Partnerschaftsabkommen im Laufe des Monats Februar der Europäischen Kommission vorgelegt werde. Die operationellen Pläne sollen bis Ende März folgen. In den nächsten 2 Jahren mu‎ß Rumänien noch EU-Fonds in Höhe von etwa 12 Milliarden Euro abschöpfen, sagte noch Eugen Teodorovici.

  • Smaranda Brăescu, prima femeie-pilot şi prima femeie-paraşutist din Româ

    Smaranda Brăescu, prima femeie-pilot şi prima femeie-paraşutist din Româ


    Aeronautica a fost un domeniu foarte popular în România anilor 1920-1940. A fost o perioadă de efervescentă emulaţie în rândul tinerilor care s-au angajat în tot ce presupunea aceasta: cluburi de zbor, şcoli, programe, antrenamente, concursuri. Unii au obţinut şi performanţe întrecându-se de la egal la egal cu mari competitori din ţări cu tradiţie. Unul dintre marii performeri ai României a fost Smaranda Brăescu, cu atât mai meritoriu cu cât era femeie şi nu provenea din rândul elitelor.




    Smaranda Brăescu a fost prima femeie-pilot, femeie-paraşutist şi prima femeie-instructor de piloţi militari din România. A fost un caracter foarte puternic şi şi-a urmat pasiunea cu o tenacitate extraordinară. A fost campioană europeană la paraşutism în 1931, la vârsta de 34 de ani, când a sărit de la 6000 de metri şi a stabilit un record european, şi campioană mondială în 1932, când a sărit de la 7400 de metri în concursul de la Sacramento din SUA şi a stabilit un record mondial care a rezistat nu mai puţin de 20 de ani. A fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa Crucea de aur. Pe cât de tenace a fost în hobby-ul ei, pe atât de delicată a fost formarea ei intelectuală. Smaranda a studiat Academia de Belle-Arte din Bucureşti, secţia de artă decorativă şi ceramică.




    Ana Maria Sireteanu este strănepoata marii campioane şi ea şi-a adus aminte că tăria de caracter a Smarandei Brăescu nu a putut fi frântă nici de un accident foarte grav: ”La Satu Mare, după un salt, a fost târâtă de paraşută şi s-a accidentat la ambele picioare. Şi acesta ar putea fi un semn pentru cei care ar descoperi osemintele ei. S-ar putea vedea foarte gravul accident de la picioare. A stat 5 luni în spital şi un providenţial doctor a operat-o şi a reuşit să se refacă. După alte 7 luni, un om care a fost accidentat atât de grav a obţinut două recorduri, unul european şi altul mondial, în 1931 şi 1932. Asta pentru a vedea ce motivaţie, ce extraordinară îndârjire şi dorinţă de a aduce performanţă pentru ţara ei.”




    Despre personalităţi, mai ales cele ale trecutului, aflăm din sursele scrise. Dar unii am vrea să ştim şi cum erau aceşti oameni de excepţie şi în viaţa de zi cu zi. Ne rămân jurnalele, iar cel al Smarandei Brăescu ne-o arată ca pe o personalitate puternică. Ana Maria Sireteanu: ”Din însemnările personale despre care spunea că nu doreşte să apară în timpul vieţii, ci numai după moarte se vede Smaranda Brăescu era o fire foarte pasională, pătimaşă. De multe ori, adresează nişte atribute nu tocmai reverenţioase unor personalităţi ale aeronauticii care i-au pus tot felul de beţe-n roate. Nu i-au dat permis de trecere, când trebuia să se ducă în audienţă trebuia să aştepte, deşi era invitată. Colaborarea şi activitatea ei la Asociaţia Română de Paraşutism şi Aeronautică, şi anume partea de propagare a aeronauticii sunt mai puţin cunoscute. Însă ea fost foarte intensă deoarece Smaranda Brăescu era foarte populară şi foarte iubită de toate categoriile de oameni, nu numai de camarazii ei din aviaţie, dar şi de publicul care era foarte entuziast şi sprijinea foarte mult aviaţia.”




    Ana Maria Sireteanu şi-a amintit şi de celebrul episod în care Smaranda şi-a furat avionul pe care şi-l dorea atât de mult: ”Milles Hawk care s-a construit în 1935 în Anglia era un avion foarte uşor şi foarte performant pentru epoca aceea, se construia cu lemn mai mult. Carlinga era bineînţeles deschisă, nu era acoperită, era ca o regină în momentul în care pilota acel avion. Vedea tot, pentru că avea vizibilitate. Ea plătise avionul pentru că secretariatul de stat şi autorităţile de atunci au dat o lege foarte bună: cine dovedea că are performanţă obţinea o primă de aproape o jumătate din costul unui avion. Restul banilor l-a obţinut prin donaţie publică realizată de ziarul Universul care a organizat o campanie. A comandat avionul, care era aproape gata, dar cei care conduceau firma, în jurnalul ei au fost bine încondeiaţi de Smaranda, nu voiau să-i dea avionul pentru că mai trebuiau bani pentru benzină, pretindeau ei. Atunci, ea şi-a furat avionul şi a fugit din Anglia peste Canalul Mânecii. A zburat prin ceaţă şi a ajuns în Franţa unde a vuit întreaga presă. Colonelul Andrei Popovici, secretarul Aeroclubului Român, şi-a cerut scuze, a tot tracasat-o, nu i-a dat permisul de trecere prin ţările europene. Până la urmă a obţinut un permis de la Aeroclubul Franţei, ea care avea brevet de pilot obţinut în SUA în toamna anului 1932 tocmai pe Roosevelt Field, celebrul aeroport de unde plecase Charles Lindbergh în zborul transatlantic. Acolo era o excepţională şcoală de pilotaj.”




    În timpul războiului, Smaranda a fost activă ca pilot în celebra “escadrilă albă” de avioane sanitare, pe frontul de răsărit şi apoi pe frontul de vest în Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia. A semnat, alături de alte 11 personalităţi, un memoriu prin care se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946. Urmărită de autorităţile comuniste, Smaranda Brăescu a dispărut. Se pare că a fost adăpostită la o mănăstire de călugăriţe care au înmormântat-o sub un alt nume atunci când a murit, pe 2 februarie 1948, la 51 de ani.