Ce înseamnă să ştii să scrii, să citeşti, să
socoteşti şi nu poţi, totuşi, înţelege un text literar sau ştiinţific de nivel
mediu? Înseamnă, potrivit experţilor în educaţie, că eşti analfabet funcţional.
Problema este atât de gravă şi de răspândită încât autorităţile UE au decis ca
până în 2020, nivelul analfabetismului funcţional să fie redus până la 15%
având în vedere că, în anii din urmă, media blocului comunitar se situează în
jurul valorii de 20%. În România, însă, nivelul analfabetismului funcţional
depăşeşte cu mult această medie, ajungând la 42% în rândul elevilor de 15 ani,
potrivit Organizaţiei pentru Cooperare şi
Dezvoltare Economică (OCDE). La acest procent, s-a ajuns, în 2015, după calcule
minuţioase care înglobau rezultatele obţinute de elevii români: PISA, TIMSS,
PIRLS, etc. Potrivit exclusiv testelor PISA (prin care se verifică atât nivelul
de cunoştinte lignvistice, cât şi ştiinţifice) de anul trecut, analfabetismul
funcţional al elevilor români ar fi doar de 38%. Dar cum se traduc în mod
concret aceste cifre? Prin ce se
caracterizează elevii consideraţi analfabeţi funcţionali? Ne spune Cristian
Hatu. – membru fondator al Centrului de Evaluare şi Analize Educaţionale: Nu au capacitatea de a gândi cât de cât structurat şi de a face o analiză de
un nivel cât de cât elementar. La matematică,
de pildă, ei ştiu să adune, să înmulţească, dar dacă confruntaţi cu
o situaţie concretă, nu prea ştiu ce
operaţii artimetice elementare să folosească. Dacă ar fi trimişi să cumpere
mochetă pentru o anumită încăpere, ei nu ştiu să calculeze suprafaţa sau nu
ştiu să interpreteze un grafic simplu.
La rândul lor, elevii observă, fie şi doar
empiric, această situaţie şi îi găsesc explicaţii. Vlad Ştefan, preşedintele
Consiliului Naţional al Elevilor, licean la Colegiul Naţional Andrei Şaguna din Braşov: Din
păcate, sistemul educaţional din România a rămas ancorat în trecut şi nu a
reuşit să se reformeze ca alte sisteme de învăţământ din Europa care au
încercat să dezvolte la copii anumite competenţe de analiză, de studiu, de
observaţie pe cont propriu. Din păcate, şcoala din România promovează doar
ideea de a bifa informaţia şi de a o reproduce fără ca elevul să o
înţeleagă în profunzime şi fără să selecteze ceea ce are nevoie, căci multe
aspecte ale programei actuale sunt inutile şi doar o încarcă.
Fiind, aşadar, o problemă care ţine de metoda de
predare şi de conţinutul programelor şcolare, analfabetismul funcţional este
răspândit în mod democratic în societate, indiferent că ne referim la oraşe
sau la sate, consideră Cristian Hatu: Analfabetismul funcţional nu-l regăsim exclusiv în zonele defavorizate.
Există o corelaţie redusă între statutul socio-economic şi performanţele
elevului în privinţa nivelului de alfabetizare matematic, de pildă. Această
corelaţie se situează undeva în jurul valorilor de 17%-19%.
Pentru ca situaţia să se schimbe, este nevoie de o
nouă paradigmă educaţională axată pe învăţarea centrată pe înţelegere. Ce
înseamnă, aflăm de la Cristian Hatu: Să faci tu, ca profesor, efortul de a folosi instrumente didactice în
aşa fel încât elevul să înţeleagă cât mai bine tema pe care tu o discuţi, fie
că e o temă de fizică, o formulă matematică sau un text literar. Încerci să-i
arăţi care sunt legăturile acelei teme cu viaţa lui de zi cu zi. La noi sunt,
evident, profesori care fac lucrul acesta. Ei îşi dau seama că asta e miza şi
atunci fac eforturi în sensul acesta pe cont propriu. Unii au mai urmat nişte
cursuri, dar majoritatea nu pot singuri să perfecteze acest gen de instrumente.
Pentru ei trebuie să se organizeze nişte
cursuri pentru a preda la clasă în felul acesta. Pe cont propriu nu pot, decât
în cazuri rare, să obţină abilităţi în această direcţie. Totul depinde de cei
din zona de decizie.
Schimbarea o reclamă, mai ales, cei direct
afectaţi, căci analfabetismul funcţional, observabil mai întâi în şcoală,
devine şi mai evident pe piaţa muncii. Vlad Ştefan, preşedintele Consiliului
Naţional al Elevilor: Se observă când vine vorba de examene
naţionale sau de bacalaureat sau de examene internaţionale care se axează şi
mai mult pe cultura generală sau pe capacitatea elevului de a critica sau de a
analiza o anumită situaţie dată. Elevii din România, fiind formaţi într-un
sistem desuet, nu pot face faţă cerinţelor de pe piaţa românească sau de pe cea
europeană.
Transformările
prin care a trecut piaţa muncii în ultimele decenii presupun un nivel de
adaptabilitate care nu este deocamdată cultivat în şcoala românească. Cristian Hatu, membru fondator
al Centrului de Evaluare şi Analize Educaţional: Oamenii au ajuns să-şi schimbe specializarea
profesională de vreo 3-4 ori de-a lungul vieţii lor active, conform unui studiu
al Băncii Mondiale pe care eu l-am citit în urmă cu câţiva ani. Apare
întrebarea: ce face şcoala şi ce abilităţi îi formează unui elev pentru ca el,
ulterior, în viaţa adultă, să-şi poată construi o altă specializare? Chiar dacă
un om reuşeşte să-şi păstreze aceeaşi slujbă, el trebuie să se readapteze
frecvent în funcţie de anumite schimbări fie tehnologice, fie din cele care ţin
de strategia firmei. Sunt tot mai mult situaţii în care angajatul trebuie să
abordeze raţional situaţii cu care nu s-a mai confruntat în trecut. Şcoala
trebuie să-i formeze, mai ales, gândirea critică, abilităţile de rezolvare ale
unor probleme, creativitatea…
Prin urmare, într-o
economie dimanică, forţa de muncă trebuie
să se adapteze din mers. Pentru asta are nevoie de anumite abilităţi pe care
numai şcoala i le poate forma, iar analfabeţii funcţionali tocmai din acest
punct de vedere sunt cel mai puţin pregătiţi.