Radio România Internațional

Tag: Plescoi

  • Preparate din carne de oaie

    Preparate din carne de oaie

    Cu ocazia Rusaliilor (24 iunie), în zona Buzăului este organizat un târg unde altădată, erau comercializate produse agroalimentare şi de uz gospodăresc. Pentru cei care ajungeau acolo, acest târg cunoscut ca Drăgaica era şi un prilej de distracţie. Drăgaicele sunt acele zâne bune, cunoscute în mitologie românească subnumele de Sânziene. În acest an, Târgul Drăgaica este deschis în perioada 8 – 24 iunie, vizitatorii fiind întâmpinaţi cu produse tradiţionale, cu un parc de distracţii pentru copii şi cu produse ale meşterilor buzoieni.

     

    Acest târg a apărut şi s-a dezvoltat deoarece Buzăul este situat într-o zonă cu mare trafic comercial, care lega cele trei mari provincii istorice româneşti: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Interesant este faptul că aici erau stabilite, conform unui document de la începutul secolului al 19-lea, preţurile la care erau vândute pastrama de oaie şi cârnaţii, produse tradiţionale, pregătite în satele Berca şi Pleşcoi, situate în apropiere.

     

    Astfel au apărut şi produsele cu denumire de origine, precum babicul de Buzău şi cârnaţii de Pleşcoi. Iniţial, cârnaţii de Pleşcoi erau produşi din carne de oaie, tocată cu barda, amestecată cu seu de oaie şi condimentaţi cu usturoi, cimbru şi busuioc. Acest amestec era pus în maţe subţiri de oaie, după care urma afumarea cârnaţilor. În reţetă a fost introdusă şi carnea de vită, într-o proporţie mai mică decât cea de oaie.

     

    Refugiaţii de naţionalitate bulgară şi sârbă care, la sfârşitul secolului al 18-lea, s-au aşezat în zona Buzăului din cauza războaielor ruso-turce au preluat reţeta locală de cârnaţii de Pleşcoi, însă au modificat-o punând carne de porc în loc de carne de oaie, probabil ca să le facă în ciudă otomanilor. Au mai adăugat şi ardei iute roşu uscat şi mărunţit şi astfel a rezultat aşa-numit babic de Buzău sau babic sârbesc de Buzău.

     

    Metoda de preparare a babicului este asemănătoare cu cea a cârnaţilor de oaie,  carnea de porc, de obicei pulpă, fiind tocată cu barda. Apoi se pune sare, iar carnea este condimentată cu boia de ardei, şi iute, şi dulce, după care amestecul este pus în maţe mai groase şi se modelează cârnaţii. Sunt lăsaţi la zvântat, apoi la afumat, iar în final la presat, căpătând o formă plată. În continuare, sunt lăsaţi la uscat. Pentru a scurta procesul de uscare, reţeta a fost modificată, în compoziţie intrând şi carne de vită.

     

    În zona Buzăului se pregăteşte şi ciorbă din babic, cu multe legume şi, desigur, cu felii de cârnat, tăiate foarte, foarte subţire.

     

     

  • Puricei domneşti de Buzău

    Puricei domneşti de Buzău

    Buzăul se
    remarcă prin câteva produse cu denumire de origine, fiecare cu o poveste legată
    de târgurile organizate într-o zonă cu mare trafic
    comercial, care lega cele trei mari provincii istorice româneşti: Ţara
    Românească, Moldova şi Transilvania.


    Covrigii de Buzău au
    devenit un brand şi se găsesc ambalaţi la pungi în toate marile magazine din
    România. În mod tradiţional, covrigii de Buzău erau vânduţi la şir, adică
    legaţi cu o sfoară, la uşa brutăriei. Nu sunt mai groşi de un centimetru, sunt
    rotunzi şi au diametru de numai câţiva centimetri. Se fac din aluat dospit şi
    sunt copţi în mod tradiţional în cuptoare pe vatră. Se pare că ei au apărut
    prin 1800 fiind aduşi de negustorii greci care se stabiliseră în zona Buzăului,
    aceşti covrigi fiind oferiţi în cârciumi împreună cu băutura comandată.


    Există şi două sortimente de
    cârnaţi specifice zonei Buzăului: babicul de Buzău şi cârnaţii de Pleşcoi. Iniţial, cârnaţii de Pleşcoi erau produşi din carne de oaie, tocată cu
    barda, amestecată cu seu de oaie şi condimentaţi cu usturoi, cimbru şi busuioc.
    Acest amestec era pus în maţe subţiri de oaie, după care urma afumarea cârnaţilor.
    În reţetă a fost introdusă şi carnea de vită, într-o proporţie mai mică decât
    cea de oaie.


    Spre deosebire de
    cârnaţii de Pleşcoi, babicul de Buzău este preparat carne de porc, probabil o
    frondă faţă de otomani. Metoda de preparare a babicului este asemănătoare cu
    cea a cârnaţilor de oaie, carnea de
    porc, de obicei pulpă, fiind tocată cu barda. Apoi se pune sare, iar carnea
    este condimentată cu boia de ardei, şi iute, şi dulce, după care amestecul este
    pus în maţe mai groase şi se modelează cârnaţii. Sunt lăsaţi la zvântat, apoi
    la afumat, iar în final la presat, căpătând o formă plată.


    În zona Buzăului,
    aceşti cârnaţii sunt folosiţi şi la pregătirea unor mâncăruri, cum ar fi, spre
    exemplu, ciorba din babic la care se folosesc multe legume şi felii de cârnat tăiate
    foarte, foarte subţire.


    Tot în zona Buzăului se
    mai pregătesc aşa-numiţii puricei domneşti, fiind valorificată mămăliga
    rămasă de la o masă anterioară, conform reţetei originale. Se poate face o
    mămăligă, după care aceasta este pusă într-o tigaie cu untură încinsă şi se
    mărunţeşte. Se mai adaugă brânză sărată de oaie, de asemenea, mărunţită şi
    rondele de cârnaţi de Pleşcoi, uşor rumeniţi. Compoziţia se omogenizează şi se
    serveşte cu ceapă roşie, desigur, de Buzău. Mămăliga cu untură se pregătea în
    mod obişnuit în gospodăria ţărănească de altădată, dar domnului sau boierului
    nu-i putea da să mănânce doar mămăligă, trebuia să fie acolo o bucată de telemea
    şi un cârnat. Şi atlfel, mămăliga sfărâmată şi încălzită în untură careia i se
    spunea puricei a fost ridicată la rangul de puricei domneşti.

  • Puricei domneşti de Buzău

    Puricei domneşti de Buzău

    Buzăul se
    remarcă prin câteva produse cu denumire de origine, fiecare cu o poveste legată
    de târgurile organizate într-o zonă cu mare trafic
    comercial, care lega cele trei mari provincii istorice româneşti: Ţara
    Românească, Moldova şi Transilvania.


    Covrigii de Buzău au
    devenit un brand şi se găsesc ambalaţi la pungi în toate marile magazine din
    România. În mod tradiţional, covrigii de Buzău erau vânduţi la şir, adică
    legaţi cu o sfoară, la uşa brutăriei. Nu sunt mai groşi de un centimetru, sunt
    rotunzi şi au diametru de numai câţiva centimetri. Se fac din aluat dospit şi
    sunt copţi în mod tradiţional în cuptoare pe vatră. Se pare că ei au apărut
    prin 1800 fiind aduşi de negustorii greci care se stabiliseră în zona Buzăului,
    aceşti covrigi fiind oferiţi în cârciumi împreună cu băutura comandată.


    Există şi două sortimente de
    cârnaţi specifice zonei Buzăului: babicul de Buzău şi cârnaţii de Pleşcoi. Iniţial, cârnaţii de Pleşcoi erau produşi din carne de oaie, tocată cu
    barda, amestecată cu seu de oaie şi condimentaţi cu usturoi, cimbru şi busuioc.
    Acest amestec era pus în maţe subţiri de oaie, după care urma afumarea cârnaţilor.
    În reţetă a fost introdusă şi carnea de vită, într-o proporţie mai mică decât
    cea de oaie.


    Spre deosebire de
    cârnaţii de Pleşcoi, babicul de Buzău este preparat carne de porc, probabil o
    frondă faţă de otomani. Metoda de preparare a babicului este asemănătoare cu
    cea a cârnaţilor de oaie, carnea de
    porc, de obicei pulpă, fiind tocată cu barda. Apoi se pune sare, iar carnea
    este condimentată cu boia de ardei, şi iute, şi dulce, după care amestecul este
    pus în maţe mai groase şi se modelează cârnaţii. Sunt lăsaţi la zvântat, apoi
    la afumat, iar în final la presat, căpătând o formă plată.


    În zona Buzăului,
    aceşti cârnaţii sunt folosiţi şi la pregătirea unor mâncăruri, cum ar fi, spre
    exemplu, ciorba din babic la care se folosesc multe legume şi felii de cârnat tăiate
    foarte, foarte subţire.


    Tot în zona Buzăului se
    mai pregătesc aşa-numiţii puricei domneşti, fiind valorificată mămăliga
    rămasă de la o masă anterioară, conform reţetei originale. Se poate face o
    mămăligă, după care aceasta este pusă într-o tigaie cu untură încinsă şi se
    mărunţeşte. Se mai adaugă brânză sărată de oaie, de asemenea, mărunţită şi
    rondele de cârnaţi de Pleşcoi, uşor rumeniţi. Compoziţia se omogenizează şi se
    serveşte cu ceapă roşie, desigur, de Buzău. Mămăliga cu untură se pregătea în
    mod obişnuit în gospodăria ţărănească de altădată, dar domnului sau boierului
    nu-i putea da să mănânce doar mămăligă, trebuia să fie acolo o bucată de telemea
    şi un cârnat. Şi atlfel, mămăliga sfărâmată şi încălzită în untură careia i se
    spunea puricei a fost ridicată la rangul de puricei domneşti.

  • Cârnaţi de Buzău

    Cârnaţi de Buzău

    Dintre tipurile de cârnaţi produşi în România, două sunt specifice zonei Buzăului, ambele cu denumire de origine: babicul de
    Buzău şi cârnaţii de Pleşcoi. În mod
    sigur, preparate asemănătoare
    din carne tocată au fost produse şi în alte zone, însă
    ei au devenit cunoscuţi datorită târgurilor locale organizate într-o zonă cu
    mare trafic comercial, care lega cele trei mari provincii istorice româneşti:
    Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Cel mai cunoscut târg era Drăgaica,
    organizat în cursul lunii iunie, iar documente de la începutul secolului al
    19-lea fac referire la preţurile la care erau vândute pastrama de oaie şi
    cârnaţii, produse aduse din satele Berca şi Pleşcoi. Iniţial, cârnaţii de
    Pleşcoi erau produşi din carne de oaie, tocată cu barda, amestecată cu seu de
    oaie şi condimentată cu usturoi, cimbru şi busuioc. Acest amestec era pus în
    maţe subţiri de oaie, după care urma afumarea cârnaţilor. În reţetă a fost introdusă
    şi carnea de vită, într-o proporţie mai mică decât cea de oaie.


    Venirea în zona
    Buzăului, la sfârşitul secolului al 18-lea, a unor refugiaţi de naţionalitate
    bulgară şi sârbă din cauza războaielor ruso-turce a dus la modificarea reţetei
    cârnaţilor. Aceştia s-au aşezat în zona Buzăului unde au înfiinţat aşa-numitele
    sârbării, iar aici au continuat să facă ce ştiau ei mai bine, adică să cultive
    legume. Preferinţa acestora pentru condimentarea cu ardei iute roşu a dus la
    modificarea reţetei cârnaţilor de Pleşcoi. Atunci a apărut, se pare, babicul de
    Buzău sau babicul sârbesc de Buzău, preparat însă nu cu carne de oaie sau de
    vită, ci cu carne de porc, probabil o frondă faţă de otomani. Metoda de
    preparare a babicului este asemănătoare cu cea a cârnaţilor de oaie, carnea de porc, de obicei pulpă, fiind tocată
    cu barda. Apoi se pune sare, iar carnea este condimentată cu boia de ardei, şi
    iute, şi dulce, după care amestecul este pus în maţe mai groase şi se modelează
    cârnaţii. Sunt lăsaţi la zvântat, apoi la afumat, iar în final la presat,
    căpătând o formă plată. În continuare, sunt lăsaţi la uscat. Pentru a scurta
    procesul de uscare, reţeta a fost modificată, în compoziţie intrând şi carne de
    vită. Interesant este faptul că în zona Buzăului se pregăteşte şi ciorbă din
    babic, cu multe legume şi, desigur, cu felii de cârnat, tăiate foarte, foarte
    subţire.

  • Cârnaţi de Buzău

    Cârnaţi de Buzău

    Dintre tipurile de cârnaţi produşi în România, două sunt specifice zonei Buzăului, ambele cu denumire de origine: babicul de
    Buzău şi cârnaţii de Pleşcoi. În mod
    sigur, preparate asemănătoare
    din carne tocată au fost produse şi în alte zone, însă
    ei au devenit cunoscuţi datorită târgurilor locale organizate într-o zonă cu
    mare trafic comercial, care lega cele trei mari provincii istorice româneşti:
    Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Cel mai cunoscut târg era Drăgaica,
    organizat în cursul lunii iunie, iar documente de la începutul secolului al
    19-lea fac referire la preţurile la care erau vândute pastrama de oaie şi
    cârnaţii, produse aduse din satele Berca şi Pleşcoi. Iniţial, cârnaţii de
    Pleşcoi erau produşi din carne de oaie, tocată cu barda, amestecată cu seu de
    oaie şi condimentată cu usturoi, cimbru şi busuioc. Acest amestec era pus în
    maţe subţiri de oaie, după care urma afumarea cârnaţilor. În reţetă a fost introdusă
    şi carnea de vită, într-o proporţie mai mică decât cea de oaie.


    Venirea în zona
    Buzăului, la sfârşitul secolului al 18-lea, a unor refugiaţi de naţionalitate
    bulgară şi sârbă din cauza războaielor ruso-turce a dus la modificarea reţetei
    cârnaţilor. Aceştia s-au aşezat în zona Buzăului unde au înfiinţat aşa-numitele
    sârbării, iar aici au continuat să facă ce ştiau ei mai bine, adică să cultive
    legume. Preferinţa acestora pentru condimentarea cu ardei iute roşu a dus la
    modificarea reţetei cârnaţilor de Pleşcoi. Atunci a apărut, se pare, babicul de
    Buzău sau babicul sârbesc de Buzău, preparat însă nu cu carne de oaie sau de
    vită, ci cu carne de porc, probabil o frondă faţă de otomani. Metoda de
    preparare a babicului este asemănătoare cu cea a cârnaţilor de oaie, carnea de porc, de obicei pulpă, fiind tocată
    cu barda. Apoi se pune sare, iar carnea este condimentată cu boia de ardei, şi
    iute, şi dulce, după care amestecul este pus în maţe mai groase şi se modelează
    cârnaţii. Sunt lăsaţi la zvântat, apoi la afumat, iar în final la presat,
    căpătând o formă plată. În continuare, sunt lăsaţi la uscat. Pentru a scurta
    procesul de uscare, reţeta a fost modificată, în compoziţie intrând şi carne de
    vită. Interesant este faptul că în zona Buzăului se pregăteşte şi ciorbă din
    babic, cu multe legume şi, desigur, cu felii de cârnat, tăiate foarte, foarte
    subţire.

  • Saucisses roumaines et ragoût de pommes de terre aux saucisses.

    Saucisses roumaines et ragoût de pommes de terre aux saucisses.

    Comme toute cuisine nationale qui se respecte, la cuisine roumaine possède toute une série de produits du terroir à dénomination dorigine contrôlée. Parmi eux, les saucisses qui se différencient par les ingrédients utilisés et par leur taille.



    Il existe par exemple des saucisses dOlténie, à la viande de porc et de bœuf et aux cubes de lard. Ceux-ci sont longs et pas trop épais, moyennement pimentés et légèrement fumés. Les saucisses de Plescoi, nommées daprès une localité de la ville de Buzau, dans lEst de la Roumanie, sont faites de viande de mouton ou de chèvre, pimentées, très fines et plutôt séchées.



    Les saucisses transylvaines sont assez épaisses et longues, faites de viande de porc avec des morceaux de lard, contenant de lail et dautres condiments. Toujours en Transylvanie, notamment dans lest de la région, les saucisses sicules sont contiennent non seulement de la viande de porc, mais aussi du bœuf. La différence, cest la quantité de paprika puisque les saucisses sicules sont plus pimentées. Ces deux détails leur confèrent une couleur rougeâtre, amplifiée également par un processus intensif de fumage.



    Elles sont similaires aux saucisses du Banat, une autre région historique roumaine, située dans le sud-ouest du pays. Vous pouvez également préparer toute sorte de saucisses, similaires à celles traditionnelles roumaines, dans le confort de votre propre cuisine.



    Si vous souhaitez préparer des saucisses du Banat, il vous faut environ 2 kilos de viande de porc et un demi-kilo de lard. Vous avez besoin également dune tête dail, dune cuillerée de paprika doux, de coriandre sec et de poivre du moulin. A tout cela il faut aussi ajouter un peu de bouillon dos de porc ou de bœuf. La viande de porc et le lard, coupé en cubes, doivent être passés par un hachoir. A ce mélange il faut incorporer lail écrasé, les condiments et le bouillon afin de le rendre plus homogène. Salez la farce et mettez-la dans un boyau denviron deux ou trois centimètres dépaisseur. La longueur des saucisses est denviron 40 centimètres et elles doivent être laissées sécher au frais pendant quelques jours avant dêtre éventuellement fumées. Les saucisses roumaines sont utilisées dans la préparation de toute une série de plats à base de choucroute, pommes de terre et haricots blancs.



    Je vous propose par exemple de préparer un ragoût de pommes de terre aux saucisses. Pour un kilo de pommes de terre, il vous faut deux oignons, deux carottes deux feuilles de laurier, du poivre du moulin, une cuillerée de paprika doux et évidemment une saucisse denviron 40 centimètres de longueur. Coupez les oignons en julienne et les carottes en brunoise et faites-les dorer dans une casserole à fond épais dans un peu dhuile. Ajoutez aussi les saucisses coupées en rondelles. Après une dizaine de minutes, mettez les pommes de terre coupées en cubes et les condiments. Recouvrez deau et laissez cuire à feu moyen, voire doux pendant une quarantaine de minutes.



    Finalement, vous pouvez mettre la casserole au four pendant une autre dizaine de minutes. Ce plat saccompagne à merveille de légumes saumurés et dune bière brune par exemple.