Nu o dată un loc capătă un renume după ce o personalitate a locului ajunge
să fie cunoscută. Şi nu o dată, personalitetea în cauză dă numele ei unei case
memoriale sau a unui muzeu. Cam tot aşa s-a întâmplat şi în povestea pe care
v-o spunem astăzi, povestea Muzeului Nikolaus Lenau, din comuna Lenauheim,
judeţul Timiş.
Situat la 20 de kilometri de graniţa cu Serbia, comuna Lenauheim poartă
numele unui poet romantic austriac, născut pe aceste meleaguri, în anul 1802, Nikolaus
Lenau. Şi cum tatăl său era casier, clădirea circumscripţiei financiare de
atunci şi a primăriei de mai târziu, găzduieşte
din 1930 Muzeul şvăbesc ce îi poartă numele. Povesteşte mai multe, pentru Radio
România, Elfriede Klein, curatoarea muzeului:
Clădirea a fost
construită în 1774, când s-a construit ca circumscripţie financiară. Maria
Theresa a făcut acest lucru şi în acelaşi timp s-a construit şi biserica
catolică. Clădirea ascunde viaţa poetului Nikolaus Lenau. În mai multe încăperi
avem o expoziţie etnografică de păpuşi, îmbrăcate în portul tradiţional şvăbesc
din zona Banatului. Fiecare sat are portul lui, aşa că sunt în jur de 56 de
perechi de păpuşi. Şi un singur sat are păpuşi care arată precum femeile
căsătorite care aveau voie să participe la Kirvai – sărbătoarea bisericii adică
ruga satului, care se ţine o dată pe an. În limba germană se numeşte Kirvai.
Când avea 4 luni, familia poetului a plecat în Ungaria. După ce și-a
petrecut tinerețea în Ungaria (Pesta, Tokaj și la Pojon), a plecat la Viena,
unde a studiat, între 1822 și 1832, jurisprudența, filozofia, agronomia și
medicina, dar nu și-a dat doctoratul. A trăit dintr-o moștenire consistentă, ca
scriitor liber profesionist. Din 1832 până la 1844 a dus o viață tihnită,
împărțită între Viena și Schwaben. Operele sale au fost publicate post mortem
în 1855.
Dar pentru satul de origine el reprezintă o personalitate marcantă,
după cum a spus Elfriede Klein: Toată lumea e mândră, pentru că satul îi
poartă şi numele, pentru că înainte să se nască poetul, această localitate se
numea Csatád. Românii ziceau Ceaţa, nemţii ziceau Szadat. Era şi o vorbă
între sate, când se spunea că vin cei din Szadat, ei ştiau că suntem noi, ca o
poreclă rămasă din acele timpuri. Din 1926, această localitate poartă numele
Lenauheim, ceea ce înseamnă căminul lui Lenau. El a fost un mare poet austriac,
născut în Banatul românesc. A fost şi în America plecat, dar acolo nu a scris
poezii. Majoritatea timpului şi l-a petrecut în Austria şi puţin în Germania.
Clădirea muzeu se găseşte pe strada principală şi este o construcţie în
stil tipic şvăbesc, cu curte interioară, chiar dacă a avut iniţial rol de
circumscripţie financiară. Aflăm mai multe de la Elfriede Klein: Dacă cineva doreşte să viziteze acest muzeu chiar are ce să vadă! Fiecare sat şi-a făcut costumele, au
croitorese care fac asta. Este foarte mult de lucru pentru că sunt costume
foarte complexe şi foarte greu de lucrat. Fiecare sat are o croitoreasă care
s-a ocupat de acest lucru.
Păpuşile sunt toate cumpărate de la fabrica din
Arad, de la Arădeanca, mai există şi în ziua de astăzi şi fiecare sat are o
croitoreasă delegată pentru acest lucru. Avem cinci spaţii unde avem păpuşile,
mai avem trei camere surpriză, mobilate cu piese din acele timpuri, adică avem
mobilă care datează din 1821. Avem un pat şi o comodă pictate manual, ce
datează din 1821, avem cameră de zi, o bucătărie, un dormitor, inclusiv avem bijuteria
oricărei case, cămara: şpaiţă (Speisekammer) cum spuneau nemţii înainte.
Expoziţia Lenau cuprinde astǎzi şapte încǎperi în aripa stângǎ a clǎdirii,
la etaj. Sunt prezentate fotografii, manuscrise şi scrisori ale lui Nikolaus
Lenau, care oglindesc aspecte din viaţa şi creaţia poetului, reliefând totodatǎ
modul de receptare a operei sale în acele vremuri. O personalitate duplicitarǎ,
mereu în cǎutarea adevǎratei iubiri.
Expoziţia mai cuprinde unelte, instalaţii agricole şi gospodăreşti. Bucătăria
parcă îşi aşteaptă mesenii, cu masa pusă. O maşină de călcat a vremurilor este
parcă pregătită să netezească vreo faţă de masă. Podeaua de piatră cubică
roşiatică păstrează răcoarea cămării, iar putinele de lemn parcă îmbie să îţi
imaginezi ce gust aveau smântâna şi brânzeturile din acele timpuri.
Mai pot fi văzute cărţi şi manuscrise care au aparţinut poetului Nikolaus
Lenau. Muzeul prezintă, de asemenea, fotocopii, stampe, picturi, ilustrând viaţa
poetului şi a familiei sale, ediţii princeps ale unor lucrări, precum şi traduceri
în limba română ale poeziilor lui Lenau.
În centrul comunei este şi o statuie dedicată
poetului Nikolaus Lenau, statuie ce a fost ridicată în 1905.