Radio România Internațional

Tag: Pomana porcului

  • După pomana porcului

    După pomana porcului

    Mai sunt doar câteva zile până la Ignat (20 decembrie),
    ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului, din care
    urmează să fie obţinute preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun.
    În această zi, este pregătită, în mod tradițional, aşa-numita pomană a
    porcului. Este mâncarea oferită celor care au participat la sacrificarea
    rituală, pentru că această activitate care presupune și tranșarea porcului
    durează câteva ore și se desfășoară în aer liber. De aceea, până când este
    pregătită pomana porcului, se mai serveşte o ţuică fiartă sau un pahar de vin
    fiert.

    Pomana porcului se pregătește într-un vas de tuci (fontă) în care se
    pune puţină osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a
    porcului şi din care se obţine și untură. După topirea grăsimii, în untura
    încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă, fleică şi pulpă), puţin ficat
    de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm apă şi lăsăm să fiarbă
    înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră, amestecând din când în când.
    Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de usturoi, tăiaţi mărunt, îi adăugăm
    în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă de cimbru uscat şi turnăm
    puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi punem sare după gust. Aceasta este
    pomana porcului, care se serveşte caldă, împreună cu mămăligă şi cu un pahar de
    vin roşu.


    În
    următoarele zile se fac preparatele tradiţionale pentru masa de Crăciun, precum
    jumări, caltaboş, piftie, lebăr, slănina, şunca semiafumată, cârnaţi şi sarmale
    în foi de varză. Jumările sunt aceste bucăţi de slănină puse la topit, la foc
    mic, într-un vas de fontă, cunoscut şi sub numel de tuci. La topit pot fi puse
    şi bucăţi de grăsime de pe burta porcului, caz în care se obţin acele jumări
    care conţin şi straturi subțiri de carne. Se amestecă periodic în vasul de tuci
    şi, după ce bucăţile de slănină au devenit transparente, întregul conţinut este
    turnat printr-o sită în recipientul în care urmează a fi păstrată. Untura se
    scurge încet, iar în sită vor rămâne jumările, puse pe platoul de aperitive
    reci de la masa de Crăciun, alături de şorici, slănină proaspătă, şuncă afumată,
    lebăr şi caltaboş. Aceste jumări pot fi consumate împreună cu mămăligă, cu ouă
    ochiuri şi cu brânză.



    În gospodăriile tradiţionale, jumările sunt păstrate, în mod obişnuit,
    în borcane, deasupra lor turnându-se un strat de untură, care are rol de
    protecţie. În acelaşi mod pot fi păstraţi cârnaţii prăjiţi, precum şi bucăţi de
    carne prăjită, în vase mai mari în care, peste toate acestea, se toarnă untură.
    Este aşa-numita carne la garniţă, care poate fi consumată la zile bune după ce a
    fost prăjită în untură. Aceste recipiente în care se păstrează untura,
    jumările, cârnaţii şi carnea prăjită trebuie depozitate în încăperi răcoroase.

  • După pomana porcului

    După pomana porcului

    Mai sunt doar câteva zile până la Ignat (20 decembrie),
    ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului, din care
    urmează să fie obţinute preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun.
    În această zi, este pregătită, în mod tradițional, aşa-numita pomană a
    porcului. Este mâncarea oferită celor care au participat la sacrificarea
    rituală, pentru că această activitate care presupune și tranșarea porcului
    durează câteva ore și se desfășoară în aer liber. De aceea, până când este
    pregătită pomana porcului, se mai serveşte o ţuică fiartă sau un pahar de vin
    fiert.

    Pomana porcului se pregătește într-un vas de tuci (fontă) în care se
    pune puţină osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a
    porcului şi din care se obţine și untură. După topirea grăsimii, în untura
    încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă, fleică şi pulpă), puţin ficat
    de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm apă şi lăsăm să fiarbă
    înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră, amestecând din când în când.
    Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de usturoi, tăiaţi mărunt, îi adăugăm
    în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă de cimbru uscat şi turnăm
    puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi punem sare după gust. Aceasta este
    pomana porcului, care se serveşte caldă, împreună cu mămăligă şi cu un pahar de
    vin roşu.


    În
    următoarele zile se fac preparatele tradiţionale pentru masa de Crăciun, precum
    jumări, caltaboş, piftie, lebăr, slănina, şunca semiafumată, cârnaţi şi sarmale
    în foi de varză. Jumările sunt aceste bucăţi de slănină puse la topit, la foc
    mic, într-un vas de fontă, cunoscut şi sub numel de tuci. La topit pot fi puse
    şi bucăţi de grăsime de pe burta porcului, caz în care se obţin acele jumări
    care conţin şi straturi subțiri de carne. Se amestecă periodic în vasul de tuci
    şi, după ce bucăţile de slănină au devenit transparente, întregul conţinut este
    turnat printr-o sită în recipientul în care urmează a fi păstrată. Untura se
    scurge încet, iar în sită vor rămâne jumările, puse pe platoul de aperitive
    reci de la masa de Crăciun, alături de şorici, slănină proaspătă, şuncă afumată,
    lebăr şi caltaboş. Aceste jumări pot fi consumate împreună cu mămăligă, cu ouă
    ochiuri şi cu brânză.



    În gospodăriile tradiţionale, jumările sunt păstrate, în mod obişnuit,
    în borcane, deasupra lor turnându-se un strat de untură, care are rol de
    protecţie. În acelaşi mod pot fi păstraţi cârnaţii prăjiţi, precum şi bucăţi de
    carne prăjită, în vase mai mari în care, peste toate acestea, se toarnă untură.
    Este aşa-numita carne la garniţă, care poate fi consumată la zile bune după ce a
    fost prăjită în untură. Aceste recipiente în care se păstrează untura,
    jumările, cârnaţii şi carnea prăjită trebuie depozitate în încăperi răcoroase.

  • Pomana porcului, de la ritual la festival

    Pomana porcului, de la ritual la festival

    Mai sunt
    doar câteva zile până la Ignat (20 decembrie), ziua în care în România are loc
    sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de
    Crăciun. Preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia,
    lebărul, slănina, şunca semiafumată, cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie
    menţionat că porcul nu este consumat integral în perioada Sărbătorii Crăciunului,
    de pe urma acestuia rămânând slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare,
    cârnaţi şi carne prăjită, puse la păstrare în borcane cu untură, aceasta fiind
    folosită la gătit în loc de ulei sau chiar la prăjituri.


    Untura
    se obţine topind slănina de pe spatele porcului. Tăiată în bucăţi mici, slănina
    este pusă la topit, la foc mic, într-un ceaun sau un vas mare de fontă,
    cunoscut şi sub numele de tuci. La topit pot fi puse şi bucăţi de grăsime de pe
    burta porcului, caz în care se obţin acele jumări care conţin şi straturi
    subțiri de carne. Se amestecă periodic în vasul de tuci şi, după ce bucăţile de
    slănină au devenit transparente, întregul conţinut este turnat printr-o sită în
    recipientul în care urmează a fi păstrată. Untura se scurge încet, iar în sită
    vor rămâne jumările. În gospodăriile tradiţionale, jumările sunt păstrate, în
    mod obişnuit, în borcane, deasupra lor turnându-se un strat de untură, care are
    rol de protecţie. Borcanele trebuie depozitate în încăperi răcoroase. Aceste
    jumări pot fi consumate în timp împreună cu mămăligă, cu ouă ochiuri şi cu
    brânză.


    Înainte
    de a obține însă untura, la sacrificarea rituală a porcului este pregătită, în
    mod tradițional, aşa-numita pomană a porcului. Este mâncarea oferită celor
    care au participat la sacrificarea rituală, pentru că această activitate care
    presupune și tranșarea porcului durează câteva ore și se desfășoară în aer
    liber. De aceea, până când este pregătită pomana porcului, se mai serveşte o
    ţuică fiartă sau un pahar de vin fiert. Pomana porcului se pregătește într-un
    vas de tuci (fontă) în care se pune puţină osânză, acea grăsime care se adună
    din cavitatea abdominală a porcului şi din care se obţine și untură. După
    topirea grăsimii, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă,
    fleică şi pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm
    apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră,
    amestecând din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de
    usturoi, tăiaţi mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o
    linguriţă de cimbru uscat şi turnăm puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi
    punem sare după gust. Aceasta este pomana porcului, care se serveşte caldă,
    împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin roşu.


    Sacrificarea
    porcului înainte de Crăciun şi pregătirea unor preparate tradiţionale care se
    pun pe masă în perioada sărbătorilor de iarnă au dus la organizarea, în
    România, a unor festivaluri tematice, cum este Festivalul Pomana
    Porcului de la Băile Balvanyos sau Festivalul Ignatului din
    staţiunea Rânca, organizat chiar la sfârşitul acestei săptămâni. Evenimentul își propune
    să aducă în atenția publicului tradiția de sacrificare a porcului în
    gospodăriile țărănești și prepararea produselor tradiționale, șoriciul, pomana
    porcului, cârnații, caltaboșii, toba sau carnea la garniță.

  • Pomana porcului, de la ritual la festival

    Pomana porcului, de la ritual la festival

    Mai sunt
    doar câteva zile până la Ignat (20 decembrie), ziua în care în România are loc
    sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de
    Crăciun. Preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia,
    lebărul, slănina, şunca semiafumată, cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie
    menţionat că porcul nu este consumat integral în perioada Sărbătorii Crăciunului,
    de pe urma acestuia rămânând slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare,
    cârnaţi şi carne prăjită, puse la păstrare în borcane cu untură, aceasta fiind
    folosită la gătit în loc de ulei sau chiar la prăjituri.


    Untura
    se obţine topind slănina de pe spatele porcului. Tăiată în bucăţi mici, slănina
    este pusă la topit, la foc mic, într-un ceaun sau un vas mare de fontă,
    cunoscut şi sub numele de tuci. La topit pot fi puse şi bucăţi de grăsime de pe
    burta porcului, caz în care se obţin acele jumări care conţin şi straturi
    subțiri de carne. Se amestecă periodic în vasul de tuci şi, după ce bucăţile de
    slănină au devenit transparente, întregul conţinut este turnat printr-o sită în
    recipientul în care urmează a fi păstrată. Untura se scurge încet, iar în sită
    vor rămâne jumările. În gospodăriile tradiţionale, jumările sunt păstrate, în
    mod obişnuit, în borcane, deasupra lor turnându-se un strat de untură, care are
    rol de protecţie. Borcanele trebuie depozitate în încăperi răcoroase. Aceste
    jumări pot fi consumate în timp împreună cu mămăligă, cu ouă ochiuri şi cu
    brânză.


    Înainte
    de a obține însă untura, la sacrificarea rituală a porcului este pregătită, în
    mod tradițional, aşa-numita pomană a porcului. Este mâncarea oferită celor
    care au participat la sacrificarea rituală, pentru că această activitate care
    presupune și tranșarea porcului durează câteva ore și se desfășoară în aer
    liber. De aceea, până când este pregătită pomana porcului, se mai serveşte o
    ţuică fiartă sau un pahar de vin fiert. Pomana porcului se pregătește într-un
    vas de tuci (fontă) în care se pune puţină osânză, acea grăsime care se adună
    din cavitatea abdominală a porcului şi din care se obţine și untură. După
    topirea grăsimii, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă,
    fleică şi pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm
    apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră,
    amestecând din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de
    usturoi, tăiaţi mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o
    linguriţă de cimbru uscat şi turnăm puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi
    punem sare după gust. Aceasta este pomana porcului, care se serveşte caldă,
    împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin roşu.


    Sacrificarea
    porcului înainte de Crăciun şi pregătirea unor preparate tradiţionale care se
    pun pe masă în perioada sărbătorilor de iarnă au dus la organizarea, în
    România, a unor festivaluri tematice, cum este Festivalul Pomana
    Porcului de la Băile Balvanyos sau Festivalul Ignatului din
    staţiunea Rânca, organizat chiar la sfârşitul acestei săptămâni. Evenimentul își propune
    să aducă în atenția publicului tradiția de sacrificare a porcului în
    gospodăriile țărănești și prepararea produselor tradiționale, șoriciul, pomana
    porcului, cârnații, caltaboșii, toba sau carnea la garniță.

  • Pomana porcului

    Pomana porcului

    Mai sunt doar
    câteva zile până la Ignat (20 decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. Preparate tradiţionale pentru
    masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebărul, slănina, şunca semiafumată,
    cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie menţionat că porcul nu este consumat
    integral în perioada Sărbătorii Crăciunului, de pe urma acestuia rămânând
    slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare, cârnaţi şi carne prăjită,
    puse la păstrare în borcane cu untură. Prepararea
    tuturor acestor produse în propria gospodărie este un motiv de mândrie, însă
    dincolo de poarta gospodăriei se poate transforma într+o adevărată competiţie.
    O astfel de competiţie au iniţiat-o, cu foarte mulţi ani în urmă, jurnaliştii
    unei redacţii din Timişoara.

    De la înfruntarea din redacţia bănăţeană, unde
    fiecare a venit cu cârnaţii acasă sţa ajuns apoi la o competiţie deschisă, pe
    două secţiuni, una pentru cei care fac cârnaţi în propria gospodărie
    pentru consumul propriu şi alta pentru întreprinzătorii care produc cârnaţi în
    scopul comercializării. Timpul de
    preparare a cârnaţilor bănăţeni este de circa o oră. Avem nevoie de circa 2 kg
    de carne de porc şi de jumătate de kg de slănină, de o căpăţână de usturoi, de
    o lingură de boia dulce, de coriandru uscat, de piper râşnit, sare şi de supă
    de oase. Carnea de porc şi slănina, tăiate in cuburi, se trec prin maşina de
    tocat, după care se amestecă cu usturoiul pisat, cu toate celelalte condimente
    şi cu puţină supă de oase pentru a se omogeniza. După aceea, se umplu maţele cu
    această compoziţie, iar în continuare cârnatii sunt lăsaţi la zvântat şi apoi
    sunt puşi la afumat. Se pot consuma ca atare sau prăjiţi în ulei sau untură
    alături de o răchie de Banat.


    Primul pas până la acea competiţie este sacrificarea
    rituală a porcului, ocazie cu care este pregătită aşa-numita pomană a porcului, oferită
    celor care au participat la această operaţiune. Cum ajungem la pomana porcului, un preparat
    necesar după atâta muncă şi, eventual, după ţuica fiartă care este servită
    tradiţional atunci când tranşarea se face în aer liber? Într-un vas de tuci
    (fontă) se pune puţină osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea
    abdominală a porcului şi din care se obţine untura.

    După ce se topeşte
    grăsimea, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă, fleică şi
    pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm apă şi
    lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră, amestecând
    din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de usturoi, tăiaţi
    mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă de cimbru uscat şi turnăm puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi
    punem sare după gust. Aceasta este pomana porcului, care se serveşte caldă,
    împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin roşu.

  • Pomana porcului

    Pomana porcului

    Mai sunt doar
    câteva zile până la Ignat (20 decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. Preparate tradiţionale pentru
    masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebărul, slănina, şunca semiafumată,
    cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie menţionat că porcul nu este consumat
    integral în perioada Sărbătorii Crăciunului, de pe urma acestuia rămânând
    slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare, cârnaţi şi carne prăjită,
    puse la păstrare în borcane cu untură. Prepararea
    tuturor acestor produse în propria gospodărie este un motiv de mândrie, însă
    dincolo de poarta gospodăriei se poate transforma într+o adevărată competiţie.
    O astfel de competiţie au iniţiat-o, cu foarte mulţi ani în urmă, jurnaliştii
    unei redacţii din Timişoara.

    De la înfruntarea din redacţia bănăţeană, unde
    fiecare a venit cu cârnaţii acasă sţa ajuns apoi la o competiţie deschisă, pe
    două secţiuni, una pentru cei care fac cârnaţi în propria gospodărie
    pentru consumul propriu şi alta pentru întreprinzătorii care produc cârnaţi în
    scopul comercializării. Timpul de
    preparare a cârnaţilor bănăţeni este de circa o oră. Avem nevoie de circa 2 kg
    de carne de porc şi de jumătate de kg de slănină, de o căpăţână de usturoi, de
    o lingură de boia dulce, de coriandru uscat, de piper râşnit, sare şi de supă
    de oase. Carnea de porc şi slănina, tăiate in cuburi, se trec prin maşina de
    tocat, după care se amestecă cu usturoiul pisat, cu toate celelalte condimente
    şi cu puţină supă de oase pentru a se omogeniza. După aceea, se umplu maţele cu
    această compoziţie, iar în continuare cârnatii sunt lăsaţi la zvântat şi apoi
    sunt puşi la afumat. Se pot consuma ca atare sau prăjiţi în ulei sau untură
    alături de o răchie de Banat.


    Primul pas până la acea competiţie este sacrificarea
    rituală a porcului, ocazie cu care este pregătită aşa-numita pomană a porcului, oferită
    celor care au participat la această operaţiune. Cum ajungem la pomana porcului, un preparat
    necesar după atâta muncă şi, eventual, după ţuica fiartă care este servită
    tradiţional atunci când tranşarea se face în aer liber? Într-un vas de tuci
    (fontă) se pune puţină osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea
    abdominală a porcului şi din care se obţine untura.

    După ce se topeşte
    grăsimea, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă, fleică şi
    pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm apă şi
    lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră, amestecând
    din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de usturoi, tăiaţi
    mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă de cimbru uscat şi turnăm puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi
    punem sare după gust. Aceasta este pomana porcului, care se serveşte caldă,
    împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin roşu.

  • Grieben und Griebenschmalz

    Grieben und Griebenschmalz


    Pomana porcului“ — auf Deutsch übersetzt in etwa Traueressen für das Schwein“ — ist eine rumänische Wintertradition und steht im Kontext des Brauches am 20. Dezember Schwein zu schlachten. Schweine werden auch heute noch in rumänischen Dörfern geschlachtet, wo die Haushalte das Schweinefleisch selbst verarbeiten. Nachdem das Schwein zerlegt wurde, bereitet die Gastgeberin, in Freien, eine Mahlzeit für all jene vor, die an der Schlachtung beteiligt waren. Diese Mahlzeit wird Pomana porcului“ genannt und besteht aus, in einem Gusseisen-Kessel, gebratenen Fleischstücken von allen Teilen des Schweins.




    Diesmal habe ich mir den Speck vorgenommen und sage ihnen wie aus diesem Grieben zubereiten werden. Ich gebe ihnen anschlie‎ßend ein Rezept zum Weiterverarbeiten der Grieben.




    Die Zubereitungszeit für Grieben beträgt ca. 2 Stunden. Der Schwierigkeitsgrad ist leicht. Ich muss sie jedoch warnen, die Zubereitung geruchsintensiv ist!




    Für Grieben werden folgende Zutaten benötigt:


    Ca. 2 kg roher Schweinespeck (Der Speck zum Ausschmelzen sollte wei‎ß, glatt, angenehm duftend und möglichst frisch sein. Entfernen Sie, falls erforderlich, die Schwarte.)


    250 ml kaltes Wasser und Salz




    Zubereitung:



    Zunächst den Speck in möglichst gleichmä‎ßige Streifen, die genauso breit sind, wie die Schwarte dick ist, und anschlie‎ßend in Würfel scheiden. Es ist essenziell, dass der Speck in möglichst gleich gro‎ße Stücke geschnitten wird, damit alle gleichzeitig braun werden!



    Die Speckwürfel in einen Topf mit dickem Boden geben und kaltes Wasser hinzufügen. Den Topf auf mittlere Hitze stellen. Wenn das Wasser zu kochen beginnt, die Hitze auf niedrige Stufe reduzieren und alle 10–15 Minuten mit einem breiten Holzspatel umrühren, bis die Würfel im Fett schwimmen. Beim Umrühren den Topfboden mit dem Spatel gut abschaben.



    Etwa 30 Minuten, nachdem das Wasser zu kochen begonnen hat, sollte schon Schmalz sichtbar werden. Bei schwacher Hitze fortfahren, sodass das Fett gut schmilzt, bevor die Grieben braun werden.



    Nach weiteren 30 Minuten sollten die Grieben in dem im Topf entstandenen Fett schwimmen. Jetzt muss nicht mehr umgerührt werden, aber darauf geachtet werden, dass die Grieben nicht anbrennen!



    Nach weiteren 15 Minuten sollten die Grieben leicht rötlich-braun sein und einen fantastischen Schweinebratengeruch entfalten. Nun den Topf sofort vom Herd nehmen, um den Kochvorgang so schnell wie möglich zu beenden. Die Grieben mit einer Schaumkelle schnell herausnehmen und in ein Sieb über eine Schüssel abtropfen lassen. Mit einem Holzlöffel leicht andrücken.



    Solange die Grieben hei‎ß sind, mit Salz bestreuen. Vor dem Servieren abkühlen lassen!



    Das hei‎ße Fett durch ein mit Gaze ausgelegtes Sieb abseihen und in hitzebeständigen Gläsern auffangen, um es anderweitig zu verwenden.




    Aus den Grieben kann Griebenschmalz zubereitet werden.



    Die Zutaten hierfür sind:


    – 250 g Grieben


    – Salz


    – Pfeffer


    – 50 g Senf




    Die Zubereitung ist einfach:



    Die Grieben in einen Zerkleinerer geben und fein hacken, dann Senf, Salz und reichlich Pfeffer hinzufügen. (Vorsichtig salzen, wenn die Grieben schon salzig sind).



    Auf frischem Schwarzbrot servieren, mit gewürfelten oder dünn geschnittenen roten Zwiebeln garnieren und mit sauren Gurken als Beilage.



    Viel Spa‎ß beim Zubereiten und guten Appetit.


  • Pomana porcului

    Pomana porcului

    La sfîrşitul acestei săptămâni, mai precis duminică, 20 decembrie,
    este Ignatul, ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care
    urmează să fie
    preparat pentru masa de Crăciun. În gospodăriile din Transilvania, provincie unde
    carnea de porc are o pondere mai mare în consum, sunt sacrificaţi doi porci,
    unul înainte de Crăciun, celălalt după Anul Nou.



    Preparate tradiţionale
    pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebărul, slănina, şunca
    semiafumată, cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie menţionat că porcul nu este
    consumat integral în perioada Sărbătorii Crăciunului, După tranşarea porcului
    se obţin slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare, cârnaţi şi carne
    prăjită, puse la păstrare în borcane cu untură.

    Unul dintre preparatele
    specifice este guşa de porc fiartă în apă cu sare sau în zeamă de varză,
    conform unei reţete din zona Făgăraşului (partea de sud a Transilvaniei). Guşa
    este partea mai groasă de slănină din zona gâtului, care are şi puţină carne,
    în straturi. Această parte cu şorici, slănină şi carne se pune la fiert în
    zeamă de varză acră, în care se adaugă boabe de piper şi două frunze de dafin,
    precum şi apă în cazul în care zeama de varză este foarte sărată. Guşa se
    fierbe la foc mic pentru ca să nu plesnească şoriciul, după care se scoate la
    zvântat. Apoi guşa se dă pe exterior cu boia dulce de ardei, cu piper negru
    măcinat şi cu usturoi pisat. Se feliază înainte de a fi servită ca aperitiv, la
    masa de Crăciun. Guşa poate fi păstrată mai mult timp dacă este afumată.


    La sacrificarea rituală
    a porcului este tradiţia de a pregăti aşa-numita pomană a porcului, o mâncare
    oferită celor care au participat la această activitate, pe durata căreia,
    ţinând cont de faptul că se desfoşoară în aer liber, se mai serveşte o ţuică
    fiartă sau un pahar de vin fiert.

    Într-un vas de tuci (fontă) se pune puţină osânză, acea grăsime care se
    adună din cavitatea abdominală a porcului şi din care se obţine untura. După ce
    se topeşte grăsimea, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă,
    fleică şi pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm
    apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră,
    amestecând din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de
    usturoi, tăiaţi mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă
    de cimbru uscat şi turnăm
    puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi punem sare după gust. Aceasta este
    pomana porcului, care se serveşte caldă, împreună cu mămăligă şi cu un pahar de
    vin roşu.

  • Pomana porcului

    Pomana porcului

    La sfîrşitul acestei săptămâni, mai precis duminică, 20 decembrie,
    este Ignatul, ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care
    urmează să fie
    preparat pentru masa de Crăciun. În gospodăriile din Transilvania, provincie unde
    carnea de porc are o pondere mai mare în consum, sunt sacrificaţi doi porci,
    unul înainte de Crăciun, celălalt după Anul Nou.



    Preparate tradiţionale
    pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebărul, slănina, şunca
    semiafumată, cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie menţionat că porcul nu este
    consumat integral în perioada Sărbătorii Crăciunului, După tranşarea porcului
    se obţin slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare, cârnaţi şi carne
    prăjită, puse la păstrare în borcane cu untură.

    Unul dintre preparatele
    specifice este guşa de porc fiartă în apă cu sare sau în zeamă de varză,
    conform unei reţete din zona Făgăraşului (partea de sud a Transilvaniei). Guşa
    este partea mai groasă de slănină din zona gâtului, care are şi puţină carne,
    în straturi. Această parte cu şorici, slănină şi carne se pune la fiert în
    zeamă de varză acră, în care se adaugă boabe de piper şi două frunze de dafin,
    precum şi apă în cazul în care zeama de varză este foarte sărată. Guşa se
    fierbe la foc mic pentru ca să nu plesnească şoriciul, după care se scoate la
    zvântat. Apoi guşa se dă pe exterior cu boia dulce de ardei, cu piper negru
    măcinat şi cu usturoi pisat. Se feliază înainte de a fi servită ca aperitiv, la
    masa de Crăciun. Guşa poate fi păstrată mai mult timp dacă este afumată.


    La sacrificarea rituală
    a porcului este tradiţia de a pregăti aşa-numita pomană a porcului, o mâncare
    oferită celor care au participat la această activitate, pe durata căreia,
    ţinând cont de faptul că se desfoşoară în aer liber, se mai serveşte o ţuică
    fiartă sau un pahar de vin fiert.

    Într-un vas de tuci (fontă) se pune puţină osânză, acea grăsime care se
    adună din cavitatea abdominală a porcului şi din care se obţine untura. După ce
    se topeşte grăsimea, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă,
    fleică şi pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm
    apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră,
    amestecând din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de
    usturoi, tăiaţi mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă
    de cimbru uscat şi turnăm
    puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi punem sare după gust. Aceasta este
    pomana porcului, care se serveşte caldă, împreună cu mămăligă şi cu un pahar de
    vin roşu.

  • Pomana porcului

    Pomana porcului

    Mai sunt doar câteva zile până la Ignat (20
    decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează
    să fie preparat pentru masa de Crăciun.
    Preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebărul,
    slănina, şunca semiafumată, cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie menţionat că
    porcul nu este consumat integral în perioada Sărbătorii Crăciunului, de pe urma
    acestuia rămânând slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare, cârnaţi şi
    carne prăjită, puse la păstrare în borcane cu untură.



    În gospodăriile din
    Transilvania, provincie unde carnea de porc are o pondere mai mare în consum,
    sunt sacrificaţi doi porci, unul înainte de Crăciun, celălalt după Anul Nou. La
    sacrificarea rituală a porcului este tradiţia de a pregăti aşa-numita pomană a
    porcului, o mâncare oferită celor care au participat la această operaţiune.


    Cum ajungem la pomana porcului, un preparat
    necesar după atâta muncă şi, eventual, după ţuica fiartă care este servită
    tradiţional atunci când tranşarea se face în aer liber? Într-un vas de tuci
    (fontă) se pune puţină osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea
    abdominală a porcului şi din care se obţine untura. După ce se topeşte
    grăsimea, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă, fleică şi
    pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm apă şi
    lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră, amestecând
    din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de usturoi, tăiaţi
    mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă de cimbru uscat şi turnăm puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi
    punem sare după gust. Aceasta este pomana porcului, care se serveşte caldă,
    împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin roşu.

  • Pomana porcului

    Pomana porcului

    Mai sunt doar câteva zile până la Ignat (20
    decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează
    să fie preparat pentru masa de Crăciun.
    Preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebărul,
    slănina, şunca semiafumată, cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie menţionat că
    porcul nu este consumat integral în perioada Sărbătorii Crăciunului, de pe urma
    acestuia rămânând slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare, cârnaţi şi
    carne prăjită, puse la păstrare în borcane cu untură.



    În gospodăriile din
    Transilvania, provincie unde carnea de porc are o pondere mai mare în consum,
    sunt sacrificaţi doi porci, unul înainte de Crăciun, celălalt după Anul Nou. La
    sacrificarea rituală a porcului este tradiţia de a pregăti aşa-numita pomană a
    porcului, o mâncare oferită celor care au participat la această operaţiune.


    Cum ajungem la pomana porcului, un preparat
    necesar după atâta muncă şi, eventual, după ţuica fiartă care este servită
    tradiţional atunci când tranşarea se face în aer liber? Într-un vas de tuci
    (fontă) se pune puţină osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea
    abdominală a porcului şi din care se obţine untura. După ce se topeşte
    grăsimea, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă, fleică şi
    pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm apă şi
    lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră, amestecând
    din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de usturoi, tăiaţi
    mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă de cimbru uscat şi turnăm puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi
    punem sare după gust. Aceasta este pomana porcului, care se serveşte caldă,
    împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin roşu.

  • Preparate de Crăciun

    Preparate de Crăciun


    Cu câteva zile înainte de Crăciun, mai precis în ziua de Ignat (20 decembrie), are loc, conform tradiţiei, sacrificarea porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. Este nevoie de timp pentru ca pe masa de Crăciun să ajungă preparate tradiţionale precum piftie, lebăr, şorici, slănină, jumări, tobă, caltaboş, cârnaţi şi sarmale. Sacrificarea rituală este urmată de aşa-numita “pomană a porcului”, care se pregăteşte rapid. Într-un vas de tuci (fontă), în care se topeşte osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a porcului se adaugă cuburi de carne (pulpă, costiţă şi fleică), ficat şi splină de porc, iar spre final vin roşu, cimbru uscat, piper şi sare după gust.



    Lebărul, o denumire locală care provine cel mai probabil de la cuvântul german leberwurst, este un fel de cârnat preparat din ficat, grăsime şi condimente, învelişul fiind întestinul gros. Caltaboşul este asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca la lebăr. Caltaboşul este umplut cu organe de porc, precum ficat, splină, rinichi şi inimă. Toate organele trebuie fierte, tocate şi apoi amestecate cu orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar, condimente, de asemenea, măcinate, adăugând şi sare după gust. Un alt preparat pus pe platoul de aperitive este toba. Conţine un amestec de bucăţi de carne de porc cu grăsime, din porţiunea guşei, la care se adaugă şorici, bucăti de ficat, inimă, rinichi şi limbă, precum şi urechi. Toate acestea, mărunţite, sunt puse fie în interiorul stomacului de porc, fie într-un înveliş plastic, atunci când toba este obţinută industrial.



    Pentru masa de Crăciun se pregăteşte friptură de porc şi cârnaţi proaspeţi puşi pe grătar sau prăjiţi în ulei, cu garnitură de varză acră călită, precum şi sarmalele. Întâlnite în tot spaţiul balcanic, dar revendicate de fiecare ţară ca fiind produs tradiţional, sarmalele îşi au originea în bucătăria turcească de unde au înprumutat şi numele, pentru că în turcă li se spune “sarmak”. În timp ce turcii au făcut sarmale din foi de viţă şi le-au umplut cu carne de vită sau cu orez şi stafide, popoarele din Balcani au diversificat reţetele, folosind ca înveliş foile de varză, dulce sau murată, iar ca umplutură carnea tocată de porc, de pasăre sau chiar de peşte. În România, sarmalele tradiţionale sunt cele cu varză acră şi cu carne de porc. Se servesc calde, după ce pe ele se toarnă smântână, alături de mămăligă.



    Desertul tradiţional pentru masa de Crăciun este cozonacul. Este făcut din aluat dospit, cu ouă, unt, zahăr şi este umplut cu nucă, cu cacao, cu stafide sau cu rahat.


  • Preparate de Crăciun

    Preparate de Crăciun


    Cu câteva zile înainte de Crăciun, mai precis în ziua de Ignat (20 decembrie), are loc, conform tradiţiei, sacrificarea porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. Este nevoie de timp pentru ca pe masa de Crăciun să ajungă preparate tradiţionale precum piftie, lebăr, şorici, slănină, jumări, tobă, caltaboş, cârnaţi şi sarmale. Sacrificarea rituală este urmată de aşa-numita “pomană a porcului”, care se pregăteşte rapid. Într-un vas de tuci (fontă), în care se topeşte osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a porcului se adaugă cuburi de carne (pulpă, costiţă şi fleică), ficat şi splină de porc, iar spre final vin roşu, cimbru uscat, piper şi sare după gust.



    Lebărul, o denumire locală care provine cel mai probabil de la cuvântul german leberwurst, este un fel de cârnat preparat din ficat, grăsime şi condimente, învelişul fiind întestinul gros. Caltaboşul este asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca la lebăr. Caltaboşul este umplut cu organe de porc, precum ficat, splină, rinichi şi inimă. Toate organele trebuie fierte, tocate şi apoi amestecate cu orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar, condimente, de asemenea, măcinate, adăugând şi sare după gust. Un alt preparat pus pe platoul de aperitive este toba. Conţine un amestec de bucăţi de carne de porc cu grăsime, din porţiunea guşei, la care se adaugă şorici, bucăti de ficat, inimă, rinichi şi limbă, precum şi urechi. Toate acestea, mărunţite, sunt puse fie în interiorul stomacului de porc, fie într-un înveliş plastic, atunci când toba este obţinută industrial.



    Pentru masa de Crăciun se pregăteşte friptură de porc şi cârnaţi proaspeţi puşi pe grătar sau prăjiţi în ulei, cu garnitură de varză acră călită, precum şi sarmalele. Întâlnite în tot spaţiul balcanic, dar revendicate de fiecare ţară ca fiind produs tradiţional, sarmalele îşi au originea în bucătăria turcească de unde au înprumutat şi numele, pentru că în turcă li se spune “sarmak”. În timp ce turcii au făcut sarmale din foi de viţă şi le-au umplut cu carne de vită sau cu orez şi stafide, popoarele din Balcani au diversificat reţetele, folosind ca înveliş foile de varză, dulce sau murată, iar ca umplutură carnea tocată de porc, de pasăre sau chiar de peşte. În România, sarmalele tradiţionale sunt cele cu varză acră şi cu carne de porc. Se servesc calde, după ce pe ele se toarnă smântână, alături de mămăligă.



    Desertul tradiţional pentru masa de Crăciun este cozonacul. Este făcut din aluat dospit, cu ouă, unt, zahăr şi este umplut cu nucă, cu cacao, cu stafide sau cu rahat.


  • Pomana porcului

    Pomana porcului

    Mai sunt doar câteva zile până la Ignat (20 decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. Preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebărul, slănina, şunca semiafumată, cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie menţionat că porcul nu este consumat integral în perioada Sărbătorii Crăciunului, de pe urma acestuia rămânând slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare, cârnaţi şi carne prăjită, puse la păstrare în borcane cu untură.



    În gospodăriile din Transilvania, provincie unde carnea de porc are o pondere mai mare în consum, sunt sacrificaţi doi porci, unul înainte de Crăciun, celălalt după Anul Nou. La sacrificarea rituală a porcului este tradiţia de a pregăti aşa-numita “pomană a porcului”, o mâncare oferită celor care au participat la această operaţiune. Pentru a conserva aceste tradiţii, în ultimii ani, în judeţul Covasna este organizat, este adevărat nu în decembrie, ci în februarie, Festivalul Internaţional de Pomana Porcului, internaţional pentru că au participat echipe din Croaţia, Slovacia, Ungaria şi din România. În interval de câteva ore, aceste echipe se străduie să obţină, sub atenta supraveghere a juriului, diferite preparate din carne de porc.



    Cum ajungem la “pomana porcului”, un preparat necesar după atâta muncă şi, eventual, după ţuica fiartă care este servită tradiţional atunci când tranşarea se face în aer liber? Într-un vas de tuci (fontă) se pune puţină osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a porcului şi din care se obţine untura. După ce se topeşte grăsimea, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă, fleică şi pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin.



    Adăugăm apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră, amestecând din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de usturoi, tăiaţi mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă de cimbru uscat şi puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi punem sare după gust. Aceasta este pomana porcului, mâncare care se serveşte caldă, împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin roşu. Poftă bună!

  • Pomana porcului

    Pomana porcului

    Mai sunt doar câteva zile până la Ignat (20 decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. Preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebărul, slănina, şunca semiafumată, cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie menţionat că porcul nu este consumat integral în perioada Sărbătorii Crăciunului, de pe urma acestuia rămânând slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare, cârnaţi şi carne prăjită, puse la păstrare în borcane cu untură.



    În gospodăriile din Transilvania, provincie unde carnea de porc are o pondere mai mare în consum, sunt sacrificaţi doi porci, unul înainte de Crăciun, celălalt după Anul Nou. La sacrificarea rituală a porcului este tradiţia de a pregăti aşa-numita “pomană a porcului”, o mâncare oferită celor care au participat la această operaţiune. Pentru a conserva aceste tradiţii, în ultimii ani, în judeţul Covasna este organizat, este adevărat nu în decembrie, ci în februarie, Festivalul Internaţional de Pomana Porcului, internaţional pentru că au participat echipe din Croaţia, Slovacia, Ungaria şi din România. În interval de câteva ore, aceste echipe se străduie să obţină, sub atenta supraveghere a juriului, diferite preparate din carne de porc.



    Cum ajungem la “pomana porcului”, un preparat necesar după atâta muncă şi, eventual, după ţuica fiartă care este servită tradiţional atunci când tranşarea se face în aer liber? Într-un vas de tuci (fontă) se pune puţină osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a porcului şi din care se obţine untura. După ce se topeşte grăsimea, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă, fleică şi pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin.



    Adăugăm apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră, amestecând din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de usturoi, tăiaţi mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă de cimbru uscat şi puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi punem sare după gust. Aceasta este pomana porcului, mâncare care se serveşte caldă, împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin roşu. Poftă bună!