În
martie 2013, Parlamentul României adopta legea care începea astfel: Se instituie ziua de 31 august ca Ziua Limbii Române. Ne
vom pune, desigur, întrebarea cum a fost aleasă ziua de 31 august pentru a
căpăta această semnificaţie excepţională. Deloc întâmplător, 31 august este şi
în Republica Moldova sărbătoarea limbii române. Mai mult, parlamentarii români
au ales special sărbătoarea din statul vecin, Republica Moldova, pentru a fi
sărbătoare şi în România. Şi astfel, 31 august a devenit o adevărată sărbătoare
a limbii române şi a românilor, a tuturor celor care vorbesc limba română,
oriunde s-ar afla ei în lumea largă.
Semnificaţia zilei de 31 august în
Republica Moldova este clară şi aparţine istoriei recente. În august 1989,
când, la Moscova, dar şi la Bucureşti, comuniştii erau încă la putere, în
Republica Sovietică Socialistă Moldova, pe atunci una dintre cele 15 republici
ale colosului sovietic, populaţia majoritară îşi cerea dreptul la limbă şi
identitate naţională. În forma sa, care se păstrează şi astăzi, statul
moldovean fusese creat în 1940. Atunci, teritoriul dintre Prut şi Nistru al
Regatului României fusese luat de Stalin şi Armata Roşie în urma unui ultimatum.
La sfârşitul lunii iunie 1940, Moscova cere Bucureştiului să îi cedeze
provincia istorică Basarabia, dar şi jumătatea nordică a unei alte provincii,
Bucovina. Termenii ultimatumului sovietic erau extrem de duri şi zilele
următoare aveau să fie de-a dreptul dramatice pentru întreaga fiinţă
românească. Stalin şi puterea sovietică la de la Moscova nu aveau să ierte
vreodată decizia din 1918 a românilor din Basarabia de a se uni cu România, şi
o spun clar în acest ultimatum care are anexată şi o hartă cu teritoriul cerut
imperativ de sovietici. Singură în faţa forţei staliniste, România este nevoită
să cedeze Basarabia şi Bucovina de Nord.
În ultimii ani ai puterii sovietice,
reformele lui Gorbaciov au permis popoarelor închise în URSS să îşi ceară
dreptul la identitate naţională sau chiar independenţă. Printre acestea se
aflau şi românii basarabenii, cei care avuseseră mai mult de suferit din partea
Moscovei pentru că, dincolo de Prut, era o ţară, România, unde oamenii erau de
aceeaşi etnie şi vorbeau aceeaşi limba ca şi cei din republica sovietică numită
Moldova. În Moldova sovietică, limba de stat era rusa, iar alfabetul chirilic
fusese impus limbii române majoritar vorbite acolo.
În 1989, românii din
Moldova sovietică cer răspicat dreptul la identitate naţională, la limba română
şi la alfabet latin. Toate acestea au devenit reforme în statul de dincolo de
Prut, victorii ale luptei de redeşteptare naţională a românilor din Moldova
sovietică. Limba română şi grafia latină au fost cerinţele principale ale unei
uriaşe adunări populare intrată în istorie drept Marea Adunare Naţională din 27
august 1989, la care se estimează că au participat 750 de mii de oameni, cam o
şesime din populaţia republicii. La presiunea populară, Legislativul de la
Chişinău al Moldovei încă sovietice decidea, la 31 august 1989, că limba română
este limba oficială a Republicii Moldova.
În 1990, când Uniunea Sovietică încă
exista, românii moldoveni de la Chişinău au declarat ziua de 31 august
sărbătoarea naţională Limba noastră cea română. În sfertul de secol scurs de
la proclamarea independenţei Republicii Moldova, au fost multe tentative de a
nega adevărurile rostite cu mult curaj în timpul anilor mirifici de luptă
pentru drepturi naţionale pe pământurile româneşti luate de sovietici în
1940.
Pentru toţi românii, însă, oricum
sunt şi vor fi ei numiţi de marile sau mai micile puteri, 31 august rămâne ziua
când limba română şi toate semnficiaţiile identitare pe care le reprezintă s-au
impus ca adevăr în faţa întregii lumi.