Tag: portret

  • Portretul lui Nicolae Ceauşescu

    Portretul lui Nicolae Ceauşescu


    Între 1945 şi 1989, zeci de ani, viaţa înaltei aristocraţii comuniste româneşti a fost un mister pentru omul de rând. Nu se ştia ce pasiuni aveau acei oameni, care le erau preocupările, ce discutau şi ce decizii luau. Într-un regim atât de opac, deschiderea era sinonimă cu secretul de stat, ştirile din spatele uşilor închise care mai ajungeau la urechile omului obişnuit erau mai degrabă zvonuri decât informaţii care puteau fi verificate.



    După căderea regimului comunist al lui Ceauşescu din 1989, oamenii şi-au putut face o părere despre cum era omul Ceauşescu în afara camerelor de televiziune, a adunărilor şi apariţiilor publice. Dincolo de exagerările şi bârfele inerente care însoţesc viaţa unui conducător, mai ales a unuia care nu a permis atâţia ani poporului pe care îl conducea să-l cunoască, se poate observa un om ambiţios, cu cunoştinţe reduse şi educaţie precară, dar capabil să înţeleagă şi să ia decizii.



    Inginerul Ştefan Bârlea a fost secretar personal al lui Ceauşescu în anii 1980 şi are aminitiri numeroase despre cel mai puternic om al României socialiste între 1965 şi 1989. În 2002, el povestea Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română despre întâlnirea din 1956 când l-a cunoscut pe Ceauşescu, care deţinea înalta funcţie de secretar al Comitetului Central al partidului la o convocare a activului de partid din mediul universitar: “Ne-am dus într-o sală frumoasă, lungă, era chiar în stilul lui Ceauşescu, cum şi-a organizat pe urmă şi birourile de la Comitetul Central, dincolo. Am stat aşa şi îl văd cum vine, unul mititel, cu privirea agitată puţin, se uită la noi şi întreabă: “Au venit toţi tovarăşii?” Şi intră el, au mai intrat doi activişti, a dat mâna cu fiecare. Şi a zis aşa: “Tovarăşi! V-am convocat pentru o consultare din însărcinarea conducerii partidului pentru că apreciem că munca în instituţiile de învăţământ superior trebuie să sufere unele îmbunătăţiri. Noi suntem de acord că se munceşte, că aveţi o activitate bună, dar nu suntem în pas cu ceea ce cere partidul!” Se uită la noi şi continuă “Ne gândim să înfiinţăm o uniune a asociaţiilor studenţilor, v-am chemat aicea ca să vă spuneţi părerea şi în caz că doriţi să facem aşa ceva sigur că o să înfiinţaţi voi, că nu o să înfiinţeze partidul!” Ne-a explicat şi el ce conţinea materialul, dar foarte sumar, şi pe urmă spune: “Trebuie să vă spun deşchis!” Am simţit imediat agramatismele din vorbirea lui “Nu putem, tovarăşi, să construim nici socialismul, nu putem să facem nici o dezvoltare a ţării fără să avem o intelectualitate puternică şi ataşată clasei muncitoare”.”



    Impresia pe care tânărul Ceauşescu i-a lăsat-o lui Bârlea a fost una foarte bună. Mai târziu, a acceptat fără ezitare să devină colaborator al liderului suprem: “Am plecat fascinat, m-a impresionat! Era tânăr, a vorbit foarte deschis, a fost foarte amical, când a dat mâna cu mine m-a prins de mână, s-a uitat la mine cu prietenie, ca şi la ceilalţi. Pe urmă a făcut, la plecare, gestul tipic, care îl caracteriza, cu mâinile ridicate. Am trăit cu sentimentul că l-am îndrăgit de prima dată, nu ştiu dacă sunt înţeles. Mi-a rămas o foarte bună impresie şi când am plecat toţi aveau aceeaşi bună impresie, ne-a captivat! Am simţit după aceea mai exact, că se urmărea apropierea intelectualităţii de partid, ceea ce a şi urmat.”



    Ceauşescu se baza pe memorie, dar avea şi un carneţel care îl făcuse celebru şi care îl ajuta să nu uite ce era important. Ştefan Bârlea a amintit şi de rolul acelui obiect în modul lui Ceauşescu de a interacţiona cu cei din jur: “Carneţelul negru nu trebuia neapărat să fie negru. Uneori era negru, alteori era albastru şi roşu, era o simplă agendă de buzunar, cu hârtie foarte fină, care se înnoia în fiecare an, şi pe care el avea pagini de notat şi o serie de date despre România şi câteva date internaţionale. Erau statistici, inclusiv despre unele ţări, adică era o foarte mică sinteză de anuar statistic internaţional şi intern, plus pagini de luat notiţe. Nu erau desene sau mai ştiu eu ce. Uneori, mai făcea pe hârtie, când asculta, câte un desen. Dar în carneţel nu. Acolo erau nume, data şi locul unde s-a petrecut o întâmplare sau un eveniment unde a cunoscut pe cineva. Pe cine remarca el, în carneţel, nu putea, într-un fel sau altul, să nu-l caute, în decursul timpului, pentru diverse activităţi de partid şi să-l promoveze. Carnetul respectiv îl ţinea în haina cu care era îmbrăcat. Cum haina rămânea în cabinet, uneori i-o mai controlam şi noi ca să nu-l uite. Unul, Năstase, îi controla stilourile şi vedea dacă avea şi carneţelul respectiv. Nu-l lua întodeauna peste graniţă, dar în ţară totdeauna era prezent la el, uneori îl lua şi peste graniţă. Şi avea o memorie atât de bună, încât, dacă uita ceva într-un an, spunea: “Domnule, am fost eu odată la o adunare, la nu ştiu ce, unde am văzut o tovarăşă, o femeie pe care o chema Cutare!” Adică dădea toate elementele ca ea să poată fi identificată. Şi dacă cumva avea nevoie de vreun carneţel îl cerea.”



    Portretul lui Nicolae Ceauşescu a fost unul dominat de trăsături negative şi manifestarea stilului său a fost una brutală şi agresivă, totul culminând cu plecarea sa sângeroasă de la conducerea României din decembrie 1989. Însă portretul lui trebuie privit în marea expoziţie a regimului impus în întreaga Europă Centrală şi de Est între 1945 şi 1989.




  • Portretul turistului român în 2015

    Portretul turistului român în 2015

    În ultimii 10 ani, din 2004 până în 2014, chiar şi 2015, economia şi societatea românească au trecut prin schimbări fundamentale. Aderarea la UE, criza economică, dar şi ieşirea din criză au influenţat România nu doar la nivel macro, ci şi la nivelul micro al alegerilor şi obiceiurile individuale. De pildă, un studiu recent realizat de Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism evidenţiază faptul că în ultimii ani, românii au început să călătorească din ce în ce mai des, cei cu venituri mici şi seniorii aflându-se în fruntea acestui trend. Adrian Voican, preşedintele comisiei de marketing a Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism din România, ne descrie principalele schimbări care au apărut în ultimii zece ani. Cel mai interesant lucru mi se pare faptul că a scăzut la jumătate numărul românilor care nu pleacă în vacanţă. Dacă acum 10 ani, 44% dintre români declarau că nu pleacă în nici o vacanţă, în 2014 nu au fost în vacanţă doar 22%. Jumătate din cei care nu plecau deloc în vacanţe au devenit consumatori de vacanţe. Apoi, putem să spunem că românii îşi fac vacanţele în ţară, în proporţie de 50%, aşa cum se întâmpla de altfel şi în urmă cu 10 ani. Ce s-a modificat? A crescut de trei ori numărul românilor care-şi petrec concediul în străinătate. Acum 10 ani cota lor era foarte mică, sub 10% plecau atunci în străinătate. Azi în jur de 24%-25% dintre români se duc în vacanţă, în alte ţări.

    Cauzele acestei evoluţii ţin nu doar de modificarea condiţiilor economice ale românilor, ci şi de diversificarea ofertelor turistice, de scăderea unor preţuri, dar şi de schimbarea mentalităţilor. Adrian Voican: Turismul a devenit mai accesibil, mai popular. Acum 10 ani, turismul era o chestiune ce ţinea mai mult de lux sau de conjunctură – unii angajaţi primeau un ajutor de la întreprindere pentru a pleca în vacanţă -, iar pensionarii sau seniorii nu plecau deloc de acasă. Aceste lucruri s-au modificat. Atunci o treime din cei care plecau în vacanţă, alegeau o cazare de două stele. Astăzi, numai 15% mai aleg două stele, dar a crescut categoria de patru şi cinci stele. Acum 10 ani doar 11% dintre turişti aveai venituri de 1000 de lei sau alocau vacanţei un buget de 1000 de lei. Pe atunci dacă aveau venituri modeste nu plecai în vacanţă. Astăzi chiar cei alocă 1000 de lei – considerat un venit modest în 2014 – pentru o vacanţă pleacă în proporţie de 34%. De ce se întâmplă asta? A apărut şi sistemul de înscrieri timpurii care aduce reduceri substanţiale de preţuri. Vacanţa nu mai e un lux, ci a devenit o necesitate, un obicei de consum. Vacanţa face parte din coşul obişnuit de cheltuieli chiar şi al unei familii cu venituri modeste.

    Dar unde se duc, cu predilecţie, aceşti turişti? Despre destinaţiile din România preferate de români, ne vorbeşte acum Traian Bădulescu, consultant în turism. În ţară, principalele destinaţii sunt, în primul rând, litoralul românesc al Mării Negre. Majoritatea turiştilor pleacă în concediu în perioada verii şi aşa s-a ajuns ca pe litoral să vină peste 2 milioane de români fie pentru weekend, fie pentru sejururi de 6-7 nopţi. Apoi este foarte căutat şi turismul balnear, foarte căutate fiind staţiunile balneare de pe tot cuprinsul ţării, iar în ultimii ani, a început şi Delta Dunării să fie din ce în ce mai căutată, prin agenţiile de turism. Nu omitem nici turismul montan, care întotdeauna a constituit o preferinţă a românilor. Există, evident, şi turismul rural, dar românii merg mai puţin la pensiunile rurale prin agenţiile de turism. Cu toate acestea, ei aleg aceste pensiuni din ce în ce mai mult. Este adevărat că şi turismul de aventură şi de explorare se dezvoltă de la an la an. Există şi agenţii de turism specializate pe turism montan şi de aventură. Sunt şi cluburi de turism care organizează expediţii în ţară şi în străinătate. Segmentul călătorului sau al exploratorului este în creştere.

    După cum era de aşteptat, mijlocul de transport preferat pentru deplasări în străinătate a devenit avionul, deşi acum 10 ani, cei mai mulţi români mergeau cu autocarul. Azi 55% dintre turişti merg cu avionul în timp ce acum 10 ani, doar 21% preferau acest mijloc de transport. Dar unde se duc românii cu avionul în străinătate, aflăm tot de la Traian Bădulescu: În ceea ce priveşte turismul extern vorbim despre destinaţii estivale de vară, majoritatea românilor aleg Grecia, care la ora actuală este destinaţia numărul unu a turiştilor din ţara noastră. Pe următoarele locuri sunt Turcia şi Bulgaria, dar şi alte destinaţii din bazinul mediteranean precum Spania, Italia şi Malta. Acestea sunt preferinţele românilor, atât datorită calităţii serviciilor, cât şi proximităţii. Sunt din ce în ce mai mulţi români care aleg şi circuitele turistice europene, inclusiv în Marea Britanie şi Irlanda, dar şi în zone mai îndepărtate precum în Extremul Orient, Thailanda, Vietnam, Laos, Cambogia şi America Latină. De asemenea, din ce în ce mai mulţi turişti aleg pachetele turistice de croazieră. Cele din Marea Mediterană sunt destul de accesibile la preţ pentru români. Deşi cei mai mulţi români călătoresc vara, iarna au început să fie alese din ce în ce mai des city break-urile în oraşe europene. Tot iarna sunt preferate destinaţiile montane, cum ar fi Austria, destinaţia preferată de mulţi ani.

    Românii preferă, aşadar, relaxarea şi confortul litoralului pe timpul verii, iar în timpul anotimpului rece, ospitalitatea oferită de cabanele montane după practicarea sporturilor de iarnă.