Tag: praf de copt

  • Prăjitură cu mere

    Prăjitură cu mere


    “Ziua produselor agroalimentare româneşti” a fost marcată recent la Timişoara prin diverse acţiuni, prin care un concurs de reţete tradiţionale denumit “Gustul ca patrimoniu”. Scopul acestui concurs a fost să pună în valoare gastronomia locală ca parte a patrimoniului cultural din Banat, ceea ce a făcut ca juriul să puncteze specificul local, utilizarea ingredientelor naturale şi originalitatea. Pentru unele reţete, originalitatea a inclus şi denumirea acestora, unele aproape imposibil de tradus, precum “păturată pe crumpi”. Pe lista reţetelor au figurat “gogoşi cu abur”, “caş de gutui” sau “plăcintă acră cu ludaie, mere şi nucă” adică o plăcintă cu dovleac, mere şi nucă.



    Plecând de la ultimul preparat menţionat, vă prezentăm în continuare reţeta unei prăjituri cu mere. Avem nevoie de două kg de mere, un sfert de kg de zahăr, un sfert de kg de făină, un pachet de 200 de grame de margarină şi praf de copt. Margarina trebuie amestecată cu făina, cu praful de copt şi, dacă este cazul, cu puţină apă pentru omogenizarea aluatului care trebuie să aibă o anumită consistenţă şi care trebuie lăsat în frigider circa o oră. Separat se face umplutura. Merele se dau pe răzătoare, se storc de zeamă şi se amestecă cu zahărul şi, eventual, cu puţină scorţişoară.



    Aluatul se împarte în două părţi astfel încât să obţinem două foi care se vor întinde într-o tavă de cuptor. Punem umplutura peste prima foaie, apoi peste umplutură întindem cea de a doua foaie, presând pe margini pentru ca umplutura de mere să nu iasă la suprafaţă. De asemenea, înainte de a introduce tava în cuptor, aluatul trebuie înţepat des cu o scobitoare sau cu o furculiţă. Tava trebuie ţinută în cuptor la foc mic până când aluatul începe să se rumenească. După ce s-a răcit, se presară zahăr pudră şi se porţionează.


  • Prăjitură cu mere

    Prăjitură cu mere


    “Ziua produselor agroalimentare româneşti” a fost marcată recent la Timişoara prin diverse acţiuni, prin care un concurs de reţete tradiţionale denumit “Gustul ca patrimoniu”. Scopul acestui concurs a fost să pună în valoare gastronomia locală ca parte a patrimoniului cultural din Banat, ceea ce a făcut ca juriul să puncteze specificul local, utilizarea ingredientelor naturale şi originalitatea. Pentru unele reţete, originalitatea a inclus şi denumirea acestora, unele aproape imposibil de tradus, precum “păturată pe crumpi”. Pe lista reţetelor au figurat “gogoşi cu abur”, “caş de gutui” sau “plăcintă acră cu ludaie, mere şi nucă” adică o plăcintă cu dovleac, mere şi nucă.



    Plecând de la ultimul preparat menţionat, vă prezentăm în continuare reţeta unei prăjituri cu mere. Avem nevoie de două kg de mere, un sfert de kg de zahăr, un sfert de kg de făină, un pachet de 200 de grame de margarină şi praf de copt. Margarina trebuie amestecată cu făina, cu praful de copt şi, dacă este cazul, cu puţină apă pentru omogenizarea aluatului care trebuie să aibă o anumită consistenţă şi care trebuie lăsat în frigider circa o oră. Separat se face umplutura. Merele se dau pe răzătoare, se storc de zeamă şi se amestecă cu zahărul şi, eventual, cu puţină scorţişoară.



    Aluatul se împarte în două părţi astfel încât să obţinem două foi care se vor întinde într-o tavă de cuptor. Punem umplutura peste prima foaie, apoi peste umplutură întindem cea de a doua foaie, presând pe margini pentru ca umplutura de mere să nu iasă la suprafaţă. De asemenea, înainte de a introduce tava în cuptor, aluatul trebuie înţepat des cu o scobitoare sau cu o furculiţă. Tava trebuie ţinută în cuptor la foc mic până când aluatul începe să se rumenească. După ce s-a răcit, se presară zahăr pudră şi se porţionează.


  • Dulceaţă de caise

    Dulceaţă de caise


    În această ediţie vă oferim câteva sugestii privind prepararea şi conservarea caiselor:



    Avem nevoie de 3 kg de caise şi de un kg de zahăr. După ce spălăm caisele, le desfacem în jumătate, le scoatem sâmburii, le punem într-o cratiţă împreună cu zahărul până când fructele lasă zeamă. Punem compoziţia la fiert pentru circa jumătate de oră, după care scoatem caisele din vas cu ajutorul unei spumiere şi lăsăm siropul la fiert în continuare pentru încă o jumătate de oră, amestecând din când în când. Turnăm fructele înapoi în vas şi mai lăsăm cratiţa pe foc pentru câteva minute. Turnăm apoi dulceaţa în borcane pe care le închidem bine cu capac, după care le lăsăm să se răcească lent, acoperite cu o pătură. Pentru a fi păstrate timp îndelungat, după ce s-au răcit, borcanele trebuie puse într-o tavă pe care o băgăm în cuptorul rece pe care îl lăsăm la foc mic timp de un sfert de oră, după care scoatem borcanele şi le lăsăm să se răcească în tavă.



    Pentru a obţine gem de caise, avem aceeaşi ordine a operaţiilor, cu excepţia faptului că de această dată caisele nu mai sunt scoase temporar din vas în timpul fierberii decât pentru a le pasa. Trebuie amestecat periodic pentru ca această compoziţie să nu se prindă de fundul cratiţei. Pentru a verifica dacă gemul este gata, se ia puţin din compoziţia aflată pe foc cu o lingură de lemn şi se toarnă pe o farfurie. În cazul în care se formează o pojghiţă şi nu curge uşor în farfurie, atunci oprim focul şi turnăm gemul în borcane pe care le închidem bine cu capac. Pentru conservare se procedează la fel ca la dulceaţă. Gemul de caise poate fi consumat ca atare sau poate fi folosit în compoziţia unor prăjituri.



    Caisele pot fi folosite şi la prepararea unor prăjituri. Avem nevoie de circa un sfert de kg de făină, de 100 de grame de zahăr, de un pahar cu lapte, de 50 de grame de unt sau de margarină, de două ouă, de praf de copt şi, desigur, de un caston cu caise, desigur, fără sâmburi. Într-un vas punem făina, zahărul, untul şi praful de copt, spargem ouăle şi amestecăm, adăugând puţin lapte, până când obţinem un aluat cremos. Aluatul trebuie turnat apoi într-o tavă în care am întins deja o hârtie de copt. Peste aluat se pun jumătăţi de caise, iar tava se lasă în cuptor, la foc mediu pentru circa jumătate de oră. Prăjitura se porţionează după ce se răceşte.


  • Dulceaţă de caise

    Dulceaţă de caise


    În această ediţie vă oferim câteva sugestii privind prepararea şi conservarea caiselor:



    Avem nevoie de 3 kg de caise şi de un kg de zahăr. După ce spălăm caisele, le desfacem în jumătate, le scoatem sâmburii, le punem într-o cratiţă împreună cu zahărul până când fructele lasă zeamă. Punem compoziţia la fiert pentru circa jumătate de oră, după care scoatem caisele din vas cu ajutorul unei spumiere şi lăsăm siropul la fiert în continuare pentru încă o jumătate de oră, amestecând din când în când. Turnăm fructele înapoi în vas şi mai lăsăm cratiţa pe foc pentru câteva minute. Turnăm apoi dulceaţa în borcane pe care le închidem bine cu capac, după care le lăsăm să se răcească lent, acoperite cu o pătură. Pentru a fi păstrate timp îndelungat, după ce s-au răcit, borcanele trebuie puse într-o tavă pe care o băgăm în cuptorul rece pe care îl lăsăm la foc mic timp de un sfert de oră, după care scoatem borcanele şi le lăsăm să se răcească în tavă.



    Pentru a obţine gem de caise, avem aceeaşi ordine a operaţiilor, cu excepţia faptului că de această dată caisele nu mai sunt scoase temporar din vas în timpul fierberii decât pentru a le pasa. Trebuie amestecat periodic pentru ca această compoziţie să nu se prindă de fundul cratiţei. Pentru a verifica dacă gemul este gata, se ia puţin din compoziţia aflată pe foc cu o lingură de lemn şi se toarnă pe o farfurie. În cazul în care se formează o pojghiţă şi nu curge uşor în farfurie, atunci oprim focul şi turnăm gemul în borcane pe care le închidem bine cu capac. Pentru conservare se procedează la fel ca la dulceaţă. Gemul de caise poate fi consumat ca atare sau poate fi folosit în compoziţia unor prăjituri.



    Caisele pot fi folosite şi la prepararea unor prăjituri. Avem nevoie de circa un sfert de kg de făină, de 100 de grame de zahăr, de un pahar cu lapte, de 50 de grame de unt sau de margarină, de două ouă, de praf de copt şi, desigur, de un caston cu caise, desigur, fără sâmburi. Într-un vas punem făina, zahărul, untul şi praful de copt, spargem ouăle şi amestecăm, adăugând puţin lapte, până când obţinem un aluat cremos. Aluatul trebuie turnat apoi într-o tavă în care am întins deja o hârtie de copt. Peste aluat se pun jumătăţi de caise, iar tava se lasă în cuptor, la foc mediu pentru circa jumătate de oră. Prăjitura se porţionează după ce se răceşte.