Tag: premiere

  • ”Miracle”, a new film directed by Bogdan George Apetri

    ”Miracle”, a new film directed by Bogdan George Apetri

    Miracle, the latest film by Bogdan George Apetri is being screened in more than 40 cinemas in over 20 cities and towns in Romania. The film, a psychological thriller, features Ioana Bugarin and Emanuel Parvu in the lead role. After Unidentified, which last year won the trophy of the Anonimul Film festival, Miracle is the second part of a trilogy whose action is placed in Piatra Neamt, the native town of director Bogdan George Apetri. The director has been living in the US for 20 years and is a professor at the Columbia University in New York. Divided into two chapters, Miracle starts with a young nun, Cristina Tofan, impersonated by Ioana Bugarin, who leaves the monastery to go to a hospital in the neighbouring town. The second part of the film focuses on Marius Preda, played by Emanuel Pârvu, the police inspector who reconstitutes her journey step by step. His investigation leads to clues and confessions that reveal not only the truth behind Cristina’s actions, but also a possible miracle. Bogdan George Apetri told us more about the connection between the films that make up this trilogy and about how his latest film, which had its world premiere at the Venice International Film Festival in September 2021, was received. It was the first participation in 12 years of a Romanian feature film in the Orizzonti competition section.



    Bogdan George Apetri: “It’s a trilogy, but it’s not necessarily a typical trilogy, in which films are connected to each other so that those who haven’t seen Unidentified can see Miracle and understand the story. The stories are not that connected to each other, they are rather separate. But it’s about the same universe. Some lead characters in one movie become supporting characters in the other, so I built the trilogy as three separate films in terms of narrative but I included all of them in the same universe. I came up with this idea while reading Balzac’s The Human Comedy, which, as you know, is made up of a number of books with separate stories but with characters that we find in almost each of these volumes. That’s how I came up with the idea, which I thought was very good. It’s not a TV series, but it is not a completely independent movie either. For me it is a very interesting experiment, the same city appearing in three movies and becoming itself a character. Basically, a movie is a continuous rewriting. You have an idea, you develop it, then you write the script, have a second, third version, sometimes a 10th version. And when you are on set, you write it again, because only then you are truly face to face with the actors, with the truth of the story. The editing is followed by another rewrite, plus the sound mix, which is also very important for the story, at least in my opinion. Choosing the soundtrack is in fact another rewrite of the film, because you are giving it a new emotion. So this is what a movie is, a continuous rewriting, a lot like the process of writing a book. Who knows, maybe I’ll write a book in the future. Obviously, there are differences in terms of writing process, but there are also many similarities between making a movie and writing a book. Very important for a director is to pick an idea, a story that he can live with for a few years, something he thinks about all this time. The idea for Miracle came to me in 2018 and in the summer of 2019 I was already filming it in Piatra Neamț. I was lucky enough to film before the pandemic, but I had the bad luck to release it during the pandemic. I made the post-production of both films in the Czech Republic, at Barrandov Studios, where I worked with a sensational team.



    Miracle had good reviews in the foreign press, after last year’s premiere in the Orizzonti section of the Venice Film Festival, dedicated to films that represent the latest and most expressive trends in international cinema. Variety concluded that Miracle was one of the best films of the Venice Film Festival. The director told us more about the premiere in Venice: “I was happy because most of the team was present in Venice. The lead actors were there, alongside producer Oana Iancu and casting director Cătălin Dordea. I was very happy that all these people that worked so hard on the film were in Venice. It was a great achievement and the team enjoyed the success of the film. And now, at its release, I am glad to be in the country because this way I can participate in many screenings.



    Alongside Ioana Bugarin and Emanuel Pârvu, the cast of “Miracle also includes Cezar Antal, Ovidiu Crișan, Valeriu Andriuță, Ana Ularu, Valentin Popescu, Marian Râlea, Nora Covali, Natalia Călin, Cătălina Moga, Olimpia Mălai, Vasile Muraru and Mircea Postelnicu. The director of photography is Oleg Mutu, the set design is signed by Mihaela Poenaru, the costumes are signed by Liene Dobrāja, and the makeup by Bianca Boeroiu. The film is produced by Oana Iancu and Bogdan George Apetri through their new production house The East Company Productions. The project participated in the Works in Progress section of Les Films de Cannes à Bucharest in 2020.







  • Rendez-vous aux jardins 2021 en première en Roumanie

    Rendez-vous aux jardins 2021 en première en Roumanie

    Les 4, 5 et 6 juin, le Domaine Ion Ghica de Ghergani, situé dans la ville de Răcari du département de Dâmboviţa (sud), organise, avec lAssociation D3M, une célébration de lart roumain contemporain sous le titre Exploring art and nature – Explorations art et nature. Linterlocutrice de Ligia est Mme Irina Bossy-Ghica, propriétaire du Domaine. Retrouvez le programme complet de cet événement sur https://www.facebook.com/DomeniulIonGhica.

  • Selecţia naţională pentru Festivalul Naţional de Teatru

    Selecţia naţională pentru Festivalul Naţional de Teatru

    41 de spectacole, provenind de la 32 de teatre și companii teatrale din
    România, vor fi prezente în cea de-a 29-a ediție a Festivalului Național de
    Teatru, care va avea loc între 18-27 octombrie 2019. Despre spectacolele
    selecţionate la următoarea ediţie a FNT, toate produse în stagiunea 2018-2019, Marina
    Constantinescu, directorul și selecționerul Festivalului, a vorbit recent
    într-o conferinţă de presă. Această selecţie îşi propune să atragă atenţia asupra tendinţelor şi
    asupra unor regizori. Pot spune că îi urmăresc de multă vreme, le urmăresc
    producţiile şi de aceea consider că acum teatrul este într-un moment foarte
    bun. Este vorba de diversitate şi sper ca propunerile mele să fie pe măsura
    acestui fenomen teatral care ne aduce pe toţi împreună, creatori şi spectatori,
    şi care, de fapt, ne susţine să mergem mai departe prin valoare. Vreau să mai
    spun că sunt ataşată, într-un fel sau altul, de fiecare spectacol selecţionat.



    Radu Afrim, Victor Ioan Frunză, Alexandru Dabija
    sunt regizorii cu cele mai multe spectacole selecţionate în FNT. Selecția, a
    declarat selecționerul Festivalului,
    Marina Constantinescu, a fost făcută pornind de la o stagiune complicată pentru
    teatrul românesc: unele premiere nu au mai avut loc, alte premiere au avut o
    întârziere mare față de programările inițiale – dar bine că au putut apărea,
    într-un final, pe scenă.

    Marina Constantinescu despre două dintre spectacolele
    pe care le vedem la FNT 2019. Pădurea Spânzuraţilor, după Liviu Rebreanu, regia, scenariul şi
    universul sonor Radu Afrim, scenografia Cosmin Florea, coregrafia Andreea Gavriliu,
    producţie a Teatrului Naţional I.L.Caragiale din Bucureşti. Cred că este
    spectacolul eveniment a viitoarei ediţii FNT, într-un fel cel mai elaborat şi
    cel mai atent lucrat spectacol din câte a făcut Radu Afrim până la acest
    moment. De asemenea, cred că spectacolul respectiv a avut şi o miză personală,
    şi mai cred că modernitatea lui Liviu Rebreanu a fost, în cea mai mare parte,
    motorul scenariului. Este un spectacol complex, o mărturie extraordinară şi
    inteligentă care parcurge toate palierele romanului lui Liviu Rebreanu, anumite
    replici devenind în spectacol chei de rezistenţă.


    Un alt spectacol selecţionat
    este Republica Melania, de Irina Nechit, în regia lui Gelu Colceag, montat la
    Teatrul Odeon din Bucureşti. Este vorba de un one woman show cu Rodica
    Mandache, un text pe care poeta din Republica Moldova, Irina Nechit, l-a scris
    mai demult. Cred că datorită alegerii pe care regizorul Gelu Colgeag a făcut-o,
    mă refer la Rodica Mandache, montarea aduce un plus de vulnerabilitate unui
    personaj pe care-l mai salvează doar jocul cu amintirea şi aşteptarea.

    Marina
    Constantinescu a vorbit şi despre noua identitate vizuală a Festivalului,
    precizând că aceasta a fost inspirată de o fotografie parte a unei expoziții de
    la Theàtre de la Ville din Paris.
    Fotografia este semnată de artistul Jean Louis Fernandez, care a încercat să
    surprindă momentele de transformare a chipului actorului în Mască

  • Romanian Films in Cannes

    Romanian Films in Cannes

    Two Romanian films have their premieres at the 72nd edition of the Cannes Film Festival, running between May 14 and 25. La Gomera, directed by Corneliu Porumboiu, was included in the official competition, while the short film The Last Trip to the Seaside, directed by Adi Voicu, was screened in the Semaine de la Critique section.



    La Gomera, Corneliu Porumboiu’s fifth feature length fiction movie, was filmed on location in Romania, Spain, and Singapore in 2018, featuring a Romanian and Spanish cast. Cristi is a corrupt Romanian cop involved in a 30 million Euro deal with organized crime, who goes to the La Gomera island, in order to learn El Silbo, the local whistling language. This coded kind of communication is supposed to help him free Zsolt, a drug dealer in detention in Bucharest, and the only member of the drug ring who knows where the money is hidden. Corneliu Porumboiu told us how he came about the story:



    Corneliu Porumboiu: I was in France, and I saw a documentary about the island and this language. This was ten years ago, as I was finishing Police, Adjective, and the documentary stuck in my head. I started reading up on the whistling language, and I envisaged the film as being a crime thriller. I wrote several versions, and four years ago I took it up again, and eventually realized that I will take it into the film noir genre. Making this movie took a lot of research. I used the Internet at first, then I went to the island to see what I was dealing with. Because there are things that you can’t just read about, you have to be there. I went to La Gomera three or four times, one week at a time. In addition, because the language is protected, and is taught in schools as a compulsory subject, I worked with a teacher, the head of the El Silbo language department, who came to Romania to coach the actors. This was my opportunity to work with an expert.



    Corneliu Porumboiu sees La Gomera as a natural extension of his preoccupations:



    Corneliu Porumboiu: “Theme wise, the movie is linked to two of my previous movies, Was It or Was It Not, and Police, Adjective, which were also centered on language. In Was It or Was It Not, an entire community was trying to define a concept, that of revolution, in order to understand what they had lived through, while Police, Adjective is a movie about bureaucratic and political language, so this movie came as a natural extension. I think all my movies deal with communication, it is one of my recurring themes.



    The short film The Last Trip to the Seaside, directed by Adi Voicu, screened in the Semaine de la Critique section, a section focusing on uncovering emerging talent in cinema, is the director’s second fiction short. The first was The Fog, which won awards in Angers and Sankt Petersburg. The plot unfurls in the compartment of a train going to the seaside. The six passengers converse, but one moment of suspicion derails the entire interaction. Before trying his hand at fiction, Adi Voicu directed, by himself or in collaboration, several documentaries, dealing with a variety of subjects, including the Danube Delta and Romanians in Ukraine. He said he would not limit himself to this type of movies, and that it doesn’t matter what form you give a story:



    Adi Voicu: “Fiction movies are cinema too, and if some stories go well as documentaries, others go better as fiction. I think this is the reason for which fiction appeared, out of the need to tell some stories when you cannot resort to documentaries. For example, you cannot film inside a police van as it goes to the police precinct, it’s against the law. Therefore, you have to resort to fiction to show a scene like that.



    One of the actors featured in the short film The Last Trip to the Seaside, Ana Ciontea, spoke to us ahead of the premiere in Cannes:



    Ana Ciontea: “I am very happy that the movie was selected for the Cannes festival, and I congratulate Adi Voicu, I believed in his films right from the start. It was a great experience to act in The Last Trip to the Seaside, the script won me over right away, even though Adi made some changes along the way. What also won me over was Adi’s attention to detail. During rehearsal I became convinced that I was going to be in a very good movie. Also, very importantly, Adi Voicu boosted our confidence. This moved me, and helped me very much.



    (translated by: Calin Cotoiu)

  • Arthur H

    Arthur H

    Arthur H, personnalité singulière de la scène musicale française, rencontre pour la première fois le public de Bucarest, en ce début du mois de mai, à l’invitation de l’Institut français, dans le cadre de la Saison croisée France-Roumanie. Malgré un séjour artistique très bref, il propose deux soirée-événement: l’une, de lecture de poèmes du poète français d’origine roumaine Gherasim Luca, l’autre, musicale, où il chante ses propres créations. Ileana Taroi a réussi à interviewer Arthur H.



  • Theaterpremiere: „Plastik“ von Marius von Mayenburg in Bukarest inszeniert

    Theaterpremiere: „Plastik“ von Marius von Mayenburg in Bukarest inszeniert

    Auf der Suche nach einem klaren und unkomplizierten Stil, der zwischen seinen Aufführungen und dem Publikum eine vertraute Atmosphäre schafft, hat der Theaterregisseur Theodor-Cristian Popescu im Bukarester Kulturzentrum ARCUB das Stück Plastik“ von Marius von Mayenburg inszeniert. ARCUB hat vor kurzem ein Programm gestartet, das sich zum Ziel setzt, dem Bukarester Publikum die zeitgenössische Theaterkunst näher zu bringen, indem es Themen von allgemeinem Interesse anspricht, die die heutige Gesellschaft widerspiegeln.



    Das gesellschaftskritische Stück Plastik“ kreist um ein aktuelles Thema: wie die heutige Gesellschaft mit ihren Schönheitsidealen die Menschen unter Druck setzt. Das Stück erzählt die Geschichte eines modernen, politisch hyperkorrekten und biofanatischen Elternpaares. Er ist Arzt und zeigt sich jedes Mal bereit, alles zu tun, um vor seiner Frau an Bedeutung zu gewinnen. Sie ist die Assistentin eines berühmten Künstlers. Jenseits der Karriere gibt es das Familienleben mit seinem Alltag, mit den typischen Problemen eines pubertären Sohns. Das Paar holt sich die Putzfrau Jessica ins Haus, die putzt, wäscht und sich um den Sohn kümmert.



    Theodor-Cristian Popescu hat ungefähr zehn Jahre in den USA und Kanada als Regisseur gearbeitet. Plastik“ ist bereits das sechste Stück von Marius von Mayenburg, das er auf die Bühne bringt, erzählt der Regisseur:



    In meiner Karriere habe ich bereits eine Phase beendet, in der ich fünf Stücke zu einem bestimmten Thema inszenierte. Ich habe mich dem Einfluss gewidmet, den der Kapitalismus heute auf unser Leben nimmt. Das Stück »Plastik« kann jedoch auch in diese Kategorie eingeordnet werden, denn es handelt sich um eine wohlhabende Mittelschichtfamilie, die mit keinem ernsthaften Problem konfrontiert wird, jedoch geben sich die Familienmitglieder selbst die Schuld für alles Mögliche und fühlen sich auch für ihr gutes Leben schuldig. Von nun an versuche ich, eine gewisse Vertrautheit zwischen meinen Aufführungen und den Zuschauern zu schaffen, etwas Ähnliches wie in der Beziehung zwischen dem Autor und seinen Lesern. Der Leser pflegt eine Beziehung zu dem Autor, die wenig oder überhaupt nicht mediatisiert wird und gar nicht unter dem Druck der Unterhaltungswelt und deren Suche nach dem ‚Spektakulären‘ steht. Deswegen gelingt es dem Leser, ein vertrautes und direktes Verhältnis mit dem Werk und mit dem Autor zu schaffen. Wenn man ein Buch liest, hat man den Eindruck, dass der Autor einem direkt vorliest. Man betritt ein anderes Universum, das Universum des Autors, man bewegt sich dort frei und man lässt sich vom Autor selbst führen.“




    Aus diesem Grund hat der Regisseur den Darstellern vorgeschlagen, ihre Rollen weniger explizit zu interpretieren:



    Ich wollte, dass nicht alles zum Ausdruck gebracht wird, sei es wörtlich oder Körpersprache, sondern einige Worte im Gespräch eher ungesagt bleiben. Sie sind eigentlich gute Menschen, die keine Konflikte auslösen und trotzdem ihren Weg nicht finden können. Warum? Das steht in den Sternen geschrieben. Sicher ist, dass sie deswegen unglücklich sind. Eine wichtige Rolle spielt Jessica, eine Gestalt, die die chemische Reaktion inmitten dieser Unglückseligkeit ans Licht bringt. Sie ist wie eine Bombe, die nie explodiert. Sie besitzt jedoch das Potenzial, schlie‎ßlich zu explodieren, wenn man mehrmals darauf tritt. Das war meine Suche. Irgendwie habe ich versucht, diese Situation mit dem komischen Gefühl nach dem Feiern zu vergleichen, wenn man nach dem letzten Abend Kater hat, weil man zu viel mit den Freunden getrunken hat und irgendwie der Abend schlecht endete, selbst wenn keine Konflikte entstanden. Etwas bleibt jedoch, ähnlich mit dem Gefühl eines Lebens, das seinen Sinn nicht gefunden hat.“




    ARCUB ist ein Projektzentrum, das sowohl mit Darstellern der Staatstheater als auch mit unabhängigen Darstellern zusammenarbeitet. Beide Kategorien waren auch in der Inszenierung des Regisseurs Theodor-Cristian Popescu vertreten. Die Rolle des Vaters verkörpert Bogdan Dumitrache. Der Schauspieler spielt seit 10 Jahren nur in Filmen, seine Bekanntheit erlangte er allerdings mit der Rolle in der rumänischen Produktion Die Stellung des Kindes“ (Titel in deutschen Kinos: Mutter und Sohn“), die auf der 63. Berlinale mit dem Silbernen Bären ausgezeichnet wurde. Bogdan Dumitrache gab sein Theaterdebüt vor 14 Jahren, ebenfalls in einer Inszenierung des Regisseurs Theodor-Cristian Popescu, der Belgrader Trilogie“ von Biljana Srbljanović.

  • Trei premiere sibiene la FITS 2016

    Trei premiere sibiene la FITS 2016


    Trei premiere
    ale Teatrului Naţional Radu Stanca din Sibiu, prezentate zilele acestea
    într-o microstagiune, vor putea fi văzute şi aplaudate în cadrul celei de-a
    23-a ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu.


    Oameni
    obişnuiţi, de Gianina Cărbunariu, este un spectacol realizat în cadrul
    proiectului Be SpectACTive!, co-finanţat prin programul Europa Creativă al
    Uniuniii Europene, în care Naţionalul sibian este implicat în perioada
    2014-2018.


    Proiectul reuneşte 8 cazuri de
    whistlebloweri din Italia, Anglia şi România, ţări europene cu contexte şi
    legislaţii diferite în ceea ce priveşte situaţia avertizorilor de integritate.
    Şase actori dau viaţă pe scenă celor opt poveşti. La Oameni obişnuiţi, atât
    pentru publicul, cât şi artiştii trăiesc o experienţă teatrală specială.
    Actriţa Ofelia Popii: E o senzaţie
    diferită, din momentul în care te documentezi până în momentul în care joci
    efectiv, responsabilitatea parcă se dublează. Oricum, eu sunt o actriţă
    responsabilă faţă de personaj, faţă de mine, faţă de meseria mea şi faţă de
    public. Dar faptul că există un om în carne şi oase, care chiar a trăit şi
    trăieşte în continuare pe pielea lui drama asta te şi ridică, îţi dă putere şi
    simţi că trebuie să zici povestea lui, dar în acelaşi timp te şi
    responsabilizează, te încarcă foarte mult.


    Oameni
    obişnuiţi – un spectacol care te pune pe gânduri; nu poţi ieşi din sală, la
    final, neatins. Ofelia Popii: Fiecare înţelege ce vrea când iese din
    spectacol, dar pentru mine este vorba despre a avea încredere în instinctul tău
    şi în simţul tău de dreptate. Şi a reuşi să fii mai puţin matur – poate sună
    cam ciudat. Pentru că eu m-am izbit cu acest fel de a gândi în momentul în care
    am început să mă maturizez şi în momentul în care am zis că lumea în care trăim
    nu e o lume ideală. De ce să am pretenţii că există dreptate pe lumea asta? Hai
    să supravieţuiesc şi să trăiesc printre oameni care nu sunt neapărat corecţi…
    Şi asta cam fac. Lucrând la spectacolul ăsta, mi-am dat seama că, de fapt, cum
    eram eu la început, aşa era corect. Şi că, între timp, uşor, uşor îţi pierzi
    curajul, îţi găseşti argumente pentru care să nu fii corect. Sau să nu pretinzi
    de la ceilalţi să fie corecţi. Şi nu e în regulă. Şi mi se pare că spectacolul
    ăsta despre asta e. Ce alegi? Să pleci capul, să întorci privirea în altă parte
    şi să te minţi că tu eşti un om onest?


    Ofelia Popii este deţinătoarea unui Premiul
    Harold Angel, la Festivalul Internaţional de la Edinburg pentru rolul Mefisto
    din spectacolul Faust, regia Silviu Purcărete, 2010.


    O altă premieră sibiană ce va fi prezentată şi în
    cadrul Festivalului Internaţional de Teatru este 20 Noiembrie, după Lars
    Noren, un spectacol de Eugen Jebeleanu, avându-l ca protagonist pe tânărul
    actor Ali Deac. Textul are la bază atacul din 20 noiembrie 2006, din oraşul
    Emsdetten, când un tânăr în vârstă de 18 ani, Sebastian Bosse, deschide focul
    în fosta sa şcoală şi răneşte mai multe persoane, înainte de a se sinucide.
    Piesa lui Lars Noren pleacă de la acest caz real pentru a construi o ficţiune
    documentată despre viaţa măcinată a unui tânăr maltratat. Actorul Ali Deac a
    lucrat împreună cu regizorul Eugen Jebeleanu şi la traducerea textului în limba
    română: Prima dată când l-am citit, mi s-a părut foarte dur, foarte radical.
    Era foarte dur doar din scriitură, nici nu trebuia să mai faci nimic… Apoi am
    început să încerc să îl înţeleg pe acest băiat, să văd şi punctul lui de
    vedere. Bineînţeles că, totdeauna după o astfel de întâmplare, peste tot se
    spune că era nebun. Lumea nu ştie că el, cu doi ani înainte, era un elev model.
    E foarte interesant că, cu câteva luni
    înainte, în luna august, a scris pe mai multe forumuri de psihologie şi de
    psihiatrie, cerând ajutor. Chiar şi atunci s-a glumit pe seama lui. Am încercat cu Eugen Jebeleanu ca Sebastian
    să nu devină antipatic oamenilor. Spectatorul nu trebuie să plece de la spectacol
    cu aceeaşi idee sau părere cu care au plecat oamenii după ce au văzut ştirile.
    Pentru mine a fost, dar a devenit şi mai important, pentru că e un mesaj
    important: la ce se poate ajunge, la ce pot duce aceste abuzuri şi violenţa
    inutilă, gratuită şi faptul că un cuvânt poate răni mai mult decât o palmă,
    poate lăsa urme mult mai adânci.


    Creatorii spectacolului 20 Noiembrie îşi doresc
    ca povestea tânărului german Sebastian Bosse să fie doar un punct de plecare
    pentru public. Ali Deac: Vreau ca spectatorul să pornească de la el
    în a se gândi mai departe: ce pot eu să fac? Nu pot să schimb sistemul, dar pot
    să încep cu lucrurile mici. Pot să încep de la felul în care îmi educ copiii,
    să încerc să îi fac să înţeleagă că nu e în regulă cum procedează. Chiar dacă
    nu sunt de acord cu Sebastian, când se duc acasă să se gândească la faptul că
    aceste lucruri chiar s-au întâmplat şi ce pot face ei. Să înceapă cu paşi mici
    şi să se gândească ce pot face ca lumea asta să fie un loc mai bun. Cât de
    cât….


    Moroi, un spectacol în regia lui Alexandru Dabija, pe
    texte ce au la bază folclorul românesc, scrise de Cătălin Ştefănescu şi Ada
    Milea, vorbeşte despre cum se văd, de aici, din părţile astea de lume,
    potecile între şi . … noi ne îndepărtăm din ce în ce mai
    mult de morţii noştri, îi uităm extrem de repede. (…) Cred că nu e bine să îi
    dăm deoparte. (…) Cred că lumea de dincolo ne sperie în mod firesc pentru
    simplul fapt că nu putem să o controlăm, spune regizorul Alexandru Dabija
    într-un interviu. Cu toate acestea şi cu toată prezenţa permanentă a ideii de
    moarte, la spectacolul Moroi se râde. Şi se râde mult! Actorul Adrian Matioc,
    Teatrul Naţional Radu Stanca Sibiu: E un spectacol pe care
    eu îl joc cu o plăcere extraordinară! Şi publicul primeşte cu o plăcere
    extraordinară! E un spectacol care surprinde, care nu lasă spectatorul din mână
    nicio clipă, care adaugă tot timpul ceva nou. E o înşiruire de întâmplări, de
    mitologie, de mirosuri, de mâncare… De oameni! E vorba despre oameni, despre
    noi, despre oamenii care ne-au crescut pe noi. Oamenii care credeau şi în
    Dumnezeu, dar credeau şi în entităţi ciudate care aveau grijă de grădina lor şi
    care le umpleau cămările cu porumb câteodată… E un spectacol despre poveştile
    pe care ni le spuneau bunicii şi noi ne înspăimântam când flacăra lumânării
    arunca umbre ciudate pe pereţi, atunci când se lua curentul… Despre asta e
    vorba în spectacol….

  • Nachrichten 13.03.2016

    Nachrichten 13.03.2016

    BERLIN: Der Vorsitzende der Bukarester Abgeordnetenkammer, Valeriu Zgonea, hat sich am Sonntag in Berlin an einer internationalen Parlamentstagung zur Bekämpfung des Antisemitismus beteiligt. Er leitete die Plenarsitzung zum Thema Offizielle Antworten und Antworten von der Regieung auf den Antisemitismus“. An dem Treffen beteiligten sich auch der Erstvizepräsident der Europäischen Kommission Frans Timmermans, die deutsche Bundeskanzlerin Angela Merkel, Bundestagspräsident Norbert Lammert und UNESCO-Generlaleiterin Irina Bokova. Zu den Themen der Konferenz zählte auch die antisemitistische Rede im Internet und Beispiele zur Bekämpfung des Antisemitismus in den Moslemgemeinden.



    BUKAREST: Eine neue rumänische Mannschaft ist den Patrouillemissionen im Mittelmeer zur Bekämpfung der illegalen Migration beigetreten. Laut dem Innenministerium wird sich ein Eurocopter Hubschrauber des Generalinspektorats für Luftfahrt mit 4 Piloten an dem gemeinsamen Einsatz Poseidon Rapid Intervention“ der europäischen Agentur FRONTEX gemeinsam mit weiteren Boden-, See- und Lufteinsatzkräften aus 26 Ländern beteiligen. Die rumänische Mannschaft wird in den nächsten zwei Wochen auf der griechischen Insel Samos im Einsatz sein. Rumänien leistet einen beträchtlichen Beitrag zu den FRONTEX Einsätzen zur Sicherung der EU-Grenzen. Es beteiligt sich an Missionen zur Bekämpfung der Illegalen Einwanderung im maritimen Bereich Italiens und Griechenlands sowie an der Grenze zwischen Serbien und Mazedonien.



    BUKAREST: Der ungarische Spielfilm Son of Saul“, in dem der rumänische Schauspieler ungarischer Abstammung Levente Molnár mitspielt und der einen Oscar für den besten ausländischen Film erhalten hat, hatte an diesem Wochenende seine rumänische Premiere. Der Debutfilm des jungen Regisseurs László Nemes gewann zahlreiche internationale Preise und stellt die Geschichte eines iudischen Gefangenen aus Ungarn, der im Konzentrationslager Auschwitz von den Nazis zur Arbeit gezwungen wurde. Der Schauspieler des Ungarischen Staatstheaters in Klausenburg, Levente Molnár hat eine Schlüsselrolle in diesem Film, wo er Sauls besten Freund darstellt.

  • „fabriKa“ – neues Tanztheater von Gigi Căciuleanu

    „fabriKa“ – neues Tanztheater von Gigi Căciuleanu

    Der Choreograph Gigi Căciuleanu lernte die Mitglieder seiner Theatergruppe bei einem Casting für seine Romania Dance Company kennen. Er fühlte sich von den 12 jungen Tänzern angeregt. Die Zusammenarbeit entwickelte sich rapide, so dass am 22. und 23. April auf der Bühne des Kleinen Theaters in Bukarest die Erstaufführung des choreografischen Theaterstücks fabriKa“, in dem etwas produziert wird“, wie der Autor sagt, stattfinden wird. Gigi Căciuleanu dazu:



    Deshalb habe ich den Titel »fabriKa« (Die Fabrik — in fürs Rumänische eigenwilliger Schreibweise, Anm. d. Red.) gewählt. Wir denken an das Gedankenwerk und an die Bewegungsfabrik. Die Tanzfabrik hat ihren Ursprung im Kopf, im Gedanken und nicht im Körper. Anfangs muss der Kopf etwas erfinden oder ausdenken und die ersten Ideen verändern, metamorphosieren, danach kann der Körper sie ausdrücken. Ich gehe davon aus, dass ein denkender Körper schön ist. Ich beziehe mich nicht auf die Schönheit des Körpers, die ich mit der Schönheit einer Statue vergleiche. Mithilfe des Tanzes drückt der Körper verschiedene Ideen aus. Ich denke also nicht an die Ästhetik. Die Gedankenfabrik scheint mir wichtig. Denken bedeutet nicht nur Gehirn. Denken bedeutet meiner Meinung nach auch Gefühl.“




    Gigi Căciuleanu bringt im Stück fabriKa“ die Idee der Gruppe zum Ausdruck, die ihre eigene Identität hat, aber aus unterschiedlichen Persönlichkeiten gebildet ist. Jeder von uns gehört einer Gruppe an und hat gleichzeitig seine eigene Persönlichkeit. Gigi Căciuleanu verlangt von seinen Tänzern, den Raum zu füllen. Was erwartet Gigi Căciuleanu vom Zuschauer?



    Ich hoffe, dass der Zuschauer die Beziehung zwischen den Gestalten entziffert. Ich beziehe mich auf die choreografischen Gestalten und nicht auf die Theatergestalten. Eine Geige ist eine Gestalt des Orchesters. Jede einzelne Identität soll entziffert werden. Die Zuschauer sollen sich mit einer Gestalt oder mit einer Beziehung, die im Stück vorkommt, identifizieren können. Das Raumspiel scheint mir bedeutend zu sein. Wenn eine Person eine Stra‎ße durchquert, dann ist die Stra‎ße nicht mehr so, wie sie war. Der Raum ist ein Organismus, ein Mechanismus und nicht ein leerer Raum. Ich wünsche mir, dass der Zuschauer die Choreografie des Raumes spürt. Manchmal sind die Löcher im Käse schöner als der Käse. Die gleiche Idee ist für den Raum gültig.“




    Die Musik ist für Gigi Căciuleanu ein Partner. In fabriKa“ bringt er eine Montage von Liedern des kamerunischen Komponisten Manuel Wandji, der in Frankreich lebt:



    Ich habe rhythmische Musik gewählt, die mir bei der Strukturierung der Aufführung helfen soll. Ich vergleiche sie mit einem Mathematikblatt. Diese Musik stellt eine gro‎ße Konkurrenz dar, die Aufführung ist reich an Musik. Sie ist ein Gemisch von Ethnischem und Modernem. Ich brauchte die Musik, um mich zu leiten, um mich zu führen. Gleichzeitig aber sollte sie mir die Möglichkeit geben, daraus herauszutreten. Als Proletarier, als Arbeiter des Tanzes leben wir in einer Mischlingswelt. Das fühle ich in Paris ganz gut. Wenn ich Mischling sage, denke ich nicht nur an die Hautfarbe. Wir vermischen uns, weil uns das Leben in Gruppen zusammenbringt. Die Musik unterstützt mich auch in diesem Sinn.“

  • Premiere la Teatrul Naţional Timişoara

    Premiere la Teatrul Naţional Timişoara

    Primul spectacol muzical semnat de regizoarea Ada Lupu, Maria de Buenos Aires”, a avut recent premiera la Timişoara. În acelaşi timp director al Teatrului Naţional din Timişoara, Ada Lupu construieşte, împreună cu actorii teatrului şi cu bandul Nuevo Tango Quintet, o lume plină de energie şi senzualitate. Muzica celebrului compozitor Astor Piazzolla, libretul poetului uruguayan Horacio Ferrer şi reconstituirea unei seri de milonga la care spectatorii sunt participanţi — sunt aşezaţi la mese, pe care se află apă, vin şi veioze care luminează discret şi, din când în când, sunt invitaţi la dans de către actorii deveniţi, la rândul lor, dansatori.



    Ideea montării cunoscutului musical la Timişoara îi aparţine acordeonistului Alin Stoianovici, unul dintre fondatorii Nuevo Tango Quintet. Regizoarea Ada Lupu ne-a povestit după premieră: În urmă cu un an, Maria de Buenos Aires” a venit în viaţa Teatrului Naţional din Timişoara odată cu Alin Stoianovici, care m-a întrebat cum ar fi să facem Maria de Buenos Aires”, cum m-aş gândi să facem acest spectacol. M-am gândit să încercăm, în ideea că eu tocmai planificam o dezvoltare a teatrului şi către această artă a spectacolului gen performing, cum am făcut astă-seară, respectiv concert integrat în spectacol — orchestra nu este ascunsă în fosă, nu este izolată, orchestra poate veni în public, poate lucra cu noi, orchestra îşi modifică ritmul, totul în funcţie de seara respectivă şi în felul acesta spectacolul prinde mai multă sau mai puţină căldură, mai multă sau mai puţină carne”.



    Maria de Buenos Aires” este o poveste de dragoste, o poveste despre femeia din perspectivă religioasă şi femeia timpului prezent. Ada Lupu: Discutăm despre ce înseamnă o femeie astăzi, despre tot marasmul din sufletul acestei femei, devenirea ei într-o lume care mai mult sau mai puţin iubeşte femeia, care mai mult sau mai puţin o respectă şi îi dă dreptul la o poziţie, chiar sentimentală, reală… pe o muzică absolut divină. Muzica lui Piazzolla este mai mult decât o muzică. Nu este doar un nou tangou, este o muzică experimentală, o muzică de dragoste, o muzică intelectuală, o muzică ce trece toate barierele sentimentului şi ajunge la o mult mai mare emoţie. Lucrul la spectacol a durat aproape două luni. Am retradus textul, l-am readaptat şi a ieşit acest spectacol. Important pentru noi este să fie un spectacol deschis, un spectacol în care lucrăm cu publicul, un spectacol în care unul din scopurile mele este — şi cred că am ajuns acolo — ca noi să avem curajul să spunem te iubesc”, să avem curaj să îndrăznim să ne trăim viaţa, să îndrăznim să spunem ce ne place şi ce nu ne place, să nu avem prejudecăţi că nu putem spune ceva, miile de prejudecăţi din jur, care pun nişte bariere cumplite, care duc la o teribilă frustrare în societate şi, dimpotrivă, să dăm drumul emoţiei care, în baza unei bune educaţii, ne va dezvolta mult mai frumos şi profund decât toate prejudecăţile”.



    Spectacolul muzical Maria de Buenos Aires” a fost a treia premieră a stagiunii 2014-2015 a Teatrului Naţional din Timişoara. Directorul teatrului, Ada Lupu: Primul spectacol, cu care am deschis stagiunea, este Pe ceas. Cu 60 de minute mai bătrân”, pe textul lui Peca Ştefan. Este o coproducţie pe care noi o facem cu Teatrul de Stat din Karlsruhe. Pe 3 octombrie urmează ca această premieră să aibă loc şi în Karlsruhe. Este parte dintr-un proiect european demarat sub egida Convenţiei Teatrale Europene, ai cărei membri suntem. Iar în aprilie îl vom prezenta în cadrul Festivalului Dramaturgiei Româneşti, alături de alte patru producţii ale unor teatre membre ale acestei convenţii, spectacole construite pe tema Art of Ageing” — ce înseamnă astăzi în Europa îmbătrânire, pensionare… Spectacolul nostru se bazează pe o serie de interviuri făcute de Ştefan în Timişoara şi în Karlsruhe, pe diverse teme… Şi îţi dai seama că, timp de o oră, îmbătrânim împreună. Mi se pare foarte profund şi foarte important că fiecare moment din viaţă pe care hotărăşti să îl petreci fie la muncă, fie acasă, fie oriunde este o alegere, pentru că acel moment este irepetabil.



    După Pe ceas. Cu 60 de minute mai bătrân” de Peca Ştefan, a urmat Nopţi albe”, după Dostoievski, în regia italianului Stefano de Luca. Ce mai pregăteşte Naţionalul timişorean aflăm tot de la directorul instituţiei, regizoarea Ada Lupu: Vorbind despre musical, pregătim chiar Frumoasa şi bestia”. Începem lucrul la această nouă producţie, care va fi în Sala Mare. Regizorul este Kero (Miklos-Gabor Kerenyi), iar în rolurile principale sunt Matei Chioariu – Bestia şi Cristina Vlaicu, solistă la Operă — Belle. Nu este tipul acesta de performing în care implici publicul. Va fi un spectacol cu publicul în sală, actorii pe scenă. Muzica este splendidă şi cred că va avea un succes nebun. Maria de Buenos Aires” se adresează unui tip de public, acesta cred că se adresează altui tip de public. Când spun că vreau să mergem mai departe pe performing mă refer la faptul că vreau să mergem mai departe pe lucrul cu muzicieni, pe a găsi în artele spectacolului ceea ce uneşte teatrul cu arta muzicii, cu arta dansului… Mă interesează ca tip de cercetare. De asemenea, vom avea un proiect cu Pal Frenak, coregraf maghiar care trăieşte în Franţa, vrem să facem anul viitor o coproducţie cu compania lui Gigi Căciuleanu… Deci, mergem mai departe pe un tip de performing în care vrem să vedem unde ne întâlnim. Aş vrea să deschidem noi drumuri.



    Iar nouă nu ne rămâne decât să vă invităm să fiţi deschişi către ceea ce apare nou în artele spectacolului şi să veniţi la teatru!


  • Radio România Cultural zeichnet Erfolge der rumänischen Kultur aus

    Radio România Cultural zeichnet Erfolge der rumänischen Kultur aus

    Die grö‎ßten Erfolge des Vorjahres in verschiedenen Bereichen der Kultur wurden bei der Preisverleihung des Kultursenders des öffentlich-rechtlichen Hörfunks “Radio România Cultural” geehrt, die am Montag in Bukarest stattfand. An der angesehenen Veranstaltung nahmen Persönlichkeiten des Kultur- und Kunstlebens Rumäniens teil. Das Event wurde im Rumänischen Radio und im Internet live übertragen. Gastgeber der Gala waren die Schauspielerin Medeea Marinescu und der Schauspieler Vlad Zamfirescu, für die besonderen Musikmomente sorgte das Rundfunkorchester Big Band unter der Leitung des Dirigenten Ionel Tudor.



    Der Schauspieler Victor Rebengiuc wurde mit dem Exzellenzpreis ausgezeichnet: Dieser Preis hat eine ganz besondere Bedeutung für mich, weil ich ihn von einem elitären Radiosender der rumänischen Hörfunkanstalt erhalten habe, und das macht mich sehr glücklich. Einen Exzellenzpreis von solch einer Institution wie Radio România zu bekommen, ist äu‎ßerst wichtig für mich.” Die Sonderpreise der Gala Radio România Cultural gingen an die berühmte Sopranistin Angela Gheorghiu und den Violinisten Răzvan Stoica. Die diesjährige Gala feierte eine Premiere: Das zweite Jahr hintereinander wurde mit dem gro‎ßen Preis der Kategorie Lyrik” derselbe Autor ausgezeichnet. Dan Sociu erhielt den begehrten Preis für seinen Gedichtband “Vino cu mine, ştiu exact unde mergem”, “Komm mit, ich wei‎ß genau, wo wir hingehen”.



    Der Preis der Sektion “Prosa” ging an die Schriftstelerin Liliana Corobca für den Roman “Kinderland”. In der Kategorie Film” wurde der beeindruckende Erfolg des Regisseurs Călin Peter Netzer für die Produktion “Die Stellung des Kindes” geehrt. Der rumänische Spielfilm erhielt bedeutende Trophäen bei Filmfestspielen weltweit, darunter den Goldenen Bären der Berlinale 2013.



    Der Gewinner der Sektion Theater” ist der Regisseur Alexandru Dabija und der Preis für bildende Kunst ging an den Maler Horea Paştină. In der Kategorie “Musik” zeichnete sich ein klarer Gewinner ab: Nicu Alifantis für sein Erfolgsalbum und die begleitenden Konzerte “Mosaik”, während der Preis für Ausbildung an die Bukarester Behörde zur Prävention und Bekämpfung der organisierten Kriminalität für ihr juristisches Ausbildungsprojekt ging, das unter den Stichworten “Wo das Gesetz waltet, ist kein Platz für Feilschen” lief. Der Preis für Kulturmedien — Online-Projekte ging an die Webseite www.bookaholic.ro und mit dem gro‎ßen Preis der Sektion Kulturprojekte und Festivals” wurden die 20. Filmfestspiele Astra Film Festival Sibiu” im südsiebenbürgischen Hermannstadt ausgezeichent.



    Der Gewinner der Kategorie Wissenschaft” ist Professor Dr. Marin Cârciumaru für das Museum der Entwicklung des Menschen und der Technologie im Paläolithikum. Das Museum im südrumänischen Târgovişte ist das erste seiner Art in Mittel- und Osteuropa und enthält wichtige Entdeckungen aus dem mittleren und jüngeren Paläolithikum.

  • 84 ans de théâtre national radiophonique en Roumanie

    84 ans de théâtre national radiophonique en Roumanie

    « Nous sommes de beaux fous, amoureux du son. Ce n’est pas pour enregistrer une pièce de théâtre que venons à la radio, mais pour raconter une histoire, dans les conditions où le progrès de la technologie du son a rendu possibles tant de formules inédites et extrêmement efficaces de capter l’intérêt du public. » Ce sont les propos de Ilinca Stihi, la cadette de l’équipe de metteurs en scène du Théâtre National Radiophonique…




    La première pièce de théâtre radiophonique était diffusée sur les ondes de Radio Roumanie le 18 février 1929. Dans cette pièce, intitulée “Ce que savait le village ”, écrite par V. Al. Jan, les rôles principaux étaient interprétés par Maria Filotti et Romald Bulfinski, comédiens du Théâtre National de Bucarest. Vasile Manta, l’aîné de l’actuelle équipe qui travaille à la rédaction théâtrale de la Radio roumaine évoque les débuts de cette aventure culturelle : « A cette époque-là, toutes les émissions étaient diffusées en direct, car il n’y avait pas de support sonore. Ce dernier n’allait apparaître qu’après 1950, sous la forme de la bande magnétique. En Roumanie, l’enregistrement date de 1952. Depuis, cela nous a permis de conserver presque toutes les pièces radiophoniques, dans la phonothèque. Notre patrimoine compte pas moins de 12 mille pièces, de tous les dramaturges connus du monde entier. »




    Il arrive parfois, même à l’âge de la technologie, que les créateurs de théâtre radiophonique refassent l’expérience des spectacles en direct. Nous écoutons Attila Vizauer, rédacteur en chef de la rédaction théâtrale de Radio Roumanie : « A une certaine époque, on réalisait des pièces de théâtre live, avec des spectateurs dans la salle. Toute l’équipe était là: comédiens, techniciens du son et autres spécialistes. Le public était ainsi témoin de tout le travail que suppose le théâtre radiophonique. Nous souhaitons marquer le 85e anniversaire de la radio publique roumaine par un spectacle similaire, avec la variante revisitée de la première pièce radiophonique diffusées sur les ondes 1929, «Ce que savait le village», de V. Al. Jan. »




    Au bout de 84 ans d’existence, le Théâtre National Radiophonique, partie intégrante de la radio publique roumaine, n’a rien perdu de son prestige. Attila Vizauer : « Le théâtre radiophonique roumain est né presque en même temps que celui des grands pays d’Europe, à savoir dans la troisième décennie du siècle passé. Autant dire que nous avons, nous aussi, fait partie de l’avant-garde de la radio. Aujourd’hui, nous devons y réfléchir et nous proposer de garderla cadence avec ceux qui font du théâtre radiophonique de la meilleure qualité. »




    Défiant les sceptiques qui ne croyaient pas en son avenir, le théâtre radiophonique non seulement continue d’exister, mais il ne cesse d’engranger des prix décrochés aux différentes compétitions internationales. Attila Vizauer nous parle des plus récentes de ses participations : « Ce n’est pas sans fierté que j’avoue que le théâtre radiophonique connaît depuis trois ans déjà la routine des prix internationaux : il y a eu celui décroché à Hvar, en Croatie, celui de Bratislava, le festival Prix d’Italie ou bien celui de New York. On attend voir toujours si on a remporté ou non un prix au récent festival de Berlin, mais pour le reste, à chaque fois qu’on a participé, on a fini par être récompensé. On a même remporté le Grand Prix, comme quoi les experts du monde entier nous apprécient pour les éléments nouveaux et spectaculaires de nos productions. La nouvelle génération des réalisateurs fait la gloire mondiale du Théâtre National Radiophonique. »




    Ilinca Stihi s’inscrit justement dans cette nouvelle génération de metteurs en scène. Ses spectacles « Maldoror » et « Argentina », réalisés d’après ses propres scénarios, ont cartonné sur les ondes et auprès du public de tout âge. Sur ses deux productions, c’est plutôt « Argentina » qui a fait carrément le succès de son metteur en scène, après avoir décroché la Médaille d’or de la section «Special Drama » du festival international de la radio de New York. Le palmarès d’Ilinca Stihi est complété par le Grand Prix au concours Premios Ondas de Barcelone, le Prix Marulic au Festival international du spectacle radiophonique, fiction et documentaire de Hvar, en Croatie et une nomination au festival Prix Italie de Turin. Ilinca Stihi : « Argentina a été un véritable phénomène. C’est un spectacle qui transmet mon amour pour la radio, car il tourne autour d’un personnage qui meurt au micro, pendant une émission en direct. C’est le sacrifice suprême. L’histoire, je l’ai entendue à un festival en Croatie où je participais avec « Maldoror ». C’est un membre du jury qui m’avait raconté qu’en Argentine, un célèbre DJ, Fernando Pena, qui souffrait du SIDA est mort pendant qu’il interprétait un personnage au micro. Or, le public a cru que c’était une mise en scène et il continuait d’appeler et de vouloir parler avec lui. Cette histoire m’a tellement touchée que j’ai bien voulu en faire un scénario! »




    Ilinca Stihi a s’est formée à la réalisation de film, pourtant, elle a choisi de faire du théâtre radiophonique. Pourquoi? « Le théâtre radiophonique met à ma disposition un espace imaginaire offrant plus de liberté que la cinématographie. C’est bien étrange que dans un espace tellement intime où l’on travaille en petit comité, où l’on se connaît tellement bien, on arrive à profiter d’un plus de liberté et d’originalité, introuvables dans des secteurs bénéficiant de gros budgets et d’équipes nombreuses. »




    Aux dires du rédacteur en chef, Attila Vizauer, un spectacle de théâtre radiophonique fait une audience d’une centaine de milliers de personne par soirée. Un chiffre que le théâtre classique n’arrive à obtenir qu’au bout de plusieurs centaines de représentations. Or, déjà une pièce de théâtre jouée une centaine de fois est un événement en soi. Du coup, on pourrait affirmer qu’une seule diffusion sur les ondes dépasse souvent cent représentations en salle. Comme quoi, le théâtre radiophonique est le théâtre au public le plus nombreux du monde. (trad. : Ioana Stancescu, Mariana Tudose)

  • Rumänische Premiere des Berlinale-Erfolgs “Die Stellung des Kindes”

    Rumänische Premiere des Berlinale-Erfolgs “Die Stellung des Kindes”


    Der gro‎ße Erfolg Rumäniens bei der Berlinale, der Spielfilm Poziţia copilului“ (Die Stellung des Kindes“) hat diese Woche die Rumänien-Premiere gefeiert. Die Produktion von Călin Peter Netzer wurde bei der 2013 Berlinale mit dem Goldenen Bären ausgezeichnet. Zeitgleich wird der Streifen des jungen Regisseurs weltweit gezeigt und erntet tosenden Applaus des internationalen Publikums.


    Die deutsche Filmvertriebsfirma Beta Cinema“ verwaltet die Angebote für den rumänischen Spielfilm weltweit. Frankreich, Deutschland, Österreich, Griechenland, Australien, Neuseeland, USA, Gro‎ßbritannien sind nur einige der Länder, wo der Streifen in der nächsten Zeit gezeigt werden soll. Die Stellung des Kindes“ ist der dritte Spielfilm des jungen Regisseurs. Seine vorherigen Produktionen Maria“ (2003) und Medalia de onoare“ (Die Ehrenmedaille“, 2010) wurden auch europaweit von Kritik und Publikum geschätzt. Die Stellung des Kindes“ handelt von einer erstickenden Mutter-Sohn Beziehung und der starken psychischen Erschütterung, die eine derartige Beziehung einem erwachsenen Sohn hinterlässt. Nicht zuletzt wirft der Spielfilm einen Blick in die korrupte Gesellschaft des heutigen Rumäniens. Drehbuchautoren sind Răzvan Rădulescu und Călin Peter Netzer.


    Die Hauptdarstellerin Luminiţa Gheorghiu sagte bei der Bukarester Premiere, die Aufregung sei viel grö‎ßer vor dem einheimischen Publikum: Das ist der erste Kontakt mit dem rumänischen Publikum, mit den Menschen, die wir auf der Stra‎ße sehen. Ich bin der Meinung, dass die rumänischen Filmemacher derzeit den Moment der Beichte erleben. Ich erinnere mich an eine gewisse Zeitspanne, als ich vom italienischen Neorealismus und der in den jeweiligen Filmen geschilderten Armut zu viel hatte. Ich denke, dass die rumänischen Filmemacher derzeit genau diese Zeitspanne erleben. Der Regisseur Cristi Puiu sagte: Wir sollten die Wirklichkeit nicht verschönern. Und das ist die Wirklichkeit. Ich verstehe nicht, warum es den rumänischen Regisseuren oftmals zum Vorwurf gemacht wird, dass sie in ihren Filmen Lebensgeschichten erzählen. Was den Film Die Stellung des Kindes“ angeht, muss ich gestehen, ein wenig egoistisch gewesen zu sein. Ich hatte darin ein ganz gutes Drehbuch und eine Rolle mit negativen Aspekten erkannt. Das Drehnuch war so gut, dass ich es schon bei der ersten Lektüre verstanden habe. Ich bin sehr glücklich, diese Chance bekommen zu haben.“


    Der Hauptdarsteller Bogdan Dumitrache spielt die Rolle eines erwachsenen Sohnes, der sich von der erstickenden Liebe seiner Mutter zu befreien versucht. Bogdan Dumitrache erzählt von der eigenen Methode, sich in jede Rolle hineinzuversetzen:


    Zunächst muss ich die Situation und die daraus erfolgenden Erlebnisse meiner Gestalt sehr gut verstehen. Sonst kann ich die emotionale Konstellation der jeweiligen Gestalt nicht wiedergeben. Jedes Mal versuche ich au‎ßerdem, die jeweiligen Erlebnisse zu vertiefen und sie so viel wie möglich zu erweitern. Jedes Mal, wenn ich mit einem neuen Regisseur zusammenarbeite, lasse ich mich von seiner Arbeitsweise beeinflussen. Die von Călin Peter Netzer geschilderte Mutter-Sohn-Beziehung könnte ich als eine komplexe Hassliebe beschreiben. Der Streifen von Călin Netzer umfasst drei‎ßig Jahre komplizierter Beziehung in drei Tagen. Und dem Zuschauer wird es schnell klar, wie diese Mutter-Sohn-Konflikte überhaupt entstanden sind. Der Film schildert einen extremen Moment, den Höhepunkt einer schwierigen Beziehung, die Zeit, wenn man zu lange unausgesprochene Sachenzum Ausdruck bringt. In solchen Momenten herrscht eine gro‎ße Spannungen zwischen zwei Menschen.“


    In Nebenrollen treten Nataşa Raab, Florin Zamfirescu, Ilinca Goia, Adrian Titieni, Cerasela Iosifescu, Mimi Brănescu und Vlad Ivanov auf — alle bekannte und geschätzte Schauspieler in Rumänien.


    Meine Absicht war, dieses psychologische Drama auch für das Publikum interessant zu machen. Es handelt sich um Situationen, die jeder erlebt hat, und um Gestalten, in denen sich jeder wiederfinden kann, selbst wenn der Film hart ist und die Wirklichkeit, die er zum Ausdruck bringt, schwer zu akzeptieren ist. Dennoch glaube ich nicht, dass der Zuschauer daduch zu leiden hat, auf psychologischer Ebene wird er bestimmt zu gewinnen haben. Es handelt sich nicht um einen Film mit einer schnellen Wirkung oder um einen “feel good movie”, sondern um einen Film mit mittel- und langfristigem Effekt. »Die Stellung des Kindes« verändert keinen als Mensch, sondern wirft zahlreiche Fragen aufund kann in gewisser Weise als Therapie gelten“, sagte der Regisseur Călin Peter Netzer.


    Audiobeitrag hören: