Prestigiosul Premiu Nobel pentru Pace din acest an a
fost câştigat de medicul congolez Denis Mukwege şi Nadia Murad, o tânără de
origine yazidi din nordul Irakului. Fiecare dintre cei premiaţi are o poveste
de viaţă care atrage atenţia asupra situaţiei femeilor în zonele de conflict.
Nadia
Murad s-a născut şi a crescut într-un sat liniştit de păstori al populaţiei yazidi,
în nordul Irakului. În 2014, însă, acest sat a fost ocupat de teroriştii
organizaţiei auto-intitulate Statul Islamic, bărbaţii au fost ucişi iar
femeile, printre care şi Nadia Murad, atunci în vârstă de 21 de ani, a fost
trimisă în sclavia sexuală instituită de sinistra grupare teroristă. A cunoscut
infernul acestei situaţii, dar a reuşit să evadeze şi, odată ajunsă în
siguranţă, în Europa, a militat cu dârzenie pentru cunoaşterea celor întâmplate
în zonele ocupate de organizaţia Statul Islamic.
A scris un volum cutremurător,
Eu voi fi ultima, în care îşi prezintă cumplita experienţă. A devenit primul
ambasador al Naţiunilor Unite pentru Demnitatea Supravieţuitorilor Traficului
Uman şi a primit Nobelul pentru pace în anul în care se împlineşte un deceniu
de la adoptarea, de către Consiliul de Securitate al ONU, a Rezoluţiei care
stabileşte că folosirea violenţei sexuale ca armă de război este crimă de
război şi o ameninţare împotriva păcii şi securităţii internaţionale.
Denis
Mukwege este medic şi depune eforturi însemnate pentru a ajuta femeile victime
ale violenţei sexuale în Republica Democratică Congo. În urmă cu aproape două
decenii a înfiinţat Spitalul Panzi în Bukavu, o regiune în care violenţele şi
conflictele armate par a nu se mai termina. Mukwege şi personalul său au tratat
mii de victime ale abuzului sexual, care a ajuns crimă comună în războiul civil
care a ucis mai mult de şase milioane de congolezi.
Doctorul Denis Mukwege a
condamnat mereu şi cu tărie violurile în masă şi a criticat guvernul congolez
şi alte ţări că nu opresc folosirea violenţei sexuale împotriva femeilor ca
strategie şi armă de război. Aproape ca o deviză, medicul congolez spune că
dreptatea este o problemă a tuturor şi încearcă să unească pe toată lumea
împotriva violenţei sexuale în conflictele armate. Bărbaţii şi femeile,
ofiţerii şi soldaţii, civilii din zona de conflict sau de oriunde trebuie să
dezvăluie şi să combată această crimă de război.
Premiul Nobel pentru Pace din
acest an atrage atenţia unei situaţii tragice care afectează femeile şi copiii,
într-o lume cu multe războaie informale şi conflicte armate soldate cu un număr
incredibil de victime şi cu distrugeri grele. Într-o societate în care
informaţia circulă rapid, violurile în masă şi abuzurile sexuale din zonele
ocupate de militari şi paramilitari de tot felul sunt trecute prea uşor cu
vederea şi sunt repede uitate. Situaţiile de răpire în masă, de sclavie
sexuală, de viol în masă, urmate sau nu de uciderea celor torturate astfel sunt
cunoscute, dar tot de atâtea ori nu a urmat nicio acţiune concretă, nicio
măsură împotriva acestor practici criminale.
Mai mult, problema tinde să se
agraveze pe măsură ce creşte alarmant fenomenul refugiului, creşte numărul
celor care îşi părăsesc casele şi satele peste care a venit războiul. În
încheiere să observăm că laureaţii Nobelului pentru Pace din acest an sunt şi
laureaţi ai Premiului Saharov, decernat de Parlamentul European. Nadia Murad a
primit Premiul Saharov pentru libertate de gândire în 2016, împreună cu Lamiya
Aji Bashar, şi ea o tânără din comunitatea yazidi care a cunoscut iadul
sclaviei sexuale, dar a reuşit să scape şi să aducă mărturia sa cutremurătoare.
Denis Mukwege a primit Premiul Saharov în 2014, desigur, pentru munca sa
medicală de o viaţă, dedicată victimelor abuzurile sexuale, şi pentru lupta sa
ca tăcerea să nu se aşterne asupra acestor atrocităţi.
