Tag: preoti

  • Mișcări de înnoire a ortodoxiei române: Oastea Domnului

    Mișcări de înnoire a ortodoxiei române: Oastea Domnului

    La sfârșitul primului război mondial, Regatul României se unea cu provincii locuite de români din Rusia țaristă și Austro-Ungaria și apărea România Mare. Noua construcție politică crea o puternică emulație prin care toți cetățenii voiau să contribuie la democrație și prosperitate. Înnoirea religioasă era și ea prezentă, mișcările spirituale evanghelice se manifestau activ în cadrul societății. Și în interiorul ortodoxiei, confesiunea majoritară, se simțeau tendințe înnoitoare. Una dintre aceste tendințe a fost Oastea Domnului, apărută în 1923 la inițiativa preotului ortodox Iosif Trifa.



    Născut în 1888 în comitatul Turda, în nord-vestul României de azi, Trifa studiază teologia ortodoxă la Sibiu și devine preot. Este activ în presă și în apărarea intereselor sociale ale moților, locuitori din Munții Apuseni. După primul război mondial, influențat de climatul multiconfesional al Transilvaniei și de mișcările de înnoire spirituală, Trifa imaginează și o mișcare de înnoire spirituală în interiorul Bisericii Ortodoxe Române pe care a denumit-o Oastea Domnului. Ea își propunea să depășească bigotismul și formalismul de până atunci, care dominau ortodoxia, și să se deschidă către influențele moderne ale timpului.



    Preotul Zosim Oancea din Sibiu a cunoscut mișcarea Oastea Domnului pe vremea când era student, în anii 1930. Intervievat de Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română în 2001, a spus că nu era nicio deosebire doctrinară între cei care erau favorabili Oastei Domnului și cei cărora le era indiferentă:

    Oastea Domnului e o mişcare religioasă în cadrul Bisericii. Unii preoţi nu au fost atraşi de ea, nu i-a silit nimeni. Erau parohii în care exista grupare de Oastea Domnului şi preoţii nu erau de acord sau nu erau cu ei, nu-i ajutau, adică nimeni nu i-a silit nici pe preoţi și nici pe oameni. Oamenii îşi făceau programul lor; cu cântări cu viața creștină. Eu am aici cărţile mele care sunt ca orice predică, nu-i nicio deosebire.



    După mai mult de 10 ani de suspiciuni, fondatorul Oastei Domnului este excomunicat în 1936 în urma unui proces ecleziastic. Iar după doi ani, Iosif Trifa moare în urma unui infarct. Adepții săi adesea intră în conflict cu autoritățile bisericești și cu credincioșii ortodocși iar mișcarea își pierde semnificativ din influență. Însă Oastea Domnului continuă să existe. După război, mulți adepți pleacă în Occident și se apropie de alte Biserici neoprotestante.



    Madeleine Hodoroabă a fost soția pastorului evanghelic Ieremia Hodoroabă, plecat în Franța în 1940, atunci când sovieticii au ocupat Bucovina de Nord. Ea își amintea în anul 2000 de amosfera de tensiune în care trăise familia soțului ei: Ieremia, al zecelea copil din familie, a trăit o tinereţe grea prin faptul că biserica oficială de stat, adică biserica ortodoxă, a persecutat evanghelici români care se dezvoltau atunci. El îl văzuse de multe ori pe tatăl lui bătut şi rănit. Această amară amintire nu l-a părăsit niciodată, astfel că ulterior întâlnirea cu credincioşii ortodocşi mereu era penibilă pentru el. Dar a intervenit Dumnezeu în aşa fel că Ieremia, care era un credincios profund, când ulterior a putut întâlni mai mulţi credincioşi ortodocşi, chiar mulţi preoţi, a rămas foarte mulţumit şi i-a făcut multă bucurie.



    Aflați în Franța, soții Hodoroabă au făcut misionariat atât la biserica română evanghelică, cât și la postul de radio “Glasul îndrumătorului creştin de la Monte Carlo: Noi am înfiinţat biserică baptistă de limba germană la Strasbourg pe care am păstorit-o până în 1959. La Paris era încă din 1925 o bisericuţă baptistă română fără pastor și care ne-a chemat la ei. Pastorul Ieremia Hodoroabă era sigurul pastor de limbă română în Europa Occidentală. În 1961 ne-a descoperit directorul de la France World aflat la Monte Carlo, care a spus că radioul este mult mai important decât o mică biserică. Aşa am început această emisiune în 1961, dar biserica nu am putut o lăsăm.



    Biserica și microfonul au fost sprijin pentru cei persecutați, iar Madeleine și Ieremia Hodoroabă au făcut tot ce au putut pentru a le alina suferința: Mulţi dintre ei care au fost foarte mult persecutaţi atunci au găsit un loc în bisericile baptiste mai ales. Au fost casa lor. Pentru că vorbim de ei, soţul meu a făcut ulterior o carte de cântări care a fost cerută de toţi ascultători care spuneau că nu aveau cărţi cu note după care să cânte. Asta a făcut el, o carte cu note muzicale cu jumătate din cântările unuia de la Oastea Domnului, foarte cunoscut în ţară, îl chema Nicolae Moldoveanu. Era un cântăreţ din Sibiu care a compus foarte multe și foarte frumoase cântări cu caracter român.



    Însă prezentul a găsit puterea să repare greșelile trecutului. Pe 28 septembrie 1990, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a decis ridicarea excomunicării preotului Iosif Trifa, fondatorul mișcării Oastea Domnului. Astăzi, mișcarea este apropiată de Biserica Ortodoxă Română și continuă tradiția fondatorului ei.






  • Ministrul Andreea Păstîrnac a avut întâlniri cu membrii comunității românești din Republica Cipru

    Ministrul Andreea Păstîrnac a avut întâlniri cu membrii comunității românești din Republica Cipru

    Cea de a doua parte a vizitei în Republica Cipru a ministrului pentru românii de pretutindeni, Andreea Păstîrnac, a vizat întâlniri cu membrii comunității românești, ai mass-media în limba română, precum și cu preoții comunității românești.

    La Şcoala Românească din Nicosia, proiect susținut de Alianța Românilor din Cipru*, a avut loc închiderea anului școlar, prilej cu care ministrul Andreea Păstîrnac a oferit diplome de merit elevilor care participă la cursuri, dar și suporturi de curs de învăţare a limbii române, atât manuale, cât şi CD-uri cu lecţii interactive, ca făcând parte din proiectul Limba română, educație și comunicare.

    De asemenea, demnitarul român a participat la lansarea volumului, Relațiile România-Cipru, o istorie ilustrată, scrisă de doamna Elena Lazăr, traducător și editor prestigios, promotor al elenismului în România. Evenimentul a avut loc sub egida Ambasadei României în Cipru.

    * Alianţa Românilor din Cipru a fost infiintata in 1995. Principalul obiectiv este legat de promovarea educației și culturii, derulând 6 școli românești în orașele Nicosia, Limassol, Pafos, Larnaca, Dali și Paralimni.


    Printre obiectivele Alianţei se numară promovarea culturii româneşti şi a unei imagini reale a Românei în Cipru, crearea sentimentului de mândrie şi demnitate naţionala, dezvoltarea solidarităţii intre membrii comunitatii, şi strangerea legaturilor cu Romania.


    Principalele activităţi ale alianţei sunt legate de cultură şi educaţie, manifestari si actiuni comune, atat in domeniul promovarii valorilor culturale si spirituale romanesti, dar si pentru marcarea unor evenimente importante in istoria poporului roman (indeosebi Ziua Nationala a Romaniei).

  • Liber cugetători şi anticlericalism în România

    Liber cugetători şi anticlericalism în România

    Deşi nu sunt sinonime şi nu s-au suprapus perfect
    niciodată, libera cugetare şi anticlericalismul au mers de multe ori mână în
    mână. Contestarea autorităţii preoţilor a fost însoţită, în decursul istoriei,
    de mişcări de reformare a religiilor şi chiar de contestare a existenţei
    divinităţii, a sentimentului religios. Radicalismul liber cugetător şi
    anticlerical a avut adesea şi o componentă revoluţionară consistentă care avea
    ambiţia de a schimba lumea, de a instaura fericirea şi egalitatea. Libera
    cugetare şi anticlericalismul modern îşi au originile în gândirea secolului al
    18-lea când iluminismul aşeza raţiunea în centrul vieţii omului şi încerca să-l
    elibereze de sacrul iraţional. Astfel, reducerea puterii şi influenţei
    Bisericii în stat şi societate a fost unul dintre punctele cele mai importante
    ale proiectului raţionalist.


    În România, libera cugetare şi anticlericalismul
    modern au apărut în a doua jumătate a secolului al 19-lea fiind răspândite în
    mediile liberale radicale şi socialiste. Darwinismul şi materialismul au
    constituit baza teoretică a unor reformatori sociali precum medicii Constantin
    Thiron şi Victor Babeş şi filosoful Vasile Conta. Marius Rotar, cercetător la
    Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia, consideră că liber cugetătorii
    au format nucleul dur al anticlericalismului şi laicismului în România: Cei mai importanţi exponenţi
    ai anticlericalismului la noi, dar şi în Europa şi în SUA au fost liber
    cugetătorii, o mişcare culturală, politică şi filozofică ateistă în gândire care
    căutau să elibereze indivizii de prejudecăţi şi erori religioase sau
    ştiinţifice. Scopul principal era separarea Bisericii de stat, care se şi
    întâmplă în Franţa în 1905 şi în Portugalia în 1911. Sunt câţiva exponenţi
    importanţi precum Robert G. Ingersoll în SUA şi Charles Bradlaugh în Marea
    Britanie. În 1880 se fondează Federaţia Internaţională de Liberă Cugetare. Cum
    se manifestă anticlericalismul? La nivel individual este vorba despre asumara
    unei identităţi non-religioase şi în cazul liber cugetătorilor, socialiştilor,
    liberalilor radicali şi a masonilor se poate observa că se dezvoltă pe trei
    direcţii. Una este jurământul laic, o problemă rezolvată la noi abia în 1936. A
    doua direcţie este cea a căsătoriilor civile. A treia, şi cea mai importantă, după
    mine, este cea a înmormântărilor laice, a înmormântărilor fără preoţi.



    Libera cugetare şi anticlericalismul au apărut mai
    târziu în România, comparativ cu Occidentul. Marius Rotar: Sunt câţiva reprezentanţi importanţi ai
    anticlericalismului, cel mai semnificativ de la sfîrşitul secolului al 19-lea
    fiind Gheorghe Panu. În ziarul său Lupta dezvoltă un discurs absolut vehement
    la adresa Bisericii ortodoxe Române. În celebra Antologie a ateismului în
    România, este considerat primul promotor al ateismului românesc. În ciuda
    acestui fapt, în 1910, când va muri, va fi înmormântat cu preot. Şi Nicolae Leon va fi înmormântat cu
    preot. Din acest punct de vedere, Thiron a mers pînă la capăt în sensul în care
    şi-a exprimat, în 1905, dorinţa de a fi înmormântat laic, ceea ce se va
    întâmpla în 1924.



    Liber cugetătorii români şi-au exprimat
    convingerile în presă cu un limbaj care se situa adesea în registrul insultei
    şi au fost nevoiţi să-şi susţină opiniile contrare majorităţii cu forţă.
    Separarea cetăţenilor de religie şi separarea moralei de religie era un
    principiu fundamental al programului lor. Conduite precum cele ale
    socialiştilor Ştefan Gheorghiu,
    I. C. Frimu, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Panait Istrati, care au cerut să fie
    înmormântaţi laic, erau menite să fie exemple şi pentru ceilalţi. Marius Rotar: În 1913, Thiron publica
    în ziarul Dimineaţa următoarea scrisoare: Felicitări în cazul a 2 tineri
    care au preferat să încheie doar căsătoria civilă. Sincere felicitări că aţi
    avut curajul de a vă lepăda de idioţeniile religiilor creştină şi mozaică, de
    biblio-evanghelie, de ceaslov şi de Talmud şi de exploatarea clerului creştin
    şi mozaic. În reacţia Bisericii Ortodoxe Române se spune foarte clar: nu se
    găseşte nimeni care să-l înhaţe şi să-l zguduie pentru că-şi permite să insulte
    cea mai mare parte a poporului român care nu cugetă şi nu crede ca domnia sa?



    Cel mai radical nume de pe lista liberei cugetări
    şi anticlericalismului a fost medicul Constantin Thiron (1853-1924), profesor
    la Universitatea din Iaşi. Medic militar, a participat la războiul balcanic din
    1913 şi la primul război mondial. Marius Rotar a arătat care sunt detaliile din
    viaţa lui Thiron care îl fac campionul liberei cugetări din România: Pe ceasul lui Thiron scria
    moarte tuturor zeilor şi liberă cugetare! Thiron şi-a asumat pînă la ultima
    picătură această formulă anticlericală. În 1913 Thiron îşi inaugurează la Iaşi
    mormântul laic. Este primul mormânt laic din România şi este plin de simboluri.
    În acelaşi an, în cimitirul Eternitatea, se inaugurează pentru Vasile Conta un
    monument ateu. Thiron şi-a făcut testamentul de 3 ori, în 1905, 1913 şi 1921.
    Când omul este tânăr, are tendinţa de a păstra un aer rebel. Thiron, când îşi
    face primul testament laic, are 52 de ani, depăşise faza prometeică. Acolo sunt
    câteva dintre ideile pe care le are. Un citat dintr-un articol al său din
    ziarul Opinia este relevant: numai imbecilii religioşi confesionali creştini şi
    mozaici au frica morţii din cauza stupidităţilor din Biblie şi Evanghelie
    impuse de cler spre a micşora demnitatea şi curajul omenesc şi a rămâne o slugă
    platnică şi plecată clerului diverselor religii.

    Libera cugetare şi
    anticlericalismul în România au avut ecou social limitat. Dar ele a fost
    încercări de conectare a spaţiului românesc la circulaţia ideilor din epoca
    lor.

  • Jurnal românesc – 29.12.2014

    Jurnal românesc – 29.12.2014

    Mai mulţi deputaţi şi senatori UDMR (opoziţie) ar vrea ca preoţii să poată oficia şi cununia civilă, tot în biserică, înainte de slujba religioasă. În aceste condiţii, tinerii însurăţei nu vor mai fi nevoiţi să treacă pe la Primărie în ziua nunţii. Potrivit iniţiatorilor, Biserica Ortodoxă Română susţine această lege. Totodată, adeverinţa de căsătorie va fi semnată în faţa preotului şi tinerii căsătoriţi nu vor mai merge la Primărie. UDMR-iştii spun că astfel vor fi cheltuiţi mai puţini bani. Politicienii au înaintat propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă. În expunerea de motive, se arată că în România căsătoria religioasă este facultativă, iar, potrivit articolului 48 din Constituţia României, ea poate fi celebrată numai după căsătoria civilă”.



    Administraţia Prezidenţială de la Bucureşti analizează modul în care au fost pregătite şi în care s-au desfăşurat alegerile prezidenţiale din noiembrie în străinătate. Într-un interviu acordat unei televiziuni locale, preşedintele Klaus Iohannis a spus că pregătirea alegerilor prezidenţiale în secţiile de votare din străinătate a fost parţial adecvată, cu toate că unii ambasadori au avertizat că este necesară deschiderea mai multor secţii de votare şi a mai multor cabine de vot. El a precizat că, dacă s-ar fi dorit, aceste lcururi s-ar fi putut remedia. După cele două tururi de scrutin, când zeci de mii de români nu au putut vota în străinătate, Parchetul General a deschis un dosar penal care a fost preluat de DNA. Votul din diasporă a determinat şi demisia a doi miniştri de externe, Titus Corlăţean şi Teodor Meleşcanu, în mai puţin de două săptămâni.



    Anul 2015 vine cu scumpiri la energia electrică, asigurarea auto şi locuinţe. La polul opus, carburanţii şi tutunul se vor ieftini. Preţurile la energia electrică vor creşte cu cca. 0,26%, de la 1 ianuarie. Şi asigurarea auto obligatorie va fi mai scumpă cu 3 procente, după ce, în acest an, s-a scumpit deja cu peste 30%. Analiştii imobiliari susţin că şi preţurile locuinţelor vor fi mai mari cu până la 5%. În schimb, de anul viitor, un pachet de ţigări ar urma să se ieftinească cu un procent.



    În România, elevii se întorc din vacanţa pe 5 ianuarie 2015, conform calendarului stabilit de Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN). Următoarea vacanţă, intersemestrială, va fi în perioada 31 ianuarie – 8 februarie, iar din 9 februarie va începe semestrul al doilea. Săptămâna 6–10 aprilie 2015 va fi dedicată activităţilor extracurriculare şi extraşcolare, în cadrul programului numit Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!”. Potrivit MEN, pentru clasele terminale din învăţământul liceal, anul şcolar are 37 de săptămâni din care durata cursurilor este de 33 de săptămâni, 4 săptămâni fiind dedicate desfăşurării examenului naţional de bacalaureat.



    În perspectiva organizării alegerilor municipale spaniole în luna mai 2015, Ambasada României la Madrid reaminteşte cetăţenilor români rezidenţi în Spania faptul că au dreptul de a vota în cadrul acestui scrutin. Astfel, până pe 30 decembrie, românii se pot înscrie pentru a-şi execita acest drept. Românii care doresc să voteze în Spania trebuie să aibă 18 ani împliniţi până în ziua de 24 mai 2015 (inclusiv) şi se pot înscrie în Registrul Electoral prin intermediul primăriilor din localitaţile de reşedinţă(empadronamiento), prin internet accesând portalul Institutului Naţional de Statistică (https://sede.ine.gob.es) sau prin poştă. Ambasada recomandă şi susţine participarea cât mai numeroasă a românilor la acest proces electoral, având în vedere faptul că votul este atât un drept cât şi o datorie civică, iar prin exercitarea acestuia comunitatea românească îşi poate face vocea” cât mai auzită şi puternică!

  • Şcolile confesionale (reluare din 3.04.2013)

    Şcolile confesionale (reluare din 3.04.2013)

    În România, există şcoli care funcţionează în cadrul reţelei de învăţământ public şi se găsesc, în acelaşi timp, sub autoritatea anumitor biserici. Sunt aşa-numitele şcoli confesionale unde se urmează programa obişnuită din şcolile de stat, dar care au, în plus, ceva particular, ceva care le diferenţiază de restul sistemului educaţional. Pentru a afla în ce constă acest specific şi mai ales, ce le face atrăgătoare în ochii elevilor, le-am cerut mai întâi lor părerea. Răzvan învaţă la Colegiul romano-catolic Sf.Iosif” din Bucureşti şi este în clasa a IX-a la profilul de matematică-informatică. Studiază aici din clasa întâi. Atunci, evident, părinţii i-au ales şcoala în locul lui, dar mai târziu, când a dat admiterea la liceu, a ales el să continue aici: Îmi place că se face şcoală. Nu este nevoie de meditaţii, căci profesorii predau foarte bine la ore, tot ce trebuie. Nu există droguri sau băutură, spre deosebire de alte licee unde sunt şi bătăi. Fiind un liceu mic, profesorii au timp să se intereseze de fiecare dintre noi.”



    Fiind la profilul de mate-info, Răzvan nu are decât o oră de religie pe săptămână. În schimb, Francesca, elevă în clasa a XII-a la profilul de teologie, urmează mai multe cursuri legate de religie. Ea este ortodoxă şi-i place că la liceul catolic, este încurajat echilibrul între dobândirea de cunoştinţe şi liniştea sufletească. Francesca: Pentru mine şi pentru părinţii meu a fost importantă ordinea în viaţă. Spre deosebire de cei de la mate-info, am patru-cinci ore pe săptămână care cuprind religia: istoria religiei, religia, materii de specialitate a profilului, dar care sunt echivalente cu istoria şi româna, căci au foarte multe lucruri în comun.”



    Sora Rodica Miron, directoarea Colegiului Romano-Catolic Sf.Iosif” din Bucureşti, consideră că obiectivul principal al acestei şcoli confesionale este, în afară de formarea intelectuală a copiilor, o formare etică şi spirituală conformă cu Evanghelia. Cum se poate realiza acest lucru, în condiţiile în care programa este cea obişnuită, aflăm de la sora Rodica Miron: Ceea ce este caracteristic pentru liceul nostru constă în modul de abordare al tuturor disciplinelor. Climatul întreg din şcoală îi ajută să se dezvolte din punct de vedere spiritual, cultural, să se formeze ca oameni. Există şi un director spiritual, există mai multe persoane consacrate — călugăriţe şi preoţi — care activează aici şi care stau la dispoziţia copiilor, atunci când au semne de întrebare de orice natură.”



    Însă tocmai această atmosferă spirituală îi descurajează pe unii părinţi şi copii. Sora Rodica Miron: Unii ajung la noi cu totul întâmplător, dar, după aceea, nu mai pleacă. Nu se face prozelitism. Nu-i ştim pe cei din şcoală care sunt catolici şi nici pe cei ortodocşi sau neoprotestanţi. E adevărat că nu avem decât copii creştini, căci abordarea noastră este una creştină. Şi lucrăm în mod unitar cu toţii copii pe care-i avem în şcoală. Din toată istoria liceului — care a împinit anul trecut 20 de ani de la reînfiinţare — cred că un singur elev a devenit preot. Sunt şi câteva călugăriţe, dar mai departe majoritatea au urmat o carieră laică.”



    Copii aparţinând tuturor confesiunilor creştine sunt primiţi şi la Liceul Greco-Catolic Iuliu Maniu” din Oradea. Acolo 60% sunt ortodocşi, în jur de 30% romano-catolici şi greco-catolici, iar restul aparţin altor confesiuni creştine. Potrivit directorului Aurelian Cristea, scopul asumat de acest liceu este formarea personalităţii elevilor în sensul valorilor general creştine, nu neapărat al unei dogme anume: La clasele de cultură generală se studiază o oră de religie pe săptămână. La clasele de specializare în teologie sunt trei sau patru ore de specialitate în plus. O dată pe săptămână, vinerea de la opt la nouă, avem o liturghie a tinerilor la care participă toţii elevii şcolii. În plus, avem multe activităţi extra-curiculare şi extra-şcolare neobligatorii pentru copii, propuse de voluntari — preoţi şi profesori de religie — care prin complexitatea lor atrag copiii şi le formează personalitatea pe principii morale, altruiste, de iubire, de compasiune pentru cei care au nevoie, de reacţie în faţa problemelor vieţii prin rugăciune şi prin încredere faţă de cel de lângă noi.”



    Părintele Vasile Gavrilă, a înfiinţat şcoala Sfinţii Trei Ierarhi” din Bucureşti cu gândul de a oferi copiilor şi părinţilor ortodocşi o alternativă la învăţământul obişnuit, una apropiată de credinţa lor. Încearcă să facă acest lucru urmând în acelaşi timp aria curiculară adoptată de Ministerul Educaţiei, mai ales într-un anumit tip de comportament al dascălilor. Spre deosebire de celelalte şcoli confesionale prezentate, şcoala Sfinţii Trei Ierarhi” este o şcoală privată, acreditată de minister şi binecuvântată de Patriarhul BOR Daniel. Acest lucru îi conferă o anumită independenţă vizibilă în mai multe aspecte. Preotul Vasile Gavrilă: Tot ceea ce se studiază se studiază şi din această perspectivă, a adevărului revelat, dumnezeiesc. Nu este o antiteză între ştiinţă şi cultură, iar noi încercăm o îmbinare a culturii cu adevărul revelat. Dar fiind o şcoală particulară, avem dreptul să-i înscriem pe cei pe care dorim noi să-i înscriem. Se face un fel de selecţie printr-un acord între noi, şcoală, şi părinţii care ne împărtăşesc obiectivul. Prioritară pentru noi, pe lângă educaţie, este formarea personalităţii copilului într-un spirit creştin ortodox.”



    Preot ortodox este şi părintele John Downey. American convertit la ortodoxie şi hirotonisit preot cu 5 ani în urmă, el predă engleză. Iată cum transmite spiritul ortodox la orele sale: Nu vorbesc prea mult despre valorile creştine când predau engleză, ci încerc să le predau respectând spiritul creştin. De pildă, atunci când vreau să fac linişte în clasă. Copiii sunt copii şi fac gălăgie. Ca profesor trebuie să fiu ferm, dar şi plin de compasiune. Trebuie să-i disciplinezi, dar, în acelaşi timp, trebuie să înţeleagă că-i iubeşti, deşi nu eşti neapărat prietenul lor, dar nici duşmanul lor. De asemenea, încerc să stabilesc o relaţie personală cu fiecare copil, căci perspectiva ortodoxă este foarte personală.”



    Iulian Capsali are doi copii înscrişi la şcoala Sfinţii Trei Ierarhi”. Fiind ortodox practicant, doreşte să-i aducă şi pe copii mai aproape de credinţa lui, mai ales că la şcolile publice sunt lucruri care-l nemulţumesc: Dacă te comporţi creştineşte acasă şi acelaşi spirit există şi în şcoală, lucrurile sunt valorificate de sufletul copilului. El intră în acest duh al Bisericii. Este cu atât mai bine dacă acest duh este prezent şi în şcoală. Ceilalţi copii ai mei vin de la şcoală cu lucruri care-i tulbură. Imaginaţi-vă că sunt colegi de-ai copiilor mei care se droghează şi devin la rândul lor dealeri în şcoală, la liceu. Cred că nu există liceu în Bucureşti unde acest fenomen să nu fie prezent.”



    Şcolile confesionale sunt, aşadar, o alternativă pentru cei care împărtăşesc anumite valori şi vor să le transmită şi copiilor lor.

  • Şcolile confesionale

    Şcolile confesionale

    În România, există şcoli care funcţionează în cadrul reţelei de învăţământ public şi se găsesc, în acelaşi timp, sub autoritatea anumitor biserici. Sunt aşa-numitele şcoli confesionale unde se urmează programa obişnuită din şcolile de stat, dar care au, în plus, ceva particular, ceva care le diferenţiază de restul sistemului educaţional. Pentru a afla în ce constă acest specific şi mai ales, ce le face atrăgătoare în ochii elevilor, le-am cerut mai întâi lor părerea. Răzvan învaţă la Colegiul romano-catolic Sf.Iosif” din Bucureşti şi este în clasa a IX-a la profilul de matematică-informatică. Studiază aici din clasa întâi. Atunci, evident, părinţii i-au ales şcoala în locul lui, dar mai târziu, când a dat admiterea la liceu, a ales el să continue aici: Îmi place că se face şcoală. Nu este nevoie de meditaţii, căci profesorii predau foarte bine la ore, tot ce trebuie. Nu există droguri sau băutură, spre deosebire de alte licee unde sunt şi bătăi. Fiind un liceu mic, profesorii au timp să se intereseze de fiecare dintre noi.”



    Fiind la profilul de mate-info, Răzvan nu are decât o oră de religie pe săptămână. În schimb, Francesca, elevă în clasa a XII-a la profilul de teologie, urmează mai multe cursuri legate de religie. Ea este ortodoxă şi-i place că la liceul catolic, este încurajat echilibrul între dobândirea de cunoştinţe şi liniştea sufletească. Francesca: Pentru mine şi pentru părinţii meu a fost importantă ordinea în viaţă. Spre deosebire de cei de la mate-info, am patru-cinci ore pe săptămână care cuprind religia: istoria religiei, religia, materii de specialitate a profilului, dar care sunt echivalente cu istoria şi româna, căci au foarte multe lucruri în comun.”



    Sora Rodica Miron, directoarea Colegiului Romano-Catolic Sf.Iosif” din Bucureşti, consideră că obiectivul principal al acestei şcoli confesionale este, în afară de formarea intelectuală a copiilor, o formare etică şi spirituală conformă cu Evanghelia. Cum se poate realiza acest lucru, în condiţiile în care programa este cea obişnuită, aflăm de la sora Rodica Miron: Ceea ce este caracteristic pentru liceul nostru constă în modul de abordare al tuturor disciplinelor. Climatul întreg din şcoală îi ajută să se dezvolte din punct de vedere spiritual, cultural, să se formeze ca oameni. Există şi un director spiritual, există mai multe persoane consacrate — călugăriţe şi preoţi — care activează aici şi care stau la dispoziţia copiilor, atunci când au semne de întrebare de orice natură.”



    Însă tocmai această atmosferă spirituală îi descurajează pe unii părinţi şi copii. Sora Rodica Miron: Unii ajung la noi cu totul întâmplător, dar, după aceea, nu mai pleacă. Nu se face prozelitism. Nu-i ştim pe cei din şcoală care sunt catolici şi nici pe cei ortodocşi sau neoprotestanţi. E adevărat că nu avem decât copii creştini, căci abordarea noastră este una creştină. Şi lucrăm în mod unitar cu toţii copii pe care-i avem în şcoală. Din toată istoria liceului — care a împinit anul trecut 20 de ani de la reînfiinţare — cred că un singur elev a devenit preot. Sunt şi câteva călugăriţe, dar mai departe majoritatea au urmat o carieră laică.”



    Copii aparţinând tuturor confesiunilor creştine sunt primiţi şi la Liceul Greco-Catolic Iuliu Maniu” din Oradea. Acolo 60% sunt ortodocşi, în jur de 30% romano-catolici şi greco-catolici, iar restul aparţin altor confesiuni creştine. Potrivit directorului Aurelian Cristea, scopul asumat de acest liceu este formarea personalităţii elevilor în sensul valorilor general creştine, nu neapărat al unei dogme anume: La clasele de cultură generală se studiază o oră de religie pe săptămână. La clasele de specializare în teologie sunt trei sau patru ore de specialitate în plus. O dată pe săptămână, vinerea de la opt la nouă, avem o liturghie a tinerilor la care participă toţii elevii şcolii. În plus, avem multe activităţi extra-curiculare şi extra-şcolare neobligatorii pentru copii, propuse de voluntari — preoţi şi profesori de religie — care prin complexitatea lor atrag copiii şi le formează personalitatea pe principii morale, altruiste, de iubire, de compasiune pentru cei care au nevoie, de reacţie în faţa problemelor vieţii prin rugăciune şi prin încredere faţă de cel de lângă noi.”



    Părintele Vasile Gavrilă, a înfiinţat şcoala Sfinţii Trei Ierarhi” din Bucureşti cu gândul de a oferi copiilor şi părinţilor ortodocşi o alternativă la învăţământul obişnuit, una apropiată de credinţa lor. Încearcă să facă acest lucru urmând în acelaşi timp aria curiculară adoptată de Ministerul Educaţiei, mai ales într-un anumit tip de comportament al dascălilor. Spre deosebire de celelalte şcoli confesionale prezentate, şcoala Sfinţii Trei Ierarhi” este o şcoală privată, acreditată de minister şi binecuvântată de Patriarhul BOR Daniel. Acest lucru îi conferă o anumită independenţă vizibilă în mai multe aspecte. Preotul Vasile Gavrilă: Tot ceea ce se studiază se studiază şi din această perspectivă, a adevărului revelat, dumnezeiesc. Nu este o antiteză între ştiinţă şi cultură, iar noi încercăm o îmbinare a culturii cu adevărul revelat. Dar fiind o şcoală particulară, avem dreptul să-i înscriem pe cei pe care dorim noi să-i înscriem. Se face un fel de selecţie printr-un acord între noi, şcoală, şi părinţii care ne împărtăşesc obiectivul. Prioritară pentru noi, pe lângă educaţie, este formarea personalităţii copilului într-un spirit creştin ortodox.”



    Preot ortodox este şi părintele John Downey. American convertit la ortodoxie şi hirotonisit preot cu 5 ani în urmă, el predă engleză. Iată cum transmite spiritul ortodox la orele sale: Nu vorbesc prea mult despre valorile creştine când predau engleză, ci încerc să le predau respectând spiritul creştin. De pildă, atunci când vreau să fac linişte în clasă. Copiii sunt copii şi fac gălăgie. Ca profesor trebuie să fiu ferm, dar şi plin de compasiune. Trebuie să-i disciplinezi, dar, în acelaşi timp, trebuie să înţeleagă că-i iubeşti, deşi nu eşti neapărat prietenul lor, dar nici duşmanul lor. De asemenea, încerc să stabilesc o relaţie personală cu fiecare copil, căci perspectiva ortodoxă este foarte personală.”



    Iulian Capsali are doi copii înscrişi la şcoala Sfinţii Trei Ierarhi”. Fiind ortodox practicant, doreşte să-i aducă şi pe copii mai aproape de credinţa lui, mai ales că la şcolile publice sunt lucruri care-l nemulţumesc: Dacă te comporţi creştineşte acasă şi acelaşi spirit există şi în şcoală, lucrurile sunt valorificate de sufletul copilului. El intră în acest duh al Bisericii. Este cu atât mai bine dacă acest duh este prezent şi în şcoală. Ceilalţi copii ai mei vin de la şcoală cu lucruri care-i tulbură. Imaginaţi-vă că sunt colegi de-ai copiilor mei care se droghează şi devin la rândul lor dealeri în şcoală, la liceu. Cred că nu există liceu în Bucureşti unde acest fenomen să nu fie prezent.”



    Şcolile confesionale sunt, aşadar, o alternativă pentru cei care împărtăşesc anumite valori şi vor să le transmită şi copiilor lor.