Radio România Internațional

Tag: preparate de Craciun

  • Preparate pentru masa de Crăciun

    Preparate pentru masa de Crăciun

    La 20 decembrie, de Ignat, în multe gospodării din România a avut loc sacrificarea rituală a porcului, din carnea acestuia obţinându-se preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun, precum piftie, lebăr, şorici, slănina, jumări, tobă, caltaboş, cârnaţi şi sarmale.



    Pe platoul de aperitive se pun bucăţi de slănină proaspătă, felii de lebăr, tobă, caltaboş, precum şi produse semifafumate, precum şuncă şi cârnaţi. De pe platoul de aperitive nu trebuie să lipsească bucăţile de şorici şi jumările, acele bucăţi mici de grăsime care rămân după obţinerea unturii.



    Lebărul, o denumire locală care provine cel mai probabil de la cuvântul german leberwurst, este un fel de cârnat preparat din ficat, grăsime şi condimente, învelişul fiind întestinul gros. Caltaboşul este asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca la lebăr. Caltaboşul este umplut cu organe de porc, precum ficat, splină, rinichi şi inimă. Toate organele trebuie fierte, tocate şi apoi amestecate cu orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar, condimente, de asemenea, măcinate, adăugând şi sare după gust.



    Toba este un amestec de bucăţi de carne de porc cu grăsime, din porţiunea guşei, la care se adaugă şorici, bucăti de ficat, inimă, rinichi şi limbă, precum şi urechi. Toate acestea, mărunţite, sunt puse fie în interiorul stomacului de porc, fie într-un înveliş plastic, atunci când este obţinută industrial. În mod tradiţional, se foloseşte stomacul de porc care, după sacrificarea animalului, este frecat cu sare şi curăţat de membrana interioară, după care este lăsat într-un amestec de apă şi oţet în care se pune şi o ceapă tăiată în patru, în scopul îndepărtării mirosului neplăcut.



    Bucăţile de carne, urechile, şoriciul, limba, inima, ficatul şi rinichii, toate spălate şi curăţate, sunt puse la fiert, împreună cu două foi de dafin, cu câteva boabe de piper şi de ienibahar, cu o ceapă intreagă şi cu o lingură de sare. După ce au fiert, carnea şi tot ceea ce a mai fost pus la fiert trebuie tăiate în bucăţi mai mici. Cu toate aceste bucăţi se umple aşa-numita tobă.



    După ce a fost umplută, trebuie cusută deschizătura. În continuare, toba trebuie înţepată uşor în mai multe părţi înainte de a o pune la fiert din nou, la foc potrivit, în aceeaşi zeamă, amestecată cu usturoi pisat, pentru circa 30 de minute. Apoi, toba trebuie lăsată să se răcească între două blaturi de lemn, unde este pusă la presat pentru a elimina surplusul de zeamă.



    Felul principal pentru masa de Crăciun a românilor este alcătuit din friptură de porc şi cârnaţii proaspeţi, puşi pe grătar sau prăjiţi în ulei, cu garnitură de varză acră călită, precum şi din tradiţionalele sarmale cu carne de porc şi învelite în foi de varză murată.



    Desertul tradiţional pentru masa de Crăciun este cozonacul. Este făcut din aluat dospit, cu ouă, unt, zahăr şi este umplut cu nucă, cu cacao, cu stafide sau cu rahat


  • Preparate pentru masa de Crăciun

    Preparate pentru masa de Crăciun

    La 20 decembrie, de Ignat, în multe gospodării din România a avut loc sacrificarea rituală a porcului, din carnea acestuia obţinându-se preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun, precum piftie, lebăr, şorici, slănina, jumări, tobă, caltaboş, cârnaţi şi sarmale.



    Pe platoul de aperitive se pun bucăţi de slănină proaspătă, felii de lebăr, tobă, caltaboş, precum şi produse semifafumate, precum şuncă şi cârnaţi. De pe platoul de aperitive nu trebuie să lipsească bucăţile de şorici şi jumările, acele bucăţi mici de grăsime care rămân după obţinerea unturii.



    Lebărul, o denumire locală care provine cel mai probabil de la cuvântul german leberwurst, este un fel de cârnat preparat din ficat, grăsime şi condimente, învelişul fiind întestinul gros. Caltaboşul este asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca la lebăr. Caltaboşul este umplut cu organe de porc, precum ficat, splină, rinichi şi inimă. Toate organele trebuie fierte, tocate şi apoi amestecate cu orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar, condimente, de asemenea, măcinate, adăugând şi sare după gust.



    Toba este un amestec de bucăţi de carne de porc cu grăsime, din porţiunea guşei, la care se adaugă şorici, bucăti de ficat, inimă, rinichi şi limbă, precum şi urechi. Toate acestea, mărunţite, sunt puse fie în interiorul stomacului de porc, fie într-un înveliş plastic, atunci când este obţinută industrial. În mod tradiţional, se foloseşte stomacul de porc care, după sacrificarea animalului, este frecat cu sare şi curăţat de membrana interioară, după care este lăsat într-un amestec de apă şi oţet în care se pune şi o ceapă tăiată în patru, în scopul îndepărtării mirosului neplăcut.



    Bucăţile de carne, urechile, şoriciul, limba, inima, ficatul şi rinichii, toate spălate şi curăţate, sunt puse la fiert, împreună cu două foi de dafin, cu câteva boabe de piper şi de ienibahar, cu o ceapă intreagă şi cu o lingură de sare. După ce au fiert, carnea şi tot ceea ce a mai fost pus la fiert trebuie tăiate în bucăţi mai mici. Cu toate aceste bucăţi se umple aşa-numita tobă.



    După ce a fost umplută, trebuie cusută deschizătura. În continuare, toba trebuie înţepată uşor în mai multe părţi înainte de a o pune la fiert din nou, la foc potrivit, în aceeaşi zeamă, amestecată cu usturoi pisat, pentru circa 30 de minute. Apoi, toba trebuie lăsată să se răcească între două blaturi de lemn, unde este pusă la presat pentru a elimina surplusul de zeamă.



    Felul principal pentru masa de Crăciun a românilor este alcătuit din friptură de porc şi cârnaţii proaspeţi, puşi pe grătar sau prăjiţi în ulei, cu garnitură de varză acră călită, precum şi din tradiţionalele sarmale cu carne de porc şi învelite în foi de varză murată.



    Desertul tradiţional pentru masa de Crăciun este cozonacul. Este făcut din aluat dospit, cu ouă, unt, zahăr şi este umplut cu nucă, cu cacao, cu stafide sau cu rahat


  • Malasolca

    Malasolca

    În această săptămână, comunităţile de ruşi lipoveni, ucrainieni şi sârbi din România au sărbătorit Anul Nou. Fiecare comunitate respectă tradiţiile, inclusiv cele gastronomice, care uneori poartă şi influenţa bucătăriei româneşti.



    În aceste comunităţi au fost pregătite, pe îndelete, mâncăruri şi dulciuri specifice Crăciunului şi Anului Nou pe stil vechi. În comunitatea ruşilor lipoveni din comuna Sarichioi, judeţul Tulcea, plăcinta cu brânză dulce este pregătită pentru Anul Nou şi pentru hramul Sf. Vasile pe stil vechi (marcat chiar astăzi, 14 ianuarie). Tot cu această ocazie se mai pregăteşte ciorbă de văcuţă, friptură de porc sau de vită la cuptor, alături de sarmale de varză cu carne de porc şi de o plăcintă specifică, făcută nu cu foi de aluat, ci cu tăiţei sau cu fidea.



    În continuare, modul de preparare! Se fierb tăiței, se răcesc şi se amestecă cu lapte, un ou și zahăr. Se încinge bine o tigaie cu ulei și după ce se încinge, se răstoarnă acest amestec care trebuie să fie ca o compoziție de clătite, nici prea subțire, nici prea groasă, se mai bat trei ouă care se toarnă deasupra acestui amestec și apoi se bagă în cuptor pentru circa 20 de minute. După ce este scoasă din cuptor, tava este lăsată să se răcească şi se porţionează. Este un desert specific Crăciunului, dar şi pentru Anul Nou.



    Un preparat specific comunităţii ruşilor lipoveni, făcut însă în grabă şi aproape sigur nu în timpul sărbătorilor este malasolca. Este pregătită, de cele mai multe ori, pe baltă din peştii tocmai prinşi. Se face malasolcă din biban, şalău, ştiucă, crap, somn sau din oricare peşte prins în plasă sau în cârlig. Peştele trebuie curăţat, eviscerat, spălat, crestat de-a lungul coastelor şi apoi lăsat în sare. Se pun la fiert cartofi în coajă. Separat, după ce l-am spălat de sare, se pune şi peştele la fiert. În cazul în care a stat mult timp în sare, peştele poate fi pus la fiert în mai multe ape. Bucăţile de peşte se pun pe un platou împreună cu cartofii fierţi şi decojiţi. Se servesc cu mujdei de usturoi sau samurzac cum i se mai spune prin Delta Dunării şi prin Dobrogea.



    Avem nevoie de o căpăţână de usturoi, de ulei, de oţet şi puţină sare. După ce a fost pisat, usturoiul trebuie frecat cu puţină sare şi cu ulei până ce obţinem o pastă asemănătoare maionezei. Dacă este tare, mujdeiul poate fi stins, cum se spune, cu puţin oţet. În varianta de restaurant, mujdeiul poate fi ornat cu frunze de pătrunjel. În comunitatea ruşilor lipoveni din Brăila, în locul mujdeiului, malasolca este consumată cu hrean ras.

  • Malasolca

    Malasolca

    În această săptămână, comunităţile de ruşi lipoveni, ucrainieni şi sârbi din România au sărbătorit Anul Nou. Fiecare comunitate respectă tradiţiile, inclusiv cele gastronomice, care uneori poartă şi influenţa bucătăriei româneşti.



    În aceste comunităţi au fost pregătite, pe îndelete, mâncăruri şi dulciuri specifice Crăciunului şi Anului Nou pe stil vechi. În comunitatea ruşilor lipoveni din comuna Sarichioi, judeţul Tulcea, plăcinta cu brânză dulce este pregătită pentru Anul Nou şi pentru hramul Sf. Vasile pe stil vechi (marcat chiar astăzi, 14 ianuarie). Tot cu această ocazie se mai pregăteşte ciorbă de văcuţă, friptură de porc sau de vită la cuptor, alături de sarmale de varză cu carne de porc şi de o plăcintă specifică, făcută nu cu foi de aluat, ci cu tăiţei sau cu fidea.



    În continuare, modul de preparare! Se fierb tăiței, se răcesc şi se amestecă cu lapte, un ou și zahăr. Se încinge bine o tigaie cu ulei și după ce se încinge, se răstoarnă acest amestec care trebuie să fie ca o compoziție de clătite, nici prea subțire, nici prea groasă, se mai bat trei ouă care se toarnă deasupra acestui amestec și apoi se bagă în cuptor pentru circa 20 de minute. După ce este scoasă din cuptor, tava este lăsată să se răcească şi se porţionează. Este un desert specific Crăciunului, dar şi pentru Anul Nou.



    Un preparat specific comunităţii ruşilor lipoveni, făcut însă în grabă şi aproape sigur nu în timpul sărbătorilor este malasolca. Este pregătită, de cele mai multe ori, pe baltă din peştii tocmai prinşi. Se face malasolcă din biban, şalău, ştiucă, crap, somn sau din oricare peşte prins în plasă sau în cârlig. Peştele trebuie curăţat, eviscerat, spălat, crestat de-a lungul coastelor şi apoi lăsat în sare. Se pun la fiert cartofi în coajă. Separat, după ce l-am spălat de sare, se pune şi peştele la fiert. În cazul în care a stat mult timp în sare, peştele poate fi pus la fiert în mai multe ape. Bucăţile de peşte se pun pe un platou împreună cu cartofii fierţi şi decojiţi. Se servesc cu mujdei de usturoi sau samurzac cum i se mai spune prin Delta Dunării şi prin Dobrogea.



    Avem nevoie de o căpăţână de usturoi, de ulei, de oţet şi puţină sare. După ce a fost pisat, usturoiul trebuie frecat cu puţină sare şi cu ulei până ce obţinem o pastă asemănătoare maionezei. Dacă este tare, mujdeiul poate fi stins, cum se spune, cu puţin oţet. În varianta de restaurant, mujdeiul poate fi ornat cu frunze de pătrunjel. În comunitatea ruşilor lipoveni din Brăila, în locul mujdeiului, malasolca este consumată cu hrean ras.

  • Preparate de Crăciun

    Preparate de Crăciun

    Sfârşitul acestei săptămâni corespunde cu Ignatul (20 decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. Este nevoie de timp pentru ca pe masa de Crăciun să ajungă preparate tradiţionale precum piftie, lebăr, şorici, slănină, jumări, tobă, caltaboş, cârnaţi şi sarmale. Sacrificarea rituală este urmată de aşa-numita “pomană a porcului”, pregătită repede, într-un vas de tuci (fontă), în care se topeşte osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a porcului se adaugă cuburi de carne (pulpă, costiţă şi fleică), ficat şi splină de porc, iar spre final vin roşu, cimbru uscat, piper şi sare după gust.



    Toba este un amestec de bucăţi de carne de porc cu grăsime, din porţiunea guşei, la care se adaugă şorici, bucăti de ficat, inimă, rinichi şi limbă, precum şi urechi. Toate acestea, mărunţite, sunt puse fie în interiorul stomacului de porc, fie într-un înveliş plastic, atunci când este obţinută industrial. În mod tradiţional, se foloseşte stomacul de porc care, după sacrificarea animalului, este frecat cu sare şi curăţat de membrana interioară, după care este lăsat într-un amestec de apă şi oţet în care se pune şi o ceapă tăiată în patru, în scopul îndepărtării mirosului neplăcut.



    Bucăţile de carne, urechile, şoriciul, limba, inima, ficatul şi rinichii, toate spălate şi curăţate, sunt puse la fiert, împreună cu două foi de dafin, cu câteva boabe de piper şi de ienibahar, cu o ceapă intreagă şi cu o lingură de sare. După ce au fiert, carnea şi tot ceea ce a mai fost pus la fiert trebuie tăiate în bucăţi mai mici. Cu toate aceste bucăţi se umple aşa-numita tobă. După ce a fost umplută, trebuie cusută deschizătura.



    În continuare, toba trebuie înţepată uşor în mai multe părţi înainte de a o pune la fiert din nou, la foc potrivit, în aceeaşi zeamă, amestecată cu usturoi pisat, pentru circa 30 de minute. Apoi, toba trebuie lăsată să se răcească între două funduri de lemn, unde este pusă la presat pentru a elimina surplusul de zeamă. Toba poate fi dată la afumat. Se păstrează la rece, se serveşte feliată, pe platoul de aperitive, alături de şorici, jumări, felii de lebăr, caltaboş şi de cârnaţi afumaţi sau semiafumaţi, cu sau fără boia.



    Felul principal pentru masa de Crăciun a românilor este alcătuit din friptură de porc şi cârnaţi proaspeţi, puşi pe grătar sau prăjiţi în ulei, cu garnitură de varză acră călită, precum şi din tradiţionalele sarmale cu carne de porc şi învelite în foi de varză murată.



    Desertul tradiţional pentru masa de Crăciun este cozonacul. Este făcut din aluat dospit, cu ouă, unt, zahăr şi este umplut cu nucă, cu cacao, cu stafide sau cu rahat.

  • Preparate de Crăciun

    Preparate de Crăciun

    Sfârşitul acestei săptămâni corespunde cu Ignatul (20 decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. Este nevoie de timp pentru ca pe masa de Crăciun să ajungă preparate tradiţionale precum piftie, lebăr, şorici, slănină, jumări, tobă, caltaboş, cârnaţi şi sarmale. Sacrificarea rituală este urmată de aşa-numita “pomană a porcului”, pregătită repede, într-un vas de tuci (fontă), în care se topeşte osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a porcului se adaugă cuburi de carne (pulpă, costiţă şi fleică), ficat şi splină de porc, iar spre final vin roşu, cimbru uscat, piper şi sare după gust.



    Toba este un amestec de bucăţi de carne de porc cu grăsime, din porţiunea guşei, la care se adaugă şorici, bucăti de ficat, inimă, rinichi şi limbă, precum şi urechi. Toate acestea, mărunţite, sunt puse fie în interiorul stomacului de porc, fie într-un înveliş plastic, atunci când este obţinută industrial. În mod tradiţional, se foloseşte stomacul de porc care, după sacrificarea animalului, este frecat cu sare şi curăţat de membrana interioară, după care este lăsat într-un amestec de apă şi oţet în care se pune şi o ceapă tăiată în patru, în scopul îndepărtării mirosului neplăcut.



    Bucăţile de carne, urechile, şoriciul, limba, inima, ficatul şi rinichii, toate spălate şi curăţate, sunt puse la fiert, împreună cu două foi de dafin, cu câteva boabe de piper şi de ienibahar, cu o ceapă intreagă şi cu o lingură de sare. După ce au fiert, carnea şi tot ceea ce a mai fost pus la fiert trebuie tăiate în bucăţi mai mici. Cu toate aceste bucăţi se umple aşa-numita tobă. După ce a fost umplută, trebuie cusută deschizătura.



    În continuare, toba trebuie înţepată uşor în mai multe părţi înainte de a o pune la fiert din nou, la foc potrivit, în aceeaşi zeamă, amestecată cu usturoi pisat, pentru circa 30 de minute. Apoi, toba trebuie lăsată să se răcească între două funduri de lemn, unde este pusă la presat pentru a elimina surplusul de zeamă. Toba poate fi dată la afumat. Se păstrează la rece, se serveşte feliată, pe platoul de aperitive, alături de şorici, jumări, felii de lebăr, caltaboş şi de cârnaţi afumaţi sau semiafumaţi, cu sau fără boia.



    Felul principal pentru masa de Crăciun a românilor este alcătuit din friptură de porc şi cârnaţi proaspeţi, puşi pe grătar sau prăjiţi în ulei, cu garnitură de varză acră călită, precum şi din tradiţionalele sarmale cu carne de porc şi învelite în foi de varză murată.



    Desertul tradiţional pentru masa de Crăciun este cozonacul. Este făcut din aluat dospit, cu ouă, unt, zahăr şi este umplut cu nucă, cu cacao, cu stafide sau cu rahat.

  • Pomana porcului

    Pomana porcului

    Mai sunt doar câteva zile până la Ignat (20
    decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează
    să fie preparat pentru masa de Crăciun.
    Preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebărul,
    slănina, şunca semiafumată, cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie menţionat că
    porcul nu este consumat integral în perioada Sărbătorii Crăciunului, de pe urma
    acestuia rămânând slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare, cârnaţi şi
    carne prăjită, puse la păstrare în borcane cu untură.



    În gospodăriile din
    Transilvania, provincie unde carnea de porc are o pondere mai mare în consum,
    sunt sacrificaţi doi porci, unul înainte de Crăciun, celălalt după Anul Nou. La
    sacrificarea rituală a porcului este tradiţia de a pregăti aşa-numita pomană a
    porcului, o mâncare oferită celor care au participat la această operaţiune.


    Cum ajungem la pomana porcului, un preparat
    necesar după atâta muncă şi, eventual, după ţuica fiartă care este servită
    tradiţional atunci când tranşarea se face în aer liber? Într-un vas de tuci
    (fontă) se pune puţină osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea
    abdominală a porcului şi din care se obţine untura. După ce se topeşte
    grăsimea, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă, fleică şi
    pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm apă şi
    lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră, amestecând
    din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de usturoi, tăiaţi
    mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă de cimbru uscat şi turnăm puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi
    punem sare după gust. Aceasta este pomana porcului, care se serveşte caldă,
    împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin roşu.

  • Pomana porcului

    Pomana porcului

    Mai sunt doar câteva zile până la Ignat (20
    decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează
    să fie preparat pentru masa de Crăciun.
    Preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebărul,
    slănina, şunca semiafumată, cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie menţionat că
    porcul nu este consumat integral în perioada Sărbătorii Crăciunului, de pe urma
    acestuia rămânând slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare, cârnaţi şi
    carne prăjită, puse la păstrare în borcane cu untură.



    În gospodăriile din
    Transilvania, provincie unde carnea de porc are o pondere mai mare în consum,
    sunt sacrificaţi doi porci, unul înainte de Crăciun, celălalt după Anul Nou. La
    sacrificarea rituală a porcului este tradiţia de a pregăti aşa-numita pomană a
    porcului, o mâncare oferită celor care au participat la această operaţiune.


    Cum ajungem la pomana porcului, un preparat
    necesar după atâta muncă şi, eventual, după ţuica fiartă care este servită
    tradiţional atunci când tranşarea se face în aer liber? Într-un vas de tuci
    (fontă) se pune puţină osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea
    abdominală a porcului şi din care se obţine untura. După ce se topeşte
    grăsimea, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă, fleică şi
    pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm apă şi
    lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră, amestecând
    din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de usturoi, tăiaţi
    mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă de cimbru uscat şi turnăm puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi
    punem sare după gust. Aceasta este pomana porcului, care se serveşte caldă,
    împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin roşu.

  • Preparate de Crăciun

    Preparate de Crăciun

    Între ziua de Ignat (20 decembrie), atunci când are loc sacrificarea rituală a porcului şi cea de Crăciun, este timp suficient pentru a obţine preparate tradiţionale, precum caltaboş, piftia, tobă, lebăr, slănina, cârnaţi şi sarmale. Caltaboşul este asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca la lebăr, o denumire locală care provine cel mai probabil de la cuvântul german leberwurst, un cârnat preparat din ficat şi grăsime. În majoritatea regiunilor României, caltaboşul este umplut cu organe de porc, tocate: ficat, splină, rinichi şi inimă. În compoziţie se adaugă orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar, condimente, de asemenea, măcinate, câteva boabe de piper şi sare după gust.



    După ce a fost umplut, caltaboşul trebuie fiert, tăiat felii şi prezentat pe un platou rece, alături de alte preparate din porc. În partea de nord a Moldovei, prin zona Botoşaniului, este întâlnită şi o altă reţetă, în care organele de porc sunt înlocuite cu carne de porc, mai grasă, care este tocată şi amestecată cu, atenţie!, stafide, cu orez, cu ceapă, de asemenea tocată mărunt şi cu condimente precum coliandru şi piper negru măcinat. Acest preparat şi-a luat denumirea de “caltaboş moldovenesc”.



    Fiind pregătiţi în scurtul interval dintre Ignat şi Crăciun, cârnaţii se consumă proaspeţi, pregătiţi pe grătar sau în ceaun. Sunt reţete în care se foloseşte numai carne de porc şi reţete în care se foloseşte carne de porc în amestec cu carne de vită sau de oaie, condimentaţi cu usturoi pisat, cimbru şi piper, precum şi sare, după gust. Cârnaţii sunt serviţi împreună cu piure de cartofi şi cu varză călită. Pe lângă cârnaţi, la masa de Crăciun se serveşte şi friptură de porc, de obicei pulpă la tavă. Pentru a frăgezi carnea, aceasta poate fi lăsată în prealabil în baiţ.



    Avem nevoie de o bucată de pulpă de porc de circa 1,5 kg pe care o tăiem în felii cu o grosime de circa un cm. Pe fiecare felie presărăm tarhon, cimbru şi busuioc uscat şi mărunţit, una, două foi de dafin, piper râşnit şi sare. Punem feliile de carne astfel condimentate într-o tavă adâncă şi turnăm vin alb, atât cât să acopere integral carnea. Lăsăm tava la rece timp de câteva ore, iar apoi o băgăm în cuptor la foc potrivit pentru circa o oră. În tavă putem adăuga ciuperci, tăiate felii. Din când în când întoarcem bucăţile de friptură de pe o parte pe alta pentru a se rumeni omogen, iar spre final le mai stropim cu sos din tavă.



    Desertul tradiţional pentru masa de Crăciun este cozonacul. Nu este considerat un preparat specific bucătăriei româneşti, însă în secolul al 19-lea cozonacul exista în spaţiul românesc, dovadă fiind aşa-numita “Carte de bucate boiereşti” având doi autori ascunşi la vremea respectivă după iniţialele numelor lor, dar despre care s-a aflat că sunt Mihail Kogălniceanu (om politic de orientare liberală) şi Costache Negruzzi (om politic şi scriitor). Cozonacul este făcut din aluat dospit, cu ouă, unt, zahăr şi este umplut cu nucă, cu cacao, cu stafide sau cu rahat.

  • Preparate de Crăciun

    Preparate de Crăciun

    Între ziua de Ignat (20 decembrie), atunci când are loc sacrificarea rituală a porcului şi cea de Crăciun, este timp suficient pentru a obţine preparate tradiţionale, precum caltaboş, piftia, tobă, lebăr, slănina, cârnaţi şi sarmale. Caltaboşul este asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca la lebăr, o denumire locală care provine cel mai probabil de la cuvântul german leberwurst, un cârnat preparat din ficat şi grăsime. În majoritatea regiunilor României, caltaboşul este umplut cu organe de porc, tocate: ficat, splină, rinichi şi inimă. În compoziţie se adaugă orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar, condimente, de asemenea, măcinate, câteva boabe de piper şi sare după gust.



    După ce a fost umplut, caltaboşul trebuie fiert, tăiat felii şi prezentat pe un platou rece, alături de alte preparate din porc. În partea de nord a Moldovei, prin zona Botoşaniului, este întâlnită şi o altă reţetă, în care organele de porc sunt înlocuite cu carne de porc, mai grasă, care este tocată şi amestecată cu, atenţie!, stafide, cu orez, cu ceapă, de asemenea tocată mărunt şi cu condimente precum coliandru şi piper negru măcinat. Acest preparat şi-a luat denumirea de “caltaboş moldovenesc”.



    Fiind pregătiţi în scurtul interval dintre Ignat şi Crăciun, cârnaţii se consumă proaspeţi, pregătiţi pe grătar sau în ceaun. Sunt reţete în care se foloseşte numai carne de porc şi reţete în care se foloseşte carne de porc în amestec cu carne de vită sau de oaie, condimentaţi cu usturoi pisat, cimbru şi piper, precum şi sare, după gust. Cârnaţii sunt serviţi împreună cu piure de cartofi şi cu varză călită. Pe lângă cârnaţi, la masa de Crăciun se serveşte şi friptură de porc, de obicei pulpă la tavă. Pentru a frăgezi carnea, aceasta poate fi lăsată în prealabil în baiţ.



    Avem nevoie de o bucată de pulpă de porc de circa 1,5 kg pe care o tăiem în felii cu o grosime de circa un cm. Pe fiecare felie presărăm tarhon, cimbru şi busuioc uscat şi mărunţit, una, două foi de dafin, piper râşnit şi sare. Punem feliile de carne astfel condimentate într-o tavă adâncă şi turnăm vin alb, atât cât să acopere integral carnea. Lăsăm tava la rece timp de câteva ore, iar apoi o băgăm în cuptor la foc potrivit pentru circa o oră. În tavă putem adăuga ciuperci, tăiate felii. Din când în când întoarcem bucăţile de friptură de pe o parte pe alta pentru a se rumeni omogen, iar spre final le mai stropim cu sos din tavă.



    Desertul tradiţional pentru masa de Crăciun este cozonacul. Nu este considerat un preparat specific bucătăriei româneşti, însă în secolul al 19-lea cozonacul exista în spaţiul românesc, dovadă fiind aşa-numita “Carte de bucate boiereşti” având doi autori ascunşi la vremea respectivă după iniţialele numelor lor, dar despre care s-a aflat că sunt Mihail Kogălniceanu (om politic de orientare liberală) şi Costache Negruzzi (om politic şi scriitor). Cozonacul este făcut din aluat dospit, cu ouă, unt, zahăr şi este umplut cu nucă, cu cacao, cu stafide sau cu rahat.