Radio România Internațional

Tag: presa

  • Catandisea-a presăllei tru România

    Catandisea-a presăllei tru România



    Statlu româna rămâne năpoi tru codaş tru Europa tru aţea ti mutreaşti tiñisearea şi garantarea libertăţii şi siguranţei presei, catacum şi accesul ningărditu la informaţii di interes public, spuni preşeditutele organizației ActiveWatch, Liana Ganea. Tru opinia a llei, una di protili probleme arămâne faptul că mărli partidi politice finanţeadză nitransparentu presa, lucru ţi duţi la suspiciuni rezonabile că agenda publică tru mass-media easti distorsionată. Tru idyiulu kiro, pţănile boţ jurnalistice critice cu putearea politică agiusiră ţinta a născăntoru campanii di discreditare, iniţiate ili di actori politiţ, ică di instituţii di presă cu ună lungă istorie di abateri di la etica profesională, nica spusi Liana Ganea. Tutunăoară ea lugurseaşti că statlu român lipseaşti s’aibă un control real ti serviciili di informaţii, s’limiteadză puterile tru expansiune ale aluştoru şi căbilea a lor di minteari cu exercitarea a ndreptului la libertatea di exprimare.


    Tu arada a lui, prezidentulu a Centrului ti Jurnalism Independentu, Ioana Avădani, declară că ari probleme mări cu mass-media ditu România care ţăn di axia a statului şi di capacitatea a lui ta s’li ndreagă. Anamisa di aestea, ea ardăpsi ixikea di transparenţă a acţionariatului companiilor di media şi influenţa a lor tru agenda editorială, atacurile contra a jurnaliştilor vinite ditu zona putearillei i creaşterea discursului agresiv la adresa alustoru.


    Statul român lipseaşti s’akicăsească em şi s’nu s’bagă zori ditu partea Europei că mass-media easte un actor legitim tru tut ţi ţăne di debatlu publicu şi că rolu a llei critic easti anaparti di iţi sinferu di partid i pecuniar, cundille Ioana Avădani.


    Declaraţiile s’facu tru contextul a spusiloru ţi li feaţi viţeprezidentulu ali ComisieEuropene tră valori şi transparenţă, Vera Jourova, care uidisitu cu raportulu ti 2022 ali Comisie Europene mutrinda statlu di drept, mass-media ditu România s’ampuliseaşti cu ma multi probleme catacum transparența incompletă a proprietatillei mass-media și cazurli tru cari jurnaliștilli fură stuhinaţ cu trăñipsirea și prişcăvillea.


    Ntribată cara anănghiserli a năiloru hălăţ legislative pripuse di Comisia Europeană anlu tricutu și aflate tru aestu kiro tru practico suntu duri tra s’acaţă aestă problemă tu isapi, Věra Jourová apăndăsi afirmativ.


    Neise România ari nica duri spaţlu tra s’adară ţiva tu aestă noimă fără s’hibă pimtădi nomurli ali UE. Earam tru România și voi s-mii tornu diznău di itia a problemelor juridiţi și, dialihea, easti tru sinferlu ali României să spună și niscănti progrese tru raportul a statlui di drept tru alunaru”, spusi ma largu Věra Jourová.


    Năsă lugurseaşti căţe “catandisea a presei ditu România nu easti dipu bună şi ari nica multi lucre ti adrari. Ntribat disi năili instrumente legislative pripuse di Comisia Europeană anlu tricut şi aflate, tru aestu kiro, tru cursulu di adoptare sunt duri tra s’a bordiadză aesti probleme, ea apăndăsi afirmativ, cundillinda, tru idyiulu kiro, că aşteaptă ma multu di la statlu român până atumţea.


    Raportul mutrinda statlu di drept ditu 2022 al CE cundilleadză că media ditu România s’ampuliseaşti cu probleme ntră care faptul că transparenţa tra acţionariatului media ma largu easti incompletu şi aspărdzearea catastisillei mutrinda fuvirserli, cazurile di priscăville contra a jurnaliştilor. Tru 2022, instanţili ditu România apufusiră dauă condamnări penale contra a născăntoru persoane cari feaţiră infracţiuni cari mutrea siguranţa a jurnaliştilor.


    Autoru: Mihai Pelin


    Armânipsearia: Taşcu Lala



  • Starea presei în România

    Starea presei în România

    Statul român rămâne codaş în Europa în ceea
    ce priveşte respectarea şi garantarea libertăţii şi siguranţei presei, precum
    şi accesul neîngrădit la informaţii de interes public    , afirmă preşedintele organizației ActiveWatch,
    Liana Ganea. În opinia sa, una dintre principalele probleme rămâne faptul că
    marile partide politice finanţează netransparent presa, ceea ce conduce la
    suspiciuni rezonabile că agenda publică în mass-media este distorsionată. În
    acelaşi timp, puţinele voci jurnalistice critice cu puterea politică au devenit
    ţinta unor campanii de discreditare, iniţiate fie de actori politici, fie de
    instituţii de presă cu o lungă istorie de abateri de la etica profesională, a
    mai spus Liana Ganea. Totodată,     ea consideră că statul
    român trebuie să exercite un control real asupra serviciilor de informaţii, să
    limiteze puterile în expansiune ale acestora şi posibilitatea lor de a
    interfera cu exercitarea dreptului la libertatea de exprimare.


    La rândul său, preşedintele Centrului pentru Jurnalism
    Independent, Ioana Av    ădani,
    a declarat că există probleme mari cu mass-media din România care ţin de
    competenţa statului şi de capacitatea lui de a le rezolva. Printre acestea, ea
    a enumerat lipsa de transparenţă a acţionariatului companiilor de media şi
    influenţa lor asupra agendei editoriale, atacurile împotriva jurnaliştilor
    venite din zona puterii sau creşterea discursului agresiv la adresa acestora.

    Statul român ar trebui să înţeleagă şi fără presiune din partea Europei că mass-media
    este un actor legitim în tot ce ţine de dezbaterea publică şi că rolul său
    critic este dincolo de orice interes de partid sau pecuniar,     a subliniat Ioana
    Avădani.

    Declaraţiile
    au loc în contextul afirmaţiilor vicepreşedintei Comisiei Europene pentru
    valori şi transparenţă,     Vera Jourova, care consideră că ‘situaţia presei din România nu
    este foarte roz şi este mult loc de îmbunătăţiri’    . Întrebată dacă noile
    instrumente legislative propuse de Comisia Europeană anul trecut şi aflate, în
    prezent, în curs de adoptare sunt suficiente pentru a aborda aceste
    probleme,     ea a răspuns afirmativ,
    precizând, în acelaşi timp, că aşteaptă mai mult de la statul român până
    atunci.


    Raportul privind statul de drept din 2022 al CE menţionează că media
    din România se confruntă cu probleme între care faptul că ‘transparenţa asupra
    acţionariatului media continuă să fie incompletă’     şi înrăutăţirea situaţiei
    privind ameninţările, cazurile de hărţuire şi violenţă împotriva jurnaliştilor.
    În 2022, instanţele din Rom    ânia au
    pronunţat două condamnări penale împotriva unor persoane care au comis
    infracţiuni care vizau siguranţa jurnaliştilor.


  • Implicarea femeilor în presă şi domeniul TIC

    Implicarea femeilor în presă şi domeniul TIC

    Femeile sunt în
    continuare subreprezentate în domeniile tehnologia informaţiei şi mass-media,
    deşi în ultimii ani, s-au înregistrat progrese în acest sens, arată
    statisticile UE. Totuşi, în cadrul acestor statistici se regăsesc şi anumite
    nuanţe. În multe ţări europene, femeile sunt mai numeroase în domeniul
    jurnalismului decât bărbaţii. Probleme este că ajung, în număr mult mai mic
    decât bărbaţii, la funcţii de conducere. De pildă, în medie, la nivel european,
    în 2015, reporteri şi realizatori de sex feminin lucrau în proporţie de 48% la
    televiziuni, 40% la radio şi 34% în presa scrisă. Cu toate acestea, în
    poziţiile de management din sectorul media, femeile se regăseau doar în
    proporţie de 38% şi ocupau doar 36% dintre poziţiile la nivelurile ierarhice
    superioare. În ceea ce priveşte România, cercetarea întreprinsă din cinci în
    cinci ani de Global Media Monitoring Project (GMMP) arată că în 2015, deşi 80%
    dintre absolvenţii facultăţilor româneşi de profil erau femei, doar 35% dintre
    ele lucrau la publicaţii tipărite, la radio şi TV şi doar 38% erau active pe
    site-urile de ştiri. În acelaşi timp s-a constatat o îmbunătăţire faţă de
    raportul anterior GMMP din 2010: în România, femeile constituie subiecte de
    ştiri în proporţie de 30%. Însă, în momentul în care sunt analizate
    conţinuturile ştirilor şi emisiunilor în general, nu doar realizatorii lor, se
    constată şi altceva, aflăm de la Oana Băluţă, activistă feministă şi
    conferenţiară universitară la Facultarea de Jurnalism din cadrul Universităţii
    Bucureşti.: Avem în mass-media ceea ce se numeşte anihilare
    simbolică: femeile apar mult mai puţin în mass-media în comparaţie cu bărbaţii.
    Anihilarea simbolică nu se referă doar le gradul de acoperire, ci şi la
    trivializare. De multe ori, când apar în mass-media, femeile sunt trivializate,
    chiar şi cele în poziţii de conducere. Ne raportăm mai mult la coafura unei
    femei în poziţie de decizie, dar mai puţin la activitatea ei profesională sau
    la CV-ul ei. O altă problemă legată de mass-media este faptul că reprezintă
    într-o manieră stereotipizată femeile. E interesant de observat că, dacă mai
    degrabă bărbaţii sunt experţii intervievaţi sau invitaţi în emisiuni, asta
    arată unde se află, în continuare, puterea expertizei şi a cunoaşterii. Femeile
    mai sunt invitate când se abordează teme din sfera socială. Sunt teme care ar
    trebui să ne pună pe gânduri.


    Observaţii similare se
    regăsesc şi într-un studiu complex care măsoară nivelul egalităţii de gen în
    şase domenii-cheie şi alte două adiacente. Acest Index European al Egalităţii
    de gen nu are rezultate prea măgulitoare pentru România, consideră Oana Băluţă: Am să fac referire la Indexul European al Egalităţii de Gen
    care ne spune că România este pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte
    egalitatea de gen. Acest clasament măsoară egalitatea de gen în mai multe
    domenii cum ar fi cunoaştere, educaţie, putere, timp. De pildă, în ce măsură
    femeile şi bărbaţii au acelaşi acces la timpul liber în virtutea faptului că,
    dincolo de munca în spaţiul public, femeile fac şi munci domestice, cresc şi
    îngrijesc copii.


    Aşa stau lucrurile la
    nivel general. Privind mai îndeaproape şi concentrându-ne doar asupra anumitor
    segmente, vedem că, în prezent, guvernul României are în fruntea sa o femeie,
    iar alte 8 ministere sunt conduse tot de femei. De asemenea, în România,
    diferenţa de remuneraţie între femei şi bărbaţi, în defavoarea primelor, e doar
    de 5%, sub media din UE de 16%. În plus, în domeniul tehnologiei informaţiei,
    domeniu care a ajuns să se intersecteze cu mass-media, româncele stau mai bine
    decât majoritatea europenelor. Potrivit
    datelor Eurostat, în Romania ponderea femeilor cu aceasta
    specializare era de 27%, în această privinţă, ţara noastră situându-se pe locul
    doi în Europa, după Bulgaria şi înaintea Letoniei, media Uniunii Europene fiind
    de 16%. Cu toate acestea, şi în acest sector subreprezentarea femeilor este
    evidentă, concluzionează eurodeputata Claudia Ţapardel: În ceea ce priveşte avantajele oferite de domeniul
    TIC, doar o treime dintre aceste avantaje sunt accesate de către femei. De
    asemenea, există, tendinţa alarmantă la nivel european, ca doamnele care deja
    lucrează în acest domeniu să renunţe, pe parcursul carierei lor, la domeniul
    acesta şi să se reorienteze. Asta se întâmplă în condiţiile în care Comisia
    Europeană prognozează că, până în 2020, va exista un deficit de 1.000.000 de
    specialişti în domeniul TIC, în Europa. Într-un alt domeniu asociat tehnologiei
    informaţiei, adică cel al ştiinţei şi al ingineriei, doar o cincime din
    poziţiile de management în aceste sectoare sunt ocupate de femei.


    Pentru a mai
    reduce dintre inegalităţile de gen de pe piaţa muncii, România intenţionează să
    introducă o nouă specializare, în conformitate de altfel cu legislaţia
    internaţională la care ţara noastră a aderat deja. Graţiela Drăghici,
    preşedinta Agenţiei Naţionale pentru Egalitate de Şanse: Expertul în egalitate de şanse e un
    instrument pe care noi îl aducem la îndemâna societăţii româneşti, la îndemâna
    tuturor entităţilor publice şi private. Prin lege, reglementăm posibilitatea ca
    toate entităţile publice şi private cu peste 50 de angajaţi să aibă posibilitatea
    fie de a identifica dintre angajaţi o persoană căreia să i se poată adăuga în
    fişa postului atribuţiile de expert în egalitatea de şanse, fie de a angaja o
    astfel de persoană din afara instituţiei sau a firmei. Nu există nici o
    obligativitate în acest sens. Noi doar ne-am dorit să oferim un instrument fără
    o condiţie coercitivă, un instrument cu un potenţial de promovare în societate
    a perspectivei de gen.



    Proiectul de lege privind reglementarea funcţiei de expert în egalitate
    de şanse a fost deja promovat în guvern, el urmând a fi dezbătut în Parlament.

  • Jurnal românesc – 06.02.2018

    Jurnal românesc – 06.02.2018

    Ministrul Apărării, Mihai Fifor, a reiterat disponibilitatea
    permanentă a României de a sprijini eforturile Republicii Moldova pe calea
    aderării europene, precum şi în cadrul structurilor nord-atlantice. După
    întâlnirea de luni, de la Chişinău, cu omologul său, Eugen Sturza, Fifor a
    anunţat că, anul acesta, 41 de militari din Republica Moldova se vor instrui în
    unităţi de învăţământ militar românesc. A fost prima prima vizită la Chişinău a
    unui ministru din noul executiv PSD-ALDE de la Bucureşti şi a coincis cu
    marcarea a 26 de ani de la înfiinţarea ministerului Apărări din Republica
    Moldova.


    PNL a depus un memorandum prin care cere ca Parlamentele României
    şi Republicii Moldova să se reunească într-o şedinţă solemnă comună, pe 26 şi
    27 martie, pentru a marca data la care, în 1918, Sfatul Ţării, organul
    legislativ din epocă de la Chişinău, a votat Unirea Basarabiei cu România.
    Propunerea liberalilor survine în timp ce, peste Prut, creşte continuu numărul
    aşezărilor basarabene ale căror consilii locale adoptă declaraţii simbolice de
    unire cu România.


    Liderii
    societăţilor culturale româneşti din regiunea Cernăuţi şi organele de presă ale
    comunităţii din Ucraina s-au adresat companiei naţionale de radioteleviziune de
    la Kiev pentru a-şi exprima protestul față de politica editorială pentru
    etniile minoritare, despre care spun că îngrădește drepturile existente ale
    minorității românești la informație în limba maternă. Ei se tem că aşa-numita
    concepţie audiovizuală pentru minorități naționale îşi propune, de fapt,
    lichidarea redacțiilor în limbi minoritare din radioteleviziunea ucraineană de
    stat. Cerem respectarea angajamentelor internaționale ale Ucrainei privind
    dreptul minorităților naționale la informație în limba maternă – conchid reprezentanţii comunităţii româneşti
    din ţara vecină.


    În
    perioada 13 februarie – 12 iunie 2018, la sediul Institutului Cultural Român de
    la Viena au loc cursuri săptămânale de limba română pentru copii între 3 şi 6
    ani. În cadrul acestora se exersează limba română prin jocuri, poezii, cântece,
    obiceiuri şi datini româneşti. Cursurile sunt gratuite şi au loc în fiecare zi
    de marţi, în intervalul orar 16.30 – 18.15.


    Angajatorii
    din străinătate oferă peste 600 de locuri de muncă în spaţiul economic european,
    prin reţeaua EURES România. Cei mai căutaţi sunt muncitorii necalificaţi în
    agricultură, pentru care fermele din Spania oferă 150 de posturi, cele din
    Danemarca 100, iar cele din Portugalia 30. În plus, o companie din Germania
    vrea să angajeze 28 de şoferi de camion pentru transport de mărfuri. Şi în ţară
    sunt vacante peste 23 de mii de locuri de muncă, cele mai multe pentru
    muncitori necalificaţi, agenţi de securitate sau lucrători în comerţ.



    Numeroşi angajaţi cu înaltă calificare din
    Bulgaria, Croaţia, Estonia, Portugalia şi România au plecat, în ultimii ani, să
    lucreze în alte ţări din Uniunea Europeană – arată un studiu dedicat migraţiei
    şi mobilităţii în Uniunea Europeană, publicat de think tank-ul Bruegel, condus de fostul
    președinte al Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet. Perioada de vârf a migraţiei din România şi
    Bulgaria a fost în 2006, cu un an înainte de admiterea acestor ţari în blocul
    comunitar, iar destinaţiile favorite au fost Italia şi Spania. Pe de altă
    parte, în 2017 România şi Croaţia au fost pe ultimele locuri în Uniune în ceea
    ce priveşte capacitatea de a atrage şi a reţine talentele – mai apreciază
    autorii studiului.

  • Libertatea şi pluralismul în mass-media

    Libertatea şi pluralismul în mass-media

    Anual, la începutul lunii mai, este celebrată Ziua
    Mondială a Libertăţii Presei. Şi, de obicei, acest eveniment este marcat prin
    analize despre gradul de respectare a dreptului la liberă exprimare şi a
    drepturilor jurnaliştilor. Una dintre aceste cercetări este şi Monitorul
    Pluralismului în Media, girat şi finanţat de către Comisia şi Parlamentul
    European. Raportul include studii de caz ale celor 19 state-membre incluse în
    analiză şi şi-a propus să identifice posibilele riscuri care ameninţă, în
    prezent, libertatea presei din UE. Au fost cercetate patru mari arii de risc:
    protecţie de bază, pluralismul pieţii media, independenţa politică şi
    incluziunea socială. Indicatorii prin care s-a măsurat riscul protecţiei de
    bază au vizat libertatea de
    exprimare, respectarea dreptului la informaţii de interes public, standardele
    jurnalismului şi independenţa faţă de autorităţile naţionale. În ceea ce
    priveşte independenţa politică, au fost măsurate gradul de politizare a
    controlului asupra canalelor mass-media precum şi a reţelelor de distribuţie
    precum şi independenţa finanţării instituţiilor publice de presă. Concluzia
    generală este că singurul domeniu în care
    riscurile sunt apreciate ca fiind reduse este cel alprotecţiei de bază în sectorul mass-media, pentru celelalte
    înregistrându-se şi la nivel european riscuri medii. Totuşi, în acest tablou, România prezintă un
    grad de risc mediu în toate cele patru arii principale. În plus, indicatorii privind protecţia de
    bază situează România pe o poziţie unică, după cum am aflat de la Adina
    Marincea, cercetătoare în cadrul Median Research Center, instituţia care a
    elaborat raportul de ţară pentru România.

    Adina Marincea: România este singura ţara, din cele 19,
    care prezintă un potenţial risc mediu privind protecţia de bază a jurnalismului
    şi de respectarea standardelor profesiei. Printre problemele cele mai presante pe care le-am identificat şi cu
    care se confruntă jurnaliştii în România se numără, mai ales în presa scrisă,
    situaţia economică precară. Ea este exemplificată prin cazurile de
    neregularitate şi întârziere a plăţii salariilor, nesiguranţa locului de muncă,
    tăieri de salarii, încheierea unor contracte pe termen scurt care oferă o
    protecţie socială redusă în privinţa şomajului şi a pensiilor. În acelaşi timp,
    aceste contracte fac mai uşoară concedierea jurnaliştilor.



    Această situaţie economică precară este strâns
    legată, deseori, de interesele patronatului care nu coincid cu scopurile
    profesiei, după cum observă şi jurnalistul Petrişor Obae, coordonatorul
    siteului paginademedia.ro. Problema presei româneşti se regăseşte
    în două zone principale. Una este zona macro, cea de la nivelul patronatului
    care a descoperit, la un moment dat, ce înseamnă jucăria reprezentată de
    mass-media şi a folosit-o în scop personal. Aici se află şi presiunea
    economică. Şi cea de la nivel micro, adică de la nivelul exercitării profesiei.
    Sunt jurnalişti care nu au habar să scrie şi să se documenteze, care nu cunosc
    regulile de bază ale meseriei. Problemele sociale contează foarte mult, căci
    sunt pârghiile pe care le manevrează patronatul. În momentul în care nu ai
    nevoile de bază satisfăcute, în momentul în care-ţi pui problema ce mănânc
    mâine, la modul cel mai propriu, evident că începi să laşi deoparte normele de
    bază ale meseriei, iar deontologia e un cuvânt depăşit.



    De altfel, o altă problemă identificată de
    raportul privind pluralismul media în Europa se referă la respectarea şi
    standardelor profesionale, mai ales, în organizaţiile private de media, care
    acoperă cea mai mare parte a sectorului. Adina Marincea: De multe ori, standardele ori codurile jurnalistice
    lipsesc sau nu sunt aplicate sau sunt realizate aproape exclusiv de
    managementul organizaţiilor de media şi nu de către jurnalişti sau de asociaţii
    profesionale de jurnalism. Toţi aceşti factori duc la interferenţe în
    conţinutul editorial şi au existat mai multe cazuri de acuzaţii cu privire la
    finanţarea ilegală a presei de către diverşi actori economici şi politici sau
    chiar de cenzură jurnalistică.



    Vorbind despre
    interferenţe şi cenzură atingem un alt domeniu şi anume independenţa politică.
    Adina Marincea, revine cu detalii: În aria de risc cu privire la independenţa politică, sunt doi indicatori
    care înregistrează semnale de alarmă. Cazuri similare sunt în Slovacia,
    Slovenia şi Lituania.


    Politizarea excesivă a
    unei părţi a presei, mai ales a celei particulare, în vederea protejării unor
    interese, inclusiv, economice a patronatului, reprezintă una din concluziile
    altui studiu şi anume raportul FreeEx, elaborat de organizaţia
    non-guvernamentală ActiveWatch. Aici sunt prezentate cazuri de presiuni exercitate de patroni pentru
    ca anumite materiale care şifonau imaginea unor demnitari sau evidenţiau
    abuzurile lor să nu fie publicate. Sunt exemple de jurnalişti care, îndrăznind
    să facă acest lucru, au fost pedepsiţi prin suspendarea contractelor de colaborare.
    De asemenea, sunt descrise şi cazurile unor primari locali care se foloseau de
    presa din oraşul lor pentru a-şi şantaja rivalii politici. Pentru Răzvan
    Martin, dependenţa politică şi economică este cauzată şi de starea financiară
    proastă care nu s-a îmbunătăţit de la ieşirea din criza economică pentru
    anumite companii de mass-media.

    Răzvan Martin: Fiind foarte
    vulnerabile din punct de vedere economic şi poziţia lor devine foarte fragilă
    în faţa unor oameni politici sau diverşi finanţatori. În acelaşi timp, nu sunt
    convins că o situaţie economică mai bună a unor instituţii de presă sau
    publicaţii le-ar face mai puţin permeabile la anumite influenţe. Mi-e teamă că
    raţiunea lor de a exista este de a face astfel de jocuri politice şi nu de a
    informa public sau de a obţine un profit economic legitim. Mă refer la
    instituţiile de presă cele mai vizibile,
    mainstream, televiziunile de ştiri, cele care fac agenda publică. Dar
    nu vreau să generalizez pentru că există în continuare foarte mulţi jurnalişti
    oneşti şi instituţii de presă absolut onorabile. Mai ales în spaţiul online,
    există platforme media care produc jurnalism de calitate.



    Având situaţii economice şi editoriale total opuse
    între ele, cele două instituţii publice din domeniul audio-vizualului – TVR şi
    SRR – nu au fost nici ele scutite de probleme în ultimul an, potrivit
    raportului FreeEx privind libertatea presei în România. Răzvan Martin: Radioul public merge bine din punct de vedere economic, dar au existat
    probleme şi aici odată cu declanşarea unei campanii împotriva unui proiect
    absolut firesc de modificare a legii de funcţionare a serviciilor publice.
    Există şi o somaţie a CNA-ului pentru că s-a folosit abuziv spaţiul de emisie
    pentru a ataca acest proiect de lege. TVR este în pragul colapsului, a acumulat
    datorii imense, iar mediul politic nu manifestă niciun interes pentru a remedia
    situaţia.



    Recent, plenul Parlamentului a numit,
    prin vot, un nou Preşedinte-Director General al TVR.



  • Jurnal românesc – 28.04.2016

    Jurnal românesc – 28.04.2016

    România nu
    îşi mai asumă 2019 ca anul adoptării monedei euro, iar
    stabilirea unei date certe necesită un consens politic şi social larg şi o mai
    bună înţelegere a eforturilor necesare atingerii acestui obiectiv, se arată în
    Programul de Convergenţă 2016, aprobat, miercuri, de Executiv. O dată concretă va fi
    stabilită după realizarea unui nou calendar de trecere la euro, care va fi
    finalizat până la următoarea ediţie a programului de convergenţă, a precizat
    ministrul Finanţelor, Anca Dragu. Ea a menţionat că este foarte important ca
    România să aibă o convergenţă reală la euro, adică veniturile populaţiei să fie
    la 70-80 la sută din media zonei monetare, iar în România acest indicator este
    situat în prezent la 55%. Potrivit
    specialiştilor, România ar putea adopta după 2020 euro, monedă unică prezentă
    în 19 din cele 28 state membre ale UE.




    În România, preţul la gaze pentru
    consumatorii casnici din categoria de consum B(până la 2.400 mc anual),
    reprezentând 94% din totalul clienţilor, va scădea de la 1 mai în medie cu
    1,5%, a anunţat Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei
    (ANRE). Decizia are locîn urma diminuării tarifelor de distribuţie a gazelor.
    Potrivit ANRE, preţul
    gazelor de import va continua să scadă şi va ajunge spre sfârşitul anului să
    fie mai ieftin decât cel de producţie internă. Consumul naţional în acest
    moment este de 15-16 milioane de metri cubi pe zi, iar importul este de 1,5
    milioane de metri cubi.




    Pluralismul
    presei este în
    pericol atât în România, cât şi în restul Europei, arată un studiu recent
    prezentat la reprezentanţa Comisiei Europene în România. Potrivit cercetării,
    România este singura ţară cu semnale de alarmă la toate nivelurile, inclusiv în
    privinţa condiţiilor de bază pentru o presă funcţională. Cele mai mari riscuri
    în România, dar şi în restul Europei vizează, între altele, competenţele media
    limitate în rândul populaţiei, politizarea controlului asupra canalelor media,
    independenţa serviciilor publice de media, publicitatea de stat şi siguranta jurnalistilor.




    Peste
    120 de autobuze electrice vor circula în marile oraşe din România până în anul
    2020 – afirmă preşedintele Asociaţiei pentru Mobilitate Metropolitană, Ştefan
    Roşeanu. El a explicat că România se află într-un stadiu incipient în ceea ce priveşte
    achiziţia de astfel de autobuze pentru transportul public urban, dar situaţia
    este aproape la fel în multe alte ţări europene. Ştefan Roşeanu a mai spus că
    există, deja, norme europene şi termene care prevăd înlocuirea variantelor
    clasice de transport local cu tehnologii nepoluante până în anul 2030. În acest
    context, autorităţile locale pot accesa fonduri nerambursabile prin actualul
    exerciţiu bugetar al UE, cu ajutorul cărora să-şi înfiinţeze propriul parc de
    autobuze electrice pentru transportul în comun.




    Cererile pentru taberele de studii în
    străinătate dedicate elevilor din liceele şi şcolile generale din România au crescut, în acest an, cu aproximativ 30%
    faţă de 2015, tot mai mulţi părinţi alegând pentru copiii lor această variantă,
    ca o soluţie pentru dezvoltarea educaţională, aprofundarea uneia sau mai multor
    limbi străine, precum şi pentru orienterea optimă către un domeniu de
    activitate profesională. Astfel, peste 1000 de copii români
    participă, anual, în tabere de studii în străinătate, în Europa, China, Noua
    Zeelandă, Canada, Australia sau SUA. Cele mai căutate destinaţii rămân, şi în 2016, Marea
    Britanie, Germania, Elveţia, Franţa şi Spania. Costul unei tabere variază de la
    350 de euro pentru o săptămână în Bulgaria, la 700 de euro pentru aceeaşi
    perioadă în Germania, ajungând, însă, şi la peste 2500 de franci elveţieni
    pentru o tabără de două săptămâni în Elveţia.

  • La mulţi ani, Rador!

    La mulţi ani, Rador!

    Priveşte Radorul ca pe un tânăr. Ca pe un om dinamic, aflat
    în continuă schimbare. Care adună, sintetizează şi transmite informaţii din
    ţară şi din lume. Undeva la etajul 9, în Bucureşti, se află locul unde sunt
    centralizate toate – Agenţia de Presă Rador a Radio România.


    Aici, sunt monitorizate peste 57 de posturi de radio şi
    televiziune din lume, peste 400 de publicaţii străine şi peste 800 de site-uri
    şi publicaţii româneşti. Europa, America de Nord, America Latină şi parţial
    Asia, Africa şi Australia, un mix cultural, lingvistic şi informaţional
    impresionant.


    Radio Observator – căci aşa se traduce acronimul din titlu,
    Agenţia de Presă Rador este una din principalele surse de informare ale
    posturilor Radio România. Înfiinţată în 1990 ca redacţie a Radiodifuziunii
    Române, şi-a luat numele după prima mare agenţie interbelică. Rador-ul
    interbelic, născut la 16 iunie 1921, era o prescurtare de la Radio Orient.
    Orientul şi Occidentul se întâlnesc armonios la Agenţia de Presă Rador. Aceasta
    preia şi transformă în buletine, fluxuri de ştiri, calendare de evenimente
    informaţii din peste 500 de surse naţionale şi internaţionale, editate în 15
    limbi străine.


    Rador deţine un volum uriaş de informaţii stocate începând cu
    1990, putând edita buletine tematice retrospective din orice domeniu
    monitorizat.


    La
    mulţi ani, Rador!

  • Istoria presei din România. Presa studenţească în anii 1970-1980

    Istoria presei din România. Presa studenţească în anii 1970-1980

    Aflată sub strict control ideologic, presa în anii regimului comunist a avut o evoluţie sinuoasă şi a coincis cu perioadele de transformare a regimului însuşi. În anii 1950 şi în prima jumătate a anilor 1960, rigiditatea şi dogmatismul regimului au impus presei un ton militant, vocal-isteric şi agresiv. Relaxarea ideologică de la jumătatea anilor 1960 a făcut ca faţa presei să se schimbe. Deşi presiunea ideologică şi cenzura nu au încetat, publicaţiile au adoptat un ton mai moderat şi a crescut importanţa articolelor profesionist scrise.



    Presa studenţească nu a fost decât un pui al presei centrale şi a copiat stilul acesteia. Liberalizarea de la jumătatea anilor 1960 a avut ca obiect mai ales presa studenţească pentru a observa tendinţele noii generaţii. Au apărut reviste mult superioare calitativ celor de dinaintea lor precum Echinox în centrul univesitar Cluj, Alma Mater şi Opinia studenţească la Iaşi. Constantin Dumitru a fost redactor şef-adjunct la Opinia studenţească, înfiinţată în 1974, îşi aminteşte cum s-a făcut reforma presei studenţeşti.


    ”Începuturile presei studenţeşti s-au produs prin 1968. Nu e vorba de nicio coincidenţă, e vorba de acel minunat an care a însemnat mult pentru România. Sigur că au existat expresii ale presei studenţeşti şi mai devreme, în 1964. Dar erau într-o variantă de colhoz, de gazetă de perete, gen secera şi ciocanul”. Presa studenţească veritabilă se dezvoltă începând cu 1968. Trebuie să vă spun cinstit, pe fondul unui dezlegări venite de la Comitetul Central, de la Ceauşescu personal, care în acel context a vrut să vadă cum gândeşte lumea în mod liber. A fost un experiment, Ceauşescu era consiliat de nişte profesionişti. A fost un moment pe care eu personal l-am simţit pe pielea mea, de libertate a presei, chiar a presei comuniste. Dar nu-şi puteau permite să facă experimentul la Scânteia, era aberant.”



    Noul stil al presei în comunism însemna şi o rafinare a practicilor cenzurii reprezentată de Direcţia Presei. Iar jurnaliştii aveau de dus o luptă mai subtilă. ”Direcţia Presei se chema instituţia cenzurii. Era alcătuită din persoane specializate în a decripta textele, de a vedea ce e pe dedesubt. Şi dacă în mod direct sau indirect nu se aducea atingere intereselor politice ale comunismului, dacă direct sau indirect, subliminal, nu sunt lovite aceste interese. Din păcate, Direcţia Presei era populată, cu excepţiile de rigoare, de nişte dobitoci care credeau că subliminal e un cuvânt periculos oricum pentru comunism. Mi-aduc aminte cum ne băteam joc de ei noi, studenţi fiind, cu un umor absolut. Am publicat de pildă o poezie a lui Miron Blaga, Da naşteri hrisoava străbunilor mei. Tovarăşul de la Direcţia Presei nu ştia ce înseamnă Da naşteri din titlu. E simplu, îi zic, e un joc de cuvinte care trimite la Danubius şi donaris. Aha, zice el, deci Dunăre, s-a prins el. Şi poezia a trecut, a primit OK-ul pentru publicare. De câte ori puteam, de atâtea ori îi păcăleam. Şi puteam mereu că erau proşti şi inculţi.”



    O măsură perfidă a regimului a fost aceea de a trece pe umerii şefilor editoriali atribuţiile cenzurii. Cu toate acestea, au avut loc şi abateri grave. Constantin Dumnitru. ”Partidul Comunist a luat o măsură genială. Eu am prins cenzura de când am început gazetăria, de la 18 ani, până când n-am mai prins-o. De ce? Pentru că Partidul Comunist a avut inteligenţa s-o desfiinţeze. Şi ne-au chemat pe noi, redactorii şefi şi redactorii şefi-adjuncţi, şi ne-au spus: tovarăşi, nu mai există cenzură de azi. Vai ce bucuroşi am fost! Voi veţi fi cenzura, ne-au spus. Şi ce ne-a mai trecut bucuria! De regulă, cuvântul redactorului şef era decisiv, nu se apuca nimeni să-l verifice pe tovarăşul redactor şef. Erau foarte atenţi numai dacă era ceva evident. Să nu apară Ceauşescu cu un vapor în spate, Ceauşescu cu chelie, Ceauşescu chior. Dar tot mai scăpau. De pildă, a venit un preşedinte al Franţei foarte înalt care a fost primit de tovarăşul Ceauşescu pe aeroport. Poza era ridicolă. Ceauşescu mai stătea şi cu pălăria în mână. Ăla era foarte înalt. Şi atunci, tovarăşii i-au pus o pălărie pe cap, dar au uitat să i-o scoată pe aia din mână. Şi a apărut în Scînteia cu două pălării, una în cap şi alta în mână. Au fost câţiva tovarăşi daţi afară şi gata. Prostia ţinea loc de libertate. Intenţiile nu erau de a face o revoluţie, de multe ori se făcea câte o prostie din nu ştiu ce.”



    Astăzi, Constantin Dumitru este de părere că, în ciuda rigorilor cenzurii, s-a putut face presă în condiţii onorabile. Aceasta a depins însă numai de conştiinţa celor care şi-au asumat profesiunea de jurnalist cu decenţă. ”Cel puţin la Opinia studenţească nu am făcut propagandă. Editorialele le pot publica şi azi, mi-e teamă că erau mai bine scrise decât azi. Depindea şi de cum te jucai. Şi Echinoxul avea editoriale de calitate. Alţii, prin editorial, înţelegeau acea faţadă, după care scriau ce voiau ei. Editorialul era pupatul, respectul, să trăiţi-ul dat de o publicaţie. Cel puţin în presa studenţească de calitate aceasta nu s-a întâmplat. Editorialul avea cu totul alt sens. Nu făceam politică. În Opinia studenţească, aia pe care am condus-o eu între 1974 şi 1975, n-a existat nici măcar un singur articolaş de laudă. Nici măcar un rând. Iată că s-a putut.”



    Presa din anii 1970-1980 a fost reprezentativă pentru starea politică, economică, socială şi culturală a acelor ani. Istoria a reţinut-o ca pe un capitol al unui regim detestabil în care societatea avea aşteptări total diferite faţă de ceea îi propunea el.

  • Presa studenţească in România comunistă – Cazul revistei ”Amfiteatru”

    Presa studenţească in România comunistă – Cazul revistei ”Amfiteatru”

    Instrument de propagandă al regimului comunist, presa a fost pentru acesta prioritate zero. De obicei, acest domeniu era asociat cenzurii. Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor avea misiunea de a controla şi superviza orice era destinat publicului şi se subordona Comitetului Central al PCR. În ciuda controlului strict, abateri de la politica oficială au existat, care însă nu au fost în măsură să şubrezească regimul. Obsesia regimului era atât de mare încât una din aceste abateri a primit mai multă atenţie decât ar fi fost cazul prin măsurile luate pentru a o reprima.



    Constantin Dumitru a fost redactor şef-adjunct la revista studenţească ”Amfiteatru”, editată de Uniunea Asociaţiilor Studentilor Comunişti din România. El şi-a adus aminte cum a fost oprit de la difuzare un număr al revistei pe care o conducea, din cauza unor poezii considerate atacuri la adresa regimului scrise de poeta Ana Blandiana.


    ”Era în decembrie 1984. Când am citit poeziile Anei Blandiana evident că a existat şi un anumit reflex şi mi-am zis că astea nu se pot publica. După care mi-a trecut reflexul ăsta şi am zis: dar de ce să nu se publice? Şi le-am dat drumul la publicare. Am fost cu revista la Asociaţia Studenţilor Comunişti din România (ASCR). Nu dădeam noi viza. După desfiinţarea Direcţiei Presei, viza o dădeau organele centrale care controlau publicaţiile, şi anume Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist şi Consiliul Asociaţiei Studenţilor Comunişti din România. Noi, redactorii şefi şi redactorii şefi-adjuncţi, aprobam sau nu apariţia fiecărui articol. Dar publicaţia se mai ducea acolo pentru că nu mai aveau încredere în noi, pentru că noi eram ziarişti, şi ca să nu mai facem prostii. Şi atunci, mai era nevoie de un tovarăş să le vadă. Eu eram redactor şef adjunct, membru al CC al UTC, membru al Biroului Consiliului ASCR pentru că nu puteai fi redactor şef fără să fii nomenclaturist, ca să spunem lucrurilor pe nume. Constanţa Buzea, prima soţie a poetului Adrian Păunescu, era şefa secţiei poezie. Şi nu a făcut decât să dea drumul acestor poezii. Grigore Arbore era responsabil de număr, dar eu am decis.”



    ”Amfiteatru” avea un tiraj de 7000 de exemplare. 3000 se distribuiau în chioşcuri, 1000 sub formă de abonamente, iar alte 3000, plătite de Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România, erau distribuite prin cămine. Constantin Dumitru şi-a amintit cum a izbucnit scandalul.


    ”Mă duc la mansarda Nifon unde erau nişte ateliere, la un prieten, artist plastic, şi mă laud, că nu mă pot abţine. Mă duc direct cu şpaltul din tipografie şi îi spun: Uite ce-am făcut!” Fără să ştiu că ăla era informator al Securităţii. Eu m-am turnat singur. De-aia m-au şi dat afară, că m-am lăudat că eu am făcut-o. S-a întâmplat apoi ceea ce trebuia să se întâmple. Eu am plecat la munte şi am aflat că sunt şedinţe care mă dau afară, mă exclud de peste tot. Când m-am întors în Bucureşti, m-a sunat un coleg să-mi spună că nu mai sunt şeful lui, de fapt că nu mai sunt nicăieri. După aia, câteva luni aflam ce fac de la Europa liberă. Pe 15 ianuarie 1985 am fost demis şi exclus. N-am avut serviciu vreo 3 luni. Am fost chemat şi angajat cu forţa la revista Protecţia Muncii. Soţia mea era gravidă şi au dat-o afară şi pe ea, că trebuia să plătească şi ea. În fond, aveam un contract şi l-am încălcat. Dar nu m-am plâns atunci, nu mă plâng nici acum. Aveam un salariu foarte mare, aveam şofer, aveam secretară, ca să-l stimez pe tovarăşul Ceauşescu şi nu l-am stimat destul. De-atunci m-am dezvăţat să mai stimez politicieni, am un defect cu stima.”



    Cum nimeni pe vremea aceea nu putea şoma, Constantin Dumitru a fost angajat la o revistă cu profil de protecţia muncii în industrie, fără a mai deţine vreo funcţie de conducere. L-am întrebat ce urmări a avut retragerea acelui număr din revista ”Amfiteatru”?


    ”Pe vremea aceea copiile xerox nu erau la îndemână oricui, ca azi, era nevoie de multe aprobări. Erau urmărite aparatele de reprodus de orice fel. Unul dintre cele mai mari şocuri mi l-a zis un ofiţer de securitate ani mai târziu şi anume că în România s-au făcut vreo 5-6000 de copii după poeziile alea. Adică s-a refăcut tirajul revistei, ca să zic aşa, aproape că s-a dublat. Dacă atâţia ofiţeri de Securitate făceau atâtea rapoarte, n-avea cum să nu se audă la Europa liberă, dovadă că poeziile au apărut şi la Europa liberă după ce m-au dat pe mine afară. Până atunci, nu. Comuniştii au greşit, într-un fel. Dacă nu făceau un mare scandal din chestia asta, trecea pur şi simplu. Cred că suntem un popor vegetal, cine a mai văzut un copac revoltându-se”, aşa suna poezia aia, era frumoasă.”



    După 1989, Constantin Dumitru a avut ocazia s-o întâlnească pe autoarea poeziilor care au dus la destituirea sa. ”Oricât ar părea de ciudat, eu n-o cunoşteam pe Ana Blandiana. I-am publicat nişte texte, n-o cunoşteam. Ea n-a păţit nimic, eu da. Dovadă că în aceeaşi a publicat mai târziu Motanul Arpagic” la editura Ion Creangă, şi i-a mai dat şi pe alţii afară. Eram la ambasada Statelor Unite, în 1990, şi scriitorul Mircea Dinescu îmi spune: Uite-o, băi, pe Ana Blandiana, prietena ta! Nu m-a crezut că n-o cunosc. Şi a mers la Ana Blandiana şi i-a spus că eu sunt acela care o publicase în Amfiteatru. La care Ana Blandiana a avut o replică pe care o admir sincer: Era treaba lui!” Şi mi-am dat seama că era treaba mea. Eu îmi făcusem treaba, bănuiesc că şi ea.”


    Constantin Dumitru a învăţat o lecţie care ar trebui să fie valabilă şi pentru alţii. Că atunci când spui adevărul, indiferent de cât de neplăcut e, niciun preţ nu e prea mic pentru a fi plătit deoarece recompensa va fi pe măsură.

  • 2013, an întunecat pentru libertatea presei

    2013, an întunecat pentru libertatea presei

    Un raport al organizaţiei neguvernamentale Freedom House dat recent publicităţii relevă că 44% din populaţia globului trăieşte în zone unde presa nu este liberă, iar 42% în zone unde mass-media sunt doar parţial libere. Asistăm la un regres general al libertăţii presei, cu guverne şi actori privaţi care atacă jurnaliştii sau restricţionează accesul acestora la evenimente, fie prin cenzurarea conţinutului, fie prin concedierea lor din motive politice”, trage un semnal de alarmă Freedom House. Din document mai reiese că o parte semnificativă a presei este folosită în continuare de patroni ca armă în vederea obţinerii unor avantaje politice şi economice.



    Situaţia cea mai bună din punct de vedere al libertăţii presei o regăsim în Olanda, Norvegia şi Suedia, în timp ce pe ultimele locuri în raportul Freedom House se situează Turkmenistanul, Uzbekistanul şi Coreea de Nord. Republica Moldova figurează puţin mai jos în clasament, cu acelaşi scor ca Libanul şi Tunisia. Printre ţările a căror presă nu este liberă se numără China, iar printre cele cu presă parţial liberă se află India, ambele ţări însumând peste o treime din populaţia Globului. Nici în Rusia presa nu este liberă, iar Statele Unite sunt notate în scădere faţă de raportul Freedom House din 2012, din cauza furnizării limitate de informaţii către jurnalişti şi a vizării acestora în anchetele penale.



    Şaptezeci şi unu de jurnalişti au fost ucişi, peste 800 arestaţi şi mai mult de 2.000 au fost agresaţi anul trecut la nivel mondial – au atras atenţia organismele internaţionale de profil cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei. Reprezentanţii Comisiei Europene, organism care a lansat în acest an patru proiecte speciale pentru a susţine libertatea presei, au discutat clasamentul întocmit de Freedom House”, iar potrivit purtătorului de cuvânt al comisarului pentru agenda digitală, Ryan Heath:


    Suntem mândri că Europa are unele dintre cele mai libere ţări din lume când vine vorba de libertatea presei şi am spus în mod repetat că vom face tot ce ne stă în putere să susţinem libertatea presei. Este însă îngrijorător când organizaţii independente stabilesc că anumite ţări din Europa nu au încă standardele pe care cu toţii am vrea să le vedem. Uniunea Europeană are puteri limitate când vine vorba de această problemă pentru că nu este doar o chestiune de legi, ci una de cultură si profesionalism al comunităţii jurnalistice.”



    În România — ţară plasată de Freedom House la mijlocul clasamentului, în categoria ţărilor cu presă parţial liberă, Active Watch a dat publicităţii, de asemenea, un raport privind libertatea presei, FreeEx. Preşedintele organizaţiei, Mircea Toma, despre cele mai grave probleme cu care se confruntă presa din România: Patronii de media îşi impun propria agendă politică şi economică instituţiilor media pe care le controlează. Sunt informaţii care manipulează, care ne provoacă comportamente în favoarea unor mici profitori. Cel mai important mod de a reacţiona faţă de pericolul manipulării este să consulţi mai multe produse media, provenind din grupuri media diferite. Pe tarabă se află trei sau patru informaţii care nu coincid între ele, atunci merită să-ţi pui o întrebare, dacă adevărul este acolo sau trebuie să mai scormoneşti după el.”



    FreeEx mai constată că “instituţiile mass-media din România continuă să fie politizate şi afectate de puternice interese de afaceri, care slăbesc echidistanţa şi libertatea presei”. O situaţie nouă prezentată în raportul privind libertatea presei este legată de faptul că anul trecut cluburile de fotbal, dar şi structurile lor de conducere au impus presei acoperire mediatică favorabilă. Iar o altă problemă cu care se confruntă presa este legată de faptul că unele instituţii de media şi unii oamenii din presă îşi somează colegii de breaslă să nu mai relateze critic despre ei, ameninţând cu procese.



    Totodată, unele instituţii media folosesc abuziv dreptul la liberă exprimare pentru a intimida alte persoane, grupuri sociale şi politice, dar şi justiţia. Coordonatorul proiectului FreeEx, Răzvan Martin, despre presa din România, la momentul actual: Extrem de divizată, incapabilă să-şi asume un set de valori şi de norme profesionale, incapabilă să lupte pentru propriile drepturi şi pierzând credibilitate. Statutul ziaristului în raport cu patronatul este foarte vulnerabil şi asta face ca drepturile lui profesionale, mai ales dreptul la liberă exprimare să fie foarte vulnerabil, foarte afectat de influenţele şi de interesele patronilor.”



    În mesajul său cu prilejul Zilei Mondiale a Presei, Organizaţia Naţiunilor Unite a transmis că jurnaliştii trebuie să lucreze fără presiune şi intimidare, într-un mediu sigur.

  • Criza mass-mediei româneşti

    Criza mass-mediei româneşti

    Anul 2013 nu a fost un an prielnic pentru libertatea presei nicăieri în lume, conform asociaţiilor neguvernamentale care monitorizează domeniul. Freedom House arată că doar una din şapte persoane trăieşte în ţări unde ştirile politice sunt credibile, siguranţa jurnalistului este garantată, interferenţa statului în mass-media e minimă, iar presa nu este supusă unor presiuni economice oneroase. Freedom House consideră că această stare de fapt reprezintă un declin faţă de anii trecuţi, declin cauzat, mai ales, de dorinţa guvernelor autoritare de a controla conţinutul ştirilor fie prin hărţuirea ziariştilor, fie prin diferite alte constrângeri aplicate site-urilor de ştiri şi celor de social media”. România nu face excepţie de la acest trend descrescător, conform raportului anual privind libertatea presei publicat de Freedom House, aflăm de la Cristina Guseth, directoarea sucursalei din ţara noastră.



    România are 41 de puncte şi este considerată o ţară cu presă parţial liberă. În acest raport libertatea presei e analizată din trei perspective: cadrul legal, cadrul politic şi cadrul economic. Având acest punctaj România stă mai prost decât Ungaria, care a avut probleme grave la acest capitol şi care are 35 de puncte, fiind astfel mult mai aproape de ţări care nu fac parte din UE precum Albania, Kosovo, Macedonia sau Bosnia.



    În cazul României, motivele pentru această situaţie ţin de aspectul economic special de aici. Cristina Guseth: – În România sunt foarte multe instituţii de presă faţă de dezvoltarea economică. Presa privată este susţinută, în general, de către economie, dar în România, economia nu poate susţine atâtea instituţii de presă: ziare, radiouri şi televiziuni private. De aceea, instituţiile de presă sunt foarte politizate (…), fie direct, având proprietari oameni politici, fie indirect. Politizarea presei este masivă şi banii care vin în presă, nu vin dinspre economie sau ca urmare a activităţii economice, aşa cum ar fi natural. Un al doilea aspect este cel legat de legislaţie. Aici nu e vorba doar de cadrul legal, aşa cum apare pe hârtie, ci şi de felul în care legea este aplicată. Aici aş menţiona CNA, care are legi pe care nu le aplică.



    An de an, organizaţia Active Watch din România lansează Raportul FREEEX unde este analizată situaţia internă a presei de aici şi unde sunt marcate şi cauzele eventualelor derapaje de la respectarea independenţei mass-media. Raportul pe 2013 confirmă declinul semnalat de Freedom House şi oferă detalii. Răzvan Martin, reprezentant al Active Watch, despre situaţia din 2013. Aş începe cu sacrificarea independenţei editoriale şi a interesului public, care sunt consecinţa politizării excesive a pieţei de media şi a configuraţiei patronale a pieţei de media. Sunt multe instituţii de presă importante, mai ales cele care difuzează conţinut de interes public, care sunt controlate de actori politic importanţi din ţară. Sunt suficient de multe cazuri care dovedesc că se folosesc de aceste instituţii pentru a-şi obţine avantaje politice şi economice sau pentru a pune presiune pe justiţie.



    O formă mai specială de presiune o reprezintă presiunea pe care unele instituţii de presă o exercită asupra unor colegi de breaslă şi despre care Răzvan Martin vorbeşte în continuare: Am avut anul trecut două condamnări cu închisoarea pentru acte de şantaj comise de jurnalişti sau de oameni din presă. Mass-media a devenit una din sursele de presiune şi de intimidare la adresa altor jurnalişti şi activişti civici. Un fenomen pe care l-am sesizat anul trecut, deşi mai fusese un caz în 2012, un fenomen foarte periculos este cel care se referă la anumite somaţii transmise altor jurnalişti prin care li se cere să nu mai relateze nici o critică la adresa celor care trimiteau somaţiile. Erau ameninţaţi cu procese, dacă nu încetau. Mi se pare absurd ca reprezentanţii unei profesii ce se hrăneşte din libertatea de exprimare să ameninţe alţi colegi de breaslă să nu se mai folosească de acest drept.



    Pe lângă aceste noutăţi”, în 2013, au continuat acţiunile clasice” de ascundere a unor informaţii, consideră autorii FREEEX. Răzvan Martin: Informaţii ocultate publicului din raţiuni de securitate naţională, cum ar fi, de pildă, subiectul închisorilor CIA în privinţa căruia statul a creat un blocaj informaţional pentru a-i împiedica pe jurnalişti să investigheze acest caz. Am avut, de asemenea, multe abuzuri ale forţelor de ordine împotriva unor protestatari. Mă refer, în primul rând, la cei de la Pungeşti unde s-au încălcat mai multe drepturi constituţionale cum ar fi dreptul la liberă circulaţie, dreptul la întrunire şi cel la liberă exprimare.



    Toate acestea apar în contextul în care din punct de vedere financiar, viaţa instituţiilor de presă nu e uşoară. Multe ziare s-au închis, păstrându-şi ediţiile online, iar unele televiziuni private sunt deja strâmtorate. Bugetele dedicate publicităţii au scăzut simţitor. Ar exista, totuşi, o rază de soare: produsele media de calitate, deşi puţine, aduc audienţă, contrazicând teoria că numai divertismentul facil produce audienţă.



  • 2013, an întunecat pentru libertatea presei

    2013, an întunecat pentru libertatea presei

    Un raport al organizaţiei neguvernamentale Freedom House dat recent publicităţii relevă că 44% din populaţia globului trăieşte în zone unde presa nu este liberă, iar 42% în zone unde mass-media sunt doar parţial libere. Asistăm la un regres general al libertăţii presei, cu guverne şi actori privaţi care atacă jurnaliştii sau restricţionează accesul acestora la evenimente, fie prin cenzurarea conţinutului, fie prin concedierea lor din motive politice”, trage un semnal de alarmă Freedom House. Din document mai reiese că o parte semnificativă a presei este folosită în continuare de patroni ca armă în vederea obţinerii unor avantaje politice şi economice.



    Situaţia cea mai bună din punct de vedere al libertăţii presei o regăsim în Olanda, Norvegia şi Suedia, în timp ce pe ultimele locuri în raportul Freedom House se situează Turkmenistanul, Uzbekistanul şi Coreea de Nord. Republica Moldova figurează puţin mai jos în clasament, cu acelaşi scor ca Libanul şi Tunisia. Printre ţările a căror presă nu este liberă se numără China, iar printre cele cu presă parţial liberă se află India, ambele ţări însumând peste o treime din populaţia Globului. Nici în Rusia presa nu este liberă, iar Statele Unite sunt notate în scădere faţă de raportul Freedom House din 2012, din cauza furnizării limitate de informaţii către jurnalişti şi a vizării acestora în anchetele penale.



    Şaptezeci şi unu de jurnalişti au fost ucişi, peste 800 arestaţi şi mai mult de 2.000 au fost agresaţi anul trecut la nivel mondial – au atras atenţia organismele internaţionale de profil cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei. Reprezentanţii Comisiei Europene, organism care a lansat în acest an patru proiecte speciale pentru a susţine libertatea presei, au discutat clasamentul întocmit de Freedom House”, iar potrivit purtătorului de cuvânt al comisarului pentru agenda digitală, Ryan Heath:


    Suntem mândri că Europa are unele dintre cele mai libere ţări din lume când vine vorba de libertatea presei şi am spus în mod repetat că vom face tot ce ne stă în putere să susţinem libertatea presei. Este însă îngrijorător când organizaţii independente stabilesc că anumite ţări din Europa nu au încă standardele pe care cu toţii am vrea să le vedem. Uniunea Europeană are puteri limitate când vine vorba de această problemă pentru că nu este doar o chestiune de legi, ci una de cultură si profesionalism al comunităţii jurnalistice.”



    În România — ţară plasată de Freedom House la mijlocul clasamentului, în categoria ţărilor cu presă parţial liberă, Active Watch a dat publicităţii, de asemenea, un raport privind libertatea presei, FreeEx. Preşedintele organizaţiei, Mircea Toma, despre cele mai grave probleme cu care se confruntă presa din România: Patronii de media îşi impun propria agendă politică şi economică instituţiilor media pe care le controlează. Sunt informaţii care manipulează, care ne provoacă comportamente în favoarea unor mici profitori. Cel mai important mod de a reacţiona faţă de pericolul manipulării este să consulţi mai multe produse media, provenind din grupuri media diferite. Pe tarabă se află trei sau patru informaţii care nu coincid între ele, atunci merită să-ţi pui o întrebare, dacă adevărul este acolo sau trebuie să mai scormoneşti după el.”



    FreeEx mai constată că “instituţiile mass-media din România continuă să fie politizate şi afectate de puternice interese de afaceri, care slăbesc echidistanţa şi libertatea presei”. O situaţie nouă prezentată în raportul privind libertatea presei este legată de faptul că anul trecut cluburile de fotbal, dar şi structurile lor de conducere au impus presei acoperire mediatică favorabilă. Iar o altă problemă cu care se confruntă presa este legată de faptul că unele instituţii de media şi unii oamenii din presă îşi somează colegii de breaslă să nu mai relateze critic despre ei, ameninţând cu procese.



    Totodată, unele instituţii media folosesc abuziv dreptul la liberă exprimare pentru a intimida alte persoane, grupuri sociale şi politice, dar şi justiţia. Coordonatorul proiectului FreeEx, Răzvan Martin, despre presa din România, la momentul actual: Extrem de divizată, incapabilă să-şi asume un set de valori şi de norme profesionale, incapabilă să lupte pentru propriile drepturi şi pierzând credibilitate. Statutul ziaristului în raport cu patronatul este foarte vulnerabil şi asta face ca drepturile lui profesionale, mai ales dreptul la liberă exprimare să fie foarte vulnerabil, foarte afectat de influenţele şi de interesele patronilor.”



    În mesajul său cu prilejul Zilei Mondiale a Presei, Organizaţia Naţiunilor Unite a transmis că jurnaliştii trebuie să lucreze fără presiune şi intimidare, într-un mediu sigur.

  • Situaţia presei româneşti în afara graniţelor

    Situaţia presei româneşti în afara graniţelor

    “În ţările non-UE unde trăiesc importante comunităţi de români nu s-au implementat încă mecanisme de susţinere de către stat a presei în limba minorităţilor, bazate pe criterii stricte şi obiective, aplicate egal pentru toate mijloacele de informare în masă. În procesul de finanţare a mass-media continuă să fie aplicate mecanisme discriminatorii prin care se susţin doar anumite publicaţii, şi acelea doar în măsura în care au o politică editorială proguvernamentală.”



    Sunt doar câteva dintre ideile subliniate într-un raport privind situaţia presei în diaspora românească — document întocmit de Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români şi care conţine o relatare succintă a unor evenimente care, spun autorii, caracterizează situaţia precară a presei de limba română din ţările vecine, unde trăiesc importante comunităţi de români. Raportul a fost prezentat, recent, la Bruxelles, la o dezbatere cu tema “Conservarea culturii româneşti în afara graniţelor”, organizată de europarlamentarul Norica Nicolai, care a precizat că ar putea cere în cazul Serbiei condiţionarea deschiderii negocierilor de aderare la capitolul Cultură” de îmbunătăţirea reală a situaţiei comunităţii româneşti din această zonă: În ceea ce priveşte Serbia, unde eu am o mare amărăciune, cred că momentul pentru a face ceva pentru comunitatea română e acum. Dacă o vom sprijini în continuare necondiţionat să deschidă capitole de negociere probabil comunitatea noastră va avea acelaşi tratament discriminatoriu din partea statului sârb. În momentul de faţă începe capitoul 23, capitol de cultură, şi voi face în continuare presiuni prin scrisori la colegii mei ca această deschidere de capitol să fie condiţionată de angajarea reală şi de implementarea angajamentelor pe care Serbia şi le-a luat.”



    Luarea de poziţie survine în condiţiile în care Belgradul nu şi-a respectat angajamentul de a introduce studiul limbii române în şcolile din Valea Timocului de la 1 septembrie, folosindu-se în acest sens de un sondaj manipulator în ceea ce priveşte dorinţa copiilor români de a studia în limba maternă şi creând o confuzie intenţionată.



    Norica Nicolai despre poziţia autorităţilor sârbe privind îndeplinirea angajamentelor în materie de minorităţi: Avem un răspuns absolut parţial şi jenant. Într-un chestionar manipulator au creat şi a doua limbă – “Graiul vlah” – şi fără îndoială au făcut acest chestionar în populaţiile în care nu sunt românii majoritari, excluzând accesul la studiul în limba română din partea copiilor în Valea Timocului. Ceea ce nu este corect, este o acţiune prezentată trunchiat de Guvernul sărb la Buxelles, manipulatoare şi absolut neonestă”.



    Deşi în Voivodina comunitatea românească beneficiază de mass-media în limba română, în Serbia de nord-est, zonă denumită generic Valea Timocului, situaţia a rămas la fel ca în ultimii ani – practic nu există nici un fel de publicaţie tipărită, iar emisiunile de televiziune sau radio nu sunt prezente în mod continuu. Românii timoceni acuză lipsa accesului la informare prin absenţa unor emisiuni de radio sau televiziune în limba română şi cer autorităţilor sârbe să rezolve problema exact în felul în care sunt tratate din acest punct de vedere minorităţile naţionale din Voivodina.



    Lucrurile nu stau mai bine nici în regiunea separatistă Transnistria din Republica Moldova, majoritar românofonă, unde mass-media româneşti nu mai există, iar comunicarea la orice nivel se face în grafia chirilică. Polina Cupcea, de la ziarul Naţional din Chişinău: Este o problemă în Transnistria pentru că presa de limba română practic nu există. De multe ori accesul jurnaliştilor români este îngradit în Transnistria la punctul de trecere Bender-Tiraspol, deseori noi nu avem acces. Jurnaliştii de presă scrisă trebuie să-şi ascundă echipamentul tehnic, cei de la TV au probleme mai mari pentru că echipamentul este mult mai mare şi ei atunci trebuie să traverseze cu barca. Asta într-o oarecare măsură taie din interes şi ei nu mai sunt cointeresaţi să vină şi să facă articole din Transnistria.”



    Emisiunile în limba română sunt o mare problemă cu care se confruntă şi românii din regiunea Cernauţi şi din Ucraina în general. Doar câteva minute de emisie pe zi, programate la ore la care oamenii sunt la serviciu, fac ca, alături de recepţionarea posturilor de televiziune româneşti doar cu investiţii foarte mari, comunitatea românească din zonă să fie ruptă de ţara de origine.



    În ceea ce priveşte situaţia din Ungaria, în repetate rânduri misiuni internaţionale formate din mai multe instituţii de presă printre care şi cele aparţinând minorităţilor naţionale au atras atenţia că noua lege a presei afectează grav libertatea presei.



    Iar în Bulgaria, spun autorii raportului, nu există programe de radio sau de televiziune în limba română destinate comunităţilor româneşti.



    Subliniind importanţa folosirii limbii naţionale de către cetăţeni în administraţie, în şcoală sau pentru informare prin mass-media, Norica Nicolai a pledat pentru un sprijin real din partea autorităţilor de la Bucureşti, prin crearea unei strategii pe termen mediu şi lung de promovare a culturii şi identităţii româneşti.