Radio România Internațional

Tag: presa romana

  • Ditu istoria presăllei ditu România

    Ditu istoria presăllei ditu România

    Presa easti ahât di importantă tră iţi societate aţea turlie că să zburăşţă ti ea ditu iţi vidială easti cât s’poati cu ndriptati, legitim. Presa cotidiană ari tru România ună istorie di aproapea 200 di ani, protili jurnali alăncinda tu bitisita-a añiloru 1820. Ama prima publicație românească easti lugursită “Courier de la Moldavie”. Ea alăncea tru limba franceză la Iași, tru 1790, și publica știri interne ditu Moldova și știri externe. Atumţea s’amintă ună ntreagă istorie și expoziția di la Biblioteca Academiei Române “Presa românească anamisa di tradiție și modernitate” spuni ti publicu cum ahurhi aestă istorie. Instituția ari nai ma importantă colecție di jurnali și periodiţi alănciti pi teritoriul Româniillei și aprukeati ditu xinătati. Ditu totalu di 14 milioane di obiecte evaluate la 3 miliardi di euro, câti ari Biblioteca Academiillei Române tru aestă oară, 8,5 milioane suntu jurnali și periodiţi, dimi ma multu di giumitati.



    Curatorlu ali expoziției Daniela Stanciu spusi a publiclui prezent la inaugurari că presa easti una ditu nai ma buni izvuri tră imaginarea-a aţillei Ti băna oamiñilli di ma ninti. “Cându zburămu di presă, tru general, nu nu zburămu maş ti jurnali și reviste, că și ti alti publicații cu apariție periodică, anuale, jurnale di specialitate pi ma multi domenii, nica și la lucrări ale conferințelor. Aesta faţi ca clirunumia jurnalistică a unei nații s’agiungă , neise și aţea nai ma completă istorie a llei: ună istorie scrisă tamam tru oara anda s’geaţiră evenimentili. Relatările ditu jurnali a reporterilor yilipsescu faptele tamama aşi cum s’feaţiră, oferindalui a publicului informația la prima mână. Ama și relatările martorilor la marli evenimente ale omenirii sunt importante di ituia că ditu eali nviţămu lucri cari pot s’ascapă a mutrităllei retrospective și analitice ulterioari a istoriţlor. Ma multu, reportajele llia pi napandica fiorul inefabil a banăllei di cafi dzuuă a oamenilor ditu aţelu kiro, cu mentalități, arădz, mindueri și valori. Xanaghivăsiti după dekenii ică secole, eale da ună idhee multu limbidă ti aţea ţi francezllii spunu “lair du temps”.”



    Apariția și dizvultaria presei easti ligată di evoluția tehnologiei. Și niţi nu s’putea altă turlie di itia că tehnologia faţi ca tuti lucărli anvărliga a omului s’hibă ma işoari. Tră presă, tiparul fu dicisiv ti alăncearea și rapiditatea arăspândearillei informația. Daniela Stanciu. “Apariția tiparlui feaţi di căuli alăncearea aiştei presă ngrăpsită și arăspândearea cu rapiditate a informațiilor cu agiutorlu a gazetelor. Până tu aţea oară, frăndzăli volantei era goala sursă di informari a populației. Tru expoziția noastră va s’outeţ s’videţ expuse, pi ningă jurnalili și revistele tipărite tru spațiul românesc tru secolul al 19-lea, și ndauă foi volante cum ar fi frăndza volantă cari dimăndă apariția ziarului “Curierul Bucureștilor”, deapoa “Curierul românesc”, frăndza volantă pi cari easti tipărită Proclamația di la Islaz, program ali minari pașoptiste, lugursită prima constituție modernă. Aestă foaie volantă fu ghivăsită tru public di Ioan Heliadi Rădulescu pe 9 cirisaru 1848 tru localitatea Islaz, un ñic port pe Dunăre cari nu s’afla sum controlul turţălor, ti atea și fu aleptu. Deapoa avem ună frăndză volantă cari informează tră thimilliusearea a tipografiei Mitropoliei tru 1859, cum și frăndza volantă cu discursul al Alexandru Ioan Cuza țănut tru Adunarea Electivă tru 1860, ama și aţea cu căndăsearea al Carol I către români ta s’treacă Dunărea.”



    Ti exponate prezintă expoziția? Daniela Stanciu a vini cu detalii. “Ziarile expuse tru expoziție fac parte ditu ași-număsita presă di Sărindar, titluri ca “Adevărul” și “Dimineața” suntu ghini cunoscute. Voi să spunu şi ndauă ditalii inedite ditu ziari și reviste. Ti exemplu, tru revista “Muzeul Național. Gazetă literară și industrială” ditu anul 1836 apari tră prima oară rubrica meteo, pe ultima frăndză la cafi numiru. Tut tru aest ziar semnalez scrisorile anamisa di Constantin Negruzzi și Ion Heliadi Rădulescu, publicate sum titlul generic “Corespondență anamisa di doi români”, unu ditu Țara Românească și alantu ditu Moldova. Avem expusă revista “Claponul. Foiță ti hazi și populară”, redactată acutotalui di Ion Luca Caragiale, ditu cari alănciră maş șase numere tru anul 1877, ama cari conțăne rubrici cum “Gogoși” și “Ultimele gogoși caldi”. Ele reflectă trutr-un mod hazliu și difinitoriu tră Caragiale politica vremii. Avem expus ziarul “Adivărul” a apărut la Iași tru 1871, mutat la București tru 1872, cari conține câteva premiere mai mult sau mai puțin cunoscute di publicul larg. Easti primul ziar românesc cari a introdus caricatura tru paginile sale. Easti primul ziar românesc cari a publicat telegrame ditu străinătate, primul ziar românesc cari a avut un palat redacțional, o bibliotecă proprie, o editură și o arhivă proprie. După cum atestă documentele vremii, easti primul ziar ai cărui ziariști angajați aveau salarii mari și sigure.”



    Presa română ari ună istorie bicentenară și cu siguranța pirmitusearea a llei va s’neagă ma largu. Cu năi tehnologii, cu nă alăxeri, presa și informația va s’hibă simfuni cu căftărli a oamiñiloru și publicațiile cari există tru biblioteţ și muzee va s’hibă la loclu a lor, a tricutlui.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala









  • Din istoria presei din România

    Din istoria presei din România


    Presa este atât de importantă pentru orice societate încât a discuta despre ea din orice punct de vedere este cât se poate de legitim. Presa cotidiană are în România o istorie de aproape 200 de ani, primele ziare apărând la sfârșitul anilor 1820. Dar prima publicație românească este considerată “Courier de la Moldavie”. Ea apărea în limba franceză la Iași, în 1790, și publica știri interne din Moldova și știri externe. Atunci s-a născut o întreagă istorie și expoziția de la Biblioteca Academiei Române “Presa românească între tradiție și modernitate” arată publicului cum a început această istorie. Instituția deține cea mai importantă colecție de ziare și periodice apărute pe teritoriul României și primite din străinătate. Din totalul de 14 milioane de obiecte evaluate la 3 miliarde de euro, câte are Biblioteca Academiei Române în acest moment, 8,5 milioane sunt ziare și periodice, deci mai mult de jumătate.



    Curatorul expoziției Daniela Stanciu a spus publicului prezent la inaugurare că presa este una dintre cele mai bune surse pentru imaginarea a ceea ce trăiau oamenii de dinaintea noastră. “Când vorbim despre presă, în general, nu ne referim numai la ziare și reviste, ci și la alte publicații cu apariție periodică, anuale, jurnale de specialitate pe diferite domenii, chiar și la lucrări ale conferințelor. Aceasta face ca moștenirea jurnalistică a unei nații să devină, de fapt, și cea mai completă istorie a ei: o istorie scrisă chiar în momentul întâmplării evenimentelor. Relatările din ziare ale reporterilor oglindesc faptele exact așa cum s-au petrecut, oferind publicului informația la prima mână. Dar și relatările martorilor la marile evenimente ale omenirii sunt importante deoarece din ele aflăm aspecte care pot scăpa privirii retrospective și analitice ulterioare a istoricilor. În plus, reportajele surprind fiorul inefabil al vieții de zi cu zi a oamenilor acelor vremuri, cu mentalități, obiceiuri, gânduri și valori. Recitite după decenii sau chiar secole, ele dau o idee destul de clară despre ceea ce francezii numesc “lair du temps”.”



    Apariția și dezvoltarea presei este legată de evoluția tehnologiei. Și nici nu se putea altfel deoarece tehnologia face ca toate lucrurile din jurul omului să fie mai ușoare. Pentru presă, tiparul a fost decisiv în apariția și rapiditatea răspândirii informației. Daniela Stanciu. “Apariția tiparului a făcut posibilă apariția presei scrise și răspândirea cu rapiditate a informațiilor prin intermediul gazetelor. Până la momentul respectiv, foile volantei erau unica sursă de informare a populației. În expoziția noastră veți putea observa expuse, alături de ziarele și revistele tipărite în spațiul românesc în secolul al 19-lea, și câteva foi volante cum ar fi foaia volantă care anunță apariția ziarului “Curierul Bucureștilor”, ulterior “Curierul românesc”, foaia volantă pe care este tipărită Proclamația de la Islaz, program al mișcării pașoptiste, considerat de fapt prima constituție modernă. Această foaie volantă a fost citită în public de Ioan Heliade Rădulescu pe 9 iunie 1848 în localitatea Islaz, un mic port pe Dunăre care nu se afla sub controlul turcilor, de aceea și fost ales. Apoi avem o foaie volantă care informează despre înființarea tipografiei Mitropoliei în 1859, precum și foaia volantă cu discursul lui Alexandru Ioan Cuza susținut în Adunarea Electivă în 1860, dar și cea cu îndemnul lui Carol I către români de a trece Dunărea.”



    Ce exponate prezintă expoziția? Daniela Stanciu a venit cu detalii. “Ziarele expuse în expoziție fac parte din așa-numita presă de Sărindar, titluri ca “Adevărul” și “Dimineața” sunt deja bine cunoscute. Totuși, vreau să prezint și câteva detalii inedite din ziare și reviste. Spre exemplu, în revista “Muzeul Național. Gazetă literară și industrială” din anul 1836 apare pentru prima dată rubrica meteo, pe ultima pagină a fiecărui număr. Tot în acest ziar semnalez scrisorile dintre Constantin Negruzzi și Ion Heliade Rădulescu, publicate sub titlul generic “Corespondență dintre doi români”, unul din Țara Românească și altul din Moldova. Avem expusă revista “Claponul. Foiță hazlie și populară”, redactată în întregime de Ion Luca Caragiale, din care au apărut doar șase numere în anul 1877, dar care conține rubrici precum “Gogoși” și “Ultimele gogoși calde”. Ele reflectă într-un mod hazliu și definitoriu pentru Caragiale politica vremii. Avem expus ziarul “Adevărul” a apărut la Iași în 1871, mutat la București în 1872, care conține câteva premiere mai mult sau mai puțin cunoscute de publicul larg. Este primul ziar românesc care a introdus caricatura în paginile sale. Este primul ziar românesc care a publicat telegrame din străinătate, primul ziar românesc care a avut un palat redacțional, o bibliotecă proprie, o editură și o arhivă proprie. După cum atestă documentele vremii, este primul ziar ai cărui ziariști angajați aveau salarii mari și sigure.”



    Presa română are o istorie bicentenară și cu siguranța povestea ei va continua. Cu noi tehnologii, cu noi transformări, presa și informația se vor adapta cerințelor oamenilor și publicațiile care există în biblioteci și muzee vor sta la locul lor, al trecutului.