Costurile locuințelor reprezintă cea mai mare cheltuială în gospodăriile din Uniunea Europeană, iar prețurile tot mai mari la case și chirii, costurile ridicate de construcție și dobânzile în creștere la creditele ipotecare sunt doar o parte din efecte. Unde se situează România în acest peisaj? „Locuința trebuie tratată ca un drept fundamental, prin care toți europenii, inclusiv tinerii și grupurile vulnerabile, să se bucure de condiții de locuire decente și sustenabile”. Acesta a fost sentimentul exprimat la unison în timpul primului forum dedicat locuirii, la sfârșitul anului trecut, la Bruxelles.
Un raport din 2023 arăta că, aproape jumătate din locuitorii Europei care plăteau chirie simțeau că trăiesc cu riscul de a fi nevoiți să își părăsească locuința în următoarele trei luni din cauză că nu și-o mai puteau permite. Între timp, lipsa adăpostului devine una dintre cele mai mari probleme de pe continent, cu aproape un milion de oameni neavând un acoperiș deasupra capului.
Conform secretarei generale a reţelei Housing Europe, Sorcha Edwards, actuala criză a locuințelor îmbracă multe fețe. Pe lângă zone și locuințe super-aglomerate, care contrastează cu regiuni subocupate, ne confruntăm și cu o sărăcie energetică, adică locuințe care nu au fost modernizate și izolate și care împing oamenii la condiții precare — prea cald în timpul verii și prea frig iarna. O altă problemă sunt locuințele persoanelor în vârste sau cu dizabilități, care nu sunt adaptate pentru nevoile lor.
“Mai sunt și persoanele victime ale violenței domestice, care nu au unde să se mute. Apoi avem, desigur, cea mai vizibilă față a crizei locuințelor: persoanele fără adăpost. Dar problema și motivul acestor probleme în anumite zone sunt complexe. În unele cazuri, tocmai pentru că este vorba de o problemă foarte complexă, autoritățile locale și guvernele nu au resursele necesare; adesea, nu au cunoștințele necesare pentru a gestiona acest sector complicat. S-a sperat că piața se va ocupa de această problemă și, bineînțeles, când lăsăm un sector precum cel al locuințelor exclusiv în seama pieței, va prima oportunismul, extragerea profitului ».
Deși, conform statisticilor Eurostat din 2023 România este țara cu cel mai mare procent de proprietari de locuințe (93% dintre români dețin casa în care locuiesc și doar 7% stau în chirie), casele românilor erau printre cele mai aglomerate (40%), depășite doar de cele din Letonia, cu 40,9%. În plus, locuințele din România și Slovacia au cel mai mic număr de camere pe persoană: 1,1 camere la o medie europeană de 1,6. La polul opus se află Malta și Luxemburg, cu 2,3 și respectiv 2,2 camere pe persoană. În 2023, doar 1,5% din toată populația UE locuia în gospodării fără toaletă interioară, duș sau cadă, însă, de departe cel mai mare procent dintre acestea erau în România, peste 20% (urmat de Bulgaria și Letonia, cu 7% fiecare).
Întrebată ce soluții ar putea adopta România, inspirate de proiectele de succes ale altor state membre, Sorcha Edwards răspunde:
“Evident, în domeniul locuințelor, un simplu copy-paste al soluțiilor nu este posibil. Trebuie să te uiți, printre altele, la nevoile locale, scenariile specifice, tendințele, venitul mediu al populației. La care sunt prognozele în ceea ce privește evoluțiile demografice, oportunitățile de angajare; există zone în care se anticipează mai multe oportunități de muncă? Așadar, sunt o gamă variată de factori de luat în considerare, dar o soluție foarte eficientă este creșterea numărului de locuințe publice, sociale sau cu profit limitat, în funcție de modelul care se potrivește mai bine culturii și nevoilor locale. Beneficiile unei astfel de abordări sunt reducerea riscului de excluziune locativă, a ratei de supraîncărcare locativă și le oferă oamenilor opțiuni ».
Deși peisajul diferă de la un stat membru la altul, chiar de la o zonă la alta, principalele dificultăți în reducerea crizei legate de locuințe la nivel european nu diferă prea mult de cele cu care se confruntă România.
Sorcha Edwards: “Observăm acum o creștere semnificativă a prețurilor la materialele de construcție, ceea ce încetinește procesul de livrare și faptul că nu avem suficient acces la suprafețele necesare de teren. Apoi, dacă vorbim despre potențialul pe care îl are adaptarea sustenabilă a clădirilor existente, care este o soluției excelentă pentru reducerea amprentei de carbon (deja încorporat în locuințele noi) una dintre piedicile principale este obținerea autorizațiilor de la cei care au drept de proprietate. Toate aceste probleme pot fi depășite dacă avem o viziune clară, o voință politică fermă și obiective bine stabilite“ .
Cu toate că România are de recuperat sub diferite aspecte față de celelalte state membre și, deși prețurile la chirii și locuințe au crescut și la noi, totuși majorările au fost mai puțin dramatice decât în majoritatea statelor. Dacă din 2010 până în ultimul trimestru al anului 2024, preţurile au crescut cu 230% în Ungaria și Estonia, cu 181% în Lituania, cu 113% în Portugalia și cu 110% în Bulgaria, în România, creșterea a fost de sub 30%.
De asemenea, în cuvintele expertei Sorcha Edwards, “sectorul locuințelor joacă după cum cântă investitorii“, iar dacă interesul acestora nu merge mai departe de maximizarea profitului pe termen cât mai scurt, accesul la case pentru toți cetățenii europeni va continua să rămână o problemă.
