Tag: Prim Ajutor

  • Vulnerabilităţi sociale şi imobiliare în caz de seism

    Vulnerabilităţi sociale şi imobiliare în caz de seism

    Situat în zona seismică a Vrancei, Bucureştiul este pasibil de două cutremure mari pe secol, aşa cum s-a şi dovedit de altfel în veacul trecut prin cataclismele din 1940 şi 1977, ambele având o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter. Acum, după 42 de ani de la producerea ultimului dintre ele, care este situaţia consolidării clădirilor de patrimoniu şi a pregătirii populaţiei în eventualitatea altei calamităţi similare? Răspunsuri şi soluţii încearcă să ofere două organizaţii non-guvernamentale — Asociaţia Română Pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate (ARCEN) şi Re:Rise — prin proiectul Antiseismic District care se concentrează pe o zonă centrală şi istorică a Bucureştiului. Proiectul îşi propune să pregătească 20.000 de bucureşteni pentru a face față vulnerabilității seismice în condiţiile în care, din punct de vedere ştiinţific, un alt cutremur de magnitudine mare va avea loc cu siguranţă fără să se poată prognoza, evident, data şi ora.



    Conform legislaţiei din România, clădirile sunt clasificate pe tipuri de risc seismic de la 1 la 4, dar şi pe categorii de urgenţă, de la U1 la U3, aceste categorii stabilind, de fapt, gradul de urgenţă al consolidării. Legislaţie ambiguă, puţin înţeleasă şi cunoscută de către bucureşteni, care oricum sunt nepregătiţi de un nou cutremur ce va găsi şi oraşul mai nepregătit ca niciodată, fragilizat cum e de lipsa consolidărilor în urma seismelor anterioare, consideră Edmond Niculuşcă, directorul general ARCEN:



    Potrivit Primăriei Capitalei, sunt 300 de imobile cu risc seismic 1. Dar mai sunt puțin peste 1600 de clădiri neîncadrate în clase de risc corespunzătoare, dar încadrate în categorii de urgență 1, 2 și 3. Categoriile de urgență, prezentate prin acte normative din anii 1990, stabileau în câți ani trebuiau consolidate clădirile, căci de fapt, acele clădiri prezentau risc seismic. Deci, oficial, Bucureștiul are peste 2000 de clădiri cu risc seimic unu, având toate șansele să se dărâme la următorul cutremur major. În realitate, acest număr este mic, neștiindu-se, de fapt, câte clădiri sunt în risc seismic.



    O estimare a specialiştilor de la Universitatea Tehnică de Construcţii arată că în cazul unui seism de 7,5 grade Richter, produs la o adâncime de 90 de kilometri, peste 42% din clădirile Bucureştiului vor suferi avarii severe. Unele se vor prăbuşi complet, mai ales cele construite înainte de 1963, iar altele vor deveni nelocuibile. Având în vedere aceste necunoscute, ce pot face oamenii, la nivel individual sau comunitar, pentru a diminua, în limita posibilului, efectele cutremurului? Edmond Niculuşcă:



    Încurajăm oamenii să facă, în primul rând, lucrurile personale care țin doar de ei și să-și asume această responsabilitate care, de fapt, le dă puterea de a face diferența între viață și moarte, între pagube financiare majore și pagube moderate.



    Unul din lucrurile banale în aparenţă, dar necesare în cazul unei calamităţi, este pregătirea unui bagaj de urgenţă compus, printre altele, din trusă de prim ajutor, apă, alimente neperisabile, fluier, radio portabil cu baterii, câteva haine de schimb. De asemenea, cei care locuiesc în blocurile ridicate înainte de 1977, trebuie să se intereseze de posibilitatea consolidării lor. Legea prevede expertizarea tehnică gratuită şi acordarea unui credit, asemănător celui ipotecar, pentru plata consolidării, unde este cazul. Trebuie subliniat, însă, că numai asociaţiile de proprietari, nu proprietarii individuali, beneficiază de aceste prevederi. În cazul în care nu există această asociație, ea poate fi creată prin implicare civică. Iar implicarea civică poate rezolva multe alte chestiuni, aşa cum aflăm de la inginerul constructor Matei Sumbasacu, membru al asociaţiei Re:Rise:



    Ne imaginăm că această consolidare este singura opțiune de a ne reduce riscul seismic, ceea ce este fals. Putem să ne pregătim și altfel, nu doar prin consolidarea imobilului. Nu trebuie să ne folosim de lipsa progresului în direcția consolidării ca pe un pretext de a nu face nimic altceva în paralel. Primul lucru este dialogul cu vecinii din bloc despre posibilitatea cutremurului. De pildă, așa cum pornit eu Re:Rise care a fost înființat oficial acum trei ani. Dar acum cinci ani, când stăteam într-un bloc vulnerabil, îmi donam sâmbetele din timpul verii în discuții cu vecinii despre cutremure și despre blocul nostru. Așa am aflat multe. A fost important fiindcă, încet-încet, toți oamenii au început să se implice în pregătirea contra cutremurului.



    Implicarea cetăţenilor duce atât de la creşterea nivelului de informare, cât şi la crearea unor comunităţi care, la nevoie, s-ar putea întrajutora pentru a reduce din daunele produse de cutremur. Dar coagularea comunităților nu e întotdeauna un lucru prea uşor, îşi aminteşte Edmond Niculuşcă:



    E foarte greu de fapt. La primele întâlniri din cadrul proiectului nostru Antiseismic District au venit între 5 și 8 persoane. E foarte important, dar și dificil, să vorbești despre faptul că locuiești într-un oraș care-ți pune viața în pericol. Dar, în același timp, e și greșit să nu faci acest lucru și să nu încerci să îndrepți lucrurile. Asta e altă provocare a noastră: să-i convingem pe oameni să-și expertizeze imobilul în care locuiesc. În ultimii 30 de ani, s-a consolidat foarte puțin și în continuare, se consolidează foarte puțin. Nici nu știu dacă financiar ar putea fi acoperită nevoia de consolidări. Din păcate, nici la nivelul comunității de locuitori ai orașului, lucrurile nu prea se mișcă. E prea multă birocrație, lucrurile stagnează, e prea puțină încredere în autorități. Dar noi vrem să-i încurajăm pe oameni să privească în față această problemă a riscului seismic și să organizeze: în asociații de proprietari, în asociații de bloc, vecinii între ei pentru a face ceva în legătură cu reducerea riscului seismic al clădirii lor, cu expertiza tehnică, cu comportamentul înaintea, în timpul și după producerea cutremurului.

  • Există Eroi printre noi

    Există Eroi printre noi

    Voluntariatul este poate cea mai nobilă formă de a
    arăta că îţi pasă! Oriunde în lumea asta şi în orice moment, cineva ar putea
    avea nevoie de ajutor pentru viaţă, ajutor ce poate veni de la oricare dintre
    noi. Şi cum secundele fac diferenţa dintre viaţă şi moarte, toţi cei implicaţi
    în activitatea Serviciilor de Asistenţă Medicală de Urgenţă în prespital duc o
    permanentă luptă contra cronometru. Aşa a apărut ideea programului Există
    un erou în fiecare dintre voi.


    Dacă a fost o necesitate sau
    doar dorinţa unui suflet mare de a-şi ajuta semenii, ne răspunde iniţiatorul
    acestul program, doctorul Cristian Grasu: Trebuie sa recunosc că am pornit de la o
    necesitate si am ajuns la o implicare mai mult decât emoţională dar asta în
    special datorită oamenilor care fac parte din acest program. Iniţial gândul a
    fost cum facem să completăm necesarul de
    personal din Bucureşti şi Ilfov, în condiţiile în care în acea vreme eram
    obligaţi să angajăm o persoană dacă plecau şapte. Nu am găsit altă variantă
    decât să apelăm la voluntari. Pentru că reglementările în materie erau destul
    de clare şi în Bucureşti trebuia să ajungem într-un timp mai scurt de 15 minute
    iar în Ilfov într-un timp mai scurt de 20 de minute, iar resursele umane ale
    Serviciului de Ambulanţă nu ne puteau asigura în proporţie de 90% această
    performanţă, singura modalitate a fost de a apela la acest voluntariat.


    Cum funcţionează acest program şi cum eşti informat, aflăm tot de la
    doctorul Cristian Grasu: Funcţionează foarte simplu. Practic, în
    dispeceratul Serviciului de Ambulanţă Bucureşti Ilfov am creat o interfaţă
    între sistemul de management al Urgenţelor numit Dispec şi aplicaţia Există un
    erou în fiecare dintre voi..În
    momentul în care se înregistrează o solicitare dintr-un loc public, cu un grad
    de urgenţă de cod galben sau cod roşu, automat informaţia aceea prin
    intermediul interfeţei ajunge în aplicaţie care imediat caută într-un cerc cu
    raza de 1000 de metri în jurul victimei ce voluntari sunt disponibili în acel
    moment. Acelor voluntari le trimit automat o informare despre existenţa acelei
    situaţii. De aici încolo, totul este extrem de democratic şi voluntar. Acei
    voluntari sunt pregătiţi, ştiu ce au de făcut, decizia este a lor, dacă
    intervin sau nu.


    În cei patru ani de la lansarea acestui program s-a trecut de 5000 de
    contracte de voluntariat Există un erou în fiecare dintre voi, dar şansele ca
    cineva să beneficieze în cel mai scurt
    timp de ajutorul voluntarilor sunt cu atât mai mari cu cât numărul celor
    implicaţi este mai mare.


    Ce îi lipseşte programului ca să fie implementat la nivel naţional?
    Foarte puţin! A fost semnat un acord de parteneriat cu Serviciul de Telecomunicaţii
    Speciale (STS), cu Direcţia de Apel Unic 112 pentru a avea informaţiile
    necesare în toată ţara, a fost cumpărat din fondurile Societaţii de Salvare
    hardware-ul necesar, mai precis două servere şi tot ceea ce trebuie pentru a
    corespunde cu cerinţele de securitate impuse de STS. În acest moment mai
    trebuie doar capacitatea financiară de a updata aplicaţia mobilă în aşa fel
    încât ea să corespundă cu nivelul actual al aplicaţiilor android şi IOS.


    Care este povestea care l-a impresionat cel mai mult pe doctorul
    Cristian Grasu. Una dintre cele mai impresionante, sau cel
    puţin care m-a impactat pe mine foarte tare, a fost o întâlnire care a avut loc
    la Conferinţa Naţională de Medicină de Urgenţă de la Poiana Braşov de acum 2
    ani, în care s-a întâlnit un voluntar din Există un erou, Mihai Moldoveanu, şi
    cu cel salvat de el într-o împrejurare dramatică, un bărbat de aproape 50 de
    ani pe care Mihai l-a găsit în stop, a început manevrele de resuscitare până la
    sosirea echipajelor profesioniste, manevrele au reuşit, inima bărbatului a
    pornit, şi acum 2 ani, la Poiana Braşov, cei doi au fost faţă în faţă legaţi de
    o extraordinară prietenie, o prietenie pe viaţă, ca să zic aşa. De multe ori
    voluntariatul în cadrul programului Exsită un erou schimbă destine.


    Sunt
    foarte multe exemple de oameni care au intrat in contact şi s-au implicat în
    acest program, schimbându-şi viaţa. Din profesiile în care erau în acel moment,
    au trecut către sănătate, către asistenţa medicală de urgenţă, s-au înscris la
    şcoli de asistenţi, s-au înscris la facultatea de medicină, din dorinţa de a
    face ceva ce întradevăr le place şi acolo unde se simt utili.

    Voluntarul
    Alexandru Andraşi, coordonatorul Departamentului de Voluntariat al Asociaţiei
    Societaţii de Salvare Bucureşti, ne-a împărtăşit din experienţa de erou: La metrou la Universitate, o persoană căzută, oameni mulţi adunaţi, am
    mers să văd acea persoană, consider că era în stop cardio-respirator. Rapid
    m-am apucat de manevrele de protocol, am sunat la 112, timp în care a sosit şi
    echipajul de Prim Ajutor, şi evident, mi-a sosit şi cazul pe telefon.



    Este
    o situaţie care demonstrează că uneori câteva secunde pot face diferenţa dintre
    viaţă şi moarte.