La un deceniu după primul război mondial, când au intrat sub autoritatea Bucureştiului toate provinciile cu populaţie majoritar românească stăpânite până atunci de imperiile multinaţionale vecine, România îşi oferea cel mai eficient mijloc de comunicare din epocă. Singurul capabil să pătrundă în fiecare colţ al ţării întregite.
La 1 noiembrie 1928, a emis, în premieră, “Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România”, care, prin metamorfoze succesive, a ajuns Societatea Română de Radiodifuziune de astăzi. De la bun început proiectat ca un mijloc de informare, educare şi divertisment, Radioul public românesc emite, practic, continuu de 89 de ani. A trebuit mereu să se adapteze editorial, plătind tribut politicului, dar a supravieţuit de fiecare dată schimbărilor radicale de regim pe care le-a suportat ţara în acest interval – de la democraţia interbelică la dictaturile de dreapta din preajma şi din timpul celui de al doilea război mondial şi de la despotismul comunist la democraţia restaurată în 1989.
Mult timp cotată drept cea mai credibilă şi importantă instituţie media din ţară, prin numărul de ascultători ai programelor sale, Radio România se adresează întregii societăţi, tuturor generaţiilor, tuturor gusturilor. În ţară, posturilor naţionale “Actualităţi”, “Cultural”, “Muzical” şi “Antena Satelor” li se adaugă studiourile regionale şi locale, posturile de pe internet pentru copii şi tineret. Radioul public românesc a început să difuzeze emisiuni pentru străinătate încă din anii 30. Astăzi, Radio România Internaţional încearcă să facă actualitatea şi valorile româneşti inteligibile pentru străini şi să cultive ataşamentul faţă de Patrie al tot mai numeroasei diaspore.
RRI difuzeaza emisiuni în 11 limbi străine (arabă, chineză, engleză, franceză, germană, italiană, sârbă, spaniolă, rusă, ucraineană şi, de anul acesta, ebraică), precum şi în română şi dialectul aromân. Publicul său ţintă, deopotrivă alolingv şi românofon, e, practic, întregul mapamond, din Alaska în Australia şi din Argentina în extremul orient rus. La aproape nouă decenii de la prima sa emisie, Radioul public românesc continuă să inoveze, să se reinventeze şi să se adapteze atât unui peisaj mediatic tot mai concurenţial, cât şi modificărilor legislative, precum recenta înlocuire a taxei radio, achitată direct de către cetăţeni, cu finanţarea integrală de la bugetul de stat. N-au fost puţine vocile, din politică, din societatea civilă şi din presă, care au avertizat că această modificare măreşte riscul potenţial al imixtiunilor editoriale. N-au fost, din afara sau din interiorul instituţiei, puţine nici vocile care, în timp, au semnalat practici manageriale cel puţin discutabile ale diferitelor administraţii. Graţie profesioniştilor săi, însă, Radio România a rămas şi încearcă să rămână cea mai importantă voce mediatică a ţării.
