Ionuț Farcaș din Târgu Lăpuş, doctor în ştiinţe naturale, cercetător în calcul ştiinţific, cu studii şi stagii de cercetare în România, Germania ori Statele Unite ale Americii, în prezent, profesor asistent în Departamentul de Matematică de la Universitatea Virginia Tech din Virginia, SUA
Universitarul Alexandru Bălaş, profesor de Studii Internaționale şi directorul Clark Center for Global Engagement, coordonator al Programului de Studii Internaționale de la State University of New York College Cortland, venit cu o bursă Fulbright la Universitatea Babeş-Bolyai, la Cluj
Invitatul nostru este Alexandru Lazăr, avocat de prestigiu în Spania, profesor de drept, consul onorific al României în Insulele Baleare.
Despre radio şi despre planuri muzicale cu Giani Lincan, stabilit de la mijlocul anilor ’90 în Olanda, un maestru al ţambalului, instrument datorită căruia a colindat prin lumea întreagă, care vrea să organizeze în 2024, în premieră în România, Festivalul Internaţional al Ţambalului.
Artistul pietrean Gabriel Grama din Grecia revine după 23 ani în România cu o primă expoziţie personală de amploare intitulată anadromiki–retrospectivă”, pe care o puteţi vizita toată luna iulie la Sala Constantin Brâncuși a Palatului Parlamentului din București.
Vlad Niculescu-Dincă este cadru didactic la Universitatea Leiden şi preşedintele “Şcolii româneşti” din Eindhoven.
L-am întâlnit pe profesorul Niculescu-Dincă la recentul Festival al Românilor de Pretutindeni, AICI ACOLO, organizat la Bucureşti. Am discutat cu domnul profesor despre Festival, despre Şcoala românească pe care o conduce şi despre studenţii români din Olanda.
Prof. Dr. Ray Florian Iunius din Elveţia, directorul executiv al winsedswiss education group, grup elveţian activ în domeniul educaţiei şi al consultanţei, cu sucursale în Elveţia, România, Serbia şi Cipru- grup care deţine şi Academiile de Ospitalitate OHMA(Oradea Hospitality Management Academy), membru al Camerei de Comerţ Elveţia-România, co-fondator al Institutului Regal de Management al Ospitalităţii, doctor în ştiinţe tehnice la Universitatea Transilvania din Braşov, doctor în management la Universitatea din Lausanne, unde e încă profesor, autor a numeroase articole şi cărţi în domeniul ospitalităţii.
Elhawary Saad din Egipt, doctorand la Universitatea de Ştiinţele Vieţii “Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi (fosta Universitate de Ştiinţe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” din Iași)
De 4 ani Elhawary Saad din Egipt trăieşte şi studiază în România, la Iaşi.
Bună ziua, salut Radio România Internaţional, eu sunt Elhawary Saad din Egipt, acum sunt doctorand la Universitatea de Agricultură și Medicină Veterinară din Iași, Facultatea de Horticultură, în domeniul legumicultură şi siguranţă alimentară. Am venit în România în 2018, apoi am făcut un masterat în Siguranţă alimentară, la Facultatea de Agricultură, Universitatea de Agricultură și Medicină Veterinară din Iași. Aici, în România, eu nu am rude, dar am mulţi prieteni. Primesc o bursă guvernamentală din partea Chinei şi Turciei. Am ales România pentru că e dezvoltată în domeniul agriculturii, care e şi domeniul meu. De asemenea, România e o ţară membră a Uniunii Europene şi are un sistem de învăţământ foarte bun.”
Cum s-a adaptat în România şi ce îi place aici ne povestea tânărul doctorand al Universităţii de Ştiinţele Vieţii “Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi.
Îmi plac aici în România liniştea şi natura. Imi plac munţii, toate locurile turistice, România e o ţară turistică şi e ieftin aici. Abia după problemele cu Covid și războiul dintre Rusia și Ucraina s-au schimbat anumite prețuri ale unor servicii. Am vizitat majoritatea oraşelor României cum ar fi: Bucureşti, Braşov, Cluj, Constanţa, Sinaia, Vatra Dornei, Piatra-Neamţ şi Suceava. Anul pregătitor la Iaşi a fost minunat, cu profesori cooperanţi, care ne ajutau tot timpul. Vreau să le mulţumesc tuturor profesorilor mei de limba română din anul pregătitor de la Iaşi. În clasă am avut studenţi din multe ţări arabe, din Siria, Tunisia, Maroc, Palestina, Liban, Algeria şi din ţări africane precum Ghana şi Camerun, şi din America, şi din Franţa. Germania, Italia şi Spania. După anul pregătitor, majoritatea studenților au ales medicină, farmacie, economie și inginerie. Aş putea spune că Iaşiul este un oraş studenţesc cu multe universităţi, este un oraş al tinerilor. ”
Cu ce se ocupă în timpul liber Elhawary Saad din Egipt?
Eu am un canal YouTube (https://www.youtube.com/watch?v=EcsS4Af7_mk) unde le povestesc tuturor despre experiența mea în România și vorbesc despre cum e să studiezi în România. Le spun că România este o țară europeană cu un sistem educațional ca al țărilor europene și cu universități moderne, iar taxele de școlarizare sunt ieftine. Mulți studenți arabi îmi urmăresc canalul YouTube și vin să studieze în România la recomandarea mea. De asemenea, îmi plac fotbalul, înotul și alpinismul. Am făcut alpinism în Braşov, Sinaia şi Piatra-Neamţ. În Neamţ am urcat pe muntele Ceahlău.”
În 2025 Elhawary Saad din Egipt îşi va încheia doctoratul la Universitatea de Ştiinţele Vieţii “Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi.
Agricultura este un domeniu esenţial pentru întreaga lume. Eu lucrez ca profesor asistent la Universitatea Minia din Egipt, iar pe viitor vreau să fiu un bun profesor universitar. După doctorat, mă gândesc să fac un post-doctorat în America sau Canada, în domeniul siguranţei alimentare.”
Deocamdată, din septembrie 2022, timp de un semestru, Elhawary Saad beneficiază de o mobilitate de tip Erasmus în Córdoba, Spania, la Andalusian Institute of Agricultural and Fisheries Research and Training (IFAPA). În încheiere, la Radio România Internaţional, are un mesaj pentru toţi tinerii şi pentru familia sa in Egipt:
Personal îi sfătuiesc pe toţi studenţii de oriunde din lume să înveţe ceva nou în fiecare zi. Călătoriile vă dau ocazia să aflaţi despre alte culturi. Vă îndemn să încercaţi să studiaţi în afara ţării dumneavoastră. Iar mesajul meu pentru familia mea este: «Mi-e dor de voi» ”
Tina Savoi vine din Milano și s-a
mutat la București în urmă cu mai mult de un deceniu. Este profesoară și în
2009 preda în Peru, la o școală din Lima, când a primit din partea Institutului
Italian din București și a ambasadorului italian de atunci propunerea de a
conduce Școala Italiană Aldo Moro din București, singura școală cu regim de
colegiu din sud-estul Europei, la care învață elevi italieni sau italo-români. Tina
a vizitat școala din capitala României și a acceptat imediat să se mute aici,
pentru că își dorea să facă o schimbare. De altfel, unul din crezurile sale
fundamentale este că o societate poate evolua cu fiecare individ care se
schimbă și mai ales cu schimbarea noilor generații, care trebuie educate în
spiritul libertății, al încrederii în sine și al gândirii critice. Cunoștea
istoria României și a fost impresionată de parcursul tumultuos al acestei țări
sud-est europene și de voința de libertate și de emancipare, în pofida tuturor
dificultăților prin care a trecut de-a lungul timpului. Am rugat-o pe Tina
Savoi să povestească cum a ajuns în România în 2009 și de ce a ales să
locuiască aici de atunci:
Mulțumesc
pentru invitație. Iată de ce sunt în România: prima dată când am ajuns aici a
fost în legătura cu Școala Italiană, care mi s-a părut extrem de interesantă,
fiindcă nu mai văzusem niciodată o școală din sud-estul Europei. Mi s-a părut
interesant să-mi amintesc ce învățasem eu la orele de istorie despre această
țară și mi s-a părut incredibil ce viață grea a avut, cu durere și multă
suferință. Atunci am fost interesată să rămân pentru mine și pentru copii,
pentru o generație nouă. Școala Italiană era o într-o clădire minusculă și nu
arăta prea bine, era veche și neîncăpătoare pentru copii. Dacă ar fi rămas așa,
școala nu s-ar fi putut dezvolta absolut deloc. Mi s-a părut interesant să am o
experiență cu totul nouă pentru mine și m-am gândit că ar fi, în primul rând, o
provocare față de ceea ce făcusem până atunci. Era valabil și pentru România,
și pentru copii. Și așa am început și a fost, într-adevăr, o experiență
extraordinară, zi de zi mai interesantă. Școala a devenit mai mare, au venit
mai mulți profesori, am format o grupă de profesori stabili și am continuat
până în ziua de azi. Sunt foarte bucuroasă de această adevărată devenire.
În munca ei de directoare a Școlii
Italiene Aldo Moro din București, Tina Savoi organizează procesul de învățare
conform unor valori precum gândirea critică a elevilor, dezvoltarea individuală
pe măsura nevoilor și capacităților lor. Școala pe care o conduce Tina are
cursuri și activități exact în acest spirit.
Școala
noastră are ca principiu de bază faptul că educația este diferită de la
persoană la persoană. Ne interesează copiii, povestea fiecăruia dintre ei, cum
sunt ei, ce le place, ce nu le place, la ce anume sunt mai capabili și ce
talente au. Pornim de aici și mergem înainte, pas cu pas, iar baza sunt copiii:
de unde vin ei și unde vor să ajungă. Tot sistemul școlar e centrat pe copil.
Chiar în această după-amiază am pus în scenă o piesă de teatru foarte
interesantă- Vrăjitorul din Oz, am făcut un scurt film cu Pinochio, O poveste
incredibilă legată de Leonardo Da Vinci la Muzeul Național de Artă Contemporană.
La aceste acțiuni participă toți copiii, nu trebuie să fie actori sau
profesioniști, ele sunt pentru a se putea exprima și pentru a dezvolta toate
aspectele personalitații copilului.
Tina iubește orașul București și
apreciază mult România în totalitatea ei. A reușit să călătorească în mai multe
locuri din România și am întrebat-o ce apreciază cel mai mult la țara noastră
și la orașul în care locuiește de 12 ani și în care au avut loc multe schimbări
de-a lungul timpului:
La
București mă încântă în primul rând teatrele și aspectul de oraș al
contrastelor. Acest lucru e foarte interesant pentru cineva care vine din
Italia, cum sunt eu. Ateneul, Sala Radio, concertele, muzica, teatrul, toate
sunt incredibil de plăcute. La fel și arhitectura, bineînțeles. E adevărat că
Bucureștiul s-a dezvoltat foarte mult în ultimii 3-4-5 ani și e frumos.
Arhitectura a recuperat multe palate și grădini care erau un pic degradate.
Acum sunt perfecte, arată cu adevărat frumos. Apoi, România este încântătoare!
Am fost în Bucovina, la Sibiu, la Dunăre, am fost peste tot în România și e o
țară care mă încântă și care are un loc în inima mea.
Pentru moment, Tina Savoi se simte
acasă la București și, cel puțin în viitorul apropiat, nu are planuri de
plecare. Iubește munca ei la Școala Italiană, iar rezultatele sunt excelente,
școala se dezvoltă de la an la an. Sub conducerea ei, clădirea școlii s-a
extins și chiar acum au loc lucrări de construcție a unei noi părți. Tina este
o persoană foarte energică și are multă încredere în viitor. Am întrebat-o dacă
sunt și lucruri care nu merg cum trebuie în România:
Da, sigur,
dar în toată lumea există. Însă e adevărat că s-au schimbat multe lucruri aici.
E clar că sărăcia nu e un lucru bun, există locuri în București care nu arată
frumos și e adevărat că mai sunt multe de făcut. Și totuși, după părerea mea,
s-au schimbat și oamenii. Eu sunt catolică și înainte, când am venit cu o
acțiune Caritas pentru a ajutora copiii care locuiau pe stradă, nu era nimeni
din România care să muncească în acest domeniu. Dar acum sunt 20 de localnici care
fac voluntariat. E incredibil și cred că asta înseamnă schimbare. Cred că
încet-încet mergem înainte. E adevărat că trebuie să ne gândim la noi, înainte
de toate: ce merge bine și ce pot face eu, în primul rând eu personal. Cu
ajutorul tuturor se poate face mai mult bine. Cuvântul cel mai important pentru
mine este .
Schimbăm în continuare!
Rodica Burlacu din Italia, profesoară de limba
română și de limba franceză în Peninsulă, coordonatoare a proiectului Aproape
de românii noștri inițiat de Asociația socio-culturală Romit.tv în colaborare
cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Sunt mai
puțin de două luni până când ar trebui să înceapă şcoala, dar, din cauza
pandemiei de COVID 19, nu se știe, încă, exact cum se vor desfășura cursurile.
Dacă ținem cont de situția actuală, în care numărul cazurilor de infectare în
România este în creștere, clopoțelul ar urma să sune, destul de probabil,
on-line.
Ministerul Educaţiei sudiază mai multe scenarii, iar unul dintre ele
este cel al alternării cursurilor în clasă cu cele la distanță, prin internet.
Ministrul de resort Monica Anisie spune că cel mai bun scenariu va fi, dacă Ministerul Sănătăţii va face
această recomandare, acela în care unii dintre elevi vor fi la şcoală, iar
alţii vor urmări cursurile în sistem online, urmând să facă rocada în funcţie
de situaţia epidemiologică. Decizia finală va fi luată de un grup
interministerial, constituit la nivelul Guvernului.
Varianta virtuală a
cursurilor școlare a fost aplicată începând din primăvară, odată cu instituirea
stării de urgență pentru limitarea răspândirii noului coronavirus. Cadrele
didactice, școlile și elevii au trebuit să se adapteze din mers acestui tip
inedit de învățământ, pentru ca procesul educațional să poată continua. După
cum recunoșteau și oficiali ai Ministerului Educației, lucrurile au funcționat
mai bine în mediul urban decât în cel rural, în special din cauza diferențelor
de posibilități materiale.
Pe de altă parte, chiar dacă România se află pe
primele locuri pe plan mondial la viteza de internet, ceea ce favorizează acest
nou tip de educație, nu toată lumea are acces. Ca urmare, Parlamentul de la
București a adoptat o lege care prevede ca Ministerul Educaţiei să asigure
elevilor şi profesorilor infrastructura necesară constând în dispozitive şi
conexiune la internet pentru accesarea Bibliotecii Şcolare Virtuale, Platformei
şcolare de e-learning şi a altor platforme educaţionale agreate. Au început,
deja, primele donări de tablete în acest sens, ministrul Educaţiei spunând că,
până la începerea noului an şcolar, problema dispozitivelor pentru lecţii
online ar trebui să fie rezolvată în toate comunităţile defavorizate. S-au
implicat în aceste demersuri și societatea civilă, și Biserica Ortodoxă Română.
Între timp au avut loc atât Evaluarea Națională, cât și examenul de
Bacalaureat, ambele în condiții speciale de siguranță sanitară. Elevii au mers
la școală pentru aceste examene, dar au respectat anumite reguli (măști,
distanțare), iar cei care aveau febră sau au fost ținuți în izolare au avut la
dispoziție sesiuni speciale. Din programa de concurs a fost eliminată materia din
ultimul semestru, cel afectat de pandemie.
Ministrul Monica Anisie le-a
mulțumit celor peste 76.000 de cadre didactice, directori, inspectori, precum
şi autorităţilor publice locale pentru modul ireproşabil în care au asigurat
condiţiile pentru ca elevii să fie în siguranţă. Felicitări pentru modul în
care s-au adaptat noilor situații au primit atât elevii, cât și părinții. A
fost o provocare pentru toți, a conchis un oficial al ministerului de resort.
Eugen Moşnoi vine din Cioreşti, un sat
idilic din Republica Moldova. A studiat construcţii şi inginerie civilă la
Chişinău, la Universitatea Tehnică a Moldovei. În anul al treilea îşi
îndeplineşte un vis atunci când alege să dea curs unei experienţe de tip
work&travel în Statele Unite ale Americii, unde lucrează şi călătoreşte
timp de 4 luni.
Am lucrat ca bucătar la un complex
turistic american, a fost o experienţă foarte faină, chiar am învăţat foarte
multe, mi-am dorit să merg să văd cultura lor, să învăţ din cultura lor, să văd
cum trăiesc ei, pentru că atunci când eram copil chiar îmi doream cumva să-mi
realizez acel vis american, să văd cum locuiesc ei, cum trăiesc. Da, America
chiar mi-a plăcut, mi-a lăsat o experienţă foarte bună, este un stat foarte
bine organizat, foarte progresist, un stat foarte bogat.
Am călătorit în statul
Chicago în principal şi de la americani chiar am învăţat cum să fac bani, încă
nu am realizat acest lucru, dar ei sunt o societate, cred eu, foarte axată pe
câştigul banilor, sunt foarte bine organizaţi şi bogaţi aş spune. Cred că ei
pot să facă bani din orice. Adică acolo într-adevăr e un stat al ideilor, sunt
foarte mulţi oameni deştepţi, care ştiu să realizeze, să implementeze ideile,
iar din aceste idei ei câştigă, pot câştiga mulţi bani. Oamenii ne-au ajutat cu
tot ce au putut, mi s-au părut foarte buni şi receptivi. În acel complex
turistic lucrau mulţi studenţi, mi-am făcut foarte mulţi prieteni – români,
polonezi, din toată Europa de Est şi din ţările fostei Uniuni Sovietice. Deci a
fost o experienţă, aş spune eu, pe care nu o poţi uita.
În ultimul an de studiu la
Universitatea Tehnică a Moldovei, în 2016 mai exact, Eugen Moşnoi beneficiază
de o primă mobilitate Erasmus+ şi îşi scrie lucrarea de licenţă la Facultatea
de Construcţii a Universităţii Politehnice din Timişoara. Îşi continuă apoi
studiile în oraşul de pe râul Bega cu un masterat, tot la Politehnică, în
domeniul reabilitării construcţiilor. Iar din 2018 e student doctorand la aceeaşi
instituţie de învăţământ timişoreană, în domeniul ingineriei civile şi
instalaţiilor. Ca doctorand, graţie unei alte mobilităţi Erasmus+, timp de
aproape 4 luni, până la începutul lui februarie 2020, Eugen Moşnoi face un
stagiu de cercetare la Institutul de Tehnologie din Nagoya, Japonia.
Mi-a plăcut mult acolo pentru că am
învăţat foarte multe despre societatea lor, mi-am dat seama că Japonia e o
societate foarte progresistă, organizată, sunt foarte muncitori şi
perfecţionişti, amabili şi repectivi la nevoile celor străini veniţi la ei.
De
asemenea, am învăţat foarte mult pe plan profesonal, mă refer la metoda lor de
proiectare diferită de cea de aici, din România. Am avut şi ocazia de a
călători, de a învăţa puţin din obiceiurile lor, din cultura lor. Am acumulat o
experienţă foarte frumoasă.
După încheierea doctoratului la
Timişoara, Eugen Moşnoi vrea să rămână în România, despre care are o părere
foarte bună.Din 2016 tânărul şi lucrează aici ca inginer proiectant la o
companie din viitoarea Capitală Europeană
a Culturii în 2021.
Şi-ar dori să fie şi profesor universitar.
România e o ţară-soră pentru
Republica Moldova, avem aceleaşi obiceiuri, aceeaşi limbă şi cred că suntem
până la urmă acelaşi popor, de fapt nu văd nicio diferenţă între Republica
Moldova şi România, cu excepţia situaţiilor lor politice. România e un stat în care există multe oportunităţi, un stat care mi-a
dat foarte multe, am putut să învăţ aici, să mă realizez profesional şi doresc
pe parcurs să activez aici.
Aş vrea să rămân în cadrul universităţii, colegii
de la universitate sunt foarte apropiaţi şi sunt o echipă foarte bună de
profesionişti, mai ales în domeniul construcţiilor metalice sunt dacă nu chiar
aproape cei mai buni din toată România, şi cred că am foarte multe de învăţat,
vreau să aprofundez acest domeniu, al construcţiilor metalice, şi să studiez
metode noi de proiectare a clădirilor în arii seismice. Ar fi un vis al meu să
rămân profesor, cred că e una din cele mai demne profesii pentru ca profesorul
ghidează oamenii în viaţă, îi ajută să devină oameni, să se realizeze, le arată
direcţii în care se pot dezvolta, cum pot ajunge mai buni.
Tot mai mulţi profesori români, după mai multe examene, îşi recunosc
studiile în Italia şi lucrează în instituțiile de învăţământ din Peninsulă. Aşa
este Ramona Andronache, originară din Craiova, de 7 ani la Trani din regiunea
Puglia, care de la începutul acestui an şcolar este profesoară de franceză într-un
liceu.
Mirela Niţă Sandu, profesoară de limba română în Belgia, pe lângă Instituţiile Europene, recent decorată de Preşedinţia României cu Ordinul Meritul pentru Învăţământ în grad de Cavaler.
James Ned Jackson este profesor doctor la Departamentul de Chimie al
Universităţii de Stat din Michigan şi unul dintre colaboratorii şi susţinătorii
studenţilor români care şi-au continuat studiile în Statele Unite în anii 1990.
Nu este un expat în România, ci mai degrabă un mare iubitor al ţării noastre şi
un admirator al studenţilor pregătiţi aici, mai precis la Facultatea de Chimie
a Universităţii Babeş Bolyai din Cluj, unde ne-am întâlnit cu ocazia celebrării
unui secol de când există Şcoala de Chimie Românească. Profesorul Jackson a
ajuns în România cu mai multe ocazii şi cunoaşte destul de bine atmosfera de
aici, aşa încât l-am rugat să ne dezvăluie câteva impresii:
Am ajuns aici prima oară în 1995 cu familia, adică soţia mea, fiul meu
– care avea pe atunci trei ani – şi cu mine. Am susţinut atunci o serie de
conferinţe pe teme ştiinţifice, una în Timişoara şi una în Cluj. Cu acea ocazie,
unul dintre studenţii mei, Radu Crăciun, care îşi făcea doctoratul în Statele
Unite, ne-a făcut un tur cu maşina şi am devenit turişti pentru puţin timp. Aşa
am ajuns să vizităm Timişoara, Braşov, Sibiu şi o mulţime de locuri foarte
frumoase şi interesante. La acea vreme, România părea învechită şi o ţară în
curs de dezvoltare.
Pe de altă parte, aceşti studenţi din România, Liliana
Crăciun şi Radu Crăciun, dădeau dovadă de calităţi deosebite în munca pe care o
desfăşuram împreună în laborator. Prin urmare, am fost foarte impresionat de
pregătirea lor, însă, dat fiind că veneam pentru prima oară, România îmi lăsa,
totuşi, impresia unei ţări din lumea a treia. Însă, acum văd Clujul care este
înfloritor, un oraş minunat care nu e o capcană turistică, sunt atât de mulţi
tineri aici. E adevărat că şi vremea a fost frumoasă şi sunt sub influenţa unor
zile însorite, dar recunosc că e un loc plin de energie.
Cu
ocazia revederii cu foştii săi studenţi din anii ’90, absolvenţi ai Facultăţii
de Chimie la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj, profesorul James Ned Jackson
a susţinut o conferinţă în care a vorbit despre radicali, materiale reciclabile,
reacţii chimice şi… români.
L-am întrebat dacă a dorit astfel să aducă un
tribut Universităţii:
Aşa este, Universităţii şi în special studenţilor
şi profesorilor care ne-au vizitat în Michigan şi cu care am avut plăcerea să
lucrez direct, profesorilor de atunci şi de acum. A fost o întâlnire excelentă.
Acum nu avem nicio colaborare oficială cu profesorii universitari actuali,
fiindcă toţi studenţii care au venit în Statele Unite şi au lucrat cu mine sunt
acum profesori acolo. Totuşi, ei vin des în România şi sunt foarte ataşaţi şi
mândri de locul din care au venit, aşa încât îşi oferă tot sprijinul Universităţii
din Cluj şi îşi doresc să vadă tot mai multe succese provenind de aici.
Aceştia
sunt unii dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut vreodată în cariera
mea. Sunt ambiţioşi, inteligenţi şi creativi şi mai presus de toate, oameni
extraordinari, pe care îi consider ca fiind familia mea românească. Liliana şi
Radu Crăciun au ajuns în Facultatea de Chimie din Michigan în 1991 şi abia
ieşiseră de pe băncile şcolii din epoca comunistă, însă erau atât de pregătiţi
să înveţe mai mult, să-şi lărgească orizonturile, să acceseze echipamentele şi
literatura de specialitate şi o mare libertate să îşi urmeze propriile idei
creative şi să le dezvolte cât de rapid posibil, cu toată energia de care
dispuneau.
Desigur, ei au reprezentat un mare câştig pentru mine, ca profesor,
însă şi ca om, fiindcă a fost foarte interesant şi cultural vorbind să ne
cunoaştem şi să aflăm mai multe unii despre alţii de-a lungul timpului. Am fost
foarte bucuros pentru acest lucru, iar ei au adus acolo şi alţi studenţi români
ani mai târziu, a fost o experienţă cu adevărat minunată. Nu am cuvinte să
descriu ce căldură sufletească am simţit să mă întorc aici cu ei toţi. E
minunat să mă aflu la Cluj, cu soţia mea. Aseară am avut o cină cu toţii, ne-am
amintit de o mulţime de întâmplări şi ne-am distrat excelent împreună.