De-a lungul timpului, Antonella a participat la
numeroase și diverse proiecte și a avut mai multe joburi, ceea ce i-a oferit o
importantă experiență de viață. Povestea ei românească a început cu mulți ani
în urmă, încă din timpul studenției, când a venit la noi în țară cu un proiect
legat de promovare turistică. De ce a ales să vină în România, o țară atât de
îndepărtată de Uruguay și cum a ajuns să se stabilească aici ne spune chiar
Antonella:
Mulțumesc
mult pentru invitație. Am ales Râmânia pentru că trebuia să fac un proiect
pentru facultate, despre o țară din lume, să prezint un obiectiv turistic, sau
un circuit turistic. Eu am ales România, deși toată lumea a optat pentru țări
mai cunoscute. Mie mi-a plăcut dintotdeauna povestea lui Dracula, a
Transfăgărășanului, știam și despre castelul lui Dracula. Așadar, am făcut un
proiect turistic despre România, iar în momentul în care căutam informații
despre țară și despre tot ce este în ea, am găsit o oportunitate să fac un voluntariat
european. Mi-am spus atunci că mai am un an să fac proiectul acesta și ar fi
frumos să iau această ocazie de a trăi în țară, după care să scriu proiectul
final, după experiența pe care aș acumula-o în țară. Am putut să plec fără
nicio problemă și așa am ajuns să trăiesc în România.
Am călătorit foarte mult,
nu m-am întors în Uruguay, ci am rămas aici și mi-am făcut o viață
extraordinară. Desigur, m-am întors să-mi vizitez familia, dar am simțit că nu
mai era locul meu acolo, oamenii nu mai erau la fel. Situația din țara mea era
destul de complicată și deja eu mă obișnuisem ca în România, unde puteam să ies
pe stradă la 2-3 dimineața și nu mi se întâmpla nimic. Și vreau să subliniez
acest lucru, că, din punctul meu de vedere, România este o țară foarte sigură.
E adevărat că se întâmplă anumite lucruri, ca în toată lumea, dar am trăit și
în alte țări din Europa și nu m-am simțit așa de confortabil și așa de sigură
ca în România. Atunci m-am gândit și mi-am zis că, dacă mă întorc în Uruguay,
nu o să mă simt acasă iar. Și așa a fost: m-am întors și, în cele șase luni cât
am stat acolo, pur și simplu nu mă simțeam acasă și nu era confortabil deloc
pentru mine. Apoi am putut să revin în România și deja simțeam fericirea cum se
întoarce în sufletul meu.
Așadar, Antonella s-a integrat aici
foarte bine, încă de la început. A fost bine primită în comunitate și, pentru
că e o fire deschisă și comunicativă, și-a făcut repede prieteni de toate
naționalitățile. A învățat românește și a locuit în mai multe orașe din țară,
înainte de a se stabili la București. Am întrebat-o dacă se vede aici și peste
ani:
Absolut,
absolut. Deja am avut o oportunitate, după toți acești ani în care am lucrat, am
cetățenie europeană – nu românească, ci italiană-, am putut să cumpăr o casă,
iar asta spune tot: voi rămâne aici. Sunt și cu prietenul meu, am și o pisică
și un job și sunt absolut fericită. Am momente în care mă supără ce se
întâmplă, cum se întâmplă, dar astfel de lucruri sunt peste tot și e normal și
trebuie să avem răbdare. Dar da, voi rămâne aici, pe cât posibil. Nimic nu e
pentru totdeauna, însă momentan România e casa mea. Simt că România e casa mea
și locul în care aparțin, mă simt foarte în largul meu cu oamenii și cu familia
prietenului meu și cu prietenii. Mi-am făcut o viață așa cum mi-am dorit.
Antonella a bătut țara în lung și în
lat și a cunoscut România în detaliu. A locuit în mai multe orașe românești, a
ajuns și prin sate, pentru a se informa cât mai bine și pentru proiectul ei
turistic, dar și dintr-un real interes de a se apropia de cultura și oamenii
din țara ei adoptivă. Ce ar recomanda cuiva care nu știe prea multe despre
România și ar dori să o viziteze?
Eu sunt o
persoană care se plimbă foarte mult, trei-patru ore dacă aș putea, sau chiar
mai mult. Dacă aș fi turistă, nu m-aș duce doar în centru sau în partea
turistică a orașului, ci aș ajunge în cartiere, să văd cum este viața acolo, să
vorbesc cu oamenii sau să încerc să vorbesc cu ei. România are ceva extraordinar:
toată lumea vorbește engleza, chiar și oamenii care, din păcate, sunt în stradă
și au avut la un moment dat o educație, și ei vorbesc în engleză, mie mi s-a
întâmplat de o mie de ori. Fiind voluntară, am lucrat în sectoare destul de
complicate în București și oamenii au fost foarte drăguți, au vorbit în engleză
cum au putut.
Deci n-ai cum să vezi doar partea turistică, partea cea mai
frumoasă din București, să rămâi doar dintr-un sector din oraș. Și, în afară de
București, așa e și cu toate orașele posibile. Trebuie văzute nu doar cele
cunoscute, Brașov, Sibiu, Cluj Napoca. Mergeți la țară, să vedeți cum e viața
acolo, cum se face mâncarea, cum sunt oamenii care sunt de calitate 100%. Fiind
voluntară, am avut ocazia să călătoresc cu autostopul și am cunoscut oameni de
peste tot, din toate culturile și a fost o experiență incredibilă. Așadar asta
e ceea ce recomand: să nu vedeți doar partea turistică a orașelor mari, e mai
bine să cunoști cum e cultura românească, în general.
Pentru moment, Antonella nu are
planuri de plecare, ci de călătorie prin țară și nu numai. Totuși, am rugat-o
să facă un exercițiu de imaginație și să ne spună ce ar lua cu ea dacă ar
părăsi România:
Pe pisica
mea și pe prietenul meu, atât. Lucrurile materiale nu contează aici, contează
un suflet și o amintire care să fie cu tine întotdeauna. O casă, probabil că
mai găsești, dar o persoană și un animal pentru mine contează foarte mult și
acestea sunt singurele pe care le-aș lua.
