Tag: protectie

In România se găsesc peste 400 de specii de păsări. Unele sunt sedentare, altele vin să cuibărească, altele vin să ierneze, dar avem şi specii de pasaj care traversează ţara în timpul migraţiei de toamnă şi primăvara. Peste 80% din aceste păsări vieţuiesc în Delta Dunării, multe dintre ele fiind migratoare. Si totuşi, de-a lungul timpului, unele păsări au dispărut din avifauna României. De exemplu, zăganul sau vulturul bărbos era cândva stăpânul Carpaţilor. Dropia, cea mai mare pasăre zburătoare din lume, trăia nestingherită prin Câmpia Bărăganului sau prin stepele drobrogene, numai că lăcomia vânătorilor a făcut ca aceste păsări ca şi altele să nu mai existe decât prin cărţile de specialitate. Chiar şi aşa, România este încă bogată la capitolul avifaună, spune Ovidiu Bufnilă, responsabil comunicare la Societatea Ornitologică Română: Spre deosebire de alte ţări, chiar stăm bine la capitolul avifaună. Cred că o specie pe care o ştie toată lumea este cocorul. A fost o perioadă în care cocorii au ocolit România, dar anul acesta putem spune că România a devenit din nou o rută importantă pentru această pasăre. Am avut semnalări de numere mari de cocori. Dacă 73 de cocori este un număr mare, pe vremuri era ceva normal. In Dobrogea au venit multe grupuri de cocori, în această perioadă, care se odihnesc pe marginea lacurilor, se hrănesc pentru ca apoi să plece mai departe în migraţia lor către Suedia, în nordul Europei. Dar avem păsări pe care ţările din Vest încep uşor, uşor să le piardă. De exemplu, vrabia de casă. In Londra, la ora actuală, mai există doar trei locuri unde poate fi văzută această specie, deoarece ritmul în care s-a dezvoltat acest oraş a făcut ca vrăbiile să dispară. Se organizează chiar tururi plătite, cu ghizi, pentru cei care doresc să vadă vrăbiile de casă. Dacă vorbim despre păsări emblematice pentru România, avem acvila de munte de pe stema ţării. Este cel mai agresiv răpitor de zi din Europa. Ajunge să vâneze inclusiv pui de căprioară sau de capră neagră. Si pentru că e primăvară, o să ne bucurăm curând de venirea prigoriilor, păsări foarte frumos colorate cu verde, roşu, galben sau albastru.”

Dispariţia habitatelor sau degradarea acestora reprezintă o ameninţare pentru conservarea păsărilor sălbatice, peste tot în lume. De asemenea, vânătoarea poate duce la dispariţia unor specii, dacă nu se respectă anumire reguli. In urmă cu două luni, Camera Deputaţilor a adoptat un proiect de lege pentru modificarea Legii vânătorii. Numai că aceste modificări îi nemulţumesc pe ornitologi, deoarece se permite vânătoarea pe terenurile proprietate privată fără acordul proprietarului, iar perioada de vânătoare pentru anumite specii de păsări este majorată cu până la trei luni.

“Există în primul rând specii care se vânează. Si ceea ce noi am contestat la această Lege a vânătorii este că noua lege propunea extinderea perioadei de vânătoare pentru cinci specii printre care şi pentru gâsca sălbatică care vine în România pe timp de iarnă. La nivelul UE, este impusă o anumită perioadă de vânătoare. Dacă această perioadă este depăşită, deja intrăm în migraţia prenupţială. Este o perioadă în care încep să se formeze cuplurile la gâşte şi deci este interzisă vânătoarea la aceste păsări, la nivel european. Trebuie lăsate în pace. Dar, dacă le vânăm, riscăm o nouă acţiune de infringement din partea CE, aşa cum s-a întâmplat şi în 2010 când parlamentarii nu au mai aprobat legea cu perioade prelungite de vânătoare”.

Ornitologii contestă şi cotele mari de vânătoare stabilite de noua Lege a vânătorii care depăsesc efectivele de păsări de care dispune România.

”Vă dau un singur exemplu: gâsca de semănătură. In România există între 10 şi 100 de exemplare. In schimb, cota de vânătoare pentru această pasăre este de 27 de mii de exemplare. Inseamnă că această specie este folosită ca umbrelă. In momentul în care se încheie perioada de vânătoare la gâsca de vară sau la alte specii de gâscă, se prelungeşte perioada de vânătoare pentru gâsca de semănătură. Deci vânătorii pot vâna orice altă specie de gâscă şi să spună că au vânat gâsca de semănătură.. Si asta ne afectează. O să riscăm să rămânem şi fără această specie. Dacă noi mai avem 100 de exemplare de gâscă, vă daţi seama ce se va întâmpla dacă se prelungeşte perioada de vânătoare. Va fi o specie dispărută..”

In lunile de primăvară, în România, poposesc şi păsările cântătoare. Sturzul soseşte la începutul lunii martie şi cântă, în special, în amurg. Din sudul Africii vine privighetoarea şi cuibăreşte prin crânguri şi păduri. Ciorcârlia este cea mai mică pasăre de interes vânătoresc din România, cântă în zori pe câmpuri cultivate sau necultivate. Păsările cântătoare sunt şi ele afectate de noua lege, dat fiind că este permisă vânătoarea la ciocârlii, România fiind printre ultimele ţări din UE care mai permite acest lucru, spune Ovidiu Bufnilă: ”In ultimul timp, din păcate, am văzut că se accentuează un turism cinegetic, un turism de vânătoare. Există firme care promit vânătorilor că le pun totul la dispoziţie, iar când vine vorba de păsări există două tipuri de vânătoare practicate de turiştii italieni şi libanezi. Se vânează foarte mult gâsca şi raţa pe timp de iarnă în bălţi şi de-a lungul Dunării, iar ciocârlia se vânează către toamnă. Românii nu prea vânează ciocârlie, însă pentru italieni această păsăre a ajuns o adevărată delicatesă. Pentru celebrul pateu din limbă de ciocârlie, ei trebuie să doboare sute, mii sau zeci de mii de păsări cărora să le smulgă limbile şi să facă pateuri. Pe noi ne doare faptul că ne pierdem păsările cântătoare sub rafalele vânătorilor din străinătate. Vânătorii italieni fac un adevărat măcel la absolut tot ceea ce este pasăre cântătoare. Ei nu se uită neapărat să dea jos ciocârlia şi să evite celelalte păsări. Nu! Ei nu vânează o singură specie de ciocârlie, ei le vânează pe toate, doboară inclusiv piţigoii şi păsări care nu sunt pe lista păsărilor care se vânează. Deci se face un adevarat măcel în avifauna României pentru că mor păsările cântătoare.”

Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic a fost trimisă Parlamentului pentru reexaminare, după ce o coaliţie de 16 ONG-uri, printre care şi Societatea Ornitologică Română, i-a adresat preşedintelui României, Klaus Johannis, o scrisoare deschisă prin care îi cerea, motivat, să nu promulge o astfel de lege.