Tag: protejare

  • Cunoaştem natura în care trăim?

    Cunoaştem natura în care trăim?

    Presiunea pusă de către om asupra cadrului natural în care își desfașoară activitatea, transformările la care a fost supusă natura de-a lungul anilor, dispariția unor specii de plante sau de animale au provocat o serie de dezbateri, culminând, în aceasta perioadă, cu discuții aprinse în cadrul trilateralei UE, între Comisie, Parlament și Consiliu, pe tema legilor pentru restaurarea naturii.



    Dar, dincolo de orice măsuri, naționale sau europene, se pune întrebarea, pertinentă de altfel: Cunoaștem natura în care trăim? Cu alte cuvinte, suntem în stare să protejăm natura dacă nu o cunoaștem? Suntem deconectați de natură, astfel încât mulți nu știm denumirea copacilor, a păsarilor sau cântecele acestora. Ca atare nu ar trebui sa fim educați pentru a înțelege natura, astfel încât să o protejăm în cunoștință de cauză?



    Am discutat despre inițiative naționale sau europene pentru a promova o mai bună cunoaștere a naturii cu Petronela Carmen Comănescu, biolog la Grădina Botanică a Universității București, cu prof. Ovidiu Ionescu, de la Facultatea de Silvicultură a Universităţii Transilvania din Braşov, şi cu Daniel Buda, eurodeputat, vicepreședintele Comisiei de agricultură și dezvoltare rurală a Parlamentului European.




  • Marliter – pentru o mare mai curată

    Marliter – pentru o mare mai curată

    Conştientizarea este primul pas pentru rezolvarea unei
    probleme. Iar acest lucru este valabil şi când vorbim despre poluare.


    Mulţi dintre noi, poate nu conştientizăm
    cât de mult rău putem cauza vieţuitoarelor marine şi mediului în general, printr-un gest aparent banal, cum ar fi
    aruncarea deşeurilor la întâmplare.


    Şi cum răul, făcut uneori involuntar,
    alteori din nepăsare, se poate întoarce împotriva noastră, prin aerul pe care
    îl repirăm, prin apa pe care o bem sau prin peştele pe care îl mâncăm.


    Pentru a
    şterge lipsa informării din această ecuaţie a poluării, ecologişti din mai
    multe ţări au pus la punct o platformă online care urmăreşte chiar acest lucru:
    să-i facă pe oameni să cunoască mediul marin dar mai ales, să-l protejeze.


    Proiectul se
    numeşte Marliter iar platforma creată în cadrul său, include o mulţime de
    informaţii.


    Mihaela Cândea Mirea, director executiv
    al ONG-ului Mare Nostrum Constanţa:




    Cei care sunt
    interesaţi pot afla acolo informaţii despre ariile protejate din jurul Mării Negre,
    despre cum evoluează clima, temperatura, temperatura apei, studiile care se fac
    în ceea ce priveşte ecosistemul Mării Negre. Practic au fost compilate foarte
    multe informaţii, care atltfel s-ar fi găsit extrem de disparat şi greu de
    căutat. Ar fi durat foarte mult timp să ajungem la aceste informaţii. Ei bine,
    această platformă le concentrează pe toate într-un singur loc.





    Platforma poate fi accesată la fel de
    uşor atât de cercetători cât şi de oamenii fără o pregătire ştiinţifică.


    Ea include o hartă interactivă a
    regiunii Mării Negre cu ajutorul căreia este monitorizată situaţia deşeurilor
    marine.


    Platforma oferă şi simulări care arată
    unde pot ajunge deşeurile din plastic după 10 ani de la eliberarea din diferite
    oraşe costiere din bazinul Mării Negre.


    Aceasta cuprinde şi materiale educative pentru
    elevi şi pot fi şi resursă pentru autorităţile care vor să elaboreze proiecte
    în domeniul poluării marine:




    Această platformă este accesibilă şi uşor de
    înţeles, atât pentru persoane care au o pregătire ştiinţifică şi care lucrează
    în mod uzual cu astfel de sisteme, dar şi pentru profesori sau elevi care pur
    şi simplu vor să înveţe şi să afle mai multe despre ecosistemul Mării Negre sau
    pentru autorităţi care au nevoie de aceste informaţii pentru a justifica diverse
    decizii sau strategii pe care le elaborează.




    Au colaborat
    pentru realizarea acestui proiect, parteneri din 5 ţări: Grecia, România,
    Bulgaria, Ucraina şi Georgia.




    Platforma este realizată de colegii greci, din
    punct de vedere tehnic iar toţi colegii de la Marea Neagră au încărcat acolo
    date. Proiectul este coordonat de o organizaţie din Bulgaria – Black Sea NGO
    Network. Noi suntem partenerii din România (n.r. ONG Mare Nostrum Constanţa).
    Universitatea din Salonic este partenerul din Grecia. Centrul ucrainean
    ştiinţific pentru ecologia mării din Odessa Ucraina iar în Georgia avem
    Asociaţia Black Sea Academy. Şi îi invităm pe toţi să intre pe platforma
    noastră, pe pagina proiectului Marliter https://marliter.bsnn.org/ şi de acolo
    vor putea să acceseze toate informaţiile de care am vorbit mai devreme.





    Platforma a fost creată partenerii
    proiectului Îmbunătăţirea accesului public la datele de monitorizare
    privind deşeurile marine în vederea reducerii poluării marine în bazinul Mării
    Negre MARLITER, finanţat prin Programul Operaţional Bazinul Mării
    Negre 2014-2020.


    Durata proiectului este de 36 de luni,
    iar bugetul total este de aproximativ 770.000 euro.








  • Protejarea specialităţilor delicioase din Europa şi China

    Protejarea specialităţilor delicioase din Europa şi China

    Parlamentul
    European a aprobat un acord între UE și China de a proteja numele a 200 de
    specialități agro-alimentare, din Europa și China, împotriva falsificării.



    De asemenea, eurodeputații
    au convenit să extindă acordul la încă 175 de produse europene și chinezești în
    termen de patru ani.


    Cum ajunge un
    produs să fie apreciat ca delicios, să beneficieze de protecția indicațiilor
    geografice și să fie inclus pe lista unor astfel de acorduri internaționale,
    aflăm de la europarlamentarul Iuliu Winkler în calitate de raportor și vicepreședinte
    al Comisiei pentru comerț internațional din cadrul Parlamentului European.




    Iuliu Winkler: Sistemul indicațiilor geografice este o specialitate
    a UE. El nu mai există niciunde în
    altă parte în lume. Ce înseamnă o indicație geografică? Este vorba despre un
    produs specific, de o calitate deosebită, recunoscută prin munca a generații
    întregi de producători. Ne gândim la produse cum ar fi șunca de Parma, cum ar
    fi Șampania, Coniacul, brânza Gorgonzola, sau dacă venim la noi, în România, unde
    sunt mai puține produse, deocamdată, care beneficiază de această indicație
    geografică, dar ne gândim la vinul de Cotnari sau vinul de Dealul Mare, la vin
    ars de Murfatlar sau la salamul de Sibiu. Am dat câteva exemple de produse care
    sunt foarte ușor recunoascute.


    Bineînțeles, UE la
    nivelul Direcției generale pentru agricultură are un sistem prin care se poate
    cere recunoașterea unei indicații geografice. Asta a și făcut România, în
    ultimul timp, în ultimii ani. Producătorii agricoli sau producătorii de
    băuturi parcurs acest sistem. Este o
    certificare, de fapt, care constă în demonstrarea calității și recunoașterii
    largi de care respectivul produs se bucură. Este vorba despre protejarea
    împotriva contrafacerilor.


    Deci, în momentul
    în care un produs apare pe lista indicațiilor geografice, va bebeficia și de
    protecție împotriva contrafacerilor. Este un mare avantaj și, în cazul în care
    producătorul beneficiază de indicația geografică recunoscută de către UE,
    atunci UE este cea care va face această protecție, ridicând povara de pe umerii
    producătorului și făcându-i produsul sau marca mai valoroase și mai productive
    din punct de vedere al valorii adăugate.




  • Mioriţa în acţiune

    Mioriţa în acţiune

    Moştenirea
    culturală nu e scrisă în piatră, ci în experienţele pe care oamenii le
    împărtăşesc este deviza sub care asociaţia Mioriţa (Mioritics)
    organizează o serie de acţiuni de protejarea şi promovarea patrimoniului
    cultural şi natural, dezvoltarea ecoturismului şi turismului cultural din
    România.


    O asociaţie care are deja un parcurs
    de peste zece ani, după cum ne-a spus Mihai
    Dragomir, preşedintele Asociaţiei Mioritics: De când am
    plecat la drum pe această cale, ne-am propus să promovăm România, să promovăm
    locurile mai puţin cunoscute. Ne gândeam atunci în special la evenimentele care
    se petrec în zone rurale. Este o asociaţie care a crescut natural, şi în
    prezent avem activităţi în special în zona Transilvaniei, podişul
    Hârtibaciului. Dacă în prima perioadă 2004-2007 au fost proiecte sezoniere, de
    vară, începând cu anul 2008, am intrat într-un parteneriat cu biroul regional
    UNESCO din Veneţia, care ne-a sprijinit financiar pentru primele proiecte cu
    adevărat importante. Şi aici aş aminti reţeaua de centre de informare pentru
    patrimoniu, pe care le-am deschis în perioada 2008-2010, la Sighişoara, Sibiu,
    Râşnov şi Agnita; activităţi cu copiii în satele cu biserici fortificate, din
    sudul Transilvaniei şi evenimente culturale de mici dimensiuni, în aceste sate,
    tocmai pentru a aduce trafic de turişti. Apoi lucrurile au evoluat şi încet,
    încet, am dezvoltat parteneriate locale mai importante, cum e cel cu primăria
    Râşnov,din care a rezultat un număr de evenimente culturale pe care le
    organizăm împreună cu autorităţile locale. E vorba de festivalul de film
    istoric, cel mai important eveniment. Este vorba de Festivalul de reconstruire
    istorică, care de anul trecut are şi un alt rezultat frumos, într-un proiect
    finanţat pe fonduri norvegiene am reuşit să creăm un grup de reconstrucţie
    istorică la Râşnov. Mai avem Festivalul Joc Mania, dedicat copiilor şi
    Festivalul În numele trandafirului.



    Interlocutorul
    nostru ne-a mai spus că Festivalul de film istoric este cel mai important
    eveniment pe care îl organizează, care va ajunge anul viitor la ediţia a 8-a.
    Deşi pare un eveniment de nişă, Mihai Dragomir ne-a precizat:
    Este mai mult decât un festival, este un produs cultural complex. Timp de zece
    zile avem proiecţii de film, sunt aproape 50 de proiecţii de film, peste 10
    concerte. Este o şcoală de vară care a devenit foarte importantă în ultimii 3
    ani, în care reunim studenţi din România şi studenţi din Republica Moldova,
    avem un parteneriat cu Institutul pentru memoria exilului românesc şi cu
    Institutul cultural român. La această şcoală de vară vin studenţi, istorici,
    ambasadori, cât şi martori oculari ai unor momente istorice. De asemenea, în
    cadrul Festivalului avem expoziţii şi un târg de carte.



    Un alt
    eveniment care a devenit tradiţie şi a ajuns la ediţia a 7-a este Festivalul de reconstruire istorică, care are
    loc în al treilea weekend din august. Şi pentru că despre reconstituire
    istorică am mai vorbit la RRI, l-am întrebat pe Mihai Dragomir ce aduc nou în
    festival: La fiecare ediţie încercăm să reunim grupuri cu
    tematici istorice diverse. Festivalul ilustrează diferite perioade. În fiecare
    an încercăm să aducem o altă tematică, dar grupul creat la Râşnov anul trecut
    şi anul acesta, Living Rosenau, are ca perioade de
    reconstituire sec. XIII şi XVII. Sunt două perioade importante pentru cetatea
    Râşnov, iar acest grup este mai puţin războinic, noi la Râşnov am încercat să
    punem accent pe viaţa cotidiană şi pe reconstituirea meşteşugurilor din această
    zonă, pentru că Râşnovul nu s-a lăudat cu prea multe cuceriri sau atacuri, ci a
    trăit prin meşteşugarii şi comercianţii de acolo. În vară, am avut
    invitaţi 43 de vikingi, care timp de 4 zile au trăit în cetatea Râşnov şi a
    fost un exemplu de cum se face reconstituirea istorică şi cum ar trebui
    organizat un eveniment de reconstruire istorică. Împreună cu aceşti vikingi am
    reuşit să facem un ghid pentru organizatorii de festivaluri, pe care acum îl
    promovăm.



    Am mai aflat şi despre un proiect
    pilot pentru România, pe care cei de la Mioritics l-au pus în practică cu un
    partener din Germania: este vorba despre un proiect de educaţie pentru
    dezvoltare durabilă, prin care copiii participanţi învaţă de exemplu despre
    mere, pornind de la sucul proaspăt stors şi gustat, trecând prin degustarea
    unor alte sucuri de măr din magazin cu preţuri diferite şi prin analiza
    legăturii dintre calitate şi preţul produsului.


    Şi pentru că recent, asociaţia Mioritics a câştigat cu un proiect de
    promovare al sudului Transilvaniei locul al doilea la consursul european de
    desemnare a destinaţiilor turistice de excelenţă (EDEN), Mihai Dragomir ne-a
    prezentat cum vor continua acest proiect: De la 1 ianuarie o
    să începem un alt proiect, prin care vom realiza marcajele unor trasee de
    drumeţie şi de biciclete, în sudul Transilvaniei, deci zona cuprinsă între
    Sibiu-Făgăraş şi Rupea, o reţea de peste 250 km, care se află în continuarea
    unei alte reţele, care se află în nordul acestei destinaţii, care atinge
    aproape 350 km. Prin acest proiect vom închide o buclă, astfel încât destinaţia
    noastră va fi foarte interesantă pentru cei care vor să vină şi să practice un
    turism lent.



    Asociaţia Mioritics îşi continuă
    proiectele, aşa că rămânem cu ochii pe zona Transilvaniei, unde se desfăşoară
    multe evenimente atractive.

  • Europa noastră – 23.08.2014

    Europa noastră – 23.08.2014

    Vacanţa europarlamentarilor este la final, motiv pentru care luna septembrie va aduce noi teme importante pe agenda europeană. Stabilirea bugetului pentru 2015 este una din priorităţi. Şi reconfigurarea legislaţiei europene pentru protejarea datelor este o temă importantă. Problemele legate de energia necesară Europei ocupă, de asemenea, pagini importante din agenda de lucru a instituţiilor comunitare.