Radio România Internațional

Tag: provocari

  • Beneficii și provocări în era digitală

    Beneficii și provocări în era digitală

    Apariția internetului a dus omenirea în era digitală, accesul rapid la informații punându-și puternic amprenta asupra modului de învățare și de dezvoltare și făcând posibilă apariția unor noi modele de afaceri. Prin intermediul motoarelor de căutare sau a website-urilor specializate, informațiile sunt mult mai accesibile tuturor oamenilor. A devenit o banalitate să accesăm pagini virtuale și putem comunica aproape instantaneu cu persoane aflate la mii de kilometri. Datorită accesului rapid la informații putem beneficia de cunoștințe și expertiză fără limitările impuse de timp sau spațiu. Iar internetul, condus de cantități tot mai mari de informații online, comerț, divertisment și servicii de rețele sociale, continuă să crească.

    Există însă și reversul medaliei: odată cu beneficiile internetului, ne confruntăm și cu provocări în privința securității și confidențialității datelor. O analiză a istoriei internetului ne arată că acesta își are originea în eforturile de construire și interconectare a rețelelor de calculatoare care au apărut din cercetare și dezvoltare în Statele Unite și au implicat colaborări internaționale, în special cu cercetători din Regatul Unit și Franța. Se întâmpla undeva pe la începutul anilor 1960, pentru ca 10 ani mai târziu să se ajungă la protocoale pentru funcționarea prin internet, în care mai multe rețele separate să poată fi unite într-o rețea de rețele.

    Istoria mai consemnează că furnizorii de servicii Internet comerciale au început să apară la sfârșitul anilor 1980. Dar și că cercetările efectuate la CERN în Elveția de către informaticianul britanic Tim Berners-Lee în 1989-90 au condus la World Wide Web, care a legat documentele hipertext într-un sistem informațional, accesibil din orice nod din rețea. De la mijlocul anilor 1990, internetul a avut un impact revoluționar asupra culturii, comerțului și tehnologiei, inclusiv creșterea comunicării aproape instantanee prin poștă electronică, mesagerie instantanee, apeluri telefonice voice over Internet Protocol (VoIP), chat video și World Wide Web cu forumurile sale de discuții, bloguri, servicii de rețele sociale și site-uri de cumpărături online. În tot acest angrenaj, cantități din ce în ce mai mari de date sunt transmise la viteze din ce în ce mai mari pe rețelele de fibră optică.

    Despre impactul apariției internetului asupra vieții de zi cu zi a vorbit la Radio România jurnalistul Ion Vaciu, președintele Consiliului pentru Transformare Digitală. Practic a virtualizat totul. În domeniul bancar a introdus banul virtual, bineînțeles prin intermediul cardului, ca să se ajungă astăzi până la monedă virtuală. În domeniul industrial efectiv a introdus aceste legături cu robotica de mai târziu și poți să lucrezi de la distanță. În domeniul agriculturii sunt o mulțime de aplicații, nu există domeniu de piață în industrie care să nu fie afectat, modificat pozitiv, zic eu, de către internet, pentru că, ce este de fapt internetul? O rețea de rețele, cea mai mare rețea a planetei și a depășit granițele planetei. Pentru că avem internet și în comunicațiile satelitare și avem internet chiar la marginea Căii Lactee.

    În aprilie-septembrie 1993 a început să se inițieze Internetul românesc, a amintit Ion Vaciu, iar majoritatea utilizatorilor din România erau mulțumiți cu email-ul, zonele cele mai active fiind cea universitară și cercetarea. Prima rețea de internet în școli și universități a apărut, așadar, în 1993, iar internetul în bandă largă este disponibil din 2000, prin cablu coaxial, a precizat Ion Vaciu. Datele arată că la 30 de ani de când internetul a ajuns în România, țara se situează în top 10 state din lume la viteza de navigare. În spatele poziției fruntașe se află munca de zeci de ani a specialiștilor români, care au pus umărul la dezvoltarea rețelelor de comunicații. Care este viitorul internetului în România, care sunt provocările și oportunitățile majore în fața noastră, ce se va întâmpla în următorii ani?

    Din nou, Ion Vaciu: Avem 10 tendințe relevante în dezvoltarea internetului și acestea ar fi: internetul lucrurilor, despre care toată lumea știe, care ar însemna creșterea conexiunii și a interconectivității obiectelor și dispozitivelor inteligente într-o varietate de sectoare ca sănătate, transport, industrie. Chiar azi am citit o știre că 6G deja a reușit să interconecteze obiectele neconectate, prin satelit, pe o funcție de tip radar. Deci, practic vom avea și obiectele neconectate, deci nu e neapărat să fii la internet ca să fii conectat, poți să fii conectat în viitor, din 2030, și prin 6G. Apoi, doi – 5G și rețelele de mare viteză, care în România după toate datele ANCOM la zi au atins nivelul de 3%, deci abia 3% avem 5G, avem mult de luptat. Trei – Edge computing, un subiect foarte puțin abordat în România și asta înseamnă dezvoltarea infrastructurii de calcul distribuită, care permite procesarea datelor și luarea deciziilor mai aproape de utilizatori, adică e mult mai ușor și mai ieftin să ai datele și tot ceea ce accesezi aici aproape de tine. Patru – inteligența artificială și machine learning, toată lumea vorbește, dar e un fenomen mult mai vechi decât ne-am imagina și abia acum a izbucnit. Cinci – realitatea virtuală și augmentată, cunoscută ca și VR, AR. Șase – utilizarea tehnologiilor pentru a oferi experințe interactive și imersive în diverse medii ca gamingul, turismul și educația.

    Ar mai fi apoi, mai spune Ion Vaciu, blockchainul și criptomonedele, cloudul computing și servicii în cloud – care ar fi baza, infrastructura noilor servicii, securitatea cibernetică și protecția datelor, computația cuantică, despre care s-au făcut primii pași și la noi, respectiv reglementarea și politica digitală, despre care puțină lume vorbește, dar trebuie făcută și ea și trebuie făcută cu cap.


  • Despre dans ca libertate. Corpuri. Vise. Provocări.

    Despre dans ca libertate. Corpuri. Vise. Provocări.

    De curând, a devenit oficial al 46-lea
    membru al European Dancehouse Network. Este un spaţiu neconvenţional de
    dezvoltare coregrafică aflat în centrul Bucureştiului. Este creativ, deschis
    tuturor iubitorilor dansului, dar şi celor interesaţi să se descopere, prin
    dans. Este liber. Vorbim despre AREAL – spaţiu de dezvoltare coregrafică, cu
    unul dintre coregrafii ce îl conduce, Cosmin Manolescu, dar şi despre un
    atelier provocator desfăşurat la început de iunie.


    Coregraful Cosmin Manolescu despre
    atelierul Corpuri. Vise. Provocări: Atelierul de la AREAL – spaţiu de
    dezvoltare coregrafică este un nou format de întâlnire, dialog, cred că şi un
    spaţiu de creativitate, în jurul viselor, al dansului contemporan şi, desigur,
    a provocărilor, pentru că formatele mele de atelier sunt mai atipice. Spaţiul
    Areal este un spaţiu nou deschis la Bucureşti, condus de patru coregrafi, eu
    sunt unul dintre ei, Cristina Lilenfeld, Alexandra Bălăşoiu şi Valentina De
    Pliante fac şi ele cursuri şi ateliere de dans în formate diferite, urmează un
    retreat de dans contemporan în insulele greceşti, în insula Gavdos şi Creta,
    iar la începutul lunii august vom dansa la Techirghiol şi la Marea Neagră.


    L-am întrebat pe Cosmin Manolescu prin ce
    este provocator acest atelier În primul rând cred că temele propuse de
    participanţi sunt provocatoare, cred că avem nevoie să ne mişcăm şi să
    experimentăm emoţiile în formate diferite, cred că este important să ieşim din
    starea în care ne-a adus pandemia, o stare de moale, de lâncezeală, de stat
    acasă, singuri, destul de departe de oameni, de activităţile culturale şi cred
    că acest format, pe lângă întâlnirea cu emoţiile, cu traumele corpului, cu o
    metodă de lucru personală, care se învârte în jurul corpului emoţional, cred că
    crează nişte conexiuni între oameni, deschide sufletul şi corpul.


    În atelier, participaţii au discutat
    despre traumele și semnele corpului, despre vise, au explorat, dansând în cerc,
    mişcarea cu ochii închişi, iar cu degetele au atins zonele în care există o traumă, au dansat cu
    inima, cu sărutul şi câte şi mai câte, până la a dansa în zorii zilei cu
    oraşul, spre deliciul sau uimirea sau chiar indignarea trecătorilor.


    L-am întrebat pe Cosmin Manolescu cine
    participă la atelierele lui, atât de speciale: Sunt oameni foarte
    diverşi, jurnalişti culturali, oameni care au mai făcut dans cu mine, oamnei
    care se află la prima întâlnire cu dansul contemporan şi acesta e lucrul care
    mie îmi place foarte mult, când oameni noi descoperă un univers, cred eu foarte
    creativ şi foarte liber. În esenţă sunt oameni frumoşi şi liberi, care se caută
    pe ei.


    Şi, evident, am ajuns şi la întrebarea de
    fond: ce este de fapt dansul contemporan? E o întrebare pe care o tot
    punem şi pe care am pus-o şi eu de mai multe ori, ce este dansul contemporan.
    Pentru mine, dansul contemporan etse o formă de libertate, o formă de curaj, de
    a-ţi asuma anumite lucruri, de a te întâlni cu tine şi cu corpul tău şi cu
    emoţiile tale, de a ieşi un pic către oameni, către oraş, către natură. Pentru
    că aceastea sunt elementele cu care eu, în general, lucrez, de ceva vreme. Mi
    se pare că dansul contemporan ne modifică viaţa, într-un mod pozitiv, ne aduce
    mai aproape de oameni şi cred că ne face un pic mai buni.


    L-am invitat pe Cosmin Manolescu să ne
    spună o întrebare care nu i s-a pus şi la care ar vrea să răspundă: De
    exemplu, o întrebare posibilă: de ce dansul contemporan nu se dezvoltă? Există
    o serie de factori, unii sunt obiectivi, alţii poate subiectivi. În primul
    rând, peste tot, dansul este considerat o cenuşăreasă, deşi, din punctul meu de
    vedere, e o artă care dezvoltă atât sufletul, cât şi mintea şi corpul. E o artă
    complexă, care se foloseşte în primul rând de corp şi cred că dacă am dansa mai
    mult de când suntem mici şi dacă am dansa şi în universitate, dacă în loc de
    sport ar fi o materie opţională, cred că ar fi un mare câştig pentru noi,
    pentru toţi.


    Şi pentru că ce e drept la atelierele
    acestea am văzut că au participant femei în preponderenţă, am discutat cu
    Cosmin Manolescu pe tema absenţei bărbaţilor de la aceste ateliere E o întrebare pe care mi-o pun şi eu de multe ori. Cred că bărbaţii nu
    sunt atraşi de această zonă care este destul de fragilă, destul de specială,
    destul de emoţională. Ei, în general, preferă sportul care pentru ei este modul
    plenar în care ei se pot prezenta, îşi pot perfecţiona musculatura, îşi pot
    antrena performanţele fizice şi, cumva, cred că vine şi din educaţie, care este
    la baza tuturor lucrurilor. Sistemul educaţional în care suntem nu favorizează
    deloc întâlnirea băieţilor, bărbaţilor cu această artă şi cred că doar cei ce
    din întâmplare ajung într-un anumit context, sunt împinşi de soţiile lor, de
    prietenele lor, aşa cum s-a mai întâmplat, mulţi bărbaţi care au venit la
    atelierele mele au fost propulsaţi de partenerele lor, nu au venit din
    iniţiativa lor. Cred că dacă s-ar face mult mai multă educaţie, dacă dansul ar
    fi mai mult prezent chiar şi pe ecranele televizoarelor, dacă am reuşi să
    vorbim mai mult despre dans, poate, cine ştie, la un moment dat, dansul
    contemporan va avea succese şi în lumea bărbaţilor. Trebuie să mărturisesc că
    mă bucur că dansul de societate începe să atragă mai mulţi băieţi, pentru
    anumite stiluri de dans deja vedem o anumită deschidere, cred că este o
    chestiune de timp şi de investiţie şi de lucru în această direcţie şi sper,
    cândva să numărăm un număr egal de băieţi şi de fete la atelierele de dans
    contemporan.


    AREAL organizează în continuare ateliere,
    fie în spaţiul lor, fie în aer liber, conduse de Valentina De Piante Niculae,
    Alexandra Bălăşoiu, Cristina Lilienfeld.


  • UE, încotro?

    UE, încotro?


    Amplificarea populismului în Europa, criza provocată de ieşirea Marii Britanii din Uniune, riscul ca noua administraţie de la Washington să rupă acordurile comerciale cu europenii sunt identificate de cancelarul german, Angela Merkel, şi preşedintele Franţei, Francois Hollande, drept ameninţări majore pentru stabilitatea continentului. Acestor provocări nu le vom putea face faţă decât dacă statele membre, instituţiile europene, principalii actori economici şi societatea civilă colaborează pentru asigurarea stabilităţii şi prosperităţii cetăţenilor europeni, spun cei doi lideri, făcând apel la unitate. În toată această ecuaţie, şi partea financiară joacă un rol esenţial.



    Uniunea economică şi monetară presupune coordonarea politicilor economice şi fiscale ale ţărilor membre, o politică monetară comună şi circulaţia unei singure monede: euro. Dar, deşi toate cele 28 de state ale Uniunii participă la uniunea economică, unele dintre ele au dus integrarea mai departe prin adoptarea monedei unice, formând aşa-numita zonă euro, în timp ce altele – Marea Britanie, Danemarca şi Suedia – nu au fost de acord să treacă la euro. În acelaşi timp, ţările care se află în proces de adoptare nu dau semne că s-ar grăbi prea tare.



    Criza a scos la suprafaţă defectele euro, vine cu o posibilă explicaţie economistul Joseph E. Stiglitz, laureat al Premiului Nobel. Stiglitz arată modul în care, în opinia sa, structura actuală conduce mai degrabă la divergenţă decât la convergenţă – este vorba de rezultatul direct al provocărilor existenţei unui grup divers de ţări cu o monedă comună – euro, în condiţiile în care integrarea economică este depăşită de cea politică. Din punct de vedere economic, perspectivele par îmbucurătoare.



    Potrivit prognozei de iarnă dată publicităţii în aceste zile de către Comisia Europeană, aşteptările cele mai importante spun, în esenţă, că toate economiile din UE vor creşte în 2017 şi 2018, pentru prima dată în ultimii nouă ani. “Economia europeană şi-a dovedit rezistenţa în faţa numeroaselor şocuri cu care s-a confruntat pe parcursul anului trecut. Creşterea economică se menţine, iar nivelul şomajului şi al deficitelor este în scădere. Totuşi, cu un grad de nesiguranţă atât de ridicat, este mai important ca oricând să utilizăm toate instrumentele politice pentru a sprijini creşterea economică”, consideră Pierre Moscovici, comisar pentru afaceri economice şi financiare, impozitare şi vamă. Anul trecut, explică, Moscovici: “PIB-ul UE a progresat cu 1,9% şi va continua să crească într-un ritm de 1,8% atât în 2017, cât şi în 2018. Creşterea în zona euro va fi de 1,6% în acest an şi 1,8% anul viitor, după 1,7% în 2016. Asta înseamnă că este al cincilea an la rând când creşterea UE rezistă şi asta în ciuda numeroaselor provocări cu care ne-am confruntat cu toţii. E vorba de provocări atât interne cât şi internaţionale. Anul trecut, UE a trebuit să facă faţă celui mai scăzut ritm de creştere a activităţii şi comerţului mondial din ultimii 7 ani. Însă a trebuit să facă faţă şi unor tensiuni geopolitice şi, bineînţeles, atentatelor teroriste cunoscute pe teritoriul nostru şi în alte părţi ale lumii. Deci, contextul este dificil şi, în plus, avem şi alte provocări – mă gândesc la votul britanic pentru ieşirea din UE şi la o nemulţumire sau chiar la tensiuni majore din partea cetăţenilor europeni împotriva mondializării. Acest lucru s-a văzut prin nişte alegeri care vor avea nişte efecte asupra economiei mondiale. Şi, să nu uităm, bineînţeles, fragilitatea sistemului bancar căreia trebuie să-i facem faţă.”



    Coeziunea UE pare să fie afectată atât de hotărârea luată de Marea Britanie de a părăsi UE, cât şi de alte decizii, precum cea de impunere a unor cote de refugiaţi, remarcă analiştii. Din ce în ce mai des, presa publică comentarii despre posibilitatea ca noi ţări să părăsească blocul comunitar. Iar în anul electoral 2017 acesta pare să fie un subiect de campanie pentru diferite partide.



    Eurodeputatul Iuliu Winkler, vicepreşedintele Comisiei pentru Comerţ Internaţional din Parlamentul European, explică: “Măsurile împotriva crizei evident că au deschis uşa populismului, au deschis uşa sau au adâncit anumite falii care existau, dar erau mult mai puţin adânci, poate în urmă cu mai mulţi ani, mă gândesc aici la faliile dintre Est şi Vest, faliile dintre Nord şi Sud în ceea ce priveşte cultura muncii, în ceea ce priveşte disciplina financiară bugetară, dar şi în ceea ce priveşte pur şi simplu reacţia societăţilor din estul Europei, care au trăit 50 de ani de partea greşită a cortinei de fier. Toate aceste lucruri, însă, au primit un avans şi mai mare, au primit o lovitură mare în urmă cu doi ani de zile atunci când criza migraţiei a venit şi a intensificat toate celelalte crize.” Iuliu Winkler aminteşte şi el faptul că 2016 a fost marcat de două evenimente neaşteptate – rezultatul referendumului legat de ieşirea Marii Britanii din UE şi rezultatul alegerilor prezidenţiale dincolo de Atlantic. În plus, spune el, în câteva săptămâni vom vedea anunţul primului ministru Theresa May legat de declanşarea procedurilor privind Brexitul, vor veni mari schimbări şi atunci e greu de crezut că ne putem aştepta la un 2017 liniştit.


  • NATO şi provocările actuale

    NATO şi provocările actuale

    Creată,
    imediat după al doilea război mondial, cu ţelul, rezumat într-o butadă, de a-i
    păstra pe americani în Europa, pe sovietici în afară şi pe germani la podea,
    NATO se confruntă, 70 de ani mai târziu, cu un peisaj geopolitic fundamental
    diferit.

    Este pentru prima dată în istoria sa, constată experţii, când Alianţa
    Nord-Atlantică trebuie să gestioneze simultan ameninţări majore pe două
    direcţii strategice diferite. Pe de o parte, Rusia post-sovietică a dovedit din
    plin, după anexarea peninsulei Crimeea şi alimentarea rebeliunii secesioniste
    din estul rusofon al Ucrainei, că şi-a regăsit agresivitatea şi apetitul
    teritorial. Pe de alta, aşa-numita primăvară arabă din anii trecuţi a înlocuit
    regimuri corupte şi abuzive, dar laice şi relativ stabile, cu o nebuloasă
    jihadistă în jurul Mediteranei, ale cărei tentacule ajung acum să ucidă în
    inima Europei, la Paris şi Bruxelles. Sunt cele mai complexe provocări şi
    riscuri de la încheierea Războiului Rece încoace, afirmă asistentul secretarului
    general al NATO, românul Sorin Ducaru:
    Principala ameninţare acum este cea venită din partea Rusiei, care continuă să
    încalce unele reglementări din legislaţia internaţională. Ea este potenţată de
    instabilitatea din Orientul Mijlociu şi din Nordul Africii, zone situate foarte
    aproape de frontierele NATO. O altă ameninţare o reprezintă organizaţia Statul
    Islamic, care a început să recruteze din regiune din ce în ce mai mulţi
    luptători, să creeze celule teroriste şi să obţină arme, pe care apoi să le
    folosească în atentatele organizate în Europa.

    Prezent, la Bucureşti,
    la o conferinţă pe probleme de securitate, Ducaru apreciază că, prin
    consfinţirea, la începutul lunii iulie, a aderării Muntenegrului la NATO, se
    pot crea premisele pentru refacerea stabilităţii în Balcani, regiune aflată
    foarte aproape atât de spaţiul ex-sovietic, cât şi de Orientul Mijlociu.
    Imediat după inaugurarea, luna aceasta, la Deveselu, a componentelor
    sistemului american antibalistic, România a fost suspusă unui bombardament
    retoric de la Moscova, asezonat cu reproşuri şi avertismente, deşi toţi
    responsabilii politici de la Bucureşti au subliniat că scutul nu e îndreptat
    contra ruşilor.

    Secretarul de stat în ministerul român al Apărării, Ştefan
    Tinca, repetă că terorismul şi fenomenul migraţiei sunt, la rându-le, pericole
    majore: Ceea ce vine din sud este la fel de
    riscant şi pentru noi: problema migraţiei, ca să nu mai vorbim de terorism. Au
    fost români care au murit în atentatele din Vestul Europei. Deci părerea mea e
    că nu putem spune că este doar estul, pentru că şi din sud suntem expuşi, poate
    nu în aceeaşi măsură, dar trebuie să vedem vecinătatea în totalitate, de la
    nord la sud-est şi la vest apoi.

    Şeful Statului Major General al
    Armatei Române, generalul Nicolae Ciucă, spune, la rândul său, că agresiunile
    pot să exceadă confruntarea strict militară, dar se declară convins că România
    şi NATO, în ansamblu, pot face faţă tuturor provocărilor.

  • Provocările anului 2016

    Provocările anului 2016

    2016
    se anunţă un an în care comunitatea internaţională va trebui să caute în
    principal soluţii pentru problemele care au dominat anul 2015 – ameninţarea
    teroristă, fluxul migrator, situaţia din Siria. Ecoul atentatelor din Franţa
    încă nu s-a stins, implicaţiile acestora sunt majore, iar în Siria – unde
    gruparea teroristă Statul Islamic şi-a consolidat poziţiile – situaţia rămâne
    complicată, astfel că speranţele ca principala cauză a exodului din 2015 să
    dispară prea curând sunt extrem de mici.

    Cât de vulnerabilă este Europa ?
    Directorul Centrului de Prevenire a Conflictelor şi Early Warning, Iulian
    Chifu, fost consilier prezidenţial pentru afaceri strategice şi de securitate,
    consideră că în momentul de faţă vulnerabilitatea din orice stat european este
    o vulnerabilitate pentru întreaga UE: Am văzut ce s-a întâmplat în anumite
    cartiere din Bruxelles, am văzut ce se întâmplă în anumite zone din Franţa,
    destul de mari, unde, după ultimul atentat de la Paris, de la Bataclan,
    autorităţile au intrat cu forţele armate pentru a face controale, pentru a
    încerca să lichideze sau să controleze într-o oarecare măsură acele pungi de
    infracţionalitate, radicalism, islamism, jihadism, cu toate componentele pe
    care le-am văzut. Avem o Europă în care armele de asalt, automate, de asalt,
    circulă, în care explozibilii am văzut că circulă şi sunt utilizaţi în atentate
    teroriste şi unde inamicul este deja în cetate.

    Iulian Chifu atrage atenţia că nu mai
    vorbim doar despre acei lupi singuratici dintr-o altă perioadă, ci
    deja vorbim despre atacuri coordonate, de o adevărată gherilă cu arme automate
    în centrul capitalelor europene. Dar, adaugă el, acum suntem avertizaţi şi în
    aceste condiţii altfel reacţionează toate structurile de securitate europene.


    Provocările cu care ne confruntăm atât în interiorul, cât şi în
    exteriorul UE sunt multe, mari şi relevante. Avem nevoie de o abordare
    pragmatică, realistă şi, în acelaşi timp, principială şi cred că Olanda, care
    asigură în primele şase luni ale lui 2016 preşedinţia rotativă a UE, poate să
    ofere echilibrul necesar între pragmatism şi principii     – a apreciat, pe
    de altă parte, înaltul reprezentant al UE pentru politică externă şi de
    securitate, Federica Mogherini.

    Rolul-cheie al preşedinţiei olandeze va fi
    acela de moderator între cele 28 de state membre ale UE pe teme extrem de
    importante. Premierul olandez Mark Rutte spune că, în special, problema
    migraţiei trebuie urgent rezolvată: Sunt puţin
    iritat de faptul că toate responsabilităţile în criza refugiaţilor sunt pe
    umerii ţărilor din vestul UE, că multe ţări din Est nu acceptă refugiaţi şi că
    încă nu am rezolvat problema graniţei externe, mai exact graniţa Greciei cu
    restul lumii, aspecte foarte importante pe lângă acordul cu Turcia. Trebuie să
    cooperăm dacă vrem să punem capăt extremismului. Vă asigur că vom avea o
    preşedinţie foarte pragmatică, focalizată pe rezolvarea problemelor comune.

    În 2016 ne vom uita cu mare atenţie spre SUA, aflată în an electoral, dar şi
    spre Est, spre deciziile luate de Rusia implicată în mai multe conflicte şi
    care trebuie să gestioneze şi o situaţie financiară nu tocmai uşoară în
    condiţiile în care sancţiunile europene împotriva sa s-au prelungit sau chiar
    s-au amplificat.

    Pentru România, 2016 va fi an electoral. Din nou, analistul
    politic Iulian Chifu: Este un an extrem de important. Este prima succesiune
    electorală după alegerile prezidenţiale din anul 2014 şi eu cred că alegerile
    de anul acesta vor marca în mod substanţial evoluţia României la centenarul
    statului naţional unitar român în 2018. Din acest punct de vedere, evident,
    avem două mari forţe politice, puternice, solide, care se confruntă şi cu
    puţine forţe politice care mai pot accede în parlament între cele două blocuri
    majore. Evident, totul depinde de modul în care vor fi gestionate structurile
    de leadership ale celor două partide, formulele de împrospătare a partidelor,
    deschiderea, regândirea lor, raportarea lor la structurile de natură morală
    solicitate de piaţă. Este un punct de urmărit, cred că va fi un punct de
    turnură pentru România, în orice caz ne va marca viaţa pentru următorii patru
    ani şi merită să ne uităm cu toţii şi să ne implicăm în măsura în care avem o
    apetenţă pentru activitatea politică.

    În opinia preşedintelui României, în
    2016 miza va fi reconstrucţia încrederii în politică şi în capacitatea acesteia
    de a da societăţii direcţia dorită. Klaus Iohannis: Reconstruţia încrederii în clasa politică este aşadar tema pe care
    o propun în perspectiva anului 2016, reconstrucţia încrederii în instituţiile
    democratice, în actul politic, în partide şi în cei care le reprezintă. Mă fac
    astăzi purtătorul mesajului de înnoire pe care-l dau sub diverse forme
    concetăţenii noştri.     Preşedintele Klaus Iohannis şi-a exprimat, în acelaşi
    timp, speranţa că autorităţile vor asigura cadrul necesar pentru ca votul din
    străinătate să se desfăşoare în bune condiţii şi a adăugat că România educată
    trebuie să devină un nou proiect de ţară.

  • Un nou Parlament European

    Un nou Parlament European

    Sprijinit de social-democraţi şi de popularii europeni, Martin Schulz a fost reales pentru un mandat de doi ani şi jumătate în funcţia de şef al legislativului european, consemnându-se astfel o premieră la Bruxelles — acelaşi titular în această funcţie. Printre priorităţile pe care Schulz le-a enumerat în mandatul actualei sesiuni se află şomajul în rândul tinerilor, reformele în domeniul financiar, agenda digitală şi o politică de azil comună.



    Martin Schulz: Parlamentul European trebuie să investească tot ceea ce poate în a lupta împotriva şomajului în rândul tinerilor, pentru că şomajul distruge încrederea în instituţiile europene. De aceea, din calitatea mea de preşedinte al Parlamentului European, prioritatea numărul unu va fi să mă asigur că banii europeni vor fi investiţi în crearea de locuri de muncă pentru tânăra generaţie.”



    Uniunea Europeană va rezolva problemele interne doar atunci când va rezolva problemele regiunilor în care ele apar, consideră Schulz, iar aceste aspecte, spune el, oarecum neglijate din cauza crizei economice, au dus la neobservarea unor lucruri dramatice care se întâmplă în jur, precum războiul civil din Siria şi fluxurile de refugiaţi care vin de acolo. Sunt provocări în fiecare zi, precum destrămarea Irakului, radicalizarea care are loc în regiuni vecine ale Uniunii Europene, destrămarea unor state întregi — a amintit Schulz.



    În opinia sa, nu trebuie subestimate aceste lucruri şi e nevoie nu doar de o dezbatere despre cum trebuie gestionată situaţia la nivelul valurilor de refugiaţi, ci şi de mai mulţi bani pentru politica de dezvoltare. Reformele în domeniul financiar trebuie continuate, negocierile cu SUA pentru Acordul de liber schimb vor fi extinse şi vor fi dificile şi cu toţii suntem de acord că avem nevoie de o Cartă a Drepturilor Fundamentale Digitale, a mai spus Schulz, pledând, în acelaşi timp, pentru o politică comună de azil, pentru o justiţie pentru oameni şi o politică energetică prin care să se asigure independenţa în acest domeniu. Lupta împotriva schimbărilor climatice va avea, de asemenea, un rol important — a mai spus social-democratul Martin Schulz, ales prima dată preşedinte al Parlamentului European în ianuarie 2012.



    În a doua jumătate a actualei legislaturi, conducerea Parlamentului European va reveni unui reprezentant al popularilor. Din România, nominalizate de social-democraţi, respectiv de popularii europeni, eurodeputatele Corina Creţu şi Adina Vălean se vor număra printre cei 14 vicepreşedinţi ai Parlamentului European.

  • Provocări pentru România în 2014

    Provocări pentru România în 2014

    Pentru România, 2014 este an electoral. În mai, românii vor fi chemaţi la urne pentru a-i desemna pe cei 32 de europarlamentari, iar spre sfârşitul anului pentru a decide cine va fi succesorul lui Traian Băsescu în funcţia de şef al statului.



    Prea puţin interesaţi în ultimii ani de alegeri, românii nu dau semne că acum lucrurile vor sta altfel. Un recent sondaj de opinie privind alegerile pentru Parlamentul European relevă că aproape 90% dintre români nici măcar nu ştiu când va avea loc scrutinul, iar o treime nu cunosc numele niciunui europarlamentar român. Totodată, 78% dintre români nu ştiu cine este preşedintele Comisiei Europene, doar 7% dintre respondenţi sunt foarte mulţumiţi de activitatea europarlamentarilor români, în timp ce un sfert s-au declarat nemulţumiţi. Principalul motiv invocat de aproape jumătate dintre cei nemulţumiţi este că reprezentanţii României nu au apărat drepturile românilor. Deşi se estimează că alegerile europarlamentare vor fi marcate de o prezenţă scăzută la urne, analiştii consideră că acestea vor da o perspectivă asupra modului în care vor reuşi partidele să se mobilizeze în vederea alegerilor prezidenţiale de la sfârşitul anului.



    Într-un interviu pentru Radio România, profesorul Andrei Ţăranu spune că, de cele mai multe ori, realitatea politică europeană nu este interesantă pentru cetăţenii europeni şi probabil nici România nu va face excepţie. În opinia sa, partidele se vor înfrunta mai degrabă într-o linie ideologică, dar vor folosi modelele consacrate în campaniile electorale interne şi anume scandaluri şi atacuri la persoană. Profesorul Andrei Ţăranu: Nu numai în România, aproape peste tot, subiectul european este unul derizoriu. Nu este un subiect care să intereseze publicul larg, deşi, trebuie să ne uităm, sunt foarte multe decizii ale Comisiei Europene, ale Parlamentului European care ne afectează în mod nemijlocit viaţa. Partidele naţionale nu ştiu să li se adreseze cetăţenilor români cu subiecte europene. Li se adresează, mai degrabă, cu subiecte interne, multe dintre ele bazate pe un sindrom de ură, pe încercarea de a se victimiza ei şi de a arunca forme şi umbre negre asupra duşmanului, fără a propune ceva foarte important.”



    Pentru alegerile prezidenţiale de la sfârşitul anului sunt anunţate până în acest moment trei candidaturi: Crin Antonescu, susţinut de USL, Cătălin Predoiu din partea PDL şi Mihai Răzvan Ungureanu, candidat al partidului Forţa Civică. Andrei Ţăranu nu exclude varianta apariţiei unui personaj independent: Acest nou preşedinte, pe care îl vom avea în 2014, va fi un preşedinte care va continua sau va abandona linia generată de preşedintele actual şi anume domnul Traian Băsescu. Cel care îi va urma preşedintelui Traian Băsescu va trebui să fie o altfel de figură, motiv pentru care, cred, toţi cetăţenii sunt interesaţi să vadă cine este, cum va fi această figură.”



    Cetăţenii sunt interesaţi de personajul politic al preşedintelui, de aceea prezenţa la vot va fi mai mare decât în cazul alegerilor europarlamentare, crede Andrei Ţăranu.



    Pe plan extern, România aşteaptă chiar în această lună publicarea de către Comisia Europeană a raportului privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Acesta survine în condiţiile în care Camera Deputaţilor a aprobat, pe 10 decembrie, mai multe modificări la Codul Penal, una dintre acestea scoţând preşedintele şi parlamentarii din categoria funcţionarilor publici. Implicit, aceştia nu vor mai putea fi cercetaţi şi pedepsiţi pentru fapte asociate corupţiei – abuzul în serviciu, luarea de mită sau traficul de influenţă – sau pentru conflict de interese.



    La scurt timp după adoptarea modificărilor, şeful statului a atras atenţia asupra posibilelor consecinţe asupra raportului MCV. Traian Băsescu: “Modificarea Codului Penal în favoarea oamenilor politici este un lucru pe care nu ni–l iartă nimeni şi eu vă spun, de pe acum, cum va fi în raport. Oricum va exista o formulare de genul — i>.”



    După reacţiile de dezaprobare venite inclusiv prin ambasadele unor state occidentale la Bucureşti, readucerea în discuţie a eliminării mecanismului de verificare este văzută ca fiind nu tocmai oportună. Prevăzută pentru martie 2011, aderarea României la spaţiul de liberă circulaţie europeană rămâne încă un obiectiv de atins.



    La Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne, de la Bruxelles, din luna decembrie, alături de Bulgaria, România a reiterat că a îndeplinit toate criteriile acquis-ului Schengen, fapt recunoscut, de altfel, de toate ţările membre. Bucureştiul şi Sofia au prezentat o declaraţie politică în care îşi exprimă dezamăgirea şi susţin că nu există niciun motiv juridic concret pentru o nouă amânare.



    Nu în ultimul rând, pentru autorităţile române 2014 este anul în care va trebui consolidată timida creştere economică din 2013. Bugetul pentru acest an este construit pe o creştere estimată de 2,2% din PIB, o inflaţie de 2,4 procente şi un curs euro/leu de 4,45.